restituire taxa de poluare

Ma pregatesc si eu pentru o speta similara si am gasit urmatoarele:
Dosar nr.4633/117/2008 Tribunalul Cluj - Sectia Mixta de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurari sociale.
Sentinta Civila Nr.2320/2008, sedinta publica din 05 decembrie 2008.
Sper sa ajute un "precedent".

Da sentinta asta am vazut-o, este foarte bine motivata pe drept comunitar.
Din pacate nu stiu cati judecatori Romani sunt capabili sa aplice dreptul comunitar intocmai.
Va multumesc pentru ajutor!

Poate iti foloseste una "calda" de la Bucuresti: [ link extern ]

Motivarea nu o am nici eu. Cand imi ajunge mai vb.

Personal am castigat 3 dosare (din care 2 la CA , iar celalalt la fond si are termen la CA pe 18.o3) in contradictoriu cu Directia de finante, am in curs de solutionare inca 2 dosare din care un dosar cu Prefectura si intentionez sa formulez o actiune pe imbogatirea fara just temei...Din pacate nu prea am gasit spete pe acest temei juridic #-o si cu aceasta ocazie solicit ajutor in acest sens.
De folos mi-au fost sentintele civile postate de domnul judecator Danilet pe site-ul " juridice.ro". =D>
Nefiind avocat, nu ma intereseaza sa-mi fac publicitate si cauza s-a judecat in lipsa .
Nepotii mei m-au "provocat" in 2008 cand le-am cerut 10% (X-( strangeam bani pentru un monument funerar) si mi-au oferit 20%!:O
De atunci mi-au adus "clienti" pe care nu am putut sa-i refuz ,#-o insa nu am cerut bani

succes!

“Dosar nr. 3 920/86/2009
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECŢIA COMERCIALÃ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ªI FISCAL
Decizia nr. 1946
ªedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Preşedinte Grosu Cristinel
Judecător Raţă Gabriela
Judecător Surdu Oana
Grefier Hrişcă Violeta
Pe rolul instanţei se află judecarea recursului declarat de reclamantul [...] împotriva sentinţei nr.1408 din 3 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.3920/86/2009, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava şi Administraţia Fondului pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat Vargan Paul pentru recurent, lipsă fiind acesta şi reprezentaţii pârâtelor-intimate.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul recurentului a depus la dosarul cauzei chitanţa nr.032289 din 05.11.2009, cu care face dovada plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 20,00 lei şi timbru judiciar mobil în valoare de 1,5 lei, precizând că a studiat întâmpinarea pârâtelor înaintea începerii şedinţei de judecată, astfel încât cunoaşte poziţia acestora.
Instanţa, constatând că recursul este legal timbrat şi în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocatul reclamantului-recurent, faţă de data de 7 mai 2009, când clientul său a achitat taxa a cărei restituire o solicită în prezentul dosar, a pus concluzii de admitere a recursului, aşa cum a fost formulat, cu consecinţa modificării sentinţei primei instanţe în sensul admiterii acţiunii. Cum şi-a motivat în detaliu cererea de recurs, apărătorul recurentului consideră necesar să puncteze doar câteva aspecte, şi anume faptul că reclamantul, fiind constrâns la plata taxei de înmatriculare pentru a-şi înscrie în circulaţie autoturismul, măsură prin care se încalcă art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, ce are efect discriminatoriu, este îndreptăţit la restituirea sumei plătite, subliniind că în mod greşit se motivează de către pârâte că taxa instituită prin OUG nr.50/2008 ar fi o taxă de mediu. Mai mult, susţine avocatul recurentului, prin măsura instituirii taxei în discuţie se protejează indirect producţia internă, întrucât în România sunt produse autoturisme cu capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm3; invocă jurisprudenţa Curţii de Apel Suceava, amintind şi existenţa unei hotărâri CEDO împotriva Franţei din anul 1970.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal la data de 09.06.2009, înregistrată sub nr. 3920/86/2009, reclamantul [...] a chemat în judecată pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare prin chitanţa cu seria TS4A nr. 9426479 din 7 mai 2009, plata dobânzii aferente, astfel cum este prevăzut de art 124 din Codul de procedură fiscală, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
In motivare, reclamantul a arătat că, la data de 10 februarie 2008 a achiziţionat din Germania un autoturism la mâna a doua marca BMW, tipul 525 D cu seria de şasiu WBADL91020GW60802, iar în vederea înmatriculării acestuia a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de dispoziţiile OUG nr. 50/2008, modificată prin OUG 218/2008 şi prin OUG nr. 7/2009.
Mai arată reclamantul că, taxa de poluare auto, achitată pentru reînmatricularea autoturismului, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunităţii Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede că de la data aderării, dispoziţiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România şi se aplică în condiţiile stabilite prin tratate şi prin actul de aderare.
Diferenţierea la care sunt supuse autovehiculele rulate importate faţă de cele deja înmatriculate rezultă din obligativitate de plată a acestei taxe odată cu prima ei înmatriculare în România, deşi din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului, prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului.
în drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 25 şi 90 din Tratatul CE, Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie Europene, Legea nr. 554/2004, art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
în motivare s-a arătat Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de acţiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-financiar bazat pe principiul „poluatorul plăteşte”, care urma să fie aplicată cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât şi în cazul celor rulate, achiziţionate din afara ţării, dar şi celor produse în România. Promovând o politică de armonizare cu legislaţia şi directivele Uniunii Europene în materie de protecţie a mediului, Guvernul României a susţinut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme şi autovehicule începând cu data de 01.01.2007.
Parlamentul României, la propunerea Guvernului, a decis instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule care, în conformitate cu prevederile art. 2141 -2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, era plătită de orice persoană fizică sau juridică, care înmatriculare pentru prima dată în România un autoturism sau autovehicul.
Faţă de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule reglementat la Titlul VII din Codul fiscal, Comisia Europeană, prin avizul motivat din data de 28.11.2007, a considerat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, în sensul că se aplică un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second-hand achiziţionate din alte state membre, invitând ţara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menţionat anterior în termen de două luni de la primirea acestuia.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare şi pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României menţinându-şi poziţia că trebuie evidenţiată diferenţa dintre maşinile high şi low poluatoare şi a propus un proiect de ordonanţă de urgenţă a Guvernului.
Mai menţionează secund-pârâta că neadoptarea în regim de urgenţă a OUG nr. 50/2008 în conformitate cu cerinţele din avizul motivat putea conduce la sesizarea Curţii de Justiţiei a Comunităţii. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reaşezarea modalităţii de calcul în sensul armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană.
Faţă de această observaţie a Comisiei Europene, potrivit reglementărilor naţionale, taxa pentru autoturismele noi, care se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeaşi, indiferent de provenienţa lor, respectiv din producţia internă, import sau din achiziţii intracomunitare.
A concluzionat secund-pârâta, că atâta vreme cât Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciază că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe „se constituie o discriminare a regimului fiscal şi că această taxă contravine dispoziţiilor art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene.
Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.
Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr.1408 din 3 iulie 2009, a respins acţiunea ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, dispoziţiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import şi export şi a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE. Finalitatea acestor dispoziţii este de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă prin eliminarea oricărei forme de protecţie ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privinţa produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunţate de C.EJ. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 şi C-41/05, Brzezinski, C-313/05).
De remarcat însă că noţiunea de „impozit intern” are accepţiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudenţa C.EJ. (hotărârea Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reţinut de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene prin hotărârea pronunţată în cauza Brzezinski, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import şi nici o taxă cu efect echivalent în înţelesul art. 25 TCE, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor şi trebuie, ca urmare, analizată, în raport cu art. 90 TCE.
Faţă de aceste aspecte, este lipsită de relevanţă analizarea încălcărilor invocate ale art. 25 TCE, deoarece dispoziţiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1 TCE.
Se recunoaşte în mod constant în jurisprudenţa comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferenţiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcţie de criterii obiective. Asemenea diferenţieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigenţele tratatului şi ale dreptului derivat şi dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privinţa importurilor provenind din state membre, sau de protecţie în favoarea produselor naţionale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi şi Nemeth C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior faţă de produsele naţionale şi dacă nu are, în nici-o situaţie, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/Grecia, C-375/1995).
Aşadar este incidentă încălcarea art.90 al.l TCE atunci când impozitul aplicat produsului importat şi cel aplicat produsului naţional similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispoziţiile art. 90 TCE dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziţie o cale de atac în faţa instanţelor naţionale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, Antonio Gomez Valenţe c. Fazenda Publica).
A reţinut instanţa de fond că, în cauza de faţă rezultă din cuprinsul art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 că taxa de poluare se aplică în cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanţă, pe baza unor criterii ce privesc destinaţia lor şi nu provenienţa.
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare şi acestea, în condiţiile în care valoarea taxei de poluare nu depăşeşte valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, C-313/05).
Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50/2008 este suficient de precis în ceea ce priveşte criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de CO2, capacitatea cilindrică etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru aplicarea greşită a legii.
În motivarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, că taxa instituită prin O.G. nr. 50/2008 este o taxă de primă înmatriculare şi nu o taxă de mediu, care încalcă principiul nediscriminării prevăzut de art.90 din Tratatul Comunităţii Europene.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a depus întâmpinare.
Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, apreciind că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, reiterând susţinerile făcute în faţa instanţei de fond.
Curtea, analizând recursul prin prisma actelor dosarului şi a motivelor invocate în declaraţia de recurs, îl constată întemeiat.
Atât prin cererea introductivă de instanţă cât şi prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului naţional, OUG nr. 50/2008 cu dispoziţiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale şi a unei pieţe unice.
Aşadar, dacă art. 23 stabileşte faptul că sunt interzise, în relaţiile dintre statele membre, taxele vamale la import şi export şi a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, aşa cum a arătat Curtea Europeană de Justiţie în cauza C- 393/04 şi C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementează dispoziţiile referitoare la stabilirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricăror forme de protecţie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranităţii statale sub forma dreptului de a stabili taxe şi impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identităţii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralităţii taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralităţii taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, aşa cum afirmă Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi şi C-333/2005, „o comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie în statul membru înainte de intrarea învigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. ªi nu este inutil de observat că această hotărâre a Curţii a fost pronunţată la cererea unei instanţe din Ungaria, ţară care, la data intrării în UE, se afla în aceeaşi poziţie ca şi România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), aşa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în preţul autoturismelor aflate în circulaţie cu care intră în concurenţă autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preţ mai ridicat).
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România şi cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 şi nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
In cadrul acestei analize trebuie de precizat că, la data la care reclamantul a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că „autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.”
Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieţei interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare”, aşa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008.
De asemenea, scopul protejării pieţei interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piaţa este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislaţia românească, se urmăreşte un efect protecţionist la nivelul industriei naţionale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferenţiată a unor produse similare, cu condiţia ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective şi să nu aibă ca efect protejarea producţiei naţionale.
În urma cerinţei de „primă înmatriculare” toate maşinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intră direct pe piaţa maşinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeaşi perioadă, dar nu pentru prima dată, şi care intră în concurenţă directă cu produsele naţionale, vor fi supune unei taxe substanţiale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că actuala formă de reglementare naţională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă creşte pentru anumite maşini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispoziţiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.
De altfel, cu aceeaşi argumentare, Comisia Europeană a transmis României o „scrisoare de somare” ca primă etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzută de art. 226 din Tratatul CE.
Jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene – cauza Costa/Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui. dată fiind natura sa orieinală si- nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a Comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în faţa dreptului naţional.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul naţional este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aştepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituţionale.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 304 pct.9, art.312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul şi va modifica, parţial, sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii şi va obliga pârâţii la plata sumei de 5.674 lei şi dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plăţii, precum şi la plata sumei de 59,30 lei cheltuieli de judecată din ambele instanţe.
Pentru aceste motive,
în numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul [...] împotriva sentinţei nr.1408 din 3 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava — Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.3920/86/2009, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava şi Administraţia Fondului pentru Mediu.
Modifică sentinţa recurată şi, în consecinţă:
Admite acţiunea reclamantului [...].
Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 5.674 lei şi dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plăţii.
Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 59,30 lei cheltuieli de judecată din ambele instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 6 noiembrie 2009.
Preşedinte,
Jtudecatori,
Grefier,
Red RG.
Tehnored. V.K
2 ex./03J2.2009
jud. fond Turculeţ Ana-Maria“

R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECŢIA COMERCIALÃ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ªI FISCAL
Dosar nr. 1.253/117/2009


DECIZIA CIVILÃ Nr. 2.421/2009
ªedinţa publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREªEDINTE: LIVIU UNGUR
JUDECÃTOR: DELIA MARUSCIAC
JUDECÃTOR: AXENTE-IRINEL ANDREI
GREFIER: MARIUS TRAICA
?????
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul SG, împotriva sentinţei civile nr. 1223/2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr. 1253/117/2009, în contradictoriu cu pârâta PREFECTURA JUDETULUI CLUJ, având ca obiect obligaţia de a face taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de şedinţă din data de 01.10.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât şi concluziile orale ale părţilor, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A :

Prin sentinţa civilă nr. 1.223 din data de 09.05.2009 pronunţată în dosarul nr. 1.253/117/2009 de Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins cererea formulată de reclamantul SG, în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI CLUJ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ªI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a achiziţionat, la data de 22.09.2008, un autoturism marca Suzuki Grand Vitara. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiţionat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Contrar susţinerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absenţa taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 stabileşte, potrivit dispoziţiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, iar potrivit dispoziţiilor art. 4, obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speţă nu sunt încălcate dispoziţiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene.
Astfel, potrivit dispoziţiilor enunţate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor ţări membre ale Comunităţii unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispoziţiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înţeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism, indiferent de provenienţa sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe şi proiecte pentru protecţia mediului care urmează a fi finanţate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiţionarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispoziţiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal şi apreciată ca nelegală de către instanţe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislaţiei comunitare.
În consecinţă, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiţionat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, dispoziţii care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acţiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SG solicitând admiterea acestuia şi casarea sentinţei atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 299 - 316 C.pr.civ., reclamantul a arătat că refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul în lipsa plăţii taxei de poluare este în contradicţie cu dispoziţiile Tratatului U.E., respectiv art. 90, parag. 1, din punctul de vedere al autovehiculelor înmatriculate în România după ce anterior mai fuseseră înmatriculate şi în alte ţări membre ale U.E., astfel că dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 încalcă prevederile Tratatului U.E.
În sprijinul susţinerilor sale, reclamantul a invocat şi dispoziţiile art. 139 alin. 1 din Constituţie care instituie obligativitatea României de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speţă art. 90 parag. 1 din Tratatul C.E.
Invocând dispoziţiile Tratatului de Aderare al României la Uniunea Europeană, reglementări C.E.D.O. precum interpretările Curţii Europene de Justiţie, reclamantul susţine că taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, iar instanţele judecătoreşti au obligaţia de a respecta dispoziţiile dreptului comunitar.
În ceea ce privesc prevederile O.U.G. nr. 50/2008, reclamantul susţine că acestea sunt discriminatorii faţă de autovehiculele deja existente în parcul auto naţional.
De asemenea, reclamantul apreciază că are dreptul la scutirea plăţii taxei de primă înmatriculare, deoarece nu se încadrează în nici una din situaţiile legal stabilite ca fiind situaţii generatoare a obligaţiei de plată a taxei respective.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară internă şi cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat produce efecte directe şi ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicţiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul naţional, ca prim judecător comunitar, are competenţa atunci când dă efect direct dispoziţiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naţionale de aşa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin şi efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enuntata starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecatii si plecand de aspectele concrete ale spetei trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.
La data de 22.09.2008, reclamantul recurent a achizitionat din Germania un autoturism marca Suzuki Grand Vitara, inmatriculat pentru prima data in Germania in anul 2003. La data de 29.01.2009, recurentul a obtinut un certificat de autenticitate din partea Registrului Auto Roman. Ulterior, la data de 26.03.2009, reclamantul recurent a adresat o cerere Institutiei Prefectului Judetului Cluj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Autovehiculelor prin care a solicitat inmatricularea autoturismului fara achitarea taxei de poluare. Motivele invocate in sustinerea acestei cereri sunt similare argumentelor care motiveaza recursul dedus judecatii. Cererea nu a fost solutionata, nici parata intimata nu a facut dovada modului de solutionare a cererii, insa prin intampinarea formulata la cererea de chemare in judecata s-a opus la admiterea acesteia, invocand faptul ca nu poate proceda la inmatricularea autoturismului in lipsa dovezii achitarii taxei de poluare, cu motivarea ca prima inmatriculare a vehiculelor in Romania se poate efectua doar daca sunt respectate dispozitiile art. 7 din OMAI 1501/2006, atat in sensul prezentarii documentelor cat si in sensul achitarii tuturor taxelor prevazute de legislatia in vigoare, inclusiv taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, stabilita de OUG 50/2008.
Instanta de recurs, urmarind modificarile succesive ale O.U.G. 50/2008, constata faptul ca solicitarea de inmatriculare a autoturismului si refuzul autoritatii administrative de a inmatricula acel autoturism in absenta dovezii de achitare a taxei de poluare a avut loc dupa data modificarii O.U.G. 50/2008 prin O.U.G. 218/2008. Astfel, cererea nesolutionata adresata autoritatii administrative este datata 26.03.2009, iar O.U.G. 218/2008 a fost publicat in Monitorul Oficial in data de 11.12.2008. In consecinta, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificarile aduse prin OUG 218/2008.
Analiza trebuie efectuata in primul rand prin relevarea scopului urmarit de catre Guvernul Romaniei prin adoptarea ordonantei de urgenta. Astfel, in preambului ordonantei de urgenta analizate se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare şi economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a pieţelor auto şi a producţiei industriei furnizoare, precum şi măsurile de susţinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internaţională;
-faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,,
Este lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are are nicio legatura cu scopul declarat al adoptarii O.U.G. 50/2008, care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial „asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în acest domeniu, ţinând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgenţă, pentru evitarea oricăror consecinţe juridice negative ale situaţiei actuale”.
Schimbarea de intentie declarata expres de catre legiuitor nu lasa loc vreunei interpretari. Astfel, de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O.U.G. 50/2008 s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locurilor de munca angrenate in productia de autovehicule.
Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima inmatriculare a autoturismelor in Romania, indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin actul normativ enuntat, O.U.G. 218/2008, o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008,,. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autorismelor produse in Romania, o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse O.U.G. 50/2008, taxa de poluare incalca prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatilor Europene.
Astfel, in jurisprudenta referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justitie Europeana a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor.
In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare.
In urma modificarilor aduse prin O.U.G. 218/2008, norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii Europene si care se inmatriculeaza in Romania si autoturismele second hand deja inmatriculate in Romania si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in Romania si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in Romania, fie spre cele produse in Romania.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de catre Comisia Europeana, la data de 25.06.2009, in temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declansarea acestei proceduri, Comisia considera ca prevederile legislatiei romanesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor masini de ocazie, protejand industria nationala a autovehiculelor noi. Comisia se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare, conform modificarilor introduse prin OUG 218/2008.
Comisia a mentionat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilitatii taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declansarea procedurii de infringement pe urmatoarele argumente: criteriul primei inmatriculari nu este o cerinta pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a masinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicarii cerintei de prima inmatriculare, toate masinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislatia romaneasca care intra direct pe piata masinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, masinile de o calitate asemanatoare care urmeaza sa fie inregistrate in Romania in aceasi perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supuse unei taxe substantiale.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., recursul declarat va fi admis, sentinta recurata va fi modificata in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si obligarii paratei la inmatricularea autoturismului fara achitarea taxei de poluare reglementata prin dispozitiile O.U.G. 50/2008, asa cum a fost modificata prin OUG 218/2008.
Cu privire la cheltuielile de judecata ocazionate de solutionarea cererii atat de catre prima instanta cat si in calea de atac declarata, instanta va lua act de faptul ca la termenul din data de 1.10.2009, recurentul a declarat in mod expres ca nu intelege sa solicite obligarea paratei intimate la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamantul SG, domiciliat in ……, in contradictoriu cu intimata Institutia Prefectului Judetului Cluj, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, cu sediul ……, împotriva sentinţei civile nr. 1.223 din 8 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 1253/117/2009 al Tribunalului Cluj, pe care o modifică şi în consecinta:
Admite acţiunea de contencios administrativ formulată de reclamant şi în consecinţă:
Obligă pârâtul INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI CLUJ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ªI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR CLUJ să înmatriculeze autoturismul marca Suzuki Grand Vitara nr. motor H27A serie caroserie: JSAHTX92V00100952 fără plata taxei de poluare instituită de OG 50/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 8 octombrie 2009.



PREªEDINTE, JUDECÃTORI, GREFIER,
LIVIU UNGUR DELIA MARUSCIAC ANDREI AXENTE IRINEL MARIUS TRAICA


Red.A.A.I.
Dact.H.C./5 ex./
Jud.fond: M.Diaconescu .

CURTEA DE APEL ORADEA
- Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal -
DOSAR NR. 4200/111//CA/2008
DECIZIA NR.560/CA/2009 -R
ªedinţa publică din 5 noiembrie 2009
PREªEDINTE: SOTOC DANIELA - judecător
BLAGA OVIDIU - judecător
TÃTAR IOANA - judecător
SABÃU MIRELA – grefier

Pe rol fiind soluţionarea recursului în contencios administrativ şi fiscal formulat de reclamantul [...], domiciliat în Oradea, [...] în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, str. D. Cantemir, nr.2, jud. Bihor şi intimata chemată în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr.294, sector 6 împotriva sentinţei nr. 435/CA din 2 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.4200/111/2008, având ca obiect – contestaţia act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi, se prezintă pentru recurentul reclamant [...] – lipsă, avocat ALECANDRU MIREL OVIDIU, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 201/04.11.2009 emisă de Baroul BUCUREªTI – Cabinet Individual, pentru intimata pârâtă ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA – consilier juridic COZAC CLAUDIA, în baza delegaţiei depuse la dosar, lipsă fiind intimata chemată în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU BUCUREªTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că recursul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanţa nr.0311210091 BH/03.11.2009 plus 0,30 lei timbre judiciare, atât intimata pârâtă cât şi intimata chemată în garanţie au depus la dosar întâmpinări în cauză, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanţa comunică câte un exemplar din întâmpinările depuse la dosar cu reprezentantul recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosar copia minutei întâlnirii dintre membrii Comisiei „Unificarea practicii judiciare” din 1 iulie 2009. Învederează că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanţa, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită şi acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris , modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată , reprezentând taxele de timbru la ambele instanţe. În esenţă învederează instanţei că, taxa de poluare este discriminatorie şi ilegală prin prisma prevederilor art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, iar în ceea ce priveşte denumirea acesteia, respectiv taxă de poluare, învederează că este doar o schimbare de denumire, în fapt rămânând aceeaşi taxă de primă înmatriculare.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, fără cheltuieli de judecată. În esenţă învederează instanţei că, nu sunt încălcate în cauză prevederile art.90 din Tratatul Comunităţii Europene şi totodată că, obiectul taxei de poluare este protejarea mediului, atât prin modul de utilizare cât şi prin modul de impunere, ţinându-se cont că elementele care stau la baza acestuia, sunt emisiile de noxe şi de dioxid de carbon. Mai arată şi că instanţele de judecată s-au pronunţat în sensul respingerii acţiunilor având ca obiect restituirea taxei de poluare, în acest sens invocând sentinţa nr.437/2009 a Tribunalului Cluj şi decizia irevocabilă a Curţii de Apel Cluj din 2 iunie 2009. În consecinţă, apreciază că se impune respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând:

Asupra recursului în contencios de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 435/CA din 2 iunie 2009, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul [...], domiciliat în Oradea,[...], în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. BIHOR – ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, str. D.Cantemir nr. 2, jud.Bihor, şi chemata în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 294, corp A, sector 6, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, reclamantul a achiziţionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca BMW, fabricat în anul 2002. Pentru a-l înmatricula în România, pârâta Administraţia Finanţelor Publice Oradea a condiţionat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, stabilind prin decizia nr. 8899008.07.2008, în sarcina reclamantului, o taxă de poluare în cuantum de 3.486 lei, care a fost achitată prin chitanţa seria TS4B nr. 2196050/09.07.2008.
Împotriva deciziei nr. 88990/08.07.2008, reclamantul a formulat plângere prealabilă, care i-a fost respinsă ca nefondată prin adresa cu nr. 100784/ 12.08.2008, aflată la fila 6 dosar.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului. Conform art. 4 din OUG 50/2008, „obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speţă nu sunt încălcate disp. art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene. Astfel, potrivit disp. OUG 50/2008, România, stat membru al Comunităţii Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor ţări membre ale Comunităţii unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare. Ori, taxa de poluare instituită de disp. OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înţeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism, indiferent de provenienţa sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de disp. OUG 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezultă din dispoziţiile art.1 al.2, care enumără categoria de programe şi proiecte pentru protecţia mediului care urmează să fie finanţate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită, prin condiţionarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de disp. art. 214/1 C.fiscal şi apreciată ca nelegală de către instanţe. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislaţiei comunitare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat reclamantului restituirea taxei de poluare reglementată de disp. OUG 50/2008, dispoziţii care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acţiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-o.
Ca o consecinţă a respingerii acţiunii introductive, pentru considerentele arătate mai sus, instanţa a respins şi cererea de chemare în garanţie a chematei în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu, formulată de pârâta AFP Oradea, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal, a declarat recurs [...] solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, a achiziţionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul second-hand marca BMW, an de fabricaţie 2002, cu cartea de identitate seria G nr.405383 şi pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Reclamantul arată că această taxă este discriminatorie şi ilegală raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunităţii Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 şi ale art.148 al.2 din Constituţie.
Totodată, reclamantul mai arată că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România, după aducerea lor în ţară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achiziţiilor intracomunitare şi este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea, reclamantul mai arată că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, noţiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea şi modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naţionale şi să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Mai arată şi că, reclamantul s-a adresat pârâtei de rând II, în temeiul art.7 din legea nr.554/2004, privind procedura prealabilă şi în temeiul OUG nr.92/2003, însă contestaţia sa a fost respinsă ca nefondată.
Ca urmare a numeroaselor acţiuni judiciare şi a unei practici judecătoreşti constante, autorităţii române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită iniţial prin codul fiscal – art.214 (1-3) , au abrogat respectivele articole prin OUG nr-50/2008, însă această taxă rămâne în fapt aceeaşi, singura diferenţă fiind denumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
În drept, a invocat disp. Legii nr.554/2004, ale OUG 50/2008, Constituţia României şi Tratatul Comunităţii Europene.
Prin întâmpinare, intimata Administraţia Fondului Pentru Mediu Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană, corespunde pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Ori, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare, chemata în garanţie apreciază că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului, potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal şi că această taxă contravine dispoziţiilor art.90 din Tratatul Comunităţii Europene.
Totodată, mai arată că art.90 din CE este încălcat doar atunci când impozitul aplicat produsului de import şi cel aplicat produsului naţional similar sunt calculate diferit şi după metode diferite, care conduc la un impozit mai mare aplicat produsului de import, situaţie diferită de taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Se mai arată şi că, practic, nici Curtea Europeană de Justiţie a C.E. , nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa de poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul şi criteriile la care se raportează nivelul taxării. Apreciază că, reclamantul trebuia să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul şi-a achiziţionat autoturismul.
În drept, a invocat dispoziţiile art.115 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, taxa de poluare a fost stabilită în conformitate cu OUG 50/2008, care, în art.4, instituie obligaţia de plată a acestei taxe cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze în România autoturisme second-hand importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism, indiferent de provenienţa sa (inclusiv autoturismelor noi din producţia naţională a României) sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al taxei.
Pârâta mai arată că, prin instituirea taxei de poluare, nu sunt încălcate dispoziţiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României şi, în consecinţă, contribuie la poluarea mediului.
Mai mult, instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeană, astfel încât nu se poate susţine că ar contraveni legislaţiei comunitare.
Examinând sentinţa atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 cod procedură civilă, instanţa apreciază recursul declarat de recurentul [...]ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria şi României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 şi4 din Constituţia României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităţii Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricţiona libera circulaţie a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate şi cele autohtone de natură similară.
În speţă, OUG nr. 50/21.04.2008 stabileşte, potrivit dispoziţiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu şi se gestionează de administraţia fondului pentru mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, iar potrivit art.4, obligaţia de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) şi capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare şi deprecierea autoturismului, conform coeficienţilor descrişi în anexa 4.
Este însă nefondată aprecierea instanţei de fond în sensul că taxa de poluare instituită de dispoziţiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne , deoarece este percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea cestora în România , înţeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România, după aducerea lor in ţară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achiziţiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Potrivit normelor comunitare:
- art. 25 C.E. „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicţie se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal”.
- art. 28 C.E. „între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent”.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie , noţiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea şi modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naţionale şi să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare ,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 şi clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferenţă fiind denumirea , modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Sunt astfel nefondate susţinerile intimatei Administraţia Fondului Pentru Mediu Bucureşti din întâmpinare, în sensul că taxa de poluare este neutră din punct de vedere fiscal şi că este necesar pentru aplicabilitatea art.90 Tratatul C.E să se ia în considerarea nu numai valoare impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naţionale şi produselor importate ci şi baza de impozitare şi modalităţile de percepere a impozitului în cauză.
Nu se impune ca reclamantul să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul a achiziţionat autoturismul,deoarece după cum s-a menţionat mai sus ,taxa de poluare se aplică discriminatoriu, exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România după aducerea lor în ţară.
Textul art.90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre şi supuse unor impozite interne , de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naţionale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, se reţine şi că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reaşezarea modalităţii de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană, iar afirmaţia intimatei Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată.
Comisia Europeană (C.E) a solicitat în iunie 2009, României , informaţii în legătură cu legislaţia privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislaţie românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecţioniste asupra industriei auto naţionale.
Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare”, prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul C.E.
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, apreciind soluţia instanţei de fond ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa de recurs, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, apreciază recursul declarat de recurentul [...] împotriva sentinţei nr. 435/CA din 2 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor, ca fiind fondat şi pe cale de consecinţă , sentinţa va fi modificată în totalitate , în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantul [...] împotriva pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor – Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea, dispunând anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.88990 din 8 iulie 2008, emisă de pârâtă cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3486 lei.
De asemenea, va fi admisă , în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Fondului pentru Mediu Bucureşti, formulată de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea şi obligată chemata în garanţie, să plătească pârâtei Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea suma de 3486 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor – Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea la plata sumei de 45,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, în fond şi în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :

ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul [...] împotriva sentinţei nr.435/CA din 2 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite acţiunea formulată de reclamantul [...] împotriva pârâtei DIRECŢIA GENERALÃ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR – ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA.
Dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.88900 din 8 iulie 2008, emisă de pârâtă şi în consecinţă, obligă pârâta la restituirea sumei de 3486 lei, achitată cu chitanţa seria TS4B nr.2196050 din 29 aprilie 2008, reprezentând taxa de poluare.
Admite cererea de chemare în garanţie a ADMINISTRAŢIEI FONDULUI PENTRU MEDIU BUCUREŢTI formulată de pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNCIPIULUI ORADEA.
Obligă chemata în garanţie să plătească pârâtei Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea suma de 3486 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare.
Obligă intimata DIRECŢIA GENERALÃ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR – ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA la plata sumei de 45,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, în fond şi în recurs.
I R E V O C A B I L Ã.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 5 noiembrie 2009.
PREªEDINTE, JUDECÃTO