Protestele - intre revendicarea binelui si facerea de rau

Povestea, pe care o stiti deja cu totii, a inceput la finalul saptamanii trecute. Oameni, din ce in ce mai multi, au iesit in strada sa protesteze. Pentru ce anume? Motivele sunt diverse. A inceput cu nemultumirea legata de tratamentul aplicat celui mai reputat medic din Romania, Raed Arafat, si a continuat cu numeroase alte solicitari – unele pertinente (referitoare la demisii, diminuari de taxe, etc.), altele bizare (vrem Photoshop ieftin?!).

De la inceput, autoritatile au refuzat dialogul. Poate ca asta fost un alt motiv pentru care oamenii au continuat sa iasa in numar mare pe strazile Capitalei, dar si ale altor orase din tara. Insa, pe langa importanta care le este data de institutia televizorului, ceea ce face ca evenimentele sa capete consistenta si, mai ales, intensitate este implicarea oamenilor simpli, neafiliati niciunei culori police. Marturisirile lor de pe Internet, ceea ce transmit de la fata locului in alt stil decat cel cu care am fost obisnuiti pana acum - si anume fara editari care sa ”corecteze” povestea, ne pun pe ganduri. Pot fi aceste proteste o solutie pentru o Romanie mai buna, curata, eficienta sau in orice alt fel ne-am dori-o?
Argumente PRO

• E timpul pentru o schimbare. Clasa politica a dezamagit, trebuie suflu nou.

Ultimii 22 de ani de politica romaneasca au pastrat multe dintre chipurile prezente pe scena nomenclaturista. Nu are sens sa dezbatem acum legitimitatea FSN-ului sau modul in care s-a produs jonctiunea de forte in ’89. Cert este ca inlaturarea cenzurii asupra mijloacelor de comunicare in masa a fost benefica pentru ca ne-au fost oferite numeroase exemple de acest tip. Desigur, Legea lustratiei prin forma superficiala care i-a fost data in final este un alt argument al faptului ca in structurile statului au ramas mult prea multe urme ale vechiului sistem.

• Manifestarile sunt o forma de refulare necesara.

Oamenii au acumulat multa tensiune in ultimii ani. Sirul dezamagirilor, al nevoilor, i-a subjugat. Resemnarea nu mai este o solutie pentru cei mai multi din oamenii care, cu doar 700 de lei, trebuie sa asigure supravietuirea unei intregi familii. O stim, nevoile unei persoane nu pot fi acoperite de salariul minim brut garantat in plata. Pentru o tara care traieste in austeritate de jumatate de veac, criza economica - aceasta eterna scuza in temeiul careia guvernarea isi justifica fiecare masura si noua reglementare – speranta pare sa nu mai existe decat daca ceva-cineva-cumva schimba lucrurile in mod fortat. Oamenii se simt inselati, neimportanti si traiesc cu gandul ca nimic nu se va imbunatati daca nu se implica direct, si nu prin intermediul celor alesi.

• Doar astfel va fi atrasa atentia asupra problemelor reale ale societatii.

Alesii nostri par intotdeauna mai preocupati de lucruri nesemnificative decat de faptul ca lipsesc locurile de munca, pensiile sunt prea mici pentru a acoperi cheltuielile lunare ale unui batran, medicii nostri aleg alte tari in care sa profeseze. Se construiesc sali de sport la sate, se aloca bugete astronomice pentru o biserica. Parlamentarii  initiaza propuneri legislative care au fost deja adoptate sau respinse ori se gandesc la legi care sa reglementeze cate-n luna si-n stele. Da, toate astea in loc sa gaseasca o solutie de a finanta Educatia si Cercetarea, de a combate evaziunea fiscala in ce priveste munca la gri, de a sanctiona coruptia, de a implementa un sistem eficient pentru gestionarea contributiilor la sanatate si lista o putem continua la nesfarsit.

• Pentru ca 2012 este an electoral, populatia trebuie sa reactioneze mai mult ca oricand.

Traim intr-un cerc vicios, caci fiecare an electoral se desfasoara dupa acelasi tipar. Se fac promisiuni nenumarate, au loc cateva cresteri minore de pensii si salarii, dupa care este, din nou, criza – de orice fel. Multi se lasa induplecati de atentii, manipulati (si de presa, si de politicieni), isi vand votul ieftin si se resemneaza ca, peste ceva timp, iar vor fi alegeri. Insa, in acest an, lucrurile pot fi privite din atatea unghiuri incat, oricat de ignorant ai fi, incepi sa iti ridici semne de intrebare. Internet-ul inca nu poate fi controlat, iar puterea lui este mult mai mare decat a celor care vorbesc la televizor. Afirmatiile politicienilor nu pot fi uitate atat de usor, odata ce sunt indexate de Google. Multi tineri au suficienta indrazneala sa publice opinii in care dezbat, analizeaza si critica fara sa fie presati de moguli de o culoare anume. Pe bloguri si site-uri independente sunt publicate editoriale care te arunca pe ganduri si care nu te lasa sa cazi victima unui X care, dupa 2 ani de la data la care i-ai dat votul, isi construieste o casa de vacanta pe unul din terenurile RA-APPS.

Argumente CONTRA

• Protestele sunt dirijate din umbra de politicieni cu scopuri ascunse. Nu vrem sa devenim o marioneta a lor.

Numeroase teorii ale conspiratiei au fost vehiculate in ultimele zile. Politicienii sunt, asa cum i-a si infatisat cineva la un moment dat pe una din pancartele din centrul Bucurestiului, prinsi intre tentaculele unei caracatite. “O mana se spala pe alta”, cum spune o vorba din popor. Ne-au dovedit-o de multe ori cand au votat NUP in Plenul reunit al celor doua Camere. Asadar, orice gest de a iesi in strada nu va rezolva niciuna din problemele cu care ne confruntam. Pe langa faptul ca ar fi absolut inutil, ei se vor afisa in continuare cu aceeasi indiferenta fata de oamenii care, de data asta, indura si frigul serilor de ianuarie pe langa cel al caselor proprii. In plus, din astfel de miscari au de castigat mai ales politicienii, care isi fac campanie electorala pe spatele celor adunati in piete.

• Nu exista o noua generatie de conducatori. Trebuie sa ne asumam ce avem.

“Si daca ii dam jos pe astia, cine vine in loc?” Cu siguranta asta este intrebarea celor mai multi dintre noi, doar politicienii sunt la fel – toti o apa si-un pamant. Asa ca, e de preferat linistea pe strazi si confortul canapelei din sufragerie in locul zarvei din spatiile publice, caci cateva sute de oameni se agita fara sa propuna solutii concrete. E aceeasi axioma: ne pricepem la orice, insa numai din vorbe. Pe langa asta, noi le-am dat scaunul comod din Palatul Parlamentului sau Palatul Cotroceni. Asadar, ar trebui sa gandim, inainte de toate la responsabilitate si la asumarea propriilor decizii.

• Astfel de gesturi duc doar la violente si distrugeri, chiar si pierderi de vieti umane.

Cate distrugeri au avut loc in ultimele zi? Probabil nici nu au fost inventariate toate stricaciunile.. Insa ele s-au produs. Am vazut cu totii fie atunci, fie in dimineata de dupa. Asa se atrage atentia asupra unor probleme? Daca noi nu suntem civilizati si distrugem centrul Bucurestiului (sau al altor orase din tara) cum sa avem pretentia ca reprezentantii nostri sa se comporte altfel? In plus, actele de violente nu fac decat sa instige la si mai multa violenta. In astfel de momente, din oameni ies la suprafata instinctele animalice si, in furia lor nejustificata, nu se tine cont ca unul din modurile prin care reusesti sa obtii ceea ce iti propui este diplomatia.

• Oricum nimic nu se va schimba, ci se va continua sirul promisiunilor neimplinite. Suntem doar naivi sa credem ca va fi bine.

Anul 2012 are o miza foarte mare: alegerile electorale. Asadar, orice astfel de manifestatie nu face decat sa pregateasca terenul pentru campania electorala a tuturor partidelor. Protestele ofera un alt pretext pentru ca Puterea si Opozitia sa isi lanseze acuze reciproc si sa se incheie parteneriate, sa uite de problemele esentiale ale populatiei. Si, nu in ultimul rand, fiecare solicitare a multimii este o alta promisiune (probabil neindeplinita) a vreunui politician.

_
Tu ce-ai ales sa faci?