Nu stiu ce sa scriu. Nu stiu cum sa scriu. I-as face albie de porci, dar suntem totusi gazeta serioasa. Le-as scrie mai multe lucruri, dar incerc sa nu fiu golan asa cum sunt ei cu mine. Nu pot decat sa-mi doresc sa nu mai prinda Craciunu' la putere actualii guvernanti. Imi doresc sa ne asumam ideea ca fara ei e mai bine. Pentru ca altfel, Romania din 2011 n-are nicio sansa.
Articolul continuă mai jos
Imi vine sa rad pentru ca reactiile decente care se iþesc in mintea unui om obisnuit sunt previzibile: iesind in strada generam haos; haosul o sa ne afunde si mai tare; oricum ar fi, astia dau macar impresia unui simulacru de guvernare; etc. Intr-o tara normala, o astfel de atitudine e nobila. In Romania, desi ma numar printre oamenii care au astfel de ganduri, e imoral sa gandesti. Pentru ca primesti in schimbul gandurilor tale cateva lucruri palpabile: un picior apasat din ce in ce mai tare pe grumaz, niste palme dupa ceafa si multe dejectii aruncate de la balconul functiei publice.
Stiu, Romania neguvernabila ar insemna haos. SERIOS?! Acum e un climat normal? Un ministru al finantelor, numit de curand, da sfaturi gresite contribililor, dar noi traim intr-un climat ok? Stiu, daca as spune ca Mickey Mouse ar fi mai potrivit ca Prim-MInistru in locul lui Emil Boc as duce discutia in derizoriu. SERIOS?! Uitati-va in jur! Vedeti vreun semn de constructie? Vedeti vreun semn de speranta? Nu, tot ce vedeti este perplexitate, ura, violenta, mizerie si altele asemenea. Suntem ca o corabie condusa chiar de sobolanii invatati sa o paraseasca in vremuri grele. Ganditi-va numai la imaginea asta. Pastrati-o in minte, in timp ce realizati ca...
... noi stam si ne uitam la televizor.
Cu vreo cateva luni in urma, in tara asta existau sindicate. Multi, putini, cu minte sau fara, oamenii aia ziceau ceva. Apoi au tacut. Habar n-am de ce. Habar n-am prin ce minune au renuntat la chiar ideea de sindicat. Stiu, o sa mi se spuna ca erau platiti de Vantu, de Voiculescu ori de alti moguli, ca s-au vandut puterii ori strainilor. Asa o fi. Dar membrii aia de rand, oamenii aia care sunt tratati ca niste vite de gurmanzii care-si zic autoritati publice astazi, aia unde sunt? Stau intr-o stare tampa de semi-paralizie si asteapta salvarea din cer? Atunci merita ce li se intampla.
Cu niste vreme in urma, in tara asta existau partide. Ok, am zis, trecem mai departe, ca subiectul asta e prea stupid ca sa il deschid. Partidele si-au pierdut electoratul pentru ca n-au dovedit niciodata ca au si alta agenda in afara de cumetriile proprii. Asa incat e greu sa discutam noi, de pe margine, despre interesele si viziunea lor de viitor. Partidele sunt lipsite de specialisti adevarati tocmai pentru ca oamenii fug de inregimentarea politica asa cum fug de Dracu'. Si asta e un rau imposibil de cuantificat acum. Pentru ca daca oamenii decenti nu vor intra in partide, atunci n-o sa avem niciodata o guvernare decenta. Abureala unei conduceri tehnocrate e o acadea pentru naivi, cata vreme guvernarea inseamna nu doar cele cateva zeci de ministri, ci si aparatul teritorial de zeci de mii de oameni care orienteaza politica administrativa a unei tari.
Cu mai multa vreme in urma, prea multa incat sa ne aducem cu adevarat aminte, existau consecinte pentru faptele duse la extrem. In perioada interbelica, ministrii faceau puscarie pentru tampenia lor. Si isi asumau penibilul cu o demisie de onoare. Acum vedem un spectacol absurd, in care OZN-urile mai lipsesc pentru a intregi suma experientelor pe care nu credeam ca o sa le traim vreodata.
In urma cu vreo sase luni, in tara asta exista un soi de expresie populara: "capul lui Motoc vrem". Stati linistiti, exista si astazi. Ex-ministrul Vladescu stie. La fel si ex-ministrul Seitan. Ei sunt Motoc-ii vremurilor noastre. Si, extraordinar, ideea inca functioneaza...
.. pentru ca noi stam. Si ne uitam la televizor. Si le citim aberatiile. Si ii comentam (da, si eu fac asta prin articolul de fata).
Romania e muta. Romania e oarba. Romania e surda. Si, fara suparare, Romania s-a prostit. Din pacate, Romania e doar un nume. Nici macar nu mai e un stat. E doar o grupare de oameni osanditi sa fie incarcerati in aceeasi inchisoare. Iar ei, oamenii in cauza, sunt de vina pentru toate lucrurile pe care le spunem astazi despre Romania. Ei sunt aia muti, orbi, surzi si, fara suparare, stiti-voi-cum.
Asa ca va invit sa luati liderii de sindicat si sa-i intrebati ce-au mai facut ei in ultimii ani. Sa mergeti la partide (daca credeti in vreunul) si sa le cereti sa faca ceva in numele vostru, al membrilor cotizanti. Sa participati la initiativele de miting sau mars pe care le propun alti oameni. Sa va implicati in viata politica si sa lasati acasa prostul obicei de a sta deoparte. Eu o sa fac asta. Si, pentru prima data, ar trebui sa nu mai conteze ideea ca faci ceva doar daca face si vecinul. Pentru ca lumea nu se schimba asa cum iti doresti atunci cand vrea vecinul tau, ci atunci cand vrei tu. Vecinul s-ar putea sa aiba o agenda proprie.
Romania are nevoie de fiecare dintre noi, de cunostintele noastre, de ideile noastre, de eforturile noastre.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (75)