Noi, romanii, ar trebui sa infiintam facultati de renuntare. Ne pricepem atat de bine la asta, incat ar fi pacat sa nu scoatem bani invatandu-i pe altii cum se face. Am fugit de-acasa acum ceva vreme, am umblat prin lume, ne-am prins ca nu e foarte bine nici acolo, ne-am intors si tot nu ne vine sa renuntam la zicerea noastra de baza: "asta e". Te supara ce spun? Atunci zi-mi ca nu e asa.
Articolul continuă mai jos
Macroeconomie, inflatie, restrictii bugetare, nesimtire, lacomie, tupeu, PIB, deficit bugetar, arierate, risc social, iesire din sistem. Sunt toate cuvinte care mi se ingramadesc in cap si-mi creeaza o stare de confuzie sora cu deprimarea. Si asta, desi am terminat Dreptul in urma cu o vreme, desi la facultate mi-am batut capul sa invat, desi am facut avocatura ani de-a randul dupa, inainte sa aleg sa lucrez cu norma intreaga pentru Avocatnet.ro. Astazi, Romania e atat de confuza incat e imposibil sa faci actiuni coerente. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa stam ca mortii, cu mainile in san si sa acceptam orice ni se face ori spune.
Fa-i sa creada ca sunt prosti
Sunt jurist si am ceva experienta, dar totusi ultimii ani m-au determinat sa cred ca sunt un profesionist nepriceput. Toata teoria pe care o inveti, toate lucrurile care-ti intra in reflex de-a lungul unei cariere bazate pe ideea de aplicare a legii, toate se sting si mor in atmosfera actuala de nerespectare crasa a legii si interpretare "pe interes" a acesteia. Am citit undeva zilele trecute o fraza interesanta: "Profesorul de Drept Constitutional Emil Boc este, de departe, cel mai mare emitent de Ordonante declarate neconstitutionale din istoria Romaniei. Si omul acesta se intoarce la catedra si va creste generatii de juristi dupa chipul si asemanarea sa". Stiu, au fost vremuri grele. Si totusi, vremurile grele implica incalcari grave ale legii? Vremurile grele implica schimbarea la fata a statului, care va deveni agent de oprimare si nu sustinator al coeziunii sociale? Daca e asa, unde ne oprim? De ce nu introducem zeciuiala printre corpul de categorii sociale care trag in spate bugetul de stat? Sau asta ne asteapta in viitor?
Dar sa mergem mai departe.
Umileste-i
Asist uimit la situatii pe care nu le-am crezut posibile niciodata. Si exemplul cel mai recent este cel al retinerii CASS-ului din pensii. De cateva zile, intreaga suflare a administratiei publice transmite intr-un glas o idee simpla: "nu va mai puteti lua banii inapoi daca nu aveati deja depusa o cerere in instanta pana la data publicarii in Monitorul Oficial a Deciziei Curtii Constitutionale". Asa sa fie? Noi avem un articol care sustine altceva. In Forumul Avocatnet.ro exista multe discutii care dovedesc faptul ca un astfel de punct de vedere nu poate fi corect. Si totusi, dincolo de opinii, ramane important modul in care Puterea alege sa comunice cu Pensionarii. "Mars acasa!", "N-o sa primiti nimic!", "Nu mai incercati!". Asistam la scenarii dupa scenarii, toate menite sa spuna acelasi lucru: "Renuntati!".
Am patit si eu asta, acum vreo 2 ani, in piata. I-am dat unui vanzator o hartie de 50 de lei si apoi s-a uitat in ochii mei minute bune, sustinand ca era doar o hartie de un leu. Uimitor. :) Dar omul in cauza era un infractor. Pe el, daca iti bateai capul cu adevarat, il puteai duce la inchisoare, in loc sa renunti dupa ce-ti recuperezi banii, daca ti-i recuperezi. Intr-o actiune copiata la indigo, statul roman a retinut nejustificat bani si acum spune ca da, a gresit, dar nu se mai poate face nimic. Serios?
Pune-le piciorul pe gat
Statul roman se comporta de multa vreme ca un camatar in relatia cu proprii cetateni. Astazi, insa, statul a trecut la un alt nivel. A devenit santajist. In fond, cum s-ar putea interpreta altfel iesirea Ministrului Muncii, care si-a permis sa dea indicatii de rezolvare a unor actiuni judecatoresti (ieri, vineri, doamna Ministru a declarat sec: "in acest moment nu existã niciun temei legal pentru a restitui sumele încasate pânã acum")? Cum se poate interpreta derapajul ireal al Curtii Constitutionale, care da indicatii de aplicare a propriilor Decizii catre instantele de judecata?
E simplu. Nu se pot interpreta si explica astfel de actiuni decat printr-o detasare completa a autoritatilor statului de cetatean. Ei sunt acolo sus si-i doare-n cot. Atat. Nu mai exista nimic altceva in afara acestei idei. Orice forma de argument paleste. Orice incercare de intelegere a fenomenului paleste. De ce? Pai, pentru ca singura explicatie care sta in picioare in toate situatiile de mai sus este una singura: ii doare-n cot!
Prostit, umilit si agresat, omul obisnuit renunta
Si asta n-ar fi nimic. Mai trist este ca, dupa ce deja a renuntat la unul, la doua, la trei sau la mai multe dintre drepturile sale, acelasi om obisnuit isi schimba atitudinea si devine un renuntator de profesie. Renunta la orice forma de evolutie, renunta la speranta, renunta la toate acele lucruri care l-ai putea scoate, intr-un viitor decent, din mizeria in care se afla.
Moartea unei tari incepe cu oamenii ei
Scriu acest text pentru fiecare dintre oamenii care se regasesc in situatia de mai sus. Oameni buni, nu renuntati. Nu ascultati sfaturile si amenintarile unor oameni care nu au alt scop decat sa va opreasca din drum. Comportati-va ca si cum v-ar pasa ca vi se incalca drepturile. De ce? Pentru ca data viitoare, vi se va lua mai mult si mai mult si pana la urma veti ajunge niste amarati care-si poarta cu mandrie o singura realizare: au stiut sa renunte. Si, daca ganditi ca sunteti oricum prea batrani ca sa mai conteze, ganditi-va ca maine vor lua acelasi lucruri si copiilor si nepotilor vostri. Si pe ei ii vor impinge in aceeasi mizerie.
Eu nu vreau sa-mi cresc copilul intr-o tara in care oamenii accepta mizeria si ticalosia gandind ca oricum nu pot schimba nimic. Si nu vreau nici sa plec in alta tara. Aici si acum se pot schimba multe. Incepand cu banii nostri si continuand oricat de sus vrem. Altfel, vom ramane in mintea propriilor copii ca fiind parintii care au renuntat atunci cand inca se mai putea schimba ceva.
Cu doi ani in urma, scriam prima parte a acestui text. Si observ, cu tristete, ca nu s-a schimbat nimic de atunci. Repet insa finalul acelui text, in speranta ca poate se prinde de vreo 2 sau 3 oameni care reusesc, la randul lor, sa motiveze micile comunitati din jurul lor.
Adevarata drama a Romaniei este acest razboi civil surd in care ne-am angrenat in ultimii ani si pe care nici macar nu-l constientizam. Ca intr-un joc cretin, ne place din cand in cand sa ne impartim in tabere si sa luam la bataie. Pensionarii si bugetarii vs. privati. Pensionarii vs. salariatii. Salariatii privati vs. salariatii bugetari. Portocalii vs. albastri si rosii.
Castigam ceva din bataia asta? Serios... castigam ceva?
Hai sa ne trezim si sa FACEM ceva.
PS
In cazul cererilor pensionarilor pentru restituirea sumelor retinute ilegal de autoritati, cred ca articolul 117 din Codul de Procedura Fiscala este mai mult decat lamuritor, din punctul meu de vedere. Si i-as ruga pe cei in tema sa imi spuna daca am dreptate sau ma insel:
Art. 117 Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului urmãtoarele sume:
a) cele plãtite fãrã existenþa unui titlu de creanþã;
b) cele plãtite în plus faþã de obligaþia fiscalã;
c) cele plãtite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plãtite ca urmare a aplicãrii eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotãrâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele rãmase dupã efectuarea distribuirii prevãzute la art. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reþinerile prin poprire, dupã caz, în temeiul hotãrârii judecãtoreºti prin care se dispune desfiinþarea executãrii silite.
...
(6) Dacã debitorul înregistreazã obligaþii fiscale restante, sumele prevãzute la alin. (1), (2) ºi (2^1), se vor restitui numai dupã efectuarea compensãrii potrivit prezentului cod.
(7) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai micã decât obligaþiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pânã la concurenþa sumei de rambursat sau de restituit.
(8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaþii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pânã la concurenþa obligaþiilor fiscale restante, diferenþa rezultatã restituindu-se debitorului.
Cu alte cuvinte, daca eu am dreptate si textul de mai sus e lamuritor, restituirea se face printr-o cerere adresata organului fiscal care a operat si a retinut sumele in mod nejustificat, printr-o aplicare eronata a prevederilor legale. Legal, organul in cauza are obligatia de restituire. Ca sa traducem pe limba doamnei Ministru al Muncii, tot ce am povestit eu mai sus se cheama "temei legal pentru restituire".
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (98)