Concilierea directa nu este altceva decat un mecanism juridic creat pentru a ii indruma pe cei care urmeaza a avea anumite litigii, pe calea realizarii unui acord cu debitorii lor. Aceasta procedura se adreseaza exclusiv domeniului comercial, profesional, si priveste obligatiile banesti.
Prin conciliere se pot degrava instantele de judecarea unui numar mare de pricini si se stabileste, totodata, cadrul procesual in ceea ce priveste cuantumul sumelor cerute.
Concilierea se adreseaza, deci, comerciantilor, respectiv profesionistilor, si este incidenta in procesele privind pretentii banesti.
In urma schimbarilor legislative, concilierea, ca procedura judiciara, este aratata ca alternativa la mediere. Totusi, atat concilierea, cat si medierea sunt necesar a fi demarate anterior inceperii unui litigiu comercial.
Termenul de conciliere
Conform art. 7201 din Codul de procedura civila , concilierea va fi efectuata intr-un termen de cel putin 15 zile de la primirea documentelor comunicate o data cu invitatia la conciliere. Un proces nu poate incepe mai inainte de a fi respinsa, in mod neechivoc, invitatia la conciliere sau mai inainte de trecerea a cel putin 30 de zile de la ignorarea invitatiei.
Termenele de conciliere, spre deosebire de alte proceduri, nu sunt absolute. In jurisprudenta, s-a conturat, regula flexibilitatii analizarii acestora. Ca principiu, Instanta Suprema a retinut faptul ca: Prezentarea reprezentantilor paratei la conciliere ca urmare a convocarii primite si semnarea de catre acestia a procesului-verbal incheiat cu acea ocazie, fara a formula obiectiuni cu privire la data fixata pentru conciliere, acopera nerespectarea de catre reclamanta a intervalului de timp, prevazut de art.720C.proc.civ. pentru convocarea concilierii (Sectia comerciala, decizia nr.828 din 10 februarie 2005).
Cerintele impuse de lege in ceea ce priveste concilierea
Potrivit reglementarilor legale, invitatia la conciliere va fi trimisa in forma scrisa, comunicata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, telegrama, telex, fax, orice alta forma care asigura trimiterea textului si confirmarea primirii. Invitatia va putea fi inmanata personal, cu semnatura de primire.
Propunerea de conciliere va contine si expunerea pretentiilor celui care face invitatia, precum, si temeiul legal al acestora. De asemenea, toate actele doveditoare ale pretentiilor vor trebui atasate la invitatie.
In cazurile in care procedura concilierii este obligatorie, lipsa acesteia atrage o deficienta majora a actiunilor introduse, care poate avea urmare pierderea procesului.
Fata de neendeplinirea procedurii concilierii, in doctrina si jurisprudenta s-au evidentiat doua posibilitati de respingere a actiunii:
- respingerea actiunii ca prematur introdusa, varianta care deriva exclusiv din prevederile art. 720 1 Cod procedura civila,
- respingerea actiuni ca inadmisibila, solutie care are in vedere si o posibila raportare a art. 7201 Cod procedura civila, la prevederile art.109 alin 2 Cod procedura civila (varianta pe care autorul articolului o impartaseste). Deci, in cazurile in care este obligatorie, lipsa concilierii poate duce la invocarea cu succes a inadmisibilitatii actiunii, cu toate consecintele acesteia: pierdere taxe de timbru, eventual o iesire din termenul de prescriptie.
Exigentele cerute de procedura concilierii
Desi reprezinta o procedura legala obligatorie, concilierea nu este necesar a fi realizata, in mod neaparat, intr-o forma solemna.
Relevanta este, in acest sens, Decizia nr. 25 din data de 25.01.2011 a Curtii de Apel Timisoara:
Avand in vedere demersurile ambelor parti, precum si procesul-verbal de conciliere directa nr. 4800/12.10.2009, ar fi excesiv de rigida o interpretare in sensul ca in prezentul litigiu nu s-ar fi realizat incercarea de conciliere prevazuta de art. 7201 din Codul de procedura civila pentru a se putea promova actiunea in fata instantelor judecatoresti. Aceasta, si in considerarea faptului ca prevederile textului mentionat privind efectuarea concilierii prealabile in litigiile comerciale evaluabile in bani sunt obligatorii, in schimb termenele, conditiile, locul, mijloacele si modalitatile de manifestare a vointei partilor, cat si continutul concret al inscrisurilor sunt recomandate in respectivul articol, incepand cu alin. 2, dar nu reprezinta conditii cerute imperios de lege, astfel ca nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii directe, ci numai daca partea dovedeste o vatamare, dovada care in speta nu s-a facut.
Altfel spus, concilierea directa este o procedura prealabila obligatorie, dar nu neaparat formala.
Schimbarile legislative intervenite
In ultimul timp, concilierea directa a suportat trei modificari legislative.
In prima etapa, exista exclusiv concilierea propriu-zisa, care se putea efectua la sediul persoanelor intre care se purta, eventual prin intermediul unor case de avocatura sau a juristilor societatilor comerciale implicate.
Prin aparitia Legii 202/2010, de urgentare a procedurilor, a avut loc introducerea posibilitatii de mediere, ca alternativa la concilierea propriu-zisa.
Ultima modificare legislativa este si cea mai importanta si o reprezinta inceperea producerii efectelor Noului Cod Civil. Astfel, Noul Cod Civil, intrat in vigoare la 1 octombrie 2011, a unificat, practic, dreptul privat, vorbind, in acest caz de comasarea dreptului comercial in dreptul civil, ca si de abrogarea, ca atare, a Codului Comercial.
Pe de alta parte, consecintele Noului Cod se rasfrang si asupra Codului de Procedura Civila, care este izvorul de drept al concilierii directe. Categoria comerciantilor, asa cum era definita de Codul Comercial, a fost inclusa in cea a profesionistilor, pofesionistii reprezentand o sfera mai larga .
Se pune astfel problema supravietuirii concilierii directe, ca procedura prealabila obligatorie. Fata de aceasta dilema, putem afirma ca procedura concilierii directe nu a fost abrogata, singura diferenta fiind modificarea normelor adresate comerciantilor in norme adresate profesionistilor.