Scurtă comparație între concediul de îngrijitor și concediul pentru îngrijirea copilului bolnav

Părinții pot obține până la 45 de zile calendaristice de concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav. În anumite situații, detaliate aici, se poate ajunge chiar la prelungirea acestuia până la 90 de zile. Acest concediu medical se acordă până la împlinirea vârstei de 7 ani sau până la vârsta de 18 ani pentru copilul cu afecțiuni grave sau a celui cu handicap cu afecțiuni intercurente.

Concediul de îngrijitor este stabilit de recenta Lege nr. 283/2022, care l-a introdus în Codul muncii, stabilind acordarea acestuia, în limita a 5 zile lucrătoare într-un an, dar pentru o listă anume de afecțiuni medicale grave. Din perspectiva cui se oferă îngrijirile, putem spune că acesta are un spectru mai larg, fiind vorba nu doar de copil, ci de o rudă sau o persoană ce stă în aceeași locuință cu angajatul. Cât despre indemnizație, nu s-a precizat în mod expres una (iar pe acest subiect avem deja un conflict de opinii în curs). 

Concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav este stabilit și reglementat de OUG 158/2005 (reglementarea concediilor medicale) și, chiar dacă putem spune că se suprapune cu cel de îngrijitor, în realitate, este o alternativă mai avantajoasă a celui din urmă, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de ordonanță. Pentru concediul de îngrijire a copilului bolnav, părintele beneficiază de o indemnizație medicală în valoare de 85% din veniturile ultimelor șase luni. Aici avem o certitudine că această indemnizație se acordă - avem cuantumul ei stabilit prin OUG 158.

Este evident că, fiind o alternativă și existând clar prevăzută și o indemnizație care trebuie acordată și care nu implică financiar exclusiv angajatorul, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de ordonanță, cel mai probabil, va fi ales de părinte concediul pentru îngrijirea copilului bolnav.

Modul concret și condițiile exercitării acestui drept sunt detaliate pe larg aici, cu precizarea că nu vom fi în prezența unui concediu de îngrijitor, ci a unui concediu medical pentru care angajatorul va plăti indemnizația și o va recupera de la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale și de sănătate.

Codul muncii prevede că prin „rudă” se înțelege fiul, fiica, mama, tatăl sau soțul/soția, iar cel puțin în privința copiilor s-ar putea spune că se suprapun cele două acte normative, dar trebuie să luăm în calcul scopul pe care legiuitorul l-a avut în vedere, acela de a extinde dreptul oricărui salariat de a acorda „îngrijire sau sprijin personal” și pentru alte rude, inclusiv copiilor care au depășit vârsta prevăzută de OUG 158/2005, însă nu în aceleași condiții.

Astfel, angajații care se încadrează în categoria celor care pot beneficia de concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav vor beneficia de acest tip de concediu și de indemnizația corespunzătoare, în timp ce ceilalți pot solicita acordarea concediului de îngrijitor, însă fără indemnizația prevăzută de OUG 158/2005, ci în condițiile Codului muncii.

În ambele variante există, totuși, obligația de a prezenta angajatorului documentele medicale, în cazul concediului medical fiind vorba despre certificatul medical tip, iar în celelalte despre biletul de externare din spital sau, după caz, de adeverința medicală emisă de medicul curant ori de medicul de familie al persoanei cu probleme medicale grave.

În cazul concediului de îngrijitor este extinsă și categoria persoanelor care ar putea beneficia de îngrijirea sau sprijinul personal al salariaților, fiind incluse și persoanele care locuiesc în aceeași gospodărie cu acestea, cu obligația de a prezenta documentele justificative prevăzute de art. 3 alin (2) din Ordinul MMSS 2172/2022.

În ambele situații salariații beneficiază de același nivel de protecție, însă nu și de aceleași drepturi privind veniturile pe care le vor încasa, fiind incidente acte normative distincte, iar fiecare salariat trebuie să se consulte cu medicul de familie pentru a se asigura că solicită concediul potrivit situației sale.