OUG 119/2007 sau somatia de plata?

Intrebarea ridicata in forumul Avocatnet.ro:

“In ceea ce priveste neexecutarea obligatiei de plata de catre una din parti atunci cand exista un contract comercial semnat intre acestea, care dintre proceduri o considerati ca fiind cea mai potrivita si de ce: OG 5/2001 privind somatia de plata sau OUG 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale?”

Explicatiile si raspunsurile oferite de userii forumului:

Unul dintre useri arata ca el foloseste numai OUG nr. 119/2007, din urmatoarele motive:
- in cadrul acestei proceduri, lipsa inampinarii poate fi considerata de judecator drept o recunoastere a datoriei;
- OG 5/01 nu se completeaza cu normele de procedura; citatia si comunicarea hotararii se fac numai prin scrisoare recomandata - din cauza aceasta apar numeroase probleme legate de procedura de citare si mai ales in legatura cu comunicarea hotararilor; debitorii nu isi ridica corespondenta de la posta si din cauza aceasta hotararea nu devine irevocabila; returul plicului nu reprezinta comunicare, iar unele instante au refuzat sa realizeze comunicarea si prin afisare; hotararea data pe OUG 119 se comunica conform Codului de procedura civila, inclusiv prin afisare la usa instantei (oricum, daca postasul nu gaseste pe nimeni face proces verbal de afisare si se rezolva problema);
- hotararea data pe OG5 trebuie investita cu formula executorie (exista text in cuprinsul ordonantei) pe cand cea data pe OUG 119 poate fi pusa in executare fara investire, numai cu legalizare - e hotarare pronuntata in dosar comercial si se aplica normele speciale de la art. 720 indice 1 si urmatoarele.

Acesta mai arata ca exista o discutie daca lipseste contractul comercial in forma scrisa, insa si in acest caz se pot face aparari in instanta (ca exista un contract in sens de negotium, insa nu exista un contract scris - instrumentum).

Un alt user afirma ca OG 5/2001 are o sfera mai larga de aplicare decat OUG.119/2007 si ca se aplica oricarui tip de creanta certa, lichida si exigibila. Acesta subliniaza ca OUG 119/2007 se aplica contractelor comerciale, incheiate intre comercianti , sau intre comercianti si o autoritate contractanta, si nu contractelor dintre comercianti si consumatori si nici creantelor aflate la masa credala.

Un al treilea user arata ca, din punct de vedere al sferei de aplicare, OG 5/2001 cunoaste un cadru mult mai larg, insa OUG 119/2007 are avantajul de a fi mai rapida, deci si mai eficienta. Acesta sustine ca, daca persoana care a initiat discutia se incadreaza la art. 2 alin. 1 al acesteia din urma, in sensul existentei unei creante certe, lichide si exigibile reprezentand obligatii de plata a unor sume de bani rezultate din contracte comerciale, este bine sa se apeleze la OUG 119/2007. Acesta reia, la randul sau, unele dintre avantaje: nedepunerea intampinarii de catre debitor se considera recunoastere; din momentul in care devine irevocabila, aceasta constituie titlu executoriu; comunicarea se poate face si prin afisare la usa instantei; si un ultim aspect comparativ sesizat in instanta, este ca pentru OUG 119/2007 nu se prea da termen pentru angajare aparator.


Asteptam si opinia ta pe Forumul Avocatnet.ro!