program de vizita copii - ordin executor

M-am inscris pe acest forum in cautarea unei informatii, a unui raspuns pe care nu le-am gasit nicaieri. Am divortat in septembrie 2008, in februarie am avut ultima infatisare pentru recurs si incepand din acea luna tatal copiilor (5 ani, respectiv 3,5 ani, incredintati mamei) a inceput sa se prezinte la programul de vizita care este urmatorul: prima si a treia sambata din luna intre 10-18 la domiciliul lui, prima jumatate din perioada vacantelor la domiciliul lui si a doua zi de sarbatorile religioase intre 10-18; aici nu se mai mentioneaza nici un domiciliu si deja ne-am lovit de chestiunea asta de Paste. Si prima intrebare chiar la aceasta chestiune se refera: cum se rezolva problema domiciliului aici? unde se va desfasura vizita? Pana acum a aplicat programul cu sambetele. Insa si in vacanta de primavara si acum, saptamana aceasta, problema aparuta este faptul ca micutiii nu vor sa mearga la tatal lor. mentionez ca relatiile intre noi nu sunt deloc bune, nu exista comunicare minima nici in privinta copiilor. A fost o perioada de 1 an in care i-a vazut foarte rar, nu regulat, desi distanta este de 500 m intre domicilii. In sambetele respective ii ia de la usa apartamentului si ii lasa tot acolo, nu trece pragul. inca imi aduce acuzatii, jignirii , amenintari, chiar cu copiii in brate plecand de la domiciliul meu. Nu imi permite sa sun in cele 8 ore, nu raspunde de fapt, nu trebuie sa stiu unde sunt copiii, "sa nu ma intereseze de cine sunt supravegheati in timpul respectiv".
Ce e mai grav e starea copiilor: tot timpul sunt stinjeniti in prezenta lui, merg la el in brate in urma insistentelor lui, chiar ii trage uneori fortat spre el. ieri mama mea (care ii ingrijeste in timpul serviciului meu) a vrut sa-i prinda parul fetitei, a inceput sa planga si s-a ascuns intr-un colt al camerei spunand ca ea stie ca ii face codite ca sa vina el s-o ia! I-am zis si eu in disperarea asta creata, oricum baiatul nu are vacanta pentru ca nu merge la gradinita. Mi-a raspuns ca e obligat sa aiba vacanta pentru ca are 3 ani #-o
Copiii imi spun si nu numai mie, si celor apropiati, si politistilor, si avocatei mele de la divort ca nu le place acolo, ca ar vrea sa nu se mai duca niciodata, ca se plictisesc, ca nu le cumpara nimic, ca-i duce doar la tara si ca daca ei cer sa fie adusi acasa, le spune ca sunt prea departe sau daca i-au cerut sa-i duca in parc, le-a raspuns ca e tarziu, ca nu au timp, ca il cert eu daca intarzie. Nu-i adoarme la pranz, nu-i da lapte baiatului (desi de fiecare data ii dau biberon) ca nu e timp. E de inteles de ce nu vor copiii, mai ales ca nu au uitat complet violentele din perioada ultimilor ani inainte de despartire. Va rog sa ma credeti, nu mai stiu ce sa fac! Imi flutura hotararea judecatoreasca in fata si ma ameninta cu puscaria, parchet, cazier ca nu o respect. E genult de om care prefera sa dea bani in stanga si dreapta sa obtina ce vrea, dar copiilor dreptul minim din salariul minim pe economie! Si nu-i cer nimic, doar liniste.
Intre cele 2 sambete nu suna, nu-i cauta, se mai opreste cand ii vede cu mama mea pe strada, dar nu le cumpara o data o banana. Pensia e de 500 ron pt amandoi copiii si asta de 2 luni doar, pana acum a fost de 250 pt amandoi.
Zicea cineva la un topic si imi amintesc mereu: cel care ii iubeste, cedeaza. Eu as face asta, am facut (daca ati sti de cate ori l-am sunat, l-am chemat la ei, i-am propus sa-i vada mai des, am primit raspuns n-am timp acum, nu ajung la timp, nu sunt in localitate, ma deranjezi), insa nu impotriva vointei copiilor, nu pot sa-i trimit cu el daca ei imi spun dinainte ca nu vor, daca ei sunt stresati deja cand aud telefonul - el e? ma intreaba, si nu cu nerabdare, o mama care doar de ei se ocupa stie acest lucru; daca imi spun: ce solutie sa gasim sa nu mai vina?
Ma acuza ca ii influentez, ca sunt indoctrinati, speriati de mine si de mama mea, chiar traumatizati. Desi i-au spus copiii in fata de cateva ori saptamana asta, a venit aproape zilnic sa-i ia. ma suna de cate 5-6 ori pe zi, ne urmareste prin oras, prin parcuri. Cum spuneam mai sus, am facut recurs referitor la programul asta de vizita - a fost respins ca nefondat, atat am primit. Am incercat sa vorbesc cu cei de la asistenta sociala locala (e un oras mai mic), am fost cu copiii acolo, i-am chemat si acasa, mi-au spus ca nu e de competenta lor, ca daca exista hotarare judecatoreasca definitiva, ei nu pot face nimic. Mai mult, m-au trimis la politie, de parca ar fi de competenta acestora (cum spuneam, au fost episoade si cu politia adusa de tata chiar si a doua zi de Paste).
Iar azi m-a amenintat ca are ordin de la executor, inteleg ca va veni sa-i ia cu forta, in ciuda vointei lor?? Se ajunge pana acolo? Pe el il cred in stare de orice. Chiar nu exista nimeni, nici o autoritate care sa tina cont de dorinta copiilor, dincolo de hotararea asta judecatoreasca, excesiva si care dupa marturisirea tatalui, a fost obtinuta cu bani? si drepturile copiilor? Ce pot face eu? Cum sa privesc cum sunt luati cu forta? Va rog din suflet, daca ma poate ajuta cineva cu o informatie, s-o faca!

Mentionez ca am crescut si eu fara tata, deci stiu ce inseamna lipsa acestuia pentru un copil, am incercat tot ce am putut sa nu ajungem la situatia asta, de fapt nu eu sunt cea care a deschis actiunea de divort. Insa nu doar eu trebuie sa fiu constienta de acest lucru. De asemena, adaug ca sunt cadru didactic, am vacanta ca si fetita, spre deosebire de tata care la intrebarea cine ii supravegheaza pe copii in luna asta jumatate, mi-a raspuns ca nu ma intereseaza pe mine asta cat timp sunt copiii la el.

Imi cer scuze pentru povestea lunga.