Prietenul meu nevorbitor

Pe linga faptul ca am trei strumfi de curind un prieten al nostru care sa mutat cu noi are o catelusa Jak-Russel,el munceste international asa ca catelusa e cu mine acasa mai tot timpul,se numeste Bywee si e desteapta foc,nu e dresata dar daca va zic ca intelege trei limbi o sa ziceti ca nu e adevarat.Chestia e ca noi acasa vorbim trei limbi eu cu copiii vorbesc spaniola si romana si sotul nerlandeza sau cum e cunoscuta ca belgiana,asa ca pe linga faptul ca stapinul ei vorbeste in nerlandeza eu practicindo mai putin pai ne intelegem amindoua in spaniola si romana.
Chiar prietenul nostru zice mereu"cum faci tu cu ea de intotdeauna asculta de tine" si de cind e cu mine maninca in locul ei ceea ce cu prietenul nostru nu a vrut niciodata,dar sa vedeti cind vin copiii de la scoala cum stie...e la usa inainte sa dea ei coltul la poarta casei si cei mai linge si sare peste ei,e o rasa micuta dar e tare jucausa,ceea ce mie nu imi place la ea e ca pierde mult par,dar prin faptul cum se aseaza linga tine si se uita in ochii tai parca sa iti zica ca te iubeste e ceva ce uit de par si de restul baraboatelor ce le mai face din cind in cind.
Copiii o iubesc foarte mult asa ca sunt responsabili sa o scoata afara inainte sa ia micul dejun si sa plece la scoala,dar in rest se cere ea,avem gradina asa ca ii dau drumul pe usa,si e foarte geloasa cind vine sotul de la munca si eu ma asez linga el pai ea e in mijloc si se pune cu capusorul pe umarul lui ca eu nu mai am loc.
Am crescut cu multe animale acasa la parinti,pe linga ciini pisici cai vaci oi ce mai era ograda plina,cind am inceput sa lucrez mia dat tatal meu o catelusa o corcitura de pichinez care a fost sufletul meu,desteapta agera cuminte si mia furato de atunci am zis ca nu mai vreau sa am ciine sau al animal,dar acum cu catelusa aceasta e ceva nemaipomenit.
Sunt multe de povestit printre trasnai si lucruri bune dar alta data.
Felicitari io_ha_na_c pentru subiectul deschis sigur sunt multi care au prieteni necuvintatori!

Am si eu animalutele mele frumoase,stau toata ziua bot in bot cu ele (cind merg la parinti)aici am un hamster frumos,tricolor si asa mult se bucura cind ajung acasa..imi face fel de fel de giumbuslucuri.Doarme cu mine noaptea (in capul meu).
:offtopic::spam:

A facut 6 pui si am trimis-o la sat cu tot cu puisorii ei. Acum sunt care pe unde, pe la ce stapan...dar am auzit ca se intalnesc.

:tomato:
:offtopic: Ce inima iubitoare ai "io_ha_na_c_"de ai dat biata pisicuta cu burta la gura :O,si cu mitisorii dupa ea???
Ai facut-o taranca:slap: sa profite "Cotoii aia jegosi de ea":fight:
Aoleoooo ce sa mai zic #-o. nu mai am ce...:((

Nuuu, era a IV-a oara cand imi facea deja o gramada de pui. Puisorii erau marisori deja (ultima tura). Dar aveam vecini care otraveau pisici. Le-am dezintoxicat...numai eu stiu...Cand le-am trimis la sat, le-am dat soacrei mele. Ea i-a distribuit la stapani.
Am pastrat un pui. Semana cu Hitler...l-am denumit Sinclear...Avea blanita pe moaca alba si pe un ochi neagra. Avea o pata de mustata exact ca a aluia. A apucat (era canibal) sa manance un pui de-a lui Lili din ultima tura! Atunci le-am despartit...

Nu am avut niciodata hamsteri sau alt fel de soricei. Am avut in schimb, int-o iarna un ªoby...de la vecinu' care e tamplar...locuia printre lemnele lui. Mi-a ros tot tocul de la usa. Dar nu m-am suparat. Era de meserie tipu'. L-a ros drept:DAm gasit-o pe chiriasa in varful patului ...A doua zi avea bagajele facute. La plecare a spus:
- Hai sa spunem...daca era un soricel...dar asa...

Asta din cauza ca nu mai am pisici...

:vishenka:

Apropo de pisici,cind eram mai mica pai la parinti era ograda plina de pisici la care la un moment data bunicul meu ce locuia in aceeasi curte cu parintii mei, sa pus pe urmarit pisicile care erau gravide si cind le prindea ca fata lua puii si... ca la tara... ii arunca in wc X-( eu eram la cea mai miloasa cu animalele asa ca dupa ce :(( smiorcaiam bine ma duceam si cautam pisicii ,binenteles daca puteam sa ii scot #-o. Ceea ce il supara pe bunicul si nu numai mai ales pe mama si bunica,era ca scumpele mele pisici prindeau momentul si in dulapul cu cearceafuri albe se bagau ca sa fete.Si aveau nume care mai de care,una se numea Mindita,ca vecina noastra din partea de sus a curtii,dece i-am pus numele asa e ca ce avea cu femeia nu stiu dar de mic pisoi cind venea vecina era cu coada si parul pe spinare drepti si...mai si pufnea de zici ca era un catel care isi apara stapin.Altul ca era un pisoi negru cu pete albe,o frumusete,si harnic ca ne stirpise de soareci si sobolani,i-am pus numele Costache,si asta tot un vecin,numai ca tare bine se intelegea cu el,il mai lua la ei ca sa prinda soareci dar tot acasa venea noaptea,nu se urca pe masa chiar daca era mincarea aburind si mirosea numai bunatati.
Am avut si o gaina a mea si care a scos si puisori din ouale ei si mai ales ca eu am puso si eu am avut grija de fiecare puisor care iesea,numai ca era in timpul scolii asa ca trebuia sa o scoata mama afara cu puisorii si o lega in iarba ca sa aiba cei mici ce ciuguli.
Dar intr-o zi am vazut ca biata mea gainusa schioapata:help: si cind am vazut ca ata cu care o legase mama era rasucita si taiase pina si carnea de la piciorus atit de suparata X-( mam pus pe mama ca nu am vorbit cu ea citeva zile,dar cum eram de mica fetita mamei care o sa se faca doctorita(asa vroia pe atunci mama,dar eu aveam inclinare la matematica asa ca altceva a iesit B-)) m-am pus pe doftoricit gaina si am ingrijito cu pansament si cu rivanol si sa facut bine asta ca in toamna nici ca se mai cunostea unde fusese taietura,pina si antibiotic i-am pus asa ca =D> cu felicitarile de rigoare...cind i-a venit rindul de "Ostropel" a fost foarte buna;)

Si eu, am cu ce ma lauda!
Cu a mea catelusa Bertha, un caniche,talie medie, negru precum noaptea.
Am luat-o acum 6 ani si de atunci nu ma pot despartii de ea. Recunosc , am incercat sa o dau ,dar nu am reusit.
Multi ani , am facut alergarea de seara impreuna , pana cand nu a mai vrut. Alerga max. 200m, dupa care nu reusam sa o conving sa continue . E capoasa rau.... dar am insistat. Capoasa ea, capoasa eu....am ajuns in situatia de a alerga cu Bertha in brate.
Asa am continuat pana in zilele de azi si incep sa ma gandesc din ce in ce mai mult ,la spusele unor prieteni, care sustin ca atasamentul fata de un necuvantator, te poate dilii.
Oare?