Dreptul pacientului de a nu fi informat

In situatia in care pacientul cere in mod expres medicului sa nu-l informeze, trebuie aleasa o alta persoana care sa fie instiintata in acest sens. Deoarece informatiile medicale sunt confidentiale, potrivit Legii drepturilor pacientului, rudele si prietenii pot afla despre ele doar daca bolnavul isi da acordul.

Totusi, din normele pentru aplicarea acestei legi lipsesc detaliile legate de felul in care un pacient isi poate da acordul ca alta persoana sa fie informata in locul sau. De aceea, Ministerul Sanatatii vrea sa ajute cu o inlesnire. Printr-un proiect de act normativ (pdf) facut public recent se vrea completarea normelor in sensul introducerii unui simplu formular de exercitare a dreptului de a oferi acces la datele medicale. O modificare de bun augur, pentru ca, potrivit referatului pentru aprobarea proiectului, in prezent vointa pacientului necesita o autentificare notariala, care ingreuneaza exercitarea dreptului de a nu fi informat.

Motivul pentru care legislatia prevede dreptul pacientului de a nu fi informat este simplu: informatiile prezentate de medic i-ar putea cauza suferinta acestuia. Nu toti suntem atat de puternici incat sa ducem in spate cunostinte medicale nu tocmai bune despre propria persoana. Efectele psihologice negative ne pot influenta nu doar starea de spirit, ci si viata familiala, profesionala, sociala. Asa ca poate cel mai bun lucru este sa nu stim.

Chiar daca putine persoane se folosesc efectiv de acest drept, este bine ca exista pentru cei care chiar au nevoie de el. Pentru cei care au mai multa incredere in judecata celor apropiati de a lua masuri adecvate situatiei.

Trebuie mentionat ca dreptul de a nu fi informat nu este vreo gaselnita de-a autoritatilor autohtone, acesta este recunoscut la nivel international. Cel mai bun exemplu in acest sens este Conventia europeana privind drepturile omului si biomedicina (pdf), care prevede: "Orice persoana are dreptul sa cunoasca orice informatie culeasa cu privire la sanatatea sa. Cu toate acestea, dorinta unei persoane de a nu fi informata trebuie respectata".

Desigur, dreptul de a nu fi informat nu este absolut. Conventia mai stabileste ca, in cazuri exceptionale, legea poate prevedea restrictii la exercitarea acestuia. De exemplu, daca pacientul are o boala transmisibila si este neaparat necesar sa cunoasca acest fapt si sa ia masurile necesare pentru a nu pune in pericol propria familie sau alte persoane.

Desi exercitarea acestui drept poate da dovada de egoism, el trebuie respectat in cazul persoanelor care nu pot duce poveri considerabile, deoarece efectele negative ar putea duce uneori la situatii neplacute.