Închei contracte pe perioadă determinată? Iată câteva aspecte la care să fii atent

Caracterul excepțional. Contractul individual de muncă este încheiat, de regulă, pe perioadă nedeterminată. Prin excepție, contractul individual de muncă se poate încheia și pe durată determinată, în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. Lucrătorii care au contracte de muncă pe perioadă determinată se bucură de aceleași drepturi și au aceleași obligații pe care le au și  lucrătorii încadrați pe perioadă nedeterminată. Totodată, fiind în situația unui contract de muncă pe perioadă determinată, raportul de muncă încetează de drept la sfârșitul perioadei pentru care a fost încheiat.

După expirarea perioadei pentru care a fost încheiat contractul de muncă, părțile pot, de comun acord și în situațiile prevăzute de lege, fie să prelungească valabilitatea acestuia, fie să-l transforme într-un contract individual de muncă  pe durată nedeterminată. Nu există un drept al salariatului de prelungire după data expirării.

O atenție deosebită trebuie acordată momentului în care expiră perioada pentru care a fost încheiat contractul de muncă pe perioadă determinată pentru a preveni o eventuală eroare ce poate încadra raportul de muncă în categoria muncii nedeclarate. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată poate fi cu normă întreagă sau cu timp parțial. 

Cel mai important aspect este însă chiar limitarea legată de scopul pentru care încheiem un atare contract, iar nu unul pe perioadă nedeterminată. Angajatorii pot angaja personal pe perioadă determinată în următoarele situații:

•  înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participă la grevă;
•  creșterea și/sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului;
•  desfășurarea unor activități cu caracter sezonier;
•  în situația în care este încheiat în temeiul unor dispoziții legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
•  angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă;
•  ocuparea unei funcții eligibile în cadrul organizațiilor sindicale, patronale sau al organizațiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
•  angajarea pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
•  în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.

Perioade de probă mult mai scurte. Perioada de probă nu e obligatoriu de instituit, însă dacă se optează pentru ea, limitele sunt mult mai mici decât la contractele pe perioadă nedeterminată. Durata maximă a perioadei de probă depinde tot de durata contractului, iar Codul muncii stabilește limita superioară astfel:

• cel mult 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
• cel mult 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 și 6 luni;
• cel mult 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
• cel mult 45 de zile lucrătoare în cazul salariaților încadrați în funcții de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.

Durata maximă a unui astfel de contract, dar și interdicția de a prelungi la nesfârșit, prin acte succesive, un astfel de raport de muncă, sunt aspectele cele mai importante ale acestor contracte - angajatorii le omit însă deseori. Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult trei contracte individuale de muncă pe durată determinată, potrivit Codului muncii. Un astfel de contract nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni, iar contractele succesive nu pot avea o durată mai mare de 12 luni (mai multe despre contractele pe perioadă determinată, în acest material). 

Contractul de muncă încetează de drept chiar dacă salariatul se află în concediu medical - motivul e că acea cauză de încetare de drept a contractului (ajungerea sa la termen) prevalează în fața cauzei de suspendare (medicalul). Important de ştiut este că salariatul va primi indemnizaţia aferentă concediului medical de la angajator până la data încetării contractului, urmând ca, pentru restul perioadei cuprinse în certificat, sumele să fie achitate de casa de asigurări de sănătate cu care medicul de familie al salariatului are un contract încheiat.

Concedierea și demisia, la fel ca în cazul contractelor pe perioadă nedeterminată. Pot exista motive pentru care un contract să se termine înainte de perioada pe care este încheiat. În conformitate cu prevederile Codului muncii, salariații cu contract individual de muncă pe durată determinată nu pot fi discriminați față de salariații permanenți, cu excepția situațiilor în care există motive obiective pentru tratament diferit. În cazul unei concedieri, de exemplu, legea nu distinge între cele două tipuri de contracte atunci când discutăm despre preaviz și arătarea motivelor de concediere.