Trei decizii noi de la CJUE din domeniul TVA-ului: Greșeli de taxare și taxarea serviciilor avocațiale sau de roaming

1. Cei care consideră, din greșeală, că o operațiune scutită de TVA e taxabilă n-ar trebui sancționați de autorități.

O primă decizie pe care o aducem în discuție ține de sancționarea, de către autorități, a calificării greșite a unei operațiuni din sfera TVA-ului. Mai precis, este vorba de situația în care contribuabilul califică din greșeală o operațiune scutită de TVA ca fiind taxabilă și este sancționat pentru asta (deși nu există niciun indiciu că ar fi vorba de vreo fraudă și nici nu există o pierdere de venituri pentru Fisc).

Concret, judecătorii au spus că prevederile Directivei TVA-ului se opun „unei reglementări naționale care stabilește în sarcina unei persoane impozabile, care a calificat în mod eronat o operațiune scutită de taxa pe valoarea adăugată (TVA) drept operațiune supusă acestei taxe, o sancțiune egală cu 20 % din cuantumul supraevaluării cuantumului rambursării de TVA solicitate în mod nejustificat, în măsura în care această sancțiune se aplică în mod nediferențiat atât într‑o situație în care neregula rezultă dintr‑o eroare de apreciere săvârșită de părțile la operațiune cu privire la caracterul impozabil al acesteia din urmă, care se caracterizează printr‑o lipsă a vreunui indiciu al unei fraude și al unei pierderi de venituri pentru administrația fiscală, cât și într‑o situație în care astfel de împrejurări speciale lipsesc.”

În esență, este un caz din Polonia în care era vorba de achiziția unui bun imobil. Contribuabilul a considerat că datorează TVA pentru imobil și l-a declarat și plătit la Fisc, cerând ulterior deducerea taxei. În urma unul control, Fiscul a găsit că operațiunea era, de fapt, scutită de TVA, astfel că nu putea fi vorba de un drept de deducere. Deși contribuabilul și-a rectificat declarația fiscală în urma verificărilor, Fiscul i-a aplicat sancțiunea menționată mai sus.

2. Protejarea persoanelor majore de către avocat, în calitate de mandatar, curator și tutore‑administrator, este o activitate economică pentru care se datorează TVA.

Într-un caz din Luxemburg, CJUE a decis că vorbim de activități economice supuse TVA-ului atunci când este vorba despre avocați care reprezintă persoane majore incapabile, specialiștii fiind remunerați pentru treaba asta. Deși avocatul în cauză a argumentat că activitatea sa este scutită de TVA, s-a considerat că acesta nu poate invoca facilitatea, din moment ce nu este un organism cu caracter social.

În decizia dată de CJUE se precizează, mai exact, că constituie o activitate economică „prestările de servicii efectuate în beneficiul unor persoane majore declarate incapabile de lege și prin care se urmărește protejarea acestora în acțiunile vieții civile, a căror îndeplinire este încredințată prestatorului de o autoritate judiciară în temeiul legii și a căror remunerare este stabilită de aceeași autoritate în mod forfetar sau pe baza unei aprecieri de la caz la caz, ținând seama printre altele de situația financiară a persoanei incapabile, remunerația respectivă putând fi suportată, în plus, de stat dacă aceasta este lipsită de mijloace materiale, atunci când prestațiile menționate sunt efectuate cu titlu oneros, prestatorul obține din acestea venituri cu caracter de continuitate și nivelul total al compensării activității respective este stabilit potrivit unor criterii prin care se urmărește să se garanteze acoperirea costurilor de funcționare suportate de acest prestator.”

3. Serviciile de roaming sunt taxabile în statul UE în care sunt prestate, fără drept de ramburs.

În fine, a treia decizie luată în discuție se referă la oferirea de servicii de roaming. Pe scurt, s-a stabilit că serviciile de roaming furnizate de un operator dintr-o țară terță clienților săi din aceeași țară terță (Coreea de Sud), pentru a le permite să folosească rețeaua unui stat membru UE (Austria) pe perioada șederii lor temporare, este o prestare de servicii în statul UE.

Mai precis, judecătorii CJUE au decis că „trebuie să se considere că serviciile de roaming furnizate de un operator de telefonie mobilă stabilit într‑o țară terță clienților săi, care sunt de asemenea stabiliți ori au domiciliul stabil sau reședința obișnuită în țara terță respectivă, care le permit acestora să utilizeze rețeaua de comunicații mobile națională a statului membru în care locuiesc temporar, fac obiectul unei «utilizări și exploatări efective» pe teritoriul statului membru respectiv, în sensul acestei dispoziții, astfel încât statul membru menționat poate considera locul de prestare a acestor servicii de roaming ca fiind situat pe teritoriul său atunci când, fără a lua în considerare tratamentul fiscal căruia îi sunt supuse aceste servicii în temeiul dreptului fiscal intern al țării terțe amintite, exercitarea unei asemenea posibilități are ca efect evitarea neimpozitării serviciilor menționate în cadrul Uniunii.”

Atenție! Deciziile CJUE sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești din statele UE care se confruntă cu probleme asemănătoare. Alte decizii recente ale CJUE din domeniul TVA-ului pot fi găsite aici.