Raspunderea fostilor asociati si administratori, in caz de cesiune a partilor sociale

Pe scurt, despre raspunderea fostilor asociati si administratori
in caz de cesiune a partilor sociale ale societatii debitoare

Tot mai frecvent, pe fundalul crizei, oameni de afaceri mai mari sau mai mici incearca sa fuga de datoriile create de afacerea lor cesionandu-si partile sociale si renuntand la orice calitate in firma.

Anunturile de genul “cumpar firma cu datorii; discretie totala, preturi minime” nu mai socheaza pe nimeni.

De obicei, intermediarii gasesc cumparatori din alte zone ale tarii decat cea in care are sediul firma cesionata, persoane care nu detin in proprietate bunuri imobile sau mobile, si care pentru o suma modica semneaza orice.


Pentru care datorii ale firmei raspunde in continuare asociatul-administrator cedent?

a) Instrumentele de plata emise de societate si avalizate in nume personal ii vor putea fi opuse ca titluri executorii in temeiul carora creditorii ii vor putea executa silit averea personala mobiliara si imobiliara, conform dispozitiilor privind avalul din Legea 58/1934 si Legea 59/1934.

Astfel, atunci cand acceptati file CEC si Bilete la ordin ca garantie sau ca plata pentru marfa livrata sau serviciile prestate, intelept este sa solicitati avalizarea in nume propriu de catre administrator/asociat.

In acest fel, in caz de cesiune a partilor sociale ale firmei catre un ilustru si insolvabil necunoscut, in caz de faliment fara bunuri, va ramane un obligat impotriva caruia sa va indreptati.

b) Imprumuturile bancare contractate de societati sunt, in marea majoritate a cazurilor, garantate de asociatii-administratori in nume personal, prin avalizarea unui bilet la ordin garantie sau prin emiterea de fidejusiuni in conditiile art. 1652 si urm. Cod Civil. De obicei, fidejusiunile au inserate clauze de renuntare la beneficiul de diviziune si discutiune.

Fie in temeiul avalului, fie in temeiul contractului de fidejusiune, banca se va indrepta impotriva fostilor asociati-administratori care si-au cesionat partile sociale.

Garantia personala constituita prin aval sau prin fidejusiune se deosebeste de garantiile reale constituite prin contracte de ipoteca sau gaj deoarece ea nu se refera doar la bunurile existente in patrimoniul debitorului garant la momentul emiterii garantiei, ci la intreg patrimoniul prezent si viitor al acestuia, permitand urmarirea silita a bunurilor care intra in patrimoniul debitorului chiar si dupa data inceperii executarii silite.

Implicit, garantiile reale oferite de fostii asociati-administratori pentru datoriile societatii ale caror parti sociale le-au cesionat, raman valabile in continuare. Bunurile grevate in acest fel prin ipoteca sau gaj vor putea fi executate silit pentru datoriile societatii imprumutate.

Cedentii care au calitatea de garanti se vor putea intoarce pentru sumele platite in contul datoriilor societatii ale carei parti sociale le-au cesionat, impotriva societatii, insa acest fapt nu constituie o consolare in cazul in care firma pe care au cesionat-o este insolvabila.

In contractele comerciale pe care le incheiati se pot insera si clauze prin care societatea co-contractanta sa fie obligata sa notifice orice schimbare a asociatilor/administratorilor; de asemenea, avand in vedere ca multe contracte se incheie in considerarea calitatilor persoanei care conduce si reprezinta la acel moment societatea in cauza, se pot insera si clauze prin care aceasta se obliga sa nu instraineze partile sociale pe durata derularii contractului respectiv. In caz de incalcare a clauzei, se poate invoca inclusiv inselaciunea in contracte.

Chiar daca iesirea din zona de foc a asociatului/administrator cedent poate fi gandita si instrumentata din timp, in sensul instrainarii tuturor bunurilor urmaribile din patrimoniul sau si chiar al societatii, in cazul existentei unor garantii personale acordate de acesta unor creditori ai societatii el va raspunde si cu bunurile ce vor intra in viitor in patrimoniul sau, prin mosteniri, donatii, constituirea de noi societati etc.

c) De asemenea, este posibila in continuare si antrenarea raspunderii sale patrimoniale in temeiul Legii 85/2006 pentru datoriile societatii, daca aceasta intra in faliment. Astfel, se poate proba contributia sa la intrarea societatii in insolventa, in calitate de administrator de drept sau chiar de administrator de fapt, in cazul acelor asociati care nu au avut oficial calitatea de administratori.

In raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei, administratorul judiciar va trebui sa analizeze activitatea debitoarei din ultimii ani, si o cesiune survenita cu putin timp inainte de declansarea procedurii nu-l va impiedica sa observe ca, de fapt, situatia firmei se datoreaza activitatii desfasurate sub conducerea administratorului-asociat de dinainte de cesiune, si nu actualului asociat/administrator.

La propunerea administratorului/lichidatorului judiciar, sau chiar a Comitetului Creditorilor, judecatorul sindic va putea dispune angajarea raspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolventa a debitoarei, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, prin folosirea bunurilor sau creditelor societatii in folosul propriu sau al unui tert, prin efectuarea de acte de comert in interes propriu, sub acoperirea persoanei juridice, prin dispunerea, in interes propriu, a continuarii unei activitati care ducea in mod vadit societatea la incetare de plati, prin tinerea unei contabilitati fictive, provocarea disparitiei unor documente contabile sau neindeplinirea obligatiei de a tine evidenta contabila legala, prin deturnarea sau ascunderea unei parti din activul societatii ori marirea fictive a pasivului acesteia, prin utilizarea de mijloace ruinatoare pentru procurarea de fonduri pentru societate, in scopul intarzierii incetarii de plati sau prin efectuarea directa sau prin subordonati de plati preferentiale catre un creditor in dauna celorlalti creditori, in luna precedenta incetarii platilor.

Cu aceasta sentinta de angajare a raspunderii patrimoniale debitorul va fi executat silit, executarea putand incepe in termen de 3 ani de la pronuntarea hotararii, care este definitiva si executorie, si poate continua atat timp cat creditorul urmaritor are rabdare ca in patrimoniul debitorului urmarit, fost asociat/administrator, sa reintre bunuri urmaribile, in situatia in care acesta si-a regizat iesirea din scena in asa fel incat la momentul respectiv sa fi instrainat toate bunurile sale mobile si imobile ce puteau fi executate silit.

Debitorii de rea credinta trebuie sa aiba in vedere ca legea stabileste in favoarea creditorilor si dreptul de a ataca, in nume personal, actele frauduloase facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor, precum si dreptul de a exercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, afara de acelea care ii sunt exclusiv personale, astfel ca acestia au posibilitatea refacerii unui patrimoniu spoliat cu grija.

Din aceste motive trebuie inteles ca pana si la noi fraudarea intereselor creditorilor este o practica riscanta si o cursa lunga in care nu intotodeauna creditorii pierd. Si apoi, datoriile se mostenesc, in cazurile de mai sus nu exista asigurare de neplata pe motiv de deces. Sunteti pregatiti pentru o cursa pe mai multe generatii?