Sa scriem corect: "Trebuie" si ale sale conjugari

In limba romana, verbul "a trebui" are doua sensuri: „a avea nevoie” si „a fi necesar, obligatoriu”.

1. trebuie = a avea nevoie.

Pentru a realiza sensul „a avea nevoie”, verbul a trebui este precedat de un dativ (de obicei un pronume) si urmat de un subiect:

Dativ + verb + subiect.

Exemplu: Imi trebuie bani multi pentru a porni o afacere.

Pronumele in dativ tine locul unei persoane, iar subiectul este, de regula, numele unui obiect. Uneori poate fi si o fiinta:

Imi trebuie un caine bun, sa pazeasca curtea.
Am dat anunt la ziar ca imi trebuie o secretara.

De  retinut:

• Pentru aceasta valoare, a trebui este perfect sinonim cu a avea nevoie de (ceva), cele doua putandu-se folosi nediferentiat.
• La indicativul prezent, forma trebuie ramane invariabila, indiferent daca subiectul este la singular sau plural.

Vom spune deci:

Imi trebuie un apartament mai confortabil.
Imi trebuie doua bilete la spectacol (= am nevoie de doua bilete la spectacol).

si NU:

*imi trebuiesc doua bilete la spectacol.

La formele de trecut sau de viitor, a trebui se acorda formal cu subiectul:

Mi-au trebuit doua zile sa-mi fac bagajul.
Imi vor trebui doua zile sa-mi fac bagajul.

2. Trebuie + sa = este necesar sa, este obligatoriu sa

Pentru a realiza sensul „este necesar sa, este obligatoriu sa”, verbul a trebui nu mai este precedat de un dativ, dar este obligatoriu urmat de o propozitie subiectiva introdusa prin "sa":

Trebuie sa ajung la facultate la ora 9.

• Ei trebuie + sa.

Foarte frecvent, verbul a trebui este precedat de un subiect, care se raporteaza insa la predicatul subordonatei:

Ei trebuie sa plateasca o despagubire = Trebuie ca ei sa plateasca o despagubire.

!De retinut:

Ca si in cazul precedent, la prezent, verbul nu se acorda formal cu subiectul, dar la viitor sau la trecut, acordul este marcat:

Ei vor trebui sa plateasca o despagubire.
Ei au trebuit sa plateasca o despagubire.

3. Trebuie!

Verbul a trebui poate fi folosit uneori si absolut (vezi acest cuvant), in propozitii exclamative, fara a fi urmat de propozitia subiectiva introdusa prin sa, dar aceasta se subintelege. O asemenea exprimare apare de obicei in dialog:

- Ma gandesc sa ma duc sa-i cer iertare pentru cele intamplate.
- Trebuie! (= e necesar sa faci asta).

4. Cum trebuie.

Este o locutiune adverbiala folosita in limbajul familiar in conversatia curenta cu sensul „asa cum se cuvine, cum se cade, bine”:

Exemplu: El nu s-a purtat cum trebuie si acum e pedepsit.

5. Asa-ti trebuie!

Este o expresie cu circulatie in limbajul familiar, si are sensul „asa ti se cuvine, asa meriti” si se foloseste in dialog:

Exemplu:
- M-a batut mama.
- Asa-ti trebuie, daca n-ai fost cuminte!


Toate articolele din Ghidul de supravietuire a limbii romane pot fi citite aici.
_________________
Bibliografie:
Narcisa Forascu - "Dificultati gramaticale ale limbii romane"