Din 2016, și administratorii sau directorii pot primi diurnă, nu doar salariații. Ce reguli noi au mai apărut?

Conform prevederilor Codului Muncii, salariații delegați au dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Pentru început menționăm că, în conformitate cu prevederile HG nr. 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, indemnizația zilnică de delegare sau de detașare este de 17 lei (diurna internă).

În ceea ce privește cuantumul diurnei aplicabile pentru străinătate, acesta este stabilit conform HG nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

În noul Cod fiscal se disting patru situații de acordare a indemnizațiilor și a oricăror alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare, după cum urmează:

1) Indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură primite de salariați, pe perioada delegării sau detașării,  în altă localitate, în țară și străinătate, în interesul serviciului;

2) Indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură primite de salariații care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenți, pe perioada delegării/detașării, în România, în interesul serviciului;

3) Indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, primite pe perioada deplasării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul desfășurării activității, astfel cum este prevăzut în raportul juridic de către administratorii stabiliți potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de către directorii care își desfășoara activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societățile administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum și de către manageri, în baza contractului de management prevăzut de lege;

4) Indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, primite pe perioada deplasării în România, în intersul desfășurării activității, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu entități nerezidente, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective.

Ca noutate, Codul fiscal actual a introdus posibilitatea acordării indemnizațiilor și oricăror alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare, și pentru administratori, directori, manageri și membri ai directoratului.

În ceea ce privește tratamentul fiscal al acestor sume, conform art. 76 din Codul Fiscal, regulile de impunere proprii veniturilor din salarii (impozit pe venit de 16%) , se aplică și următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor:

1) indemnizațiile si orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare, primite de salariați, potrivit legii, pe perioada delegării/detașării, după caz, în altă localitate, în țară și străinătate, în interesul serviciului pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit astfel:

• în țară, 2,5  ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul autorităților și instituțiilor publice;
• în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;

2) indemnizațiile si orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare, primite de salariații care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenți, pe perioada delegării/detașării, după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordata personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin Hotărâre a Guvernului, corespunzător țării de rezidență a angajatorului nerezident, de care ar benefica personalul din instituțiile publice din România dacă s-ar deplasa în țara respectivă;

3) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, primite pe perioada deplasării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul desfășurării activității, astfel cum este prevăzut în raportul juridic de către administratorii stabiliți potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de către directorii care își desfășoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societățile administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum și de către manageri, în baza contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit astfel:

• în țară, 2,5  ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului pentru personalul autorităților și instituțiilor publice;
• în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;

4) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, primite pe perioada deplasării în România, în intersul desfășurării activității, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu entități nerezidente, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinatate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător țării de rezidență a entității nerezidente de care ar beneficia personalul din instituțiile publice din România dacă s-ar deplasa în țară respectivă.

Pentru aceste indemnizații, partea ce depășește plafoanele menționate mai sus intră în baza de calcul a contribuțiilor sociale, având tratament fiscal diferențiat în funcție de tipul plătitorului de venit (rezident/nerezident) și a relației contractuale în baza căreia se plătesc aceste indemnizații (contract de muncă, contract de management, contract de administrare etc.)