În timp înveți

(Jorge Luis Borges)

După un anumit timp,
omul învață să perceapă diferența
subtilă între a susține o mână
și a înlănțui un suflet,
și învață că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
și că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranță,
și așa, omul începe să învețe...
că săruturile nu sunt contracte
și cadourile nu sunt promisiuni,
și așa, omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg
deschiși,

și învață să-și construiască toate drumurile
bazate pe astăzi și acum,
pentru că terenul lui mâine
este prea nesigur pentru a face planuri...
și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însă la
jumătatea drumului.

Și după un timp, omul învață că, dacă e prea multă,
până și căldura cea dătătoare de viață a soarelui arde și calcineaza.

Așa că începe să-și planteze propria grădina
și-și împodobește propriul suflet,
în loc să mai aștepte ca altcineva să-i aducă flori,
și învață că într-adevăr poate suporta,
că într-adevăr are forță,
că într-adevăr e valoros,
și omul învață și învață...
și cu fiecare zi învață.

Cu timpul înveți că a sta alături de
cineva pentru că îți oferă un viitor bun
înseamna ca mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.

Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu
defectele tale,
fără a pretinde să te schimbe,
îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești!
Îți dai seama cu timpul că, dacă ești alături de această persoană doar
pentru a-ți întovărăși singurătatea,
în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați,
și că cel care nu luptă pentru ei,
mai devreme sau mai târziu, se va vedea înconjurat doar de false
prietenii.

Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie
pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveți că a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.

Cu timpul înțelegi că, dacă ai rănit grav un prieten,
e foarte probabil ca prietenia lui să nu mai aibă niciodată aceeași
intensitate.

Cu timpul îți dai seama că, deși
poți fi fericit cu prietenii tăi,
într-o bună zi vei plânge
după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență trăită alături de fiecare ființă
nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îți dai seama că cel care umilește sau disprețuiește o ființă
umană,
mai devreme sau mai târziu, va suferi aceleași
umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

Cu timpul înveți că, grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă,
asta va determina ca în final,
ele să nu mai fie așa cum sperai.

Cu timpul îți dai seama că în realitate,
cel mai bun nu era viitorul,
ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că, deși te simți fericit cu cei care-ți sunt
împrejur,
îți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
și acum s-au dus și nu mai sunt...

Cu timpul vei învăța ca încercând să ierți sau să
ceri iertare,
să spui că iubești, să spui că ți-e dor,
să spui că ai nevoie,
să spui că vrei să fii prieten,
dinaintea unui mormânt,
nu mai are nici un sens.

Dar din păcate,
toate se învață doar cu timpul...

În anumite cazuri, cuvintele sunt de prisos. Trebuie doar să te oprești o clipă și să admiți că există lucruri mai importante decât zbaterea nesfârșită după averi și puteri. Slujba ta poate să mai aștepte puțin, curățenia din dulapuri poate fi amânată cu câteva ore, nici cumpăraturile alea nu sunt atât de urgente.  Închide televizorul, uită de guverne neprietenoase și politicieni corupți (le vei găsi pe toate tot acolo și când te întorci) și rupe-te din ritmul ăsta nebun în care ai încremenit. Strânge-ți dragii aproape, sună-i pe cei de departe. Citește o poveste cu copilul tău. Stai la taclale cu mama ta. Fă ceva ce-ți place. Amintește-ți că singurul moment care contează e cel pe care îl trăiești chiar acum. Ieri s-a dus deja, iar mâine s-ar putea să nu vină niciodată.