Pot fi urmate cursuri de formare profesională în timp ce angajatul e în concediu de creștere a copilului?

În Titlul VI din Codul muncii, cel care reglementează concret formarea profesională, regăsim atât obligația angajatorului de a asigura, pentru toți salariații, participarea la programe de formare profesională, cât și periodicitatea acestora.

O situație care ar putea să conducă la interpretări diferite este cea a salariatului care se află în concediu pentru creșterea copilului, concediu care, potrivit art. 51 alin (1) lit. a), reprezintă o suspendare a contractului individual de muncă la inițiativa salariatului.

Acest aspect ar putea fi analizat simplu, în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin (6) din Codul muncii, în sensul că pe perioada efectuării concediului pentru creșterea copilului, fiind suspendat contractul individual de muncă, este suspendat și termenul prevăzut de art. 194 alin (1) lit. a) sau b), după caz.

În această variantă, angajatorul nu are obligația de a asigura participarea la programe de formare profesională, iar termenul de doi sau trei ani, după caz, va fi suspendat corespunzător și se va împlini după reluarea activității.

În alte situații, participarea la astfel de programe ar putea fi utilă, uneori chiar esențială, fie pentru continuarea, fie pentru dezvoltarea activității angajatorului sau a competențelor profesionale ale salariatului, iar faptul că relația de muncă de muncă este suspendată ar putea să afecteze exercitarea acestor drepturi.

Cu caracter general, Codul muncii a prevăzut în cazul suspendării contractului de muncă, suspendarea prestării muncii și a plății salariului, însă părțile pot stabili ca în această perioadă să existe alte drepturi și/sau obligații, dacă acestea au fost prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.

Astfel, în cazul particular al formării profesionale, discutăm despre un drept al salariatului și despre o obligație a angajatorului, iar suportarea costurilor nu reprezintă, în sine, un drept salarial, ci o cheltuială prevăzută de lege.

Probabil că până acest punct lucrurile ar fi suficient de clare, în sensul că avem un raport juridic suspendat, pe perioada suspendării sunt suspendate și celelalte termene, deci inclusiv cel de doi sau trei ani, iar părțile ar putea să stabilească participarea la programe de formare profesională în această perioadă, fiind un drept al salariatului și o obligație a angajatorului, dacă acestea sunt prevăzute explicit în contractul colectiv sau individual de muncă ori în regulamentul intern.

Recenta hotărâre a CJUE prin care timpul petrecut la un curs de formare profesională, atunci când angajatorul impune acest lucru, este considerat a fi timp de muncă, schimbă modul de abordare a acestor cursuri pe perioada suspendării contractului individual.

Observăm că hotărârea CJUE face distincție, indirect, între situația în care cursul este impus de angajator și cea în care ar exista un drept al salariatului pe care acesta alege să îl exercite.

În același timp, potrivit dispozițiilor art. 22 alin (2) din OUG 111/2010, perioada concediului pentru creșterea copilului constituie vechime în muncă, în serviciu și în specialitate, chiar dacă la bază avem o suspendare a contractului individual de muncă.

Legiuitorul a avut în vedere, prin încadrarea perioadei concediului pentru creșterea copilului ca reprezentând vechime în muncă, în serviciu și în specialitate, evitarea situațiilor în care persoanele care beneficiază de acest tip de concediu ar fi prejudiciate în carieră.

Altfel spus, o normă juridică nu există izolat, ci este parte componentă a unui ansamblu, iar stabilirea sensului său se face prin raportarea ei la actul normativ din care face parte sau la alte acte normative care reglementează o situație.

Sintetizând, prin coroborarea dispozițiilor legale, salariații și-ar putea exercita dreptul de acces la formare profesională și pe perioada suspendării contractului individual de muncă, însă avem în vedere acordul inițial al părților în acest sens și este exclusă încheierea unui act adițional potrivit dispozițiilor art. 198 din Codul muncii, fiind imposibilă modificarea unor clauze ale contractului individual atunci când acesta este suspendat.

Cu alte cuvinte, dacă acest drept nu este prevăzut anterior suspendării, el nu ar putea fi exercitat sau impus.