Din momentul în care avocatul încetează să ne mai reprezinte interesele, în pofida înțelegerii pe care o avem cu acesta, și începe să-și vadă numai propriul interes sau, eventual, pe al altcuiva, intervine în mod vădit o problemă.
Spre exemplu, nu se mai prezintă la termenele de judecată, în mod repetat și fără o scuză solidă - cu toate că e nevoit, prin legea care-i reglementează profesia, să delege atribuțiile sale altcuiva, dar nu înainte de a ne cere acordul - ori începe să ne ceară sume de bani pe care nu le justifică în niciun fel, face înțelegeri cu partea adversă, fără să ne ceară acordul, ori stabilește onorarii cu încălcarea prevederilor legale în materie. Iar lista poate continua lejer.
Firește că și precauția în alegerea avocatului este importantă: este mai mult decât recomandat să verificăm tabloul avocaților, ca să ne asigurăm că cel care s-a oferit să ne reprezinte ori să ne ajute în orice alt fel are dreptul de a-și exercita profesia. Nu este o noutate faptul că "circulă" diverși pseudo-avocați care ne oferă ajutorul lor, deși nu au dreptul de a profesa - în primul rând, pentru că nu l-au câștigat vreodată.
Tabloul nu ne oferă însă decât o informație: are sau nu are dreptul de a profesa, însă nu ne confirmă că respectivul este și un avocat extrem de iscusit, de serios, nu ne spune nimic cu privire la experiența sa și așa mai departe. Avocatul are - teoretic - obligația de a ne spune că solicitarea noastră îl depășește, că nu poate avea timpul necesar să se ocupe de problema noastră și așa mai departe, dar de multe ori asta nu se întâmplă.
Astfel, “avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredinţate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii, conform mandatului încredinţat, să manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională, să pledeze cu demnitate faţă de judecători şi de părţile din proces, să depună concluzii scrise sau note de şedinţă ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanţa de judecată dispune în acest sens. Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară”, prevede Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Avocatul răspunde disciplinar în fața baroului din care face parte
Îndatoririle avocatului din Legea nr. 51/1995 și din Statutul profesiei de avocat sunt însoțite și de un mecanism de sancționare, la nivelul organismului în cadrul căruia își exercită profesia: baroul de care aparține. De altfel, obligațiile unei persoane fizice/juridice ar exista degeaba, dacă actul normativ nu le-ar stabili și regulile de sancționare, în caz de încălcare a lor.
Mecanismul răspunderii disciplinare este stabilit, în primă fază, de Legea avocatului și, mai detaliat, de Statutul profesiei. Potrivit legii, avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea obligațiilor stabilite în sarcina sa prin actul normativ (inclusiv obligațiile în relația cu clientul), iar anchetarea abaterii și sancționarea avocatului se fac de către consiliul baroului din care face parte.
"Plângerea îndreptată împotriva unui avocat se adresează consiliului baroului pe al cărui tablou avocatul figurează cu drept de exercitare a profesiei. Dacă avocatul este pensionar care îşi continuă activitatea în profesie, este incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tabloul avocaţilor", se stabilește prin Statut.
Așadar, cel mai important lucru este să vă adresați cui trebuie, pentru a nu risca să pierdeți timpul cu plângeri adresate unui alt organism și cu așteptarea unui răspuns care nu mai vine.
Practic, în urma plângerii înaintate de dumneavoastră, consiliul baroului respectiv procedează la anchetarea abaterii indicate de dumneavoastră în plângere, iar potrivit Statutului cercetarea ar trebui să se facă cu repeziciune.
"În cursul cercetărilor (...) decanul sau consilierul delegat va convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea, precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va face verificări de înscrisuri şi va culege informaţii, prin mijloacele prevăzute de lege", stabilește Statutul.
Așadar, veți fi cu siguranță chemat să detaliați și să explicați plângerea dumneavoastră, iar indicat ar fi să aveți și toate documentele care pot sprijini afirmațiile susținute sau alte probe.
După efectuarea anchetei disciplinare, consiliul baroului va decide, dacă e cazul, să exercite acțiunea disciplinară împotriva respectivului avocat. În orice caz, oricare ar fi decizia baroului, ea trebuie comunicată în termen de cel mult 15 zile de la momentul la care a fost luată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin remitere directă, cu luare de semnătură, avocatului cercetat, la sediul profesional principal al acestuia, persoanei care a făcut plângerea, la domiciliul declarat de aceasta.
Potrivit Statutului, acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii, ceea ce înseamnă practic că nu ar trebui să așteptați foarte mult timp pentru a face o plângere cu privire la comportarea avocatului angajat, mai ales că în termenul de un intră și perioada de cercetare disciplinară.
Sancțiunile disciplinare prevăzute de lege sunt: mustrarea, avertismentul, amendă de la 50 la 500 de lei, interdicția de a exercita profesia pe o perioadă de o lună la un an și excluderea din profesie. Dar potrivit Statutului, faptul că avocatul a fost sancționat disciplinar nu echivalează cu excluderea răspunderii civile, penale sau administrative. Admițând că există și un prejudiciu pe care trebuie să-l recuperați de la respectivul avocat, plângerea în fața baroului nu vă va ajuta cu recuperarea acestuia, ceea ce înseamnă că va trebui să vă adresați unei instanțe civile, sau, dacă fapta constituie infracțiune, organului penal, ca să faceți o plângere.
Concret, în Codul penal actual este prevăzută infracțiunea de "asistență și reprezentare neloială" care stabilește că: "Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate".
Avocatul nu se obligă să obțină un rezultat, ci să încerce să-l obțină
Dacă avocatul s-a angajat să asiste și/sau să reprezinte un client într-o procedură legală, avocatul își asumă obligații de diligență, potrivit actelor normative ale profesiei. Prin obligații de diligență (sau de mijloace) înțelegem acele obligaţii care constau în îndatorirea celui care s-a obligat de a depune toată stăruinţa pentru atingerea unui anumit rezultat, fără a se obliga la însuşi rezultatul respectiv.
Cu alte cuvinte, avocatul încearcă, prima suma cunoștințelor, experienței, profesionalismului, și a tuturor celorlalte calități ale sale, să ajungă la rezultatul dorit de clientul său, însă niciodată nu se obligă chiar la rezultatul respectiv. Ceea ce înseamnă că nu putem să-l tragem la răspundere pentru că nu am obținut dreptul sau nu ne-am satisfăcut interesul pentru care l-am angajat, decât în ipoteza în care s-a ajuns la pierderea dreptului/interesului respectiv prin neglijența acestuia ori prin reaua sa voință.
De altfel, alegerea avocatului ne aparține. De cele mai multe ori, îl alegem după notorietatea acestuia ori la recomandarea unei alte persoane, însă adesea îl alegem în primul rând după criteriul financiar. Deși nu ne permitem să ne criticăm propria alegere, sunt anumite chestiuni pe care trebuie să le avem în vedere atunci când ne luăm un avocat, pentru a putea preîntâmpina cât mai multe dintre situațiile neplăcute.
În primul rând, înțelegerea noastră (contractul de asistență juridică) trebuie să îmbrace o formă scrisă. Contractul scris este, înainte de toate, un mijloc de probă pentru raporturile client-avocat, dar și o bază pentru mandatul pe care clientul îl dă avocatului. Dacă nu e încheiat în formă scrisă, nu poate fi dovedit altfel raportul cu avocatul. Există anumite situații excepționale când nu se poate întocmi de îndată un contract scris, iar înțelegerea se face mai întâi verbal, însă forma scrisă trebuie întocmită în cel mai scurt timp cu putință.
Potrivit Legii avocatului, acesta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
- datele de identificare ale avocatului (forma de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional şi reprezentantul acesteia);
- datele de identificare ale clientului: se indică persoana reprezentantului legal, precum şi mandatarul clientului, dacă este cazul;
- obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activităţile prevăzute de Legea nr. 51/1995 ori poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare şi conservare a patrimoniului clientului;
- onorariul;
- atestarea identităţii clientului sau a reprezentantului acestuia;
- modul de soluţionare a litigiilor între avocat şi client;
- semnăturile părţilor.
Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său și care se estimează anticipat. Cheltuielile se socotesc pe măsură ce sunt efectuate și pot să fie suplimentate de către părți, prin acte adiționale. Dar orice cheltuială suplimentară trebuie dovedită de avocat.
Potrivit Statutului, onorariile sunt stabilite în raport cu dificultatea, cu amploarea sau cu durata cazului, însă actul normativ ne oferă mai mulți indicatori pentru aprecierea onorariului (de exemplu, timpul și volumul de muncă, notorietatea avocatului, presiunea timpului, specializarea, efectele financiare în buzunarul clientului, etc.). Firește, contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului din care face parte, așadar și în această privință ne putem adresa baroului cu o plângere. Mai multe detalii despre onorariile avocatului, precum și alte aspecte de care trebuie să ținem cont când ne luăm un avocat se regăsesc aici.
Notă: Uniunea Națională a Barourilor din România a demarat anul trecut un proces de elaborare a unui cod deontologic al avocatului. Prin acest act, drepturile, obligațiile și modul de răspundere a avocatului vor cunoaște, cu siguranță, o elaborare mult mai detaliată decât în prezent.
Comentarii articol (50)