Capcanele contractului de cesiune a drepturilor de autor

Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor este mijlocul cel mai utilizat de exploatare a creatiilor intelectuale. Insa legea reglementeaza foarte strict acest tip de contract. In acest context, daca nu sunt respectate anumite dispozitii legale imperative, contractul de cesiune a drepturilor de autor poate prezenta "capcane" pentru ambele parti. Despre modalitatile in care pot fi evitate aceste capcane ne vorbeste Laurentiu Popescu, consilier in proprietate intelectuala, societatea de avocatura VOICU & FILIPESCU.
 Persoanele juridice sunt o fictiune creata de legiuitor pentru a facilita anumite activitati. Dar acestea nu pot desfasura o activitate creativa, vointa lor este data de persoanele fizice care le-au infiintat. O opera poate fi creata numai de catre o persoana sau un grup de persoane fizice, intrucat numai acestea au capacitatea de a crea. In acest context, Legea 8/1996 urmareste sa asigure autorilor (persoanelor fizice) o protectie cat mai mare in fata comerciantilor care, de obicei, realizeaza exploatarea operelor in baza contractelor de cesiune incheiate cu autorii.
 Orice contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor trebuie sa contina dispozitii cu privire la drepturile patrimoniale transmise si, pentru fiecare dintre acestea, sa arate modalitatile de utilizare a acestora, durata si intinderea cesiunii, precum si remuneratia titularului dreptului de autor. Absenta oricareia dintre aceste prevederi da dreptul partii interesate de a cere rezilierea contractului de cesiune.
 Cesiunea poate fi generala, constand in cedarea tuturor drepturilor patrimoniale, sau speciala, constand in cedarea anumitor drepturi pentru un anumit teritoriu si pentru o anumita durata.
 Contractul de cesiune poate avea ca obiect unul sau mai multe drepturi patrimoniale care intra in continutul dreptului de autor sau al notiunii de „drepturi conexe“. In contract trebuie specificat fiecare drept cesionat. In lipsa unei stipulatii contrare, cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu inseamna ca s-au cesionat si celelalte, nu are efect asupra celorlalte drepturi ale sale. 
 
 Drepturile care pot fi transmise
 Prin cesiune pot fi transmise numai drepturile patrimoniale. In baza acestor drepturi, distincte si exclusive, titularul dreptului de autor poate autoriza sau interzice urmatoarele activitati: a) reproducerea operei; b) distribuirea operei; c) importul in vederea comercializarii pe piata interna a cópiilor realizate, cu consimtamantul autorului, dupa opera; d) inchirierea operei; e) imprumutul operei; f) comunicarea publica, directa sau indirecta a operei; g) radiodifuzarea operei; h) retransmiterea prin cablu a operei; i) realizarea de opere derivate.
 Pentru a intelege exact obiectul contractului de cesiune, trebuie avute in vedere definitiile legale ale acestor drepturi ce arata limitele in care poate fi exercitat dreptul de autor:
 (I) Prin distribuire se intelege vanzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a cópiilor unei opere, precum si oferirea publica a acestora. Acest drept se epuizeaza odata cu realizarea, pe piata interna a Romaniei, a primei vanzari sau a primului transfer de proprietate asupra originalului sau a cópiilor unei opere, in cazul in care aceasta activitate este realizata chiar de titularul dreptului de autor sau cu consimtamantul acestuia.
 (II) Prin import se intelege introducerea pe piata interna, cu scopul comercializarii, a originalului sau a cópiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport. Achizitionarea originalului sau a unei cópii a unei opere in strainatate nu da dreptul cumparatorului de a importa in scop comercial respectiva opera in Romania si de a o comercializa, indiferent daca respectiva opera a fost sau nu comercializata de catre sau cu acordul titularului dreptului de autor.
 (III) Imprumutul si inchirierea au, practic, acelasi continut: punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat, a unei creatii intelectuale. Diferenta care desparte imprumutul de inchiriere este reprezentata de contraprestatia persoanei care utilizeaza opera. Astfel, in cazul inchirierii, persoana care realizeaza aceasta activitate urmareste obtinerea unui avantaj economic sau comercial direct sau indirect, pe cand in cazul imprumutului acest avantaj nu este urmarit.
 (IV) Comunicarea publica este orice comunicare a unei opere, direct sau prin orice mijloace tehnice, facuta intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia. De asemenea, se considera publica orice comunicare a unei opere prin punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin Internet sau alte retele de calculatoare, astfel incat oricare dintre membrii publicului sa poata avea acces la opera din orice loc sau in orice moment ales in mod individual.
 (V) Radiodifuzarea este definita ca (a) emiterea unei opere de catre un organism de radiodifuziune sau de televiziune, prin orice mijloc ce serveste la propagarea fara fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor ori a reprezentarii acestora, inclusiv comunicarea publica prin satelit, in scopul receptionarii de catre public sau (b) transmiterea unei opere sau a reprezentarii acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibra optica sau prin orice alt procedeu, cu exceptia retelelor de calculatoare, in scopul receptionarii de catre public.
 (VI) Retransmiterea prin cablu este activitatea de retransmitere simultana de servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune destinate receptionarii de catre public, indiferent de modalitatea in care este realizata transmisia initiala. Retransmiterea trebuie sa fie nealterata si integrala si poate fi realizata prin fir, prin cablu, prin fibra optica sau prin orice alt procedeu similar ori printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte.
 (VII) Prin realizarea de opere derivate se intelege traducerea, publicarea in culegeri, adaptarea, precum si orice alta transformare a unei opere preexistente, daca aceasta constituie creatie intelectuala.
 In principiu, de aceste drepturi patrimoniale se bucura si titularii drepturilor conexe (artistii interpreti sau executanti, producatorii de inregistrari sonore sau audiovizuale si organismele de radiodifuziune si de televiziune) care, bineinteles, isi pot exercita drepturile lor numai cu conditia respectarii dreptului de autor.
 
 Exclusivitatea cesiunii trebuie prevazuta
 Contractul de cesiune poate avea sau nu caracter exclusiv. In acest context, este necesar ca in aceste contracte sa fie inserate clauze care sa reglementeze aceasta caracteristica.
 Titularii de drepturi patrimoniale trebuie sa fie constienti de faptul ca, in cazul unei cesiuni exclusive, nu vor mai putea utiliza opera in modalitatile, pe termenul si pentru teritoriul convenite cu cesionarul si nici nu vor mai putea transmite dreptul respectiv unei alte persoane.
 Desi legea prevede ca stabilirea caracterului exclusiv trebuie prevazuta in mod expres in contract, este recomandabil ca redactarea acestuia sa nu lase loc de interpretare, prin inserarea unor clauze exprese.
 
 Pretul cesiunii
 Partile sunt libere sa stabileasca remuneratia cuvenita titularului drepturilor cedate prin contractul de cesiune. In mod exemplificativ, Legea 8/1996 arata ca remuneratia poate fi calculata fie proportional cu incasarile provenite din utilizarea operei, fie in suma fixa sau in orice alt mod.
 Cu toate ca inserarea clauzelor referitoare la remuneratia cuvenita titularului este obligatorie, in cazul in care partile au incheiat contractul de cesiune omitand inserarea unei astfel de clauze, titularul dreptului poate solicita ulterior in instanta stabilirea acestei remuneratii. Astfel, titularul are posibilitatea de a solicita in instanta, in functie de interesele sale, fie „rezilierea“ contractului, fie stabilirea remuneratiei.
 Nu in ultimul rand, legiuitorul roman a avut in vedere faptul ca valoarea unei creatii intelectuale nu poate fi estimata la momentul in care a fost creata. Exemple regasim peste tot in viata de zi cu zi. La industria cinematografica, nu de putine ori filme al caror buget parea nesemnificativ au adus venituri neasteptat de mari, pe cand filme cu pretentii abia au reusit sa acopere costurile de productie.
 Astfel, in cazul unei disproportii evidente intre remuneratia titularului si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, se poate solicita in instanta revizuirea contractului sau marirea convenabila a remuneratiei.
 Este recomandabila evitarea acestor situatii prin inserarea de clauze flexibile, care sa permita modificarea remuneratiei in functie de profitul realizat din exploatarea operei.
 
 Specii ale contractului de cesiune
 In cuprinsul Legii 8/1996 se gasesc si dispozitii exprese referitoare la diferite specii ale contractului de cesiune, cum ar fi contractul de comanda a unei opere viitoare, contractul de editare sau contractul de reprezentare teatrala ori executie muzicala.
 Dintre toate aceste dispozitii legale speciale, trebuie mentionate cele referitoare la cesiunea drepturilor patrimoniale ce poarta asupra unei opere realizate de catre un angajat in indeplinirea atributiilor de serviciu si cele privind contractul de comanda a unei opere viitoare.
 Asemanarea dintre cele doua situatii este aceea ca legea nu prezuma existenta unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale intre angajat si angajator, respectiv intre autor si persoana care comanda opera. Astfel, daca angajatorul sau persoana care comanda opera doresc sa detina drepturile patrimoniale asupra creatiei care urmeaza a fi realizata, trebuie sa insereze fie in contractul de munca, fie in contractul de comanda a operei clauze din care sa reiasa, fara echivoc, cesiunea drepturilor respective.
 In caz contrar, angajatorul trebuie sa se multumeasca cu o remuneratie platibila din veniturile realizate prin exploatarea operei ce trebuie sa acopere numai cheltuielile efectuate de angajator in interesul realizarii acesteia. Pe de alta parte, persoana care comanda opera isi asuma riscul ca, in cazul in care este nevoita sa refuze opera realizata, sa piarda toti banii platiti in avans autorului, fara a obtine nimic in schimbul acestora.
 
 Rezilierea contractului
 Sanctiunea rezilierii a inlocuit sanctiunea anularii contractului ca urmare a ultimelor modificari aduse Legii 8/1996 prin Legea 329/2006 privind aprobarea OUG nr. 123/2005 pentru modificarea Legii 8/1996.
 Aceasta modificare a legii este cel putin ciudata, intrucat rezilierea este o sanctiune care intervine numai in cazul in care o parte nu isi executa sau executa in mod necorespunzator obligatiile ce ii revin. Or, inserarea clauzelor mai sus mentionate reprezinta o conditie de validitate a contractului ce trebuie indeplinita in momentul incheierii acestuia, si nu ulterior, in timpul executarii acestuia. Astfel, consideram ca sanctiunea anularii contractului trebuia mentinuta.
 De altfel, aceasta modificare este cu atat mai bizara, cu cat, in ceea ce priveste contractul de editare, specie a contractului de cesiune, este mentinuta sanctiunea anularii pentru omisiunea de a insera in contract clauze similare celor de mai sus.
 Contractul de cesiune mai poate fi desfiintat la cererea titularului, daca acela caruia i-au fost cedate drepturile patrimoniale nu le exploateaza sau le exploateaza intr-o masura insuficienta si prin aceasta interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil. Rezilierea contractului de cesiune nu poate fi solicitata inainte de expirarea a doi ani de la data incheierii sale. Acest termen este de trei luni in cazul operelor cedate pentru publicatiile cotidiene si de un an in cazul publicatiilor periodice.