Lege nr. 202 din 2010, privind unele masuri privind accelerarea reformei solutionarii proceselor

Art. I. - Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul

Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi

completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum

urmează:

1. La articolul 1, după punctul 1 se introduce un nou

punct, punctul 11, cu următorul cuprins:

,,11. în primă şi ultimă instanţă, procesele şi cererile privind

creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la

2.000 lei inclusiv;".

2. La articolul 20, punctul 2 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,2. când două sau mai multe instanţe s-au declarat

necompetente de a judeca aceeaşi pricină."

3. După articolul 401 se introduce un nou articol,

articolul 402, cu următorul cuprins:

,,Art. 402. - Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou,

pentru acelaşi motiv, în afară de cazul în care noua cerere se

întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării

cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.

Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea

prevederilor alin. 1 este inadmisibilă."

4. La articolul 82, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 82. - Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti

trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei,

numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după

caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau

reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul cererii

şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este

cazul, şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare

utilizate de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax,

adresa de poştă electronică sau altele asemenea."

5. După articolul 86 se introduc două noi articole,

articolele 861 şi 862, cu următorul cuprins:

,,Art. 861. - După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat

sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot

comunica direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte

actul va atesta primirea şi va consemna data primirii pe însuşi

exemplarul care se va depune la instanţă, de îndată, sub

sancţiunea neluării în seamă. Dovada comunicării actelor poate

fi făcută şi prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin care

se atestă, sub semnătură, primirea fiecărui act de procedură

care a fost comunicat.

Art. 862. - În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare

realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de

procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii

de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele

electronice de date sau la alte sisteme de informare deţinute de

autorităţi şi instituţii publice.

Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. 1 au obligaţia de a

lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al

instanţelor la bazele electronice de date şi sistemele de

informare prevăzute la acelaşi alineat."

6. La articolul 88 alineatul 1, punctul 51 se modifică şi va

avea următorul cuprins:

,,51. menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de

primire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional,

pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în

cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru

care citaţia i-a fost înmânată;".

7. La articolul 88 alineatul 1, după punctul 51 se

introduce un nou punct, punctul 52, cu următorul cuprins:

,,52. alte menţiuni prevăzute de lege;".

8. La articolul 105, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 105. - Actele de procedură îndeplinite de un judecător

cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau

privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege."

9. La articolul 1081 alineatul 1 punctul 1, după litera e) se

introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

,,f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu

privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat,

potrivit legii."

10. Articolul 109 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Art. 109. - Oricine pretinde un drept împotriva unei alte

persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.

Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea

unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres

aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa

la cererea de chemare în judecată.

Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată

decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.

La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale,

reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu

privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul

civil şi de lege. În acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile

poate fi invocată nu numai de către pârât, ci şi de către instanţă,

din oficiu."

11. La articolul 112, punctele 1, 2 şi ultima teză a

punctului 5 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori,

pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi,

după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau

de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul

bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă

reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales

în România, unde urmează să i se facă toate comunicările

privind procesul;

2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces,

iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul

Lege nr. 202 din 2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

în mod corespunzător;

..............................................................................................

Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele şi

locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind

aplicabile în mod corespunzător;".

12. Articolul 115 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Art. 115. - Întâmpinarea va cuprinde:

1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa pârâtului

ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum

şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului

sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi

contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile

în mod corespunzător;

2. excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea

reclamantului;

3. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;

4. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de

cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele

şi locuinţa lor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile

în mod corespunzător;

5. semnătura."

13. La articolul 129, alineatul 5 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă

probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în

întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să

completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu,

să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe,

pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc."

14. La articolul 129, după alineatul 5 se introduce un nou

alineat, alineatul 51, cu următorul cuprins:

,,Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac

omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu

le-au propus şi administrat în condiţiile legii."

15. Articolul 131 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Art. 131. - În tot cursul procesului, judecătorul va încerca

împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii.

În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar

dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt

aplicabile.

În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de

mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă

de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri.

Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele

cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere,

în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a

judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.

Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul

va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da.

Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile."

16. După articolul 132 se introduce un nou articol,

articolul 1321, cu următorul cuprins:

,,Art. 1321. - Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând

seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la

alta. Când consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene

mai îndelungate. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.

Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de

citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este

cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor

proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune

ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin

fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce

asigură, după caz, transmiterea textului actului supus

comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen,

precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării,

dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest

scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va

întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare

şi obiectul acesteia.

Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii

acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în

ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii

scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit

art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a

expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării

cauzei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător."

17. Articolul 136 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Art. 136. - Excepţiile de procedură care nu au fost propuse

în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în

cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi

invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii."

18. La articolul 153, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 153. - Partea care a depus cererea personal sau prin

reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în

cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen

de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi

citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că

ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii

îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant

legal sau convenţional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire,

citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în

acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare

aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată."

19. La articolul 153, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru

motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi.

Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în

camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de

îndată pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt

aplicabile."

20. La articolul 158, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este

supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată

instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate

jurisdicţională competent."

21. La articolul 158, alineatul 4 se abrogă.

22. Articolul 159 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Art. 159. - Necompetenţa este de ordine publică sau

privată. Necompetenţa este de ordine publică:

1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu

este de competenţa instanţelor judecătoreşti;

2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul

este de competenţa unei instanţe de alt grad;

3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când

procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad

şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine

privată."

23. După articolul 159 se introduce un nou articol,

articolul 1591, cu următorul cuprins:

,,Art. 1591. - Necompetenţa generală a instanţelor

judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în

orice stare a pricinii.

Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate

fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare

în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea

dezbaterilor asupra fondului.

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de

către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este

obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu,

să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este

competentă general, material şi teritorial să judece pricina,

consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de

drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Verificarea competenţei conform alin. 4 nu împiedică

formularea excepţiilor de necompetenţă în cazurile şi condiţiile

prevăzute la alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va

pronunţa în condiţiile legii".

24. La articolul 201, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 201. - Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt

instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor

specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei

experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei

urmează să se pronunţe, după care va putea convoca o audiere

în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să

se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează

a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară

efectuării expertizei. Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a

solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia

expertului, a părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba,

instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză

şi condiţiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei.

Dispoziţiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile."

25. După articolul 2812 se introduce un nou articol,

articolul 2812a, cu următorul cuprins:

,,Art. 2812a. - Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor

potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea

apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281-2812."

26. La articolul 2821, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 2821. - Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti

date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală

privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o

valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât

şi în materie comercială, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în

evacuare în materie comercială, a celor referitoare la

înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor

asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în

alte cazuri prevăzute de lege."

27. La articolul 297, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 297. - În cazul în care se constată că, în mod greşit,

prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata

fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal

citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca

procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care

prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata

fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite

cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei

instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie,

dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin

cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de

apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre

rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe

egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în

care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a

fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea

acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată

problemelor de drept de către instanţa de apel, ca şi necesitatea

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului."

28. La articolul 299, după alineatul 1 se introduce un nou

alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

,,Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile

prevăzute la art. 1 pct. 11."

29. La articolul 304, punctul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de

ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;".

30. La articolul 312, după alineatul 6 se introduce un nou

alineat, alineatul 61, cu următorul cuprins:

,,Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în

cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre

este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea

fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii

care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi

la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru

lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere

potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeaşi cauză,

tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza,

dispoziţiile alin. 4 fiind aplicabile."

31. La articolul 315, după alineatul 3 se introduce un nou

alineat, alineatul 31, cu următorul cuprins:

,,În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere,

sunt admisibile orice probe prevăzute de lege."

32. Articolul 329 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Art. 329. - Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea

unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de

conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de

conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au

îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se

pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate

diferit de instanţele judecătoreşti."

33. După articolul 3304 se introduc trei noi articole,

articolele 3305-3307, cu următorul cuprins:

,,Art. 3305. - Recursul în interesul legii este admisibil numai

dacă se face dovada că problemele de drept care formează

obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri

judecătoreşti irevocabile, care se anexează cererii.

Art. 3306. - Recursul în interesul legii se judecă de un

complet format din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din

vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii

de secţii din cadrul acesteia, precum şi un număr de 20 de

judecători, din care 14 judecători din secţia în a cărei

competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit

de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul

celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele,

respectiv vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru

două sau mai multe secţii, preşedintele sau, după caz,

vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili

numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în

compunerea completului prevăzut la alin. 1, celelalte secţii

urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.

După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele acesteia va lua

măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor

din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept

care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum

şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea

completului prevăzut la alin. 1.

La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un

judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema

de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti,

pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În

cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două

sau mai multe secţii, preşedintele completului va desemna câte

un judecător din cadrul acestor secţii pentru întocmirea

raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.

În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului

poate solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra

problemelor de drept soluţionate diferit.

Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept

şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa

relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor

Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia

specialiştilor consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în

materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii

raportori vor întocmi proiectul soluţiei ce se propune a fi dată

recursului în interesul legii.

Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia,

cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată

cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi

a soluţiei propuse.

La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există

motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor

prevăzute la alin. 3.

Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după

caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de

acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori

de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.

Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la

data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două

treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri

de la vot.

Art. 3307. - Asupra cererii, completul se pronunţă prin

decizie.

Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte

asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la

situaţia părţilor din acele procese.

Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la

pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în

Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este

obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în

Monitorul Oficial al României, Partea I."

34. La articolul 373, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 373. - Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile

judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de

executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care

urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi

bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia

curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile,

mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de

apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care

funcţionează pe lângă una dintre acestea."

35. La articolul 373, după alineatul 2 se introduce un nou

alineat, alineatul 3, cu următorul cuprins:

,,Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare

a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi

orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia

celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

36. Articolul 3731 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Art. 3731. - Cererea de executare silită, însoţită de titlul

executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea

nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la

înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare

încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de

executare şi titlul respectiv.

Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a

obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere

dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel

mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării

silite.

În temeiul încheierii prin care se admite cererea de

încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate

proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul

executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege,

dispoziţiile art. 3711 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.

Încuviinţarea executării silite este de drept valabilă şi pentru

titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc

în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.

Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării

silite numai dacă:

1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ

de executare decât cel sesizat;

2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit

legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării

silite;

3. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;

4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire

prin executare silită;

5. există alte impedimente prevăzute de lege.

Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare

a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea

prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite

poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de

5 zile de la comunicare.

În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat

să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege,

pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute

în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor

părţilor şi ale altor persoane interesate.

Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul

judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris,

în condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale,

inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în

devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu

arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l

determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i

consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării

silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la

cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.

Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da

lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete

ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile

cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 1082

alin. 2, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei

fapte prevăzute de legea penală.

În situaţia prevăzută la art. 3717 alin. 1, executorul

judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să îşi

îndeplinească de îndată obligaţia de avansare a cheltuielilor de

executare."

37. La articolul 402, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 402. - Instanţa sesizată va solicita de îndată organului

de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de

executare sau, după caz, copii certificate de acesta de pe actele

dosarului de executare în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind

aplicabile în mod corespunzător. Părţile vor fi citate în termen

scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu

precădere. Procedura prevăzută pentru judecata în primă

instanţă se aplică în mod corespunzător."

38. După articolul 578 se introduce un nou articol,

articolul 5781, cu următorul cuprins:

,,Art. 5781. - Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de

locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la

data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face

dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia

sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul

şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar

putea muta de îndată.

Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul evacuării persoanelor

care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă, şi

nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile

de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică."

39. Articolul 6131 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Art. 6131. - În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază

pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când

este cazul, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să

fie soluţionate cererile accesorii divorţului.

Primind cererea de divorţ formulată în condiţiile alin. 1,

instanţa va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care

va fixa termen pentru soluţionarea cererii în camera de consiliu.

La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie

în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ,

va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire

la motivele de divorţ.

La cererea soţilor, instanţa va pronunţa o hotărâre cu privire

la divorţ potrivit alin. 3. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa se va

pronunţa, potrivit legii, cu privire la numele pe care îl va purta

fiecare soţ după desfacerea căsătoriei şi, când este cazul, cu

privire la încredinţarea copiilor minori şi contribuţia părinţilor la

cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire

profesională a copiilor. Tot astfel, instanţa va putea lua act de

învoiala soţilor cu privire la alte cereri accesorii, în condiţiile legii.

În cazul în care soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii,

instanţa va continua judecata administrând probele prevăzute

de lege pentru soluţionarea acestor cereri."

40. După articolul 614 se introduce un nou articol,

articolul 6141, cu următorul cuprins:

,,Art. 6141. - În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui

pentru soluţionarea divorţului prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile

o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea

informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu

poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După

informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea

divorţului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt

de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator

cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care

părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior

introducerii acţiunii."

41. La articolul 617, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,În cazurile prevăzute de art. 38 alin. 1 din Codul familiei,

instanţa va dispune desfacerea căsătoriei fără a pronunţa

divorţul din vina unuia sau a ambilor soţi."

42. La articolul 7201, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 7201. - În procesele şi cererile în materie comercială

evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare

în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin

mediere, fie prin conciliere directă."

43. La articolul 7201, după alineatul 1 se introduce un

nou alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

,,Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul

litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri,

dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei."

44. La articolul 7201, alineatul 2 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,În scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă,

reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris

pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele

doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face

prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin

telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce

asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.

Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub

semnătură de primire."

45. La articolul 7204, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile."

46. La articolul 7206, alineatul 2 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata,

chiar şi asupra fondului, poate continua în şedinţă publică sau în

camera de consiliu, în ziua următoare sau la termene scurte,

succesive, date în cunoştinţa părţilor. Dispoziţiile art. 132 alin. 3

sunt aplicabile."

47. Articolul 7207 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Art. 7207. - În cursul judecăţii asupra fondului procesului,

instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin

înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile

o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea

informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu

poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După

informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea

litigiului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt

de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator

cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care

părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior

introducerii acţiunii.

Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi

executorie."

Art. II. - Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată în

Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările şi

completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum

urmează:

1. La articolul 37, alineatul 2 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Căsătoria se poate desface prin divorţ. Divorţul poate avea

loc:

a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile

dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai

este posibilă;

c) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face

imposibilă continuarea căsătoriei."

2. Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,Art. 38. - Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat de

către instanţa judecătorească indiferent de durata căsătoriei şi

indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre

soţi este pus sub interdicţie.

Instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului

liber şi neviciat al fiecărui soţ.

La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la

încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea

locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor."

3. După articolul 38 se introduc patru noi articole,

articolele 381-384, cu următorul cuprins:

,,Art. 381. - Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii

minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă

ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe

comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin

acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.

Dispoziţiile art. 38 alin. 2 rămân aplicabile.

Art. 382. - Cererea de divorţ se depune de soţi împreună.

Ofiţerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea

şi le acordă un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere

a cererii de divorţ.

La expirarea acestui termen, ofiţerul de stare civilă sau, după

caz, notarul public verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă,

în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat.

Dacă soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după

caz, notarul public eliberează certificatul de divorţ fără să facă

vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

Dispoziţiile art. 40 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.

Dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl

poarte după divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul

public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi

îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată, potrivit

prevederilor art. 38.

Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra

cărora soţii nu se înţeleg este de competenţa instanţei

judecătoreşti.

Art. 383. - Când cererea de divorţ este depusă la primăria

unde s-a încheiat căsătoria, ofiţerul de stare civilă, după

emiterea certificatului de divorţ, face cuvenita menţiune în actul

de căsătorie.

În cazul depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială

soţii au avut ultima locuinţă comună, ofiţerul de stare civilă emite

certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată

de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre

a se face menţiune în actul de căsătorie.

În cazul constatării divorţului de către notarul public, acesta

emite certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie

certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat

căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.

Art. 384. - Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 381,

ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge

cererea de divorţ.

Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului

public nu există cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea

de divorţ instanţei de judecată, pentru a dispune desfacerea

căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut

de lege.

Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiţerului

de stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea

căsătoriei prin acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ,

oricare dintre soţi se poate adresa, pe cale separată, instanţei

competente."

4. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,Art. 39. - Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea

prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă.

În cazul prevăzut la art. 381, căsătoria este desfăcută pe

data eliberării certificatului de divorţ.

Faţă de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale căsătoriei

încetează de la data când s-a făcut menţiune despre hotărârea

de divorţ sau, după caz, despre certificatul de divorţ pe marginea

actului de căsătorie ori de la data când ei au cunoscut divorţul

pe altă cale."

Art. III. - Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din

13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare,

se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 19, alineatul (2) se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în

4 secţii - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Secţia

penală, Secţia comercială, Secţia de contencios administrativ şi

fiscal, 4 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu

competenţă proprie."

2. Articolul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,Art. 24. - Completele de 5 judecători soluţionează

recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de

Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi judecă şi

alte cauze date în competenţa lor prin lege, precum şi ca

instanţă disciplinară."

3. După articolul 24 se introduce un nou articol,

articolul 241, cu următorul cuprins:

,,Art. 241. - Completul de 5 judecători examinează

admisibilitatea recursului în camera de consiliu, fără citarea

părţilor. În cazul în care constată că cererea de recurs este

formulată împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei

căi de atac, a unei încheieri care nu se atacă decât odată cu

fondul, a unei hotărâri pronunţate în recurs sau în contestaţie în

anulare, dispune, prin încheiere, respingerea cererii ca

inadmisibilă."

4. La articolul 25, litera a) se abrogă.

5. Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,Art. 32. - (1) La începutul fiecărui an, în materie penală se

stabilesc două complete de 5 judecători formate numai din

judecători din cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie.

(2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul

fiecărui an două complete de 5 judecători.

(3) În compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră, de

regulă, judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie aprobă compunerea completelor de 5 judecători.

Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi

de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completelor

se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite

Regulamentul

privind

organizarea

şi

funcţionarea

administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele

sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În lipsa

acestora, completul poate fi prezidat de un preşedinte de secţie

desemnat în acest scop de preşedintele sau, în lipsa acestuia,

de vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(6) Cauzele care intră în competenţa completelor prevăzute

la alin. (1) şi (2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat."

6. La articolul 33, alineatul (1) se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 33. - (1) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

sau, în lipsa acestuia, vicepreşedintele prezidează Secţiile

Unite, Completul de 5 judecători, iar în cadrul secţiilor orice

complet, când participă la judecată."

7. La articolul 33, alineatul (2) se abrogă.

8. La articolul 55, alineatul (1) se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 55. - (1) Completul pentru soluţionarea în primă

instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări

sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari."

9. La articolul 55, alineatul (3) se abrogă.

Art.

IV.

Legea

nr.

188/2000

privind

executorii

judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi

completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,Art. 8. - Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile

în circumscripţia curţii de apel pe lângă care funcţionează, dacă

prin lege nu se dispune altfel."

2. La articolul 9, alineatele (1)-(4) se modifică şi vor

avea următorul cuprins:

,,Art. 9. - (1) În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent

executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a

cărei rază teritorială urmează să se facă executarea.

(2) În cazul urmăririi silite a bunurilor este competent

executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a

cărei rază teritorială sunt situate sau se află acestea. Dacă

bunurile urmăribile se află în circumscripţiile mai multor curţi de

apel,

competenţa

aparţine

oricăruia

dintre

executorii

judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.

(3) În cazul prevăzut la art. 7 lit. e) este competent executorul

judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde sunt situate

sau se află bunurile în privinţa cărora s-a dispus aplicarea

acestei măsuri.

(4) În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul

judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază

teritorială se va face constatarea."

3. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,Art. 14. - În circumscripţia unei curţi de apel funcţionează

executorii judecătoreşti, constituiţi în birouri individuale sau în

asociere, numiţi în funcţie şi înregistraţi, potrivit dispoziţiilor

art. 16 şi art. 17 alin. (1)."

4. La articolul 17, alineatul (1) se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 17. - (1) În termen de 90 de zile de la numirea în

funcţie, fiecare executor judecătoresc este obligat să îşi

înregistreze numirea la curtea de apel în a cărei circumscripţie

îşi are biroul individual sau constituit în asociere. Pentru această

înregistrare, executorul judecătoresc va prezenta ştampila şi

specimenul de semnătură personale."

5. La articolul 27, litera b) se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,b) deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă

determinată de cel mult 6 luni, un executor judecătoresc, pentru

a asigura funcţionarea unui alt birou de executor judecătoresc,

cu încunoştinţarea preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor

Judecătoreşti şi a preşedintelui curţii de apel în a cărei

circumscripţie urmează să îşi exercite atribuţiile; delegarea nu

poate fi repetată decât după un an, în afara cazului în care

executorul judecătoresc delegat îşi dă acordul;".

Art. V. - Articolul 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999

pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea

cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga

la 5 octombrie 1961, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 408 din 26 august 1999, aprobată prin Legea

nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 2. - Autorităţile române competente să aplice apostila

prevăzută la art. 3 alin. (1) din Convenţie sunt: tribunalele pentru

actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. a) şi d), camerele notarilor

publici pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. c) şi

prefecturile pentru actele oficiale prevăzute la art. 1 lit. b)."

Art. VI. - Alineatul 1 al articolului 57 din Legea notarilor

publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu

modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,Art. 57. - În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate

a actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii şi

a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale,

aceste proceduri se îndeplinesc de către Camera Notarilor

Publici, la sediul principal sau la sediile judeţene ale acesteia, în

a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public

care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament.

Notarul public va pune în vedere părţii obligaţia îndeplinirii

acestei cerinţe."

Art. VII. - Alineatul (1) al articolului 4 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004,

cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum

urmează:

,,Art. 4. - (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din

oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa,

constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea

litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de

contencios administrativ competentă şi suspendă cauza;

încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ

nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se

respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.

Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în

faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de

contencios administrativ competentă să o soluţioneze şi nici

atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze

penale."

Art. VIII. - După alineatul 1 al articolului 157 din Legea

nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept

internaţional privat, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, se introduce un nou

alineat, alineatul 2, cu următorul cuprins:

,,Necompetenţa internaţională a instanţei române poate fi

invocată în tot cursul procesului."

Art. IX. - Alineatul (2) al articolului 34 din Ordonanţa

Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din

25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea

nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se

modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea

judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi

atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la

secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea

recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute

şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii."

Art. X. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002

privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu

modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se

completează după cum urmează:

1. La articolul 118, alineatul (2) se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor şi a

sancţiunilor contravenţionale complementare de la data

înregistrării acesteia până la data pronunţării hotărârii

judecătoreşti."

2. La articolul 118, după alineatul (3) se introduce un nou

alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

,,(31) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria

soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă."

3. La articolul 118, alineatul (4) se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,(4) În termen de 15 zile de la data pronunţării hotărârii

judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul

este obligat să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are

în evidenţă pentru a preda permisul de conducere."

4. La articolul 120, alineatul (1) se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 120. - (1) Procesul-verbal neatacat în termen de

15 zile de la data comunicării acestuia, precum şi, după caz,

hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea

constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate."

Art. XI. - La articolul 9 din Legea nr. 61/1991 pentru

sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire

socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial

al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, cu modificările

şi completările ulterioare, se introduce un nou alineat,

alineatul 2, cu următorul cuprins:

,,Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează

plângerea este definitivă şi irevocabilă."

Art. XII. - Alineatul (3) al articolului 26 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie

2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va

avea următorul cuprins:

,,(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere

a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată

de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a

tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii

deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea

notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea

tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa

curţii de apel."

Art. XIII. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu

caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora,

pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din

11 iunie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se

modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, după alineatul (5) se introduce un nou

alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

,,(6) Hotărârea pronunţată potrivit alin. (4) este supusă

recursului, care este de competenţa curţii de apel."

2. La articolul 5, partea introductivă a alineatului (1) se

modifică şi va avea următorul cuprins:

,,Art. 5. - (1) Orice persoană care a suferit condamnări cu

caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter

politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau

descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita

instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la

data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:".

3. La articolul 5, alineatul (2) se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,(2)

Hotărârile

judecătoreşti

pronunţate

în

temeiul

prevederilor alin. (1) lit. a) şi b) sunt supuse recursului, care este

de competenţa curţii de apel, şi sunt puse în executare de

Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile generale ale

finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti."

Art. XIV. - Alineatul (9) al articolului 132 din Legea

nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din

17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se

modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea

judecătorească pronunţată este supusă numai recursului, în

termen de 15 zile de la comunicare."

Art. XV. - La articolul 26 din Legea nr. 192/2006 privind

medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006,

cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (2) se

introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

,,(3) Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu

privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, îndeplinită

potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere,

mediatorul nu poate pretinde onorariu."

Art. XVI. - Alineatul (21) al articolului 23 din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997,

cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. XVII. - Articolul III din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie

2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea

nr. 276/2009, se abrogă.

Art. XVIII. - Codul de procedură penală, republicat în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997,

3. La articolul 27 punctul 1, literele d) şi e1) se modifică

şi vor avea următorul cuprins:

,,d) infracţiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri;

...............................................................................................

e1) infracţiunile de spălare a banilor şi infracţiunile de

evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005

pentru

prevenirea

şi

combaterea

evaziunii

fiscale,

modificările ulterioare."

4. La articolul 27, punctul 2 se abrogă.

5. La articolul 27, punctul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva

sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru

care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate, precum şi recursurile împotriva

hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor

preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a

hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării

hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi în alte cazuri

anume prevăzute de lege;".

6. La articolul 28, punctul 2 se abrogă.

7. La articolul 28, punctul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva

sentinţelor pronunţate de tribunalele militare privind infracţiunile

pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum şi

recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de tribunalul

militar în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau

a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de

tribunalul militar în materia executării hotărârilor penale sau a

reabilitării, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;".

8. La articolul 281 punctul 1, după litera b) se introduc

trei noi litere, literele b1)-b3), cu următorul cuprins:

,,b1) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase

organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului cler,

care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

b2) infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel

şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la

parchetele de pe lângă aceste instanţe;

b3) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de

preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului."

,,Tranzacţia,

medierea

şi recunoaşterea

pretenţiilor civile

Art. 161. - În cursul procesului penal,

cu privire la pretenţiile civile, inculpatul,

partea civilă şi partea responsabilă

civilmente pot încheia o tranzacţie sau un

acord de mediere, potrivit legii.

Inculpatul,

acordul

părţii

responsabile civilmente, poate recunoaşte,

în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile.

În cazul recunoaşterii pretenţiilor

civile, instanţa obligă la despăgubiri în

măsura recunoaşterii. Cu privire la

pretenţiile civile nerecunoscute, pot fi

administrate probe."

,,Soluţionarea

cererii

Art. 60. - Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie

soluţionează

cererea

strămutare prin sentinţă motivată.

În cazul în care găseşte cererea

întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie dispune strămutarea judecării

cauzei la una dintre instanţele din

circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau

din circumscripţia unei curţi de apel

învecinate

acesteia.

Strămutarea

judecării cauzei de la o curte de apel se

face la una dintre curţile de apel dintr-o

circumscripţie învecinată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

hotărăşte în ce măsură se menţin actele

îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a

strămutat cauza.

Instanţa de la care a fost strămutată

cauza, precum şi instanţa la care s-a

strămutat cauza vor fi înştiinţate, de

îndată, despre admiterea cererii de

strămutare.

Dacă instanţa de la care a fost

strămutată cauza a procedat între timp la

judecarea cauzei, hotărârea pronunţată

este desfiinţată prin efectul admiterii

cererii de strămutare.

Sentinţa prin care Înalta Curte de

Casaţie

şi

Justiţie

dispune

asupra

strămutării nu este supusă niciunei căi de

atac."

9. La articolul 281, punctul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva

hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă,

cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în

alte cazuri anume prevăzute de lege;".

10. La articolul 282, punctul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva

hotărârilor penale pronunţate de tribunalul militar în primă

instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului militar

teritorial, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;".

11. La articolul 29, punctul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,1. judecă în primă instanţă:

infracţiunile

săvârşite

senatori,

deputaţi

şi

europarlamentari;

b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;

c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale;

d) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al

Magistraturii;

e) infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie

şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

f) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi

chestori;

g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;".

12. La articolul 45, după alineatul 4 se introduce un nou

alineat, alineatul 41, cu următorul cuprins:

,,În caz de indivizibilitate sau conexitate între infracţiuni pentru

care competenţa aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi

Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate

Organizată şi Terorism, competenţa de a efectua urmărirea

penală în cauza reunită aparţine organului de urmărire penală

specializat mai întâi sesizat. Dispoziţia nu este aplicabilă în

situaţia în care s-a dispus disjungerea cu privire la infracţiunea

care atrage competenţa celeilalte structuri."

13. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

completează după cum urmează:

1. La articolul 10 alineatul 1, litera h) se modifică şi va

avea următorul cuprins:

,,h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat

ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul

infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea

părţilor înlătură răspunderea penală."

2. După articolul 16 se introduce un nou articol,

articolul 161, cu următorul cuprins:

,,Ancheta

socială

în cazul

expertizei

psihiatrice

a minorului

Art. 1271. - În vederea întocmirii

expertizei

psihiatrice

minorului,

autoritatea tutelară în a cărei rază

teritorială

domiciliază

minorul

are

obligaţia să efectueze ancheta socială la

cererea unităţii sanitare de specialitate

care efectuează expertiza."

16. La articolul 140, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,În cazurile prevăzute la alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din

oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul, din oficiu sau

în urma informării organului de cercetare penală, are obligaţia,

potrivit competenţelor prevăzute de lege, să constate încetarea

de drept a măsurii preventive trimiţând, în vederea punerii de

îndată în libertate a celui reţinut sau arestat, administraţiei

locului de deţinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţă ori un

extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru

identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de

arestare, numărul şi data ordonanţei, ale încheierii sau hotărârii

prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al

liberării."

17. La articolul 1606, după alineatul 4 se introduce un

nou alineat, alineatul 41, cu următorul cuprins:

,,În cursul urmăririi penale, cererea de liberare provizorie se

soluţionează de un singur judecător, indiferent de natura

cauzei."

18. La articolul 174, după alineatul 2 se introduc patru

noi alineate, alineatele 3-6, cu următorul cuprins:

,,În cazul în care un număr mare de persoane care nu au

interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot

desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul

procesului penal. În cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat

un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului

penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin

rezoluţie, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu

pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau rezoluţia va fi

comunicată părţilor civile, care trebuie să încunoştinţeze

procurorul sau instanţa de refuzul lor de a fi reprezentaţi prin

avocatul desemnat din oficiu.

În cazul în care prin fapta penală s-au adus vătămări unui

număr mare de părţi vătămate, constituite sau nu părţi civile,

care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană

care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În

cazul în care părţile vătămate nu şi-au desemnat un

reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului

penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin

rezoluţie, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu

pentru a le reprezenta interesele.

Dovada mandatului se va face în condiţiile legii.

În cazurile prevăzute la alin. 3 şi 4, toate actele de procedură

comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat

cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de persoanele

reprezentate."

următorul cuprins:

,,Art. 916. - Mijloacele de probă prevăzute în prezenta

secţiune pot fi supuse expertizei la cererea procurorului, a

părţilor sau din oficiu."

15. După articolul 127 se introduce un nou articol,

articolul 1271, cu următorul cuprins:

,,Accesul

la bazele

electronice

de date

Art. 1841. - În vederea realizării

procedurii de citare, a comunicării actelor

de procedură sau a aducerii cu mandat la

desfăşurarea procedurilor, procurorul sau

instanţa are drept de acces direct la

bazele electronice de date deţinute de

organele administraţiei de stat.

Organele administraţiei publice care

deţin baze electronice de date sunt

obligate să colaboreze cu procurorul sau

cu instanţa de judecată, în vederea

asigurării accesului direct al acestora la

informaţiile

existente

în

bazele

electronice de date."

21. La articolul 192, după alineatul 1 se introduce un nou

alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

,,În cazul în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care a făcut

sesizarea, în măsura în care se reţine exercitarea abuzivă a

acestui drept."

22. La articolul 198 alineatul 1, după litera b) se introduce

o nouă literă, litera b1), cu următorul cuprins:

,,b1) lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din

oficiu fără a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea

sau refuzul acestuia de a asigura apărarea;".

23. La articolul 198, alineatele 2 şi 3 se modifică şi vor

avea următorul cuprins:

,,Lipsa nejustificată a martorului, a părţii vătămate sau a părţii

responsabile civilmente se sancţionează cu amendă de la

250 lei la 3.000 lei.

Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din

oficiu fără a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea

sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancţionează cu

amendă judiciară de la 250 lei la 3.000 lei."

24. La articolul 198 alineatul 4, după litera j) se introduce

o nouă literă, litera k), cu următorul cuprins:

,,k) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a

drepturilor

procesuale

şi

procedurale

către

părţi,

reprezentanţii legali ai acestora ori consilierii juridici."

25. La articolul 205, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,În cazurile în care, în cursul urmăririi penale, dosarul cauzei

este solicitat în acelaşi timp de instanţe diferite, procurorul

înaintează copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de

pe toate actele dosarului. Organul de urmărire penală păstrează

originalul actelor dosarului, în vederea continuării urmăririi

penale."

26. La articolul 209, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de

către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 155-173,

art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-6, art. 190, art. 191,

art. 211 alin. 3, art. 212, art. 236, art. 239, art. 2391, art. 250,

art. 252, art. 2531-255, art. 257, art. 265-268, art. 273-276,

19. La articolul 184, alineatul 31 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Dacă învinuitul, inculpatul sau martorul refuză să se supună

mandatului de aducere sau încearcă să fugă, va fi adus prin

constrângere în faţa organelor de urmărire penală sau a

instanţei de judecată."

20. După articolul 184 se introduce un nou articol,

articolul 1841, cu următorul cuprins:

,,Trimiterea

cauzei

la un alt parchet

Art. 2171. - Când există o suspiciune

rezonabilă că activitatea de urmărire

penală

este

afectată

din

cauza

împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor

ori există pericolul de tulburare a ordinii

publice,

procurorul

general

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, la cererea părţilor sau

din oficiu, poate trimite cauza la un

parchet egal în grad."

,,Neînceperea

urmăririi

penale sau

scoaterea

de sub urmărire

când fapta nu

prezintă

pericolul social

al unei infracţiuni

Art. 230. - Procurorul, sesizat potrivit

art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanţă,

după caz, neînceperea urmăririi penale

sau scoaterea de sub urmărire penală.

Copia

ordonanţei

şi,

după

caz,

propunerii organului de cercetare penală

se comunică persoanei care a făcut

sesizarea, precum şi persoanei faţă de

care s-a dispus soluţia de neurmărire sau

de netrimitere în judecată."

,,Restituirea

dosarului

pentru

continuarea

cercetării penale

Art. 231. - Dacă procurorul, sesizat

potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. 2,

constată că nu este cazul să dispună

neînceperea

urmăririi

penale

scoaterea de sub urmărire penală,

restituie dosarul organului de cercetare

penală

pentru

completarea

actelor

premergătoare sau începerea urmăririi

penale, respectiv pentru continuarea

cercetării penale."

,,Procesul-verbal

de prezentare

a materialului

Art. 251. - Despre aducerea la

îndeplinire a dispoziţiilor prevăzute la

art. 250 organul de urmărire penală

întocmeşte

proces-verbal,

în

care

consemnează şi declaraţiile, cererile şi

răspunsurile inculpatului."

art. 2791, art. 280, art. 2801, art. 3022, art. 317, art. 323 şi

art. 356-361 din Codul penal, în cazurile prevăzute în art. 27

pct. 1 lit. b)-e), art. 281 pct. 1 lit. b), b1)-b3) şi pct. 5, art. 282

pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1, precum şi în cazul altor infracţiuni

date prin lege în competenţa sa."

27. După articolul 217 se introduce un nou articol,

articolul 2171, cu următorul cuprins:

28. La articolul 222, alineatele 2 şi 7 se modifică şi vor

avea următorul cuprins:

,,Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul

numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea

faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului,

dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.

.................................................................................................

Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală

sau la instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă

organului competent."

29. La articolul 222, după alineatul 7 se introduc două

noi alineate, alineatele 8 şi 9, cu următorul cuprins:

,,Plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu

cuprinde elementele prevăzute la alin. 2, se restituie

petiţionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor

care lipsesc.

În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană

care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau

persoană fără cetăţenie, prin care se sesizează săvârşirea unei

infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene,

organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o

transmită organului competent din ţara pe teritoriul căruia a fost

comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în

materie penală se aplică în mod corespunzător."

30. La articolul 223, după alineatul 3 se introduce un nou

alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

,,Dispoziţiile art. 222 alin. 9 se aplică în mod corespunzător."

31. La articolul 228, alineatele 1, 2, 4 şi 6 se modifică şi

vor avea următorul cuprins:

,,Organul de urmărire penală sesizat în vreunul dintre

modurile prevăzute la art. 221 dispune prin rezoluţie începerea

urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al

actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre

cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale

prevăzute la art. 10.

În cazul prevăzut la art. 10 lit. b1), organul de urmărire penală

înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune,

după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub

urmărire penală.

.....................................................

Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate după primirea plângerii ori denunţului

rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în

mişcare a acţiunii penale prevăzute la art. 10, organul de

urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu

propunerea de a nu se începe urmărirea penală.

..................................................

33. Articolul 231 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

34. La articolul 243, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Atunci când cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un

învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunţe

asupra încetării urmăririi penale în aceeaşi zi în care a primit

propunerea de încetare de la organul de cercetare penală. Dacă

procurorul a dispus încetarea urmăririi penale, măsura arestării

preventive încetează de drept, învinuitul sau inculpatul fiind pus

de îndată în libertate."

35. La articolul 245, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,În cazul în care încetarea urmăririi penale priveşte un

învinuit sau inculpat arestat, în ordonanţă se va face menţiune

şi cu privire la constatarea încetării de drept a măsurii arestării

preventive."

36. Articolul 251 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

dispune prin rezoluţie neînceperea urmăririi penale. În situaţia în

care procurorul îşi însuşeşte argumentele cuprinse în

propunerea organului de cercetare penală, motivarea rezoluţiei

este

facultativă

poate

cuprinde

doar

argumente

suplimentare. Copie de pe rezoluţie şi de pe propunerea

organului de cercetare penală se comunică persoanei care a

făcut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care

s-au efectuat acte premergătoare. Dispoziţiile art. 245 alin. 1

lit. c1) se aplică în mod corespunzător."

32. Articolul 230 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Plângerea

greşit îndreptată

Art. 285. - Plângerea prealabilă

greşit îndreptată la organul de urmărire

penală sau la instanţa de judecată se

trimite organului competent, pe cale

administrativă.

În

aceste

cazuri,

plângerea se consideră valabilă, dacă a

fost introdusă în termen la organul

necompetent."

37. La articolul 254, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 254. - Când prezentarea materialului nu a fost posibilă

din cauză că inculpatul sau apărătorul său a lipsit în mod

nejustificat la chemarea organului de urmărire penală ori refuză

în mod nejustificat să ia cunoştinţă de materialul de urmărire

penală ori este dispărut, în referatul care se întocmeşte potrivit

art. 259 se arată împrejurările concrete din care rezultă cauza

împiedicării."

38. La articolul 278, după alineatul 2 se introduce un nou

alineat, alineatul 21, cu următorul cuprins:

,,Plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere

dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă."

39. La articolul 2781, alineatele 10 şi 13 se modifică şi vor

avea următorul cuprins:

,,Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este

definitivă.

........................................................

Plângerea greşit îndreptată se trimite, pe cale administrativă,

organului judiciar competent."

40. Articolul 285 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

41. La articolul 291, alineatele 1 şi 3 se modifică şi vor

avea următorul cuprins:

,,Art. 291. - Judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt

legal citate şi procedura este îndeplinită. Înfăţişarea părţii în

instanţă, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau

avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea

reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura

de citare.

........................................................................

Partea prezentă personal la un termen, prin reprezentant,

prin avocat ales ori prin avocat din oficiu, dacă acesta din urmă

a luat legătură cu partea reprezentată, la un termen, precum şi

partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales sau

prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea

corespondenţei, i s-a înmânat în mod legal citaţia pentru un

termen de judecată nu mai sunt citate pentru termenele

ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene

cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestora este obligatorie

potrivit legii."

42. La articolul 291, după alineatul 3 se introduce un nou

alineat, alineatul 31, cu următorul cuprins:

,,Completul învestit cu judecarea unei cauze penale poate,

din oficiu sau la cererea părţilor, să preschimbe primul termen

sau termenul luat în cunoştinţă cu respectarea principiului

continuităţii completului în situaţia în care din motive obiective

instanţa nu îşi poate desfăşura activitatea de judecată la

termenul fixat ori în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei.

Preschimbarea

termenului

dispune

prin

rezoluţia

judecătorului, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor. Părţile

vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat."

în cazul

recunoaşterii

vinovăţiei

Art. 3201. - Până la începerea

cercetării judecătoreşti, inculpatul poate

declara personal sau prin înscris autentic

că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute

în actul de sesizare a instanţei şi solicită

ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza

probelor administrate în faza de urmărire

penală, doar atunci când inculpatul

declară că recunoaşte în totalitate faptele

reţinute în actul de sesizare a instanţei şi

nu solicită administrarea de probe, cu

excepţia înscrisurilor în circumstanţiere

pe care le poate administra la acest

termen de judecată.

La termenul de judecată, instanţa

întreabă pe inculpat dacă solicită ca

judecata să aibă loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală,

pe care le cunoaşte şi le însuşeşte,

procedează la audierea acestuia şi apoi

acordă cuvântul procurorului şi celorlalte

părţi.

Instanţa de judecată soluţionează

latura penală atunci când, din probele

administrate,

rezultă

că

faptele

inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente

date cu privire la persoana sa pentru a

permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru soluţionarea acţiunii

civile se impune administrarea de probe

în

faţa

instanţei,

dispune

disjungerea acesteia.

În caz de soluţionare a cauzei prin

aplicarea alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi

340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanţa va pronunţa condamnarea

inculpatului,

care

beneficiază

reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege, în cazul

pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o

pătrime

limitelor

pedeapsă

prevăzute de lege, în cazul pedepsei

amenzii. Dispoziţiile alin. 1-6 nu se

aplică în cazul în care acţiunea penală

vizează o infracţiune care se pedepseşte

cu detenţiune pe viaţă.

În caz de respingere a cererii, instanţa

continuă

judecarea

cauzei

potrivit

procedurii de drept comun."

44. La articolul 361 alineatul 1, literele a) şi b) se modifică

şi vor avea următorul cuprins:

,,a) sentinţele pronunţate de judecătorii;

b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;".

45. La articolul 366, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 366. - Apelul se declară prin cerere scrisă. Cererea

trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric

personal, calitatea şi domiciliul, reşedinţa sau locuinţa

declarantului, să indice hotărârea apelată şi numărul dosarului

43. După articolul 320 se introduce un nou articol,

art. 3201, cu următorul cuprins:

în care a fost pronunţată şi să fie semnată de persoana care

face apel."

46. La articolul 3851 alineatul 1, literele a), b) şi e) se

modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,a) sentinţele pronunţate de judecătorii;

b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;

.................................................................................................

e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel

şi Curtea Militară de Apel;".

47. La articolul 3856, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii,

nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare

prevăzute la art. 3859, iar instanţa este obligată ca, în afara

temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să

examineze întreaga cauză sub toate aspectele. În aceste cauze,

instanţa de recurs poate administra probe noi sau readministra

probele în situaţia în care consideră necesar pentru asigurarea

dreptului părţilor la un proces echitabil."

48. La articolul 3859 alineatul 1, punctul 12 se modifică şi

va avea următorul cuprins:

,,12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei

infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor

prevăzute în art. 334-337;".

49. La articolul 3859 alineatul 1, după punctul 171 se

introduce un nou punct, punctul 172, cu următorul cuprins:

,,172. când hotărârea este contrară legii sau când prin

hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii;".

50. La articolul 3859, alineatul 3 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 şi 20

se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11,

12, 15, 17, 172 şi 18 se iau în considerare din oficiu numai când

au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului."

51. La articolul 397, după alineatul 3 se introduce un nou

alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

,,Cererea de revizuire adresată direct instanţei se trimite pe

cale administrativă procurorului competent."

52. Articolul 402 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

,,Măsuri

premergătoare

Art. 402. - La primirea lucrărilor

trimise de procuror, preşedintele instanţei

fixează

termen

pentru

examinarea

admisibilităţii în principiu a cererii de

revizuire, dispunând ataşarea dosarului

cauzei."

,,Calitate

procesuală

Art. 4142. -

Pentru a se asigura

interpretarea şi aplicarea unitară a legii

de către toate instanţele judecătoreşti,

procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

din oficiu sau la cererea ministrului

justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de

conducere ale curţilor de apel şi Avocatul

Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe

asupra problemelor de drept care au fost

soluţionate

diferit

instanţele

judecătoreşti."

,,Condiţii

de admisibilitate

Art. 4143. - Recursul în interesul legii

este admisibil numai dacă se face

dovada că problemele de drept care

formează obiectul judecăţii au fost

soluţionate în mod diferit prin hotărâri

judecătoreşti definitive, care se anexează

la cerere.

Judecarea

recursului

în interesul legii

Art. 4144. - Recursul în interesul legii

se judecă de un complet format din

preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie sau, în lipsa acestuia, din

vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie

şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul

acesteia, un număr de 14 judecători din

secţia în a cărei competenţă intră

problema de drept care a fost soluţionată

diferit de instanţele judecătoreşti şi câte

2 judecători din cadrul celorlalte secţii.

Preşedintele

completului

este

preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cazul în care problema de drept

prezintă interes pentru două sau mai

multe secţii, preşedintele sau, în lipsa

acestuia, vicepreşedintele Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie stabileşte secţiile din

care provin cei 20 de judecători.

După

sesizarea

Înaltei

Curţi

Casaţie şi Justiţie, preşedintele acesteia

sau, după caz, vicepreşedintele va lua

măsurile necesare pentru desemnarea

aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei

în a cărei competenţă intră problema de

drept care a fost soluţionată diferit de

instanţele judecătoreşti, precum şi a

judecătorilor din celelalte secţii ce intră în

alcătuirea completului prevăzut la alin. 1.

primirea

cererii,

preşedintele

completului va desemna un judecător din

53. La articolul 403, alineatul 1 se modifică şi va avea

următorul cuprins:

,,Art. 403. - Admisibilitatea în principiu se examinează de

către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără

participarea procurorului. Instanţa examinează dacă cererea de

revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din

probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă

date suficiente pentru admiterea în principiu."

54. La articolul 403, alineatul 2 se abrogă.

55. La articolul 403, după alineatul 3 se introduce un nou

alineat, alineatul 31, cu următorul cuprins:

,,Cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există

identitate de persoană, de temei legal, de motive şi apărări."

58. După articolul 4142 se introduc trei noi articole,

articolele 4143-4145, cu următorul cuprins:

următorul cuprins:

,,Art. 404. - Odată cu admiterea în principiu a cererii de

revizuire instanţa stabileşte termen pentru rejudecarea cauzei,

putând suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea

hotărârii supuse revizuirii."

57. Articolul 4142 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

Conţinutul

hotărârii

şi efectele ei

Art. 4145. - Asupra cererii, completul

se pronunţă prin decizie.

Decizia se pronunţă numai în interesul

legii şi nu are efecte asupra hotărârilor

judecătoreşti examinate şi nici cu privire

la situaţia părţilor din acele procese.

Decizia se motivează în termen de cel

mult 30 de zile de la pronunţare şi se

publică în cel mult 15 zile de la motivare

în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezlegarea dată problemelor de drept

judecate este obligatorie pentru instanţe

de la data publicării deciziei în Monitorul

Oficial al României, Partea I."

cadrul secţiei în a cărei competenţă intră

problema de drept care a fost soluţionată

diferit de instanţele judecătoreşti, pentru

a întocmi un raport asupra recursului în

interesul legii. În cazul în care problema

de drept prezintă interes pentru două sau

mai multe secţii, preşedintele completului

va desemna câte un judecător din cadrul

acestor

secţii

pentru

întocmirea

raportului.

Raportorii

sunt

incompatibili.

În

vederea

întocmirii

raportului,

preşedintele completului poate solicita

unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă

asupra problemelor de drept soluţionate

diferit.

Raportul va cuprinde soluţiile diferite

date problemei de drept şi argumentele

pe care se fundamentează, jurisprudenţa

relevantă a Curţii Constituţionale, a Înaltei

Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii

Europene a Drepturilor Omului, a Curţii

de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia

specialiştilor consultaţi, dacă este cazul,

precum şi doctrina în materie. Totodată,

judecătorul sau, după caz, judecătorii

raportori va/vor întocmi proiectul soluţiei

ce se propune a fi dată recursului în

interesul legii.

Şedinţa completului se convoacă de

preşedintele acestuia cu cel puţin 20 de

zile înainte de desfăşurarea acesteia.

Odată cu convocarea, fiecare judecător

va primi o copie a raportului şi a soluţiei

propuse.

La şedinţă participă toţi judecătorii

completului.

Dacă

există

motive

obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu

respectarea regulilor prevăzute la alin. 3.

Recursul în interesul legii se susţine

în

faţa

completului,

după

caz,

procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

sau de procurorul desemnat de acesta,

de judecătorul desemnat de colegiul de

conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie, respectiv al curţii de apel.

Recursul în interesul legii se judecă în

cel mult 3 luni de la data sesizării

instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin

două treimi din numărul judecătorilor

completului. Nu se admit abţineri de la

vot.

competentă

Art. 456. - Instanţa competentă să

dispună asupra întreruperii executării

pedepsei este instanţa în a cărei rază

teritorială se află locul de deţinere sau

după caz, unitatea unde se execută

pedeapsa

locul

muncă,

corespunzătoare în grad instanţei de

executare.

În cazul în care persoana condamnată

se află în stare de libertate în urma unei

întreruperi

anterioare

executării

pedepsei,

instanţa

competentă

să

dispună asupra întreruperii executării

pedepsei este instanţa de executare.

Cererea de întrerupere a executării

pedepsei adresată altei instanţe se trimite

cale

administrativă

instanţei

competente, potrivit alin. 1 şi 2."

,,Rejudecarea

celor judecaţi

în lipsă în caz

de extrădare

Art. 5221. - În cazul în care se cere

extrădarea sau predarea în baza unui

mandat european de arestare a unei

persoane judecate şi condamnate în lipsă,

cauza va putea fi rejudecată de către

instanţa care a judecat în primă instanţă,

la cererea condamnatului.

Dispoziţiile art. 404-408 se aplică în

mod corespunzător."

,,Recursul

Art. 501. - Hotărârea prin care

instanţa rezolvă cererea de reabilitare

este supusă recursului."

60. La articolul 462, după alineatul 2 se introduce un nou

alineat, alineatul 3, cu următorul cuprins:

,,Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt

inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal,

de motive şi de apărări."

61. La articolul 484, alineatul 1 se abrogă.

62. Articolul 501 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

63. La articolul 506, după alineatul 4 se introduce un nou

alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins:

,,Hotărârea este supusă numai recursului."

64. La titlul IV capitolul VI al părţii speciale, denumirea

secţiunii IV se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,SECŢIUNEA IV

Rejudecarea în caz de extrădare sau predare

în baza unui mandat european de arestare"

65. Articolul 5221 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

Art. XIX. - La articolul 12 alineatul (1) din Legea

nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în

cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a

Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din

23 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare,

litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) infracţiunile prevăzute la art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu

modificările ulterioare, cu excepţia cazurilor în care infracţiunea

59. Articolul 456 se modifică şi va avea următorul

cuprins:

gravă este una dintre cele definite la art. 2 lit. b) pct. 15 şi 20 din

Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare. Dispoziţiile art. 9 şi

10 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, se aplică în

mod corespunzător;".

Art. XX. - Codul penal al României, republicat în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu

modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se

completează după cum urmează:

1. La articolul 181, alineatele 2 şi 3 se modifică şi vor

avea următorul cuprins:

,,La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine

seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul

urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea

produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana

şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau

instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter

administrativ prevăzute la art. 91."

2. După articolul 74 se introduce un nou articol,

articolul 741, cu următorul cuprins:

,,Art. 741. - În cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune

frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor

publice, abuz în serviciu în formă calificată şi neglijenţă în

serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracţiuni

economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o

pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la

soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul

acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute

de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este

de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se

poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi

recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în

echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune

administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Dispoziţiile prevăzute la alin. 1 şi 2 nu se aplică dacă

făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune de acelaşi gen, prevăzută

de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei,

pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1 şi 2."

3. La articolul 184, după alineatul 5 se introduce un nou

alineat, alineatul 6, cu următorul cuprins:

,,Pentru faptele prevăzute la alin. 2 şi 4, împăcarea părţilor

înlătură răspunderea penală."

Art. XXI. - Prevederile art. 145 alin. (3) din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996,

cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. XXII. - (1) Procesele în materie civilă în curs de

judecată la data schimbării, potrivit prevederilor prezentei legi, a

competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie

judecate de acele instanţe. În caz de desfiinţare, anulare sau

casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile prezentei legi

privitoare la competenţă sunt aplicabile.

(2) Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 51,

art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 1591, art. 2812a, art. 297

alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 61, art. 315 alin. 31, precum

şi ale art. 329-3307 din Codul de procedură civilă, republicat,

cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele

aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor

şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute,

respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu

cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite

începute după intrarea în vigoare a acesteia.

(4) În cazul litigiilor în materie comercială, aflate în procedura

concilierii la data intrării în vigoare a prezentei legi, părţile pot

conveni fie să continue această procedură, fie să recurgă la

procedura medierii.

Art. XXIII. - (1) În cazul cererilor de divorţ formulate anterior

intrării în vigoare a prezentei legi, instanţa poate să dispună

divorţul

prin

acordul

soţilor,

dacă

sunt

îndeplinite

condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 37 alin. 2 lit. a) şi ale

art. 38 alin. 1-3 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi

cu cele aduse prin prezenta lege.

(2) Dispoziţiile privind divorţul prin acordul soţilor pe cale

administrativă sau prin procedură notarială ale Legii nr. 4/1953,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi

cu cele aduse prin prezenta lege, sunt aplicabile şi căsătoriilor

în fiinţă la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi,

Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din

România şi Ministerul Administraţiei şi Internelor vor propune

măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor

privind divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă sau

prin procedură notarială ale Legii nr. 4/1953, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse

prin prezenta lege.

Art. XXIV. - (1) Hotărârile pronunţate în cauzele penale

înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse

căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub

care a început procesul.

(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării

competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie

judecate de acele instanţe, dispoziţiile referitoare la competenţa

instanţelor din Codul de procedură penală, republicat, cu

modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse

prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care

instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei

legi.

(3) În caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre

rejudecare, dispoziţiile prezentei legi privitoare la competenţă

sunt aplicabile.

(4) Dispoziţiile privitoare la recursul în interesul legii din

Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi

completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta

lege, se aplică numai sesizărilor privind recursul în interesul legii

formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(5) Cauzele aflate în cursul urmăririi penale rămân în

competenţa organelor de urmărire penală care erau legal

sesizate la momentul intrării în vigoare a prezentei legi.

Sesizarea instanţei în aceste cauze se va face potrivit normelor

de competenţă în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului.

Art. XXV.- (1) În termen de 15 zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi se va modifica în mod corespunzător

Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă

a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.

(2) Referirile la completul de 9 judecători cuprinse în actele

normative în vigoare se consideră a fi făcute la completele de

5 judecători.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din

Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

IOAN OLTEAN

PREŞEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

Bucureşti, 25 octombrie 2010.

Nr. 202.

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie

judecate de acest complet.

(4) Dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică

şi proceselor în curs de judecată la data intrării în vigoare a

prezentei legi.

Art. XXVI. - Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi

cu cele aduse prin prezenta lege, ale art. 132 alin. (9) din Legea

nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele prin

prezenta lege, precum şi ale art. 4 alin. (6) şi art. 5 alin. (1) şi (2)

din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic

şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi

completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta

lege, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare în

primă instanţă dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până

la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. XXVII. - În termen de 30 de zile de la publicarea

prezentei legi, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public vor încheia

protocoale de colaborare cu autorităţile şi instituţiile publice care

deţin baze electronice de date, în vederea asigurării aplicării

prevederilor art. 862 din Codul de procedură civilă, republicat,

cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele

aduse prin prezenta lege, şi ale art. 1841 din Codul de procedură

penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare,

precum şi cu cele aduse prin prezenta lege.

Art. XXVIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de

la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu

excepţia prevederilor privind divorţul pe cale administrativă şi pe

cale notarială, care intră în vigoare în termen de 60 de zile de la

data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind unele măsuri

pentru accelerarea soluţionării proceselor

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia

României, republicată,

Preşedintele României d e c r e t e a z ă:

Articol unic. - Se promulgă Legea privind unele măsuri pentru accelerarea

soluţionării proceselor şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al

României, Partea I.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucureşti, 25 octombrie 2010.

Nr. 1.042.