Chief Restructuring Officer – profesia care câștigă tot mai mult teren într-un spațiu creat de o nouă directivă UE. Cine și de ce are nevoie de CRO?

A început deja perioada decontării economice a crizei sanitare, cu efecte resimțite mai abitir în următoarele două trimestre. Companii din toate industriile și de toate dimensiunile sunt astfel determinate să-și adapteze și să-și regândească business-ul, ceea ce implică, în primă fază, etapa de supraviețuire, iar mai apoi cea de restructurare, reorganizare sau renewal.

Nu toate afacerile aflate în dificultate pot sau trebuie să fie salvate. Avem însă un număr critic de companii, în special mici și mijlocii, vitale pentru economia noastră, care sunt vulnerabile în fața unui nou dezechilibru macro și care, ne arată raportul BNR, în ultimele șase luni n-au luat nicio măsură, iar restul au recurs la măsuri clasice, de suspendare a activității, scăderea salariilor sau șomaj, după ureche. În contextul crizei iminente, e nevoie de implementarea unei metodologii de lucru clare, mai puțin bazată pe intuiție și mai mult pe știință, expertiză, analiză educată. De aceea, proiectele de turnaround implementate corect, de specialiști cu experiență, sunt esențiale pentru salvarea business-urilor și a locurilor de muncă.

Contextul european și național

Europa se află la un punct de cotitură istoric, în care refacerea și revitalizarea economiei sale este esențială iar neatingerea acestui obiectiv poate avea efectul “retrogradării” acestui spațiu în competiția mondială, prin pierderea graduală a competitivității. 

Experiența europeană în contextul crizei financiare a arătat că Uniunea are o capacitate redusă de reveni din criză, comparativ cu alte zone și a suferit mai mult și pentru o perioadă mai lungă șocurile crizei. Riscul ca această inabilitate să se acutizeze în contextul crizei COVID-19 apare din nou, cu consecința pierderii pe termen lung competitivității economice în plan mondial, care să agraveze problemele europene deja existente, respectiv criza demografică (îmbătrânirea Europei) și de inovație (nivelul mai redus de invenții în spațiul european față de America și Asia).

În acest context, Directiva de Restructurare Preventivă recunoaște în mod explicit că procedurile de restructurare aplicabile au fost mult prea formale în Europa și au condus la acumulări de credite neperformante fără precedent. 
România nu a fost ocolită de efectul nefast al lipsei de instrumente reale de restructurare și revitalizare și a atins la un moment dat cote periculoase ale nivelului de credite neperformante. 

În același timp, România manifestă semne îngrijorătoare în fața unei noi crize, care, inevitabil, va veni, ca o componentă naturală, ciclică, în viața oricărei economii. 

În timp ce țara noastră a reușit să depășească în ultimii 10 ani de la criza din 2008 pragul PIB de 200 de miliarde de euro, înregistrând creștere economică reală de peste 3% în fiecare din ultimii cinci ani, nivelul de intermediere financiară rămâne cel mai scăzut din Uniunea Europeană, instaurându-se un decalaj din ce în ce mai mare între antreprenori și instituțiile financiare. 

De altfel, antreprenorii români sunt printre cei mai puțini din Europa ca proporție din populația generală (o populație în descreștere constantă cu prognoze pesimiste pentru următorii 50 de ani), iar nivelul de profitabilitate al companiilor mari cu acționariat românesc este îngrijorător de scăzut prin comparație cu companiile de același profil multinaționale. 

Susținerea antreprenorilor români și a companiilor românești trebuie sa reprezinte o prioritate pentru toți cei responsabili si implicați, având in vedere relativa „fragilitate” a majorității companiilor în privința competitivității lor reale într-un mediu de business dinamic și cu schimbări structurale, cum este astăzi cel în care își desfășoară activitatea. 

Această susținere poate preveni pierderi economice importante la intervenirea următoarei crize, cu efecte sociale ce nu pot fi anticipate. 

Cine sunt practicienii în domeniul restructurării, conform Directivei de Restructurare Preventivă? 

Practicianul în restructurare este reglementat de Directiva 1023/2019 privind cadrele de restructurare preventivă și reprezintă o categorie profesională necesară pentru a pune în practică obiectivele acestei reglementări. Ca atare, e de necontestat faptul că, în vederea pregătirii implementării Directivei și în linie cu prevederile ei, să fie acordată o atenție sporită acestei noi profesii. 

Mai mult, această nouă poziție definitorie pentru procesul de restructurare necesită expertiză, abilități și cunoștințe individuale distincte de alte profesii similare, cum ar fi cea de practician în insolvență. 

CRO sau practician în restructurare?

Chief sau Corporate Restructuring Officer (CRO) poate fi o persoană fizică sau o companie al cărei scop e asigurarea îndepliniririi cu succes a obiectivelor trasate în proiectul de turnaround management.

În ultima perioadă, procesele prin care o companie se restructurează au evoluat considerabil și astfel au devenit din ce în ce mai complexe. În acest context, a apărut nevoia unei “mâini de fier” care să poată conduce schimbarea și să confere stabilitate unui business aflat în dificultate, astfel încât programul de turnaround să poată fi implementat cu success. Cu cât este mai "mare" și mai complexă restructurarea, cu atât o astfel de poziție în procesul de reorganizare devine, în opinia mea, vitală pentru succesul ei.

Indiferent dacă e aleasă o persoană sau o companie pentru acest rol (de regulă se recurge la un advisory boutique de restructurare), este important ca toți stakeholder-ii să fie confortabili cu alegerea acestui partenerul de business, a soluției alese și a limitelor de responsabilitate acordate acesteia.

De regulă, cei desemnați a fi CRO într-o companie aflata în dificultate sunt fie membri ai unei companii de consultanță care își asumă acest rol, fie executivi care s-au retras din activitate sau consultanți independenți. E nevoie însă ca aceștia să se poată baza pe forța de muncă a companiei-client pentru a implementa planul de turnaround. Expertiza specialistului în industria în care activează compania care are nevoie de ajutor este, firește, un avantaj relevant în alegerea unui CRO. 

Mandatul unui CRO se întinde pe o perioadă determinată de timp, de regulă înscrisă și în planul de turnaround. Cu toate acestea, un CRO este mult mai eficient pentru companie dacă este implicat în afacere pentru o perioada mai lungă, astfel încât să poată restructura compania corespunzător și sustenabil.

CRO-ul este un executiv de C-level, dar și un practician în restructurare în cele din urmă.

De ce e nevoie de un CRO?

Necesitatea unui CRO este generată de o serie de provocări care depășesc capacitățile echipei manageriale. De cele mai multe ori, se dovedește că echipa de conducere nu avea experiența gestionării afacerii într-o situație similara de dificultate, nefiind deci conștientă de complexitatea și de provocările date de procesul de restructurare prin care trebuie sa treaca afacerea.

Un CRO se numește și atunci când există lipsă de încredere între stakeholderi. De cele mai multe ori, intervine între managementul companiei și creditorii financiari, dar și pentru deblocarea canalelor de comunicare dintre oricare alte părți implicate.

De altfel, un CRO este necesar și pentru a implementa acțiuni sau măsuri neplăcute pentru angajații companiei. CRO reușește să genereze și accelerarea în timp a implementării schimbărilor într-o organizație, oferind astfel echipei de management posibilitatea să se concentreze pe activitățile curente de conducere a afacerii.

Putem spune că un CRO are, în principal, trei mari responsabilități:

1. Să aducă credibilitate și obiectivitate în procesul de restructurare;
2. Să genereze și să ofere stabilitate procesului de restructurare;
3. Să creeze consens între stakeholder-i cu privire la direcția procesului de restructurare.

În ultima perioadă, s-a pus mai putin accentul pe cunoștințele financiare și mai mult pe capacitatea de a genera și gestiona schimbări operaționale. Azi, un CRO nu e pe deplin eficient dacă are doar de abilități de know-how strategic, operațional și financiar, dacă stakehoder-ii își doresc să “trateze” corespunzător compania în dificultate și nu să oprească doar temporar “hemoragia”.

Un CRO e necesar să aibă și capacități puternice de management pentru a fi putea conduce părțile către soluții sustenabile care vor asigura sănătate afacerii și după ce expertul își încheie mandatul.

Intrarea în orice proces de restructurare este extrem de dificilă, poate și pentru că implică direct și politica companiei. Din acest motiv, este extrem de important cum abordează specialistul această provocare și din punct de vedere psiohologic. Insăși numirea unui CRO poate produce disconfort în organizație, atât la nivelul managementului cât și pe palierele subordonate.

CRO este văzut câteodată fie ca fiind “spionul” creditorilor financiari, fie ca un potențial înlocuitor al unui senior manager.  Deloc ușor să te integrezi în organizație (deși e vital) când pornești cu acest “handicap”.

Ce trebuie înțeles însă este că CRO își asumă răspunderea față de acționari și față de board-ul companiei, chiar dacă, anterior în procesul de numire a sa erau implicați și creditorii financiari - de regulă, ca urmare a semnării unui standstill agreement care poate implica condiționări cu privire la acordarea de fonduri suplimentare sau acceptarea anumitor măsuri de restructurare. Responsabilitatea CRO față de conducerea efectivă a companiei e indicat să râmână însă coloana vertebrală a colaborării.

Un CRO e necesar să fie deschis multiplelor provocări, cum ar fi nevoia de a delega și asuma responsabilități executive. Poziționarea alături de ceilalți membri ai echipei de management îi poate asigura un vot de încredere care să țină conducerea companiei împreună și să o motiveze să găsească soluții pragmatice și rapide în conducerea afacerii, având în permanență preocuparea comună de a evita trecerea înspre zona “roșie” a insolvenței. Misiunea unui CRO nu e să conducă singur toate funcțiile unei afaceri.

În procesele de restructurare, timpul joacă un rol vital - prin urmare, se observă o preferință crescută de a alege drept CRO o companie de restructurare în detrimentul un consultant individual, datorită accesului mai facil și mai rapid la resursele necesare în procesul de restructurare, care poate fi astfel accelerat în favoarea revenirii mai rapide a afacerii la un status quo.

În loc de concluzii

Experiența mea profesională generată de interacțiunea cu numeroase companii în dificultate din cele mai relevante industriile autohtone mă îndeamnă să încurajez în continuare profesionsiștii în turnaround să susțină cât mai multe companii în procesul de evitare a soluțiilor de tip “bandaj” și , în schimb, să opteze cu curaj pentru “terapia intensivă” prin care au șanse sporite ca, în baza unui plan bun de turnaround și a unei implementări coordonate de un CRO competent, să se repună pe picioare și să reintre în circuitul economic drept o afacere sănătoasă.

Încurajez toate companiile care trec sau ar putea să treacă printr-un proces de restructurare să abordeze situația dificilă cu curaj și, mai ales, ghidat de o metodologie de lucru, mai degrabă decât “după ureche” sau la voia intuiței pure. În plus, e vital ca metodologia să fie aplicată de specialiști – respectiv de practicienii în restructurare – astfel încât procesul de revenire al afacerii să aibă șanse de reușită semnificativ sporite.

Transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei de Restructurare Preventivă, îndeosebi cu privire la parcticianul în restructurare, poate crea cadrul în care această “nouă”, dar din ce în ce mai solicitată profesie, să fie cunpscută și accesată la scară mai largă – companiile beneficiind astfel parte de metodologii de specialitate care să le ajute saă revină cât mai curând la indicatori “sănătoși” și la reintegrarea cu success în circuitul economic.