Perioada de probă reprezintă intervalul în care angajatorul poate testa cunoștințele și aptitudinile salariatului pentru a vedea dacă poate îndeplini sarcinile de lucru, dar și o perioadă în care salariatul poate vedea dacă îi place noul loc de muncă.
Perioada de probă poate începe abia după ce
contractul de muncă își începe efectele, de obicei, în ziua următoare semnării documentelor de muncă, nu în aceeași zi, asta dacă actele nu au fost semnate cu mai mult timp înainte de începerea muncii.
Codul muncii stabilește o perioadă maximă de probă, respectiv de 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și 120 de zile pentru funcțiile de conducere, dar nu prevede un interval minim, fiind la latitudinea angajatorului dacă și cât să se afle noul salariat „în probe”. În acest caz, vorbim strict de perioada de probă pentru contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Însă, chiar și pentru contractele cu durată fixă poate fi stabilită legal o perioada maximă de probă, ce poate fi cuprinsă între 5 și 45 de zile, în funcție de durata contractului.
Legislația muncii prevede că în timpul perioadei de probă, din moment ce este menționată în contractul de muncă și semnată de ambele părți, relațiile de muncă pot înceta fără preaviz.
“Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia”, stă scris în
Codul muncii.
Astfel,
angajatorul poate decide încetarea relațiilor de muncă de pe o zi pe alta, dacă salariatul se află în perioada de probă, fără a fi nevoie să respecte obligațiile impuse de concediere și fără a-și motiva decizia.
În cazul unui salariat care a depășit perioada de probă,
dacă un angajator decide să îl concedieze, primul are dreptul, printre altele, la o perioadă de preaviz ce nu poate fi mai mică de 20 de zile lucrătoare.
În contrapartidă, și
salariatul își poate da demisia fără a sta în preaviz, dacă pleacă de la locul de muncă în timp ce se află în perioada de probă. Codul muncii stabilește o perioadă de preaviz la demisie ce nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare în cazul oricărui tip de contract de muncă.
Singura condiție care se aplică ambelor părți este ca notificarea de încetare a relațiilor de muncă să fie făcută în scris.
Angajatorii care solicită salariaților parcurgerea unui preaviz atunci când pleacă de la un loc de muncă în timp ce se află în perioada de probă procedează în afara legii. Dacă introduc o astfel de clauză în contractul de muncă,
angajatorii riscă amenzi cuprinse între 2.000 și 5.000 lei.
Citește și: Din vara viitoare, perioada de probă ar putea fi prelungită dacă salariatul intră în concediul medical sau de odihnăReamintim că salariații aflați în perioada de probă se bucură de aceleași drepturi și obligații prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă, dacă există la nivelul unității, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă. Totuși, obligația de preaviz la demisie sau concediere, care se regăsește în toate documentele menționate anterior, nu se aplică pentru perioada de probă.
Comentarii articol (0)