Calitatea de salariat a administratorilor societatilor comerciale

 “prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, contractele de munca ale administratorilor/directorilor, incheiate pentru indeplinirea mandatului de administrator/director inainte de intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, inceteaza de drept la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta - 29 iunie 2007 - sau, in cazul in care mandatul a fost acceptat ulterior intrarii in vigoare a prezentei ordonante, de la data acceptarii mandatului. 

Pana la aceasta data, art. 1371 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, introdus prin Legea nr. 441/2006[3], prevedea ca in cazul in care administratorii au fost desemnati dintre salariatii societatii, contractul individual de munca este suspendat pe perioada mandatului.
Fiind vorba de prevederi imperative, nerespectarea lor atrage decaderea persoanei in cauza din calitatea de salariat.
Legea nr. 31/1990 se aplica societatile comerciale care potrivit art. 2 se pot constitui in una dintre urmatoarele forme - a) societate in nume colectiv; b) societate in comandita simpla; c) societate pe actiuni; d) societate in comandita pe actiuni si e) societate cu raspundere limitata. 

Cum legea nu distinge daca prevederile de mai sus au incidenta asupra tuturor societatilor comerciale sau numai asupra unora, nici noi nu vom face distinctie[4].
Exceptiile sunt de stricta reglementare. In acest sens, mentionam ca art. 1961 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 stipuleaza ca “asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societatii cu raspundere limitata al carui asociat unic este”. Aceste dispozitii au fost introduce pin art. I pct. 44 din O.U.G. nr. 82/2007 care a intrat in vigoare la data de 29 iunie 2007.
Se arata[5] ca “solutia legiuitorului este pe deplin justificata, avand in vedere ca intre cele doua calitati exista o incompatibilitate, ce decurge din caracterul antitetic al raporturilor juridice pe care le implica fiecare dintre cele doua activitati”. Aceasta solutie a fost promovata si sustinuta in doctrina[6] anterior Legi nr. 441/2006, „deoarece calitatea de salariat presupune un raport de subordonare fata de organul de gerare a afacerilor societatil care este administratorul” si „ar fi contrar intereselor societatii ca cel care este angajat de societate sa fie si cel care isi stabileste atributiile, modul de exercitare a acestora”.
Desigur, aceste ratiuni doctrinare intaresc concluzia[7] ca dispozitiile care interzic cumulul de calitati privesc pe orice administrator, indiferent de forma juridica a societatii.  
  
NOTE:   
 [1] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 din 29.06.2007.
[2] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1066 din 17.11.2004.
[3] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 955 din 28.11.2006.
[4] A. Cioriciu Stefanescu, Suspendarea, respectiv incetarea contractelor administratorilor si directorilor societatile comerciale, pe www.Contractdemuncã.ro
[5] M. Fodor, I. Radulescu, Aspecte privind cumulul de functii in cazul administratorilor societatilor comerciale, in „Revista de dreptul muncii si dreptul securitatii sociale”, nr. 1/2008, p. 32. 
[6] S. David, Fl. Baias, Raspunderea civila a administratorului societatii comerciale, in Dreptul, nr. 8/1992, p. 14; St. D. Carpenaru, Drept comercial roman, editia a lll-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 215-216; in M. Fodor, I. Radulescu, op. cit., p. 32, nota 12.
[7] A. Þiclea, A. Þiclea, Tratat de dreptul muncii, Ediþia a II-a, Editura Universul Juridic, Bucureºti, 2007, p. 507; M. Fodor, I. Radulescu, op. cit., p. 33.