AVLIL a scris:
Eu cred ca acea comunicare pe net se poate face numai atunci cand nu se cunoaste un sediu/domiciliu fiscal al debitorului, e un fel de varianta a afisarii la usa instantei!! :D
Nu sunt de acord cu afisarea datelor mele personale pe un sait daca se stie unde sa fiu gasita exact eu...
In plus, se poate face dovada foarte usor cu acte interne in ceea ce priveste data la care s-a facut afisarea. Ca si actele interne pot fi facute pro causa , asta e alta poveste si greu de dovedit.
Evident ca metoda afisarii prin publicitate trebuie sa fie de ultima instanta de ultima instanta, cum spune de altfel si textul DCC 667/2009 si cum dovedeste si jurisprudenta in cazul probarii neparcurgerii in mod exhaustiv a prevederilor lit.a, b si c art.44 Cod Pr. Fiscala inainte de a aplicarea modalitatii subsidiare prevazute la lit.d. In general, in practica, se ajunge la aceasta modalitate in cazul firmelor fantoma, fraudelor de tip carusel si a contribuabilor care incearca sa se sustraga obligatiilor fiscale, disparand “in ceata”. In celelalte cazuri – cum ar fi cel al deciziilor de regularizare – in general nu se ajunge la lit.d, daca si contribuabilul da dovada de buna credinta in colaborarea cu organul fiscal.
Cat despre probatoriu, instantele accepta in mod curent copia pe suport de hartie a anunturilor colective afisate pe portalul ANAF . (specialistii IT insarcinati cu procedura anuntului prin mijloace electronice au arhive impresionante cu toate anunturile postate, fotografii monitor PC si confirmari electronice solicitari anunt pe portal ANAF).
Ar fi multe de spus, cred, in legatura cu utilizarea datelor cu caracter personal si in alte domenii, nu numai privitor la comunicarea actelor administrative ci si in comert, sondajele de opinii derulate telephonic, etc., dar in reglementari – care nu vor fi niciodata perfecte - trebuie sa se tina cont de identificarea interesului general, coroborat cu alegerea raului mai mic.
:hm: