(1) Prezentul cod reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal.

(2) Prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, precum si pentru administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel.

(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat se intelege ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale in legatura cu:

a) inregistrarea fiscala;

b) declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;

c) solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.

Art. 2 Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative

(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute la art. 1, se indeplineste potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, ale Codului fiscal, precum si ale altor reglementari date in aplicarea acestora.

(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplica prevederile Codului de procedura civila.

(4) Prezentul cod nu se aplica pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere și a redevențelor petroliere.

Art. 3 Modificarea si completarea Codului de procedura fiscala

(1) Prezentul cod se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia.

(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege.

Art. 4 *** Abrogat

CAP. 2 Principii generale de conduita in administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

Art. 5 Aplicarea unitara a legislatiei

(1) Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Norme metodologice

(2) Comisia fiscala centrala constituita potrivit art. 6 din Codul fiscal are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a prezentului cod, a legislatiei subsecvente acestuia, precum si a legislatiei care intra in sfera de aplicare a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 6 Exercitarea dreptului de apreciere

Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza.

Norme metodologice

Art. 7 Rolul activ

(1) Organul fiscal instiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce ii revin in desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.

(2) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. In analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea in vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.

(3) Organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul.

(4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.

(5) Organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Indrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.

Norme metodologice

Art. 8 Limba oficiala in administratia fiscala

(1) Limba oficiala in administratia fiscala este limba romana.

(2) Daca la organele fiscale se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, organele fiscale vor solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana certificate de traducatori autorizati.

(3) Dispozitiile legale cu privire la folosirea limbii minoritatilor nationale se aplica in mod corespunzator.

Norme metodologice

Art. 9 Dreptul de a fi ascultat

(1) Inaintea luarii deciziei organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei.

(2) Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin. (1) cand:

a) intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului sau pentru luarea altor masuri prevazute de lege;

b) situatia de fapt prezentata urmeaza sa se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creantelor fiscale;

c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat intr-o declaratie sau intr-o cerere;

d) urmeaza sa se ia masuri de executare silita.

Art. 10 Obligatia de cooperare

(1) Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta, in intregime, conform realitatii, si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute.

(2) Contribuabilul este obligat sa intreprinda masurile in vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor juridice si efective ce ii stau la dispozitie.

Art. 11 Secretul fiscal

(1) Functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati, in conditiile legii, sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

(2) Informatiile referitoare la impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise:

a) autoritatilor publice, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;

b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate in baza unor conventii;

c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;

d) oricarui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului in cauza;

e) in alte cazuri prevazute de lege.

(3) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.

(3^1) Este permisa transmiterea informațiilor de natura celor prevazute la alin. (1), inclusiv pentru perioada in care a avut calitatea de contribuabil:

a) contribuabilului insuși;

b) succesorilor acestuia.

(3^2) In scopul aplicarii prevederilor alin. (2) lit. a), autoritațile publice pot incheia protocoale privind schimbul de informații.

(4) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute la alin. (2), in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

(4^1) *** Abrogat.

(5) Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal atrage raspunderea potrivit legii.

Norme metodologice

Art. 12 Buna-credinta

Relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta, in scopul realizarii cerintelor legii.

CAP. 3 Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale

Art. 13 Interpretarea legii

Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege.

Art. 14 Criteriile economice

(1) Veniturile, alte beneficii si valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent daca sunt obtinute din activitati ce indeplinesc sau nu cerintele altor dispozitii legale.

(2) Situațiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciaza de organul fiscal dupa conținutul lor economic.

Art. 15 Eludarea legislatiei fiscale

(1) In cazul in care, eludandu-se scopul legii fiscale, obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impunere reala, obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate.

(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.

CAP. 4 Raportul juridic fiscal

Art. 16 Continutul raportului de drept procedural fiscal

Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin partilor, potrivit legii, pentru indeplinirea modalitatilor prevazute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal.

Art. 17 Subiectele raportului juridic fiscal

(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitațile administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicata, cu modificarile și completarile ulterioare, contribuabilul, precum și alte persoane care dobandesc drepturi și obligații in cadrul acestui raport.

(2) Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii.

(3) Statul este reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.

(4) Unitațile administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor sunt reprezentate de autoritațile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, in limita atribuțiilor delegate de catre autoritațile respective.

(5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate acesteia, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt denumite in prezentul cod organe fiscale.

Art. 18 Imputernicitii

(1) In relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un imputernicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse in imputernicire sau stabilite de lege, dupa caz. Desemnarea unui imputernicit nu il impiedica pe contribuabil sa isi indeplineasca personal obligatiile fiscale, chiar daca nu a procedat la revocarea imputernicirii potrivit alin. (2).

(2) Imputernicitul este obligat sa depuna la organul fiscal actul de imputernicire, in original sau in copie legalizata. Revocarea imputernicirii opereaza fata de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare.

(3) In cazul reprezentarii contribuabililor in relatiile cu organele fiscale prin avocat, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

(4) Contribuabilul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca, in numele si din averea contribuabilului, obligatiile acestuia din urma fata de organul fiscal.

(5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor fiscali desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.

Norme metodologice

Art. 19 Numirea curatorului fiscal

(1) Daca nu exista un imputernicit potrivit art. 18, organul fiscal, in conditiile legii, va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii.

(2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotararii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

Art. 20 Obligatiile reprezentantilor legali

(1) Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si ai asocierilor fara personalitate juridica sunt obligati sa indeplineasca obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, in numele si din averea acestora.

(2) In cazul in care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor fara personalitate juridica nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociatii raspund solidar pentru indeplinirea acestora.

TITLUL II

Dispozitii generale privind raportul de drept material fiscal

CAP. 1 Dispozitii generale

NOTA: Reproducem prevederile art. 7 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2009, cu modificarile ulterioare.

"(2) Prin exceptie de la dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pe perioada de valabilitate a amanarii la plata contribuabilii datoreaza dobanzi. Nivelul dobanzii este de 0,04% pentru fiecare zi a perioadei de amanare la plata, incepand cu data emiterii deciziei si pana la:

a) data la care se implineste termenul de amanare; sau, dupa caz

b) data la care inceteaza valabilitatea inlesnirii conform art. 5.

(3) In situatia in care la implinirea termenului stabilit pentru plata obligatiilor fiscale amanate contribuabilul nu isi achita aceste obligatii, va datora majorari de intarziere conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pe intreaga perioada de amanare."

Art. 21 Creantele fiscale

(1) Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.

(2) Din raporturile de drept prevazute la alin. (1) rezulta atat continutul, cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand in:

a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creante fiscale principale;

b) dreptul la perceperea dobanzilor, penalitatilor de intarziere sau majorarilor de intarziere, dupa caz, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.

(3) In cazurile prevazute de lege, organul fiscal este indreptatit sa solicite stingerea obligatiei fiscale de catre cel indatorat sa execute acea obligatie in locul debitorului.

(4) In masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat se constata ca a fost fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Art. 22 Obligatiile fiscale

Prin obligatii fiscale, in sensul prezentului cod, se intelege:

a) obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

b) obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

c) obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

d) obligatia de a plati dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii;

e) obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

f) orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale.

Art. 23 Nasterea creantelor si obligatiilor fiscale

(1) Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.

(2) Potrivit alin. (1) se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata.

Art. 24 Stingerea creantelor fiscale

Creantele fiscale se sting prin incasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege.

Art. 25 Creditorii si debitorii

(1) In raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanta fiscala prevazute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligatia corelativa de plata a acestor drepturi.

(2) In cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, in conditiile legii, urmatorii:

a) mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

b) cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;

c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

d) persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata;

e) persoana juridica, pentru obligatiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;

f) alte persoane, in conditiile legii.

Art. 26 Platitorul

(1) Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.

(2) Pentru contribuabilii care au sedii secundare, platitor de obligații fiscale este contribuabilul, cu excepția impozitului pe venitul din salarii, pentru care platitor de impozit este sediul secundar obligat, potrivit legii, sa se inregistreze fiscal ca platitor de salarii și de venituri asimilate salariilor.

(3) Contribuabilii prevazuți la alin. (2) au obligația de a declara, in numele sediilor secundare inregistrate fiscal,impozitul pe venitul din salarii datorat, potrivit legii, de acestea.

(4) In cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei prin mai multe sedii permanente, obligatia prevazuta la alin. (3) se indeplineste prin sediul permanent desemnat potrivit titlului II din Codul fiscal.

Art. 27 Raspunderea solidara

(1) Raspund solidar cu debitorul urmatoarele persoane:

a) asociatii din asocierile fara personalitate juridica, inclusiv membrii intreprinderilor familiale, pentru obligatiile fiscale datorate de acestea, in conditiile prevazute la art. 20, alaturi de reprezentantii legali care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea obligatiilor fiscale la scadenta;

b) tertii popriti, in situatiile prevazute la art. 149 alin. (9), (10), (12) si (15), in limita sumelor sustrase indisponibilizarii.

c) reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credinta, declara bancii potrivit art. 149 alin. (12) lit. a) ca nu detine alte disponibilitati banesti.

(2) Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, in conditiile prezentului cod, raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:

a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, au dobandit in orice mod active de la debitorii care si-au provocat astfel insolvabilitatea;

b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea, cu rea-credinta, sub orice forma, a activelor debitorului;

c) administratorii care, in perioada exercitarii mandatului, cu rea-credinta, nu si-au indeplinit obligatia legala de a cere instantei competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligatiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declararii starii de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinta, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale;

e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinta, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fara ca acestea sa fie cuvenite debitorului.

(3) Persoana juridica raspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil in conditiile prezentului cod sau declarat insolvent daca, direct ori indirect, controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul si daca este indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:

a) dobandeste, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabila a acestor active reprezinta cel putin jumatate din valoarea contabila a tuturor activelor corporale ale dobanditorului;

b) are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clientii si/sau cu furnizorii, altii decat cei de utilitati, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul in proportie de cel putin jumatate din totalul valoric al tranzactiilor;

c) are sau a avut raporturi de munca sau civile de prestari de servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

(4) In intelesul alin. (3), termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

a) control — majoritatea drepturilor de vot, fie in adunarea generala a asociatilor unei societati comerciale ori a unei asociatii sau fundatii, fie in consiliul de administratie al unei societati comerciale ori consiliul director al unei asociatii sau fundatii;

b) control indirect — activitatea prin care o persoana exercita controlul prin una sau mai multe persoane.

Art. 28 Dispozitii speciale privind stabilirea raspunderii

(1) Raspunderea persoanelor prevazute la art. 27 se va stabili potrivit dispozitiilor prezentului articol.

(2) In scopul prevazut la alin. (1) organul fiscal va intocmi o decizie in care vor fi aratate motivele de fapt si de drept pentru care este angajata raspunderea persoanei in cauza. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.

(3) Decizia aprobata potrivit alin. (2) constituie titlu de creanta privind obligatia la plata a persoanei raspunzatoare potrivit art. 27 si va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele:

a) codul de identificare fiscala a persoanei raspunzatoare, obligata la plata obligatiei debitorului principal, precum si orice alte date de identificare;

b) numele si prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscala; domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare;

c) cuantumul si natura sumelor datorate;

d) termenul in care persoana raspunzatoare trebuie sa plateasca obligatia debitorului principal;

e) temeiul legal si motivele in fapt ale angajarii raspunderii.

(4) Raspunderea va fi stabilita atat pentru obligatia fiscala principala, cat si pentru accesoriile acesteia.

(5) Titlul de creanța prevazut la alin. (3) se comunica persoanei obligate la plata. Dispozițiile art. 111 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator .

(6) Titlul de creanta comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat in conditiile legii.

Art. 29 Drepturile si obligatiile succesorilor

(1) Drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului in conditiile dreptului comun.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul obligatiei de plata a sumelor ce reprezinta amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoana fizica.

Art. 30 Dispozitii privind cesiunea creantelor fiscale ale contribuabililor

(1) Creantele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum si sumele afectate garantarii executarii unei obligatii fiscale pot fi cesionate numai dupa stabilirea lor potrivit legii.

(2) Cesiunea produce efecte fata de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificata.

(3) Desfiintarea cesiunii sau constatarea nulitatii acesteia ulterior stingerii obligatiei fiscale nu este opozabila organului fiscal.

Norme metodologice

CAP. 2 Domiciliul fiscal

Art. 31 Domiciliul fiscal

(1) In cazul creantelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin domiciliu fiscal se intelege:

a) pentru persoanele fizice, adresa unde isi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu;

b) pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala;

c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, in cazul in care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat;

d) pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, sediul acestora sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala.

(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, in sensul alin. (1) lit. a), se intelege adresa locuintei pe care o persoana o foloseste in mod continuu peste 183 de zile intr-un an calendaristic, intreruperile de scurta durata nefiind luate in considerare. Daca sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare si nu depaseste perioada unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.

(3) In situatia in care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) si d), domiciliul fiscal este locul in care se afla majoritatea activelor.

(3^1) Domiciliul fiscal definit potrivit alin. (1) ori (3) se inregistreaza la organul fiscal in toate cazurile in care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, insotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse in aceasta.

(3^2) Cererea se depune la organul fiscal in a carui raza teritoriala urmeaza a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se solutioneaza de organul fiscal, in termen de 15 zile lucratoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de modificare a domiciliului fiscal care se comunica contribuabilului potrivit art. 44.

(3^3) Organul fiscal emite din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal ori de cate ori constata ca domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.

(3^4) Data schimbarii domiciliului fiscal este data comunicarii deciziei de modificare a domiciliului fiscal.

(4) In cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social inregistrat potrivit legii.

Norme metodologice

TITLUL III

Dispozitii procedurale generale

CAP. 1 Competenta organului fiscal

Art. 32 Competenta generala

(1) Organele fiscale au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale in materie fiscala.

(2) In cazul impozitului pe venit și al contribuțiilor sociale, prin hotarare a Guvernului se poate stabili alta competența speciala de administrare.

(3) Impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza, potrivit legii, in vama sunt administrate de catre organele vamale.

Norme metodologice

(4) Asistenta si indrumarea contribuabililor privind aplicarea unitara a prevederilor legislatiei privind impozitele, taxele, contributiile sociale si alte venituri bugetare administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala se realizeaza de catre aceasta si de unitatile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 33 Competenta teritoriala

(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal, judetean, local sau al municipiului Bucuresti, stabilit prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului sau al platitorului de venit, in cazul impozitelor si contributiilor realizate prin stopaj la sursa, in conditiile legii.

(2) In cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei prin unul sau mai multe sedii permanente, competenta revine organului fiscal pe a carui raza teritoriala se afla situat sediul permanent desemnat potrivit titlului II din Codul fiscal. In cazul inregistrarii fiscale declaratia de inregistrare fiscala se depune la organul fiscal in raza caruia se afla sediul permanent ce urmeaza a fi desemnat.

(3) Pentru administrarea de catre organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a creantelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenta poate fi stabilita in sarcina altor organe fiscale decat cele prevazute la alin. (1), prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 34 Competenta in cazul sediilor secundare

(1) In cazul sediilor secundare inregistrate fiscal, potrivit legii, competența teritoriala pentru administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de acestea revine organului fiscal competent pentru administrarea obligațiilor datorate de contribuabilul care le-a inființat.

(2) Competența pentru inregistrarea fiscala a sediilor secundare ca platitoare de salarii și venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal in a carui raza teritoriala se afla situate acestea.

Norme metodologice

Art. 35 Competenta teritoriala a compartimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale

Compartimentele de specialitate ale autoritaților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor sume datorate bugetelor locale ale unitaților administrativ-teritoriale sau, dupa caz, ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.

Art. 35^1 Competenta privind impozitul si contributiile aferente veniturilor din activitati agricole

(1) Prin exceptie de la prevederile art. 33 si 35, impozitul si contributiile aferente veniturilor din activitati agricole, datorate de persoanele fizice, potrivit legii, se pot achita in numerar si la compartimentele de specialitate ale unitatii administrativ-teritoriale corespunzatoare localitatii in care isi au domiciliul fiscal contribuabilii unde nu exista o unitate teritoriala a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, daca intre unitatea administrativ-teritoriala si Agentia Nationala de Administrare Fiscala s-a incheiat un protocol in acest scop. Data platii este data prevazuta la art. 114 alin. (3) lit. a) inclusiv pentru sumele achitate eronat de catre contribuabil pe alte tipuri de obligatii sau stinse eronat de catre organele fiscale in realizarea procedurii prevazute la alin. (4).

(2) Sumele incasate potrivit alin. (1) se depun de catre organele fiscale din cadrul unitatilor administrativ-teritoriale in cont distinct de disponibil, in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la incasare, impreuna cu situatia privind sumele incasate care va cuprinde cel putin urmatoarele informatii: numarul si data documentului prin care s-a efectuat incasarea in numerar, CUI/CNP contribuabil, denumire contribuabil, tipul obligatiei achitate, suma achitata.

(3) Sumele depuse in contul prevazut la alin. (2) se vireaza de unitatile Trezoreriei Statului in conturile corespunzatoare de venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor asigurarilor sociale, in termen de doua zile lucratoare de la depunere, potrivit procedurii prevazute la alin. (4).

(4) Procedura de incasare si de virare la bugetul de stat si bugetele asigurarilor sociale a sumelor incasate potrivit alin. (1), precum si modul de colaborare si de realizare a schimbului de informatii dintre organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si organele fiscale din cadrul unitatilor administrativ-teritoriale se aproba prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice.

Art. 36 Competenta speciala

(1) In situatia in care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenta teritoriala revine organului fiscal in raza caruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun in cazurile de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si in caz de executare silita.

(3) Pentru administrarea de catre organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a creantelor datorate de contribuabilii nerezidenti, care nu au pe teritoriul Romaniei un sediu permanent, competenta revine organului fiscal stabilit prin ordin al ministrului economiei si finantelor, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice

Art. 37 Conflictul de competenta

(1) Exista conflict de competenta cand doua sau mai multe organe fiscale se declara deopotriva competente sau necompetente. In acest caz organul fiscal care s-a investit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura in derulare si va solicita organului ierarhic superior comun sa hotarasca asupra conflictului.

(2) In situatia in care organele fiscale intre care apare conflictul de competenta nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenta ivit se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor.

(3) In cazul bugetelor locale, Comisia fiscala centrala se completeaza cu cate un reprezentant al Asociatiei Comunelor din Romania, Asociatiei Oraselor din Romania, Asociatiei Municipiilor din Romania, Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din Romania, precum si al Ministerului Internelor si Reformei Administrative.

Norme metodologice

(4) Organul competent sa soluționeze conflictul de competența va hotari de indata asupra conflictului, iar soluția adoptata va fi comunicata organelor fiscale aflate in conflict, pentru a fi dusa la indeplinire, cu informarea, dupa caz, a persoanelor interesate.

(5) Prin conflict de competenta in sensul prezentului articol se intelege conflictul aparut in legatura cu modul de aplicare a regulilor de competenta privind administrarea creantelor fiscale prevazute de prezentul cod si/sau, dupa caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementeaza creantele fiscale in legatura cu care a aparut conflictul. In cazul compartimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, conflictul de competenta in sensul prezentului articol nu vizeaza conflictul aparut in legatura cu modul de delimitare a teritoriului intre unitatile administrativ-teritoriale.

Art. 38 Acord asupra competentei

Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, detine competenta teritoriala, precum si al contribuabilului in cauza, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.

Art. 38^1 Schimbarea competentei

(1) In cazul in care se schimba domiciliul fiscal, potrivit legii,competența teritoriala trece la noul organ fiscal de la data schimbarii domiciliului fiscal.

(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator și contribuabililor mari și mijlocii, definiți potrivit legii, in cazul incare se modifica aceasta calitate.

(3) In situația in care se afla in curs de derulare o procedura fiscala, cu excepția procedurii de executare silita, organul fiscal care a inceput procedura este competent sa o finalizeze.

Art. 39 Conflictul de interese

Functionarul public din cadrul organului fiscal implicat intr-o procedura de administrare se afla in conflict de interese, daca:

a) in cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este sot/sotie al/a contribuabilului, este ruda pana la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau imputernicit al contribuabilului;

b) in cadrul procedurii respective poate dobandi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;

c) exista un conflict intre el, sotul/sotia, rudele sale pana la gradul al treilea inclusiv si una dintre parti sau sotul/sotia, rudele partii pana la gradul al treilea inclusiv;

d) in alte cazuri prevazute de lege.

Art. 40 Abtinerea si recuzarea

(1) Functionarul public care stie ca se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 39 este obligat sa instiinteze conducatorul organului fiscal si sa se abtina de la indeplinirea procedurii.

(2) In cazul in care conflictul de interese se refera la conducatorul organului fiscal, acesta este obligat sa instiinteze organul ierarhic superior.

(3) Abtinerea se propune de functionarul public si se decide de indata de conducatorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.

(4) Contribuabilul implicat in procedura in derulare poate solicita recuzarea functionarului public aflat in conflict de interese.

(5) Recuzarea functionarului public se decide de indata de catre conducatorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta. Cererea de recuzare nu suspenda procedura de administrare in derulare.

CAP. 2 Actele emise de organele fiscale

Art. 41 Notiunea de act administrativ fiscal

In intelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.

Art. 42 Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans

(1) Soluția fiscala individuala anticipata este actul administrativ emis de Agenția Naționala de Administrare Fiscala in vederea soluționarii unei cereri a contribuabilului referitoare la reglementarea unor situații fiscale de fapt viitoare. Situația fiscala de fapt viitoare se apreciaza in funcție de data depunerii cererii.

(2) Acordul de pret in avans este actul administrativ emis de Agentia Nationala de Administrare Fiscala in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea conditiilor si modalitatilor in care urmeaza sa fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preturile de transfer, in cazul tranzactiilor efectuate intre persoane afiliate, astfel cum sunt definite in Codul fiscal. Tranzactiile viitoare care fac obiectul acordului de pret in avans se apreciaza in functie de data depunerii cererii.

(3) Solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans se comunica numai contribuabilului caruia ii sunt destinate.

(4) Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans sunt opozabile si obligatorii fata de organele fiscale, numai daca termenii si conditiile acestora au fost respectate de contribuabil.

(5) Prin cerere contribuabilul propune continutul solutiei fiscale individuale anticipate sau al acordului de pret in avans, dupa caz.

(5^1) In scopul solutionarii cererii, organul fiscal competent:

a) se poate deplasa la domiciliul fiscal al contribuabilului sau in alt loc stabilit de comun acord cu acesta pentru analizarea documentatiei in vederea fundamentarii proiectului de solutie fiscala individuala anticipata ori acord de pret in avans, potrivit procedurii aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

b) poate solicita contribuabilului clarificari cu privire la cerere si/sau documentele depuse.

(5^2) Organul fiscal competent prezinta contribuabilului proiectul solutiei fiscale individuale anticipate sau acordului de pret in avans, dupa caz, acordandu-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu exceptia cazului in care contribuabilul renunta la acest drept si notifica acest fapt organului fiscal competent.

(5^3) Contribuabilul poate prezenta clarificarile prevazute la alin. (5^1) lit. b) sau poate exprima punctul de vedere prevazut la alin. (5^2) in termen de 60 de zile lucratoare de la data solicitarii clarificarilor necesare ori de la data comunicarii proiectului solutiei fiscale individuale anticipate sau acordului de pret in avans.

(6) In solutionarea cererii contribuabilului se emite solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans. In situatia in care contribuabilul nu este de acord cu solutia fiscala individuala anticipata sau cu acordul de pret in avans emis, va transmite, in termen de 15 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans pentru care contribuabilul a transmis o notificare organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic.

(7) Contribuabilul, titular al unui acord de pret in avans, are obligatia de a depune anual la organul emitent al acordului un raport privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului in anul de raportare. Raportul se depune pana la termenul prevazut de lege pentru depunerea situatiilor financiare anuale.

(8) Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans nu mai sunt valabile daca prevederile legale de drept material fiscal in baza carora a fost luata decizia se modifica.

(9) Pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate, precum si pentru emiterea sau modificarea unui acord de pret in avans, emitentul incaseaza tarife care se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

(10) Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat in cazul in care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea solutiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de pret in avans.

(11) Termenul pentru emiterea unui acord de preț in avans este de 12 luni in cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni in cazul unui acord bilateral sau multilateral, dupa caz. Termenul pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate este de pana la 3 luni. Dispozitiile art. 70 sunt aplicabile in mod corespunzator.

(12) Procedura referitoare la emiterea solutiei fiscale individuale anticipate si a acordului de pret in avans va fi aprobata prin hotarare a Guvernului.

Art. 43 Continutul si motivarea actului administrativ fiscal

(1) Actul administrativ fiscal se emite numai in forma scrisa.

(2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmatoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de contribuabil, dupa caz;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) stampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;

j) mentiuni privind audierea contribuabilului.

(3) Actul administrativ fiscal emis in conditiile alin. (2) prin intermediul unui centru de imprimare masiva este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in materie.

(4) Prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit in conditiile alin. (3), de catre organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(5) Prin ordin comun al ministrului administratiei si internelor si al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale, care pot fi emise in conditiile alin. (3) de catre organele fiscale ale autoritatilor administratiei publice locale, iar consiliile locale stabilesc, prin hotarare, daca organele fiscale din cadrul autoritatii administratiei publice locale respective, pot emite acte administrative fiscale in conditiile alin. (3).

Norme metodologice

Art. 44 Comunicarea actului administrativ fiscal

(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat. In situatia contribuabililor fara domiciliu fiscal in Romania, care si-au desemnat imputernicit potrivit art. 18 alin. (4), precum si in situatia numirii unui curator fiscal, in conditiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunica imputernicitului sau curatorului, dupa caz.

(2) Actul administrativ fiscal se comunica prin remiterea acestuia contribuabilului/imputernicitului, daca se asigura primirea sub semnatura a actului administrativ fiscal sau prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat si prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia si daca contribuabilul a solicitat expres acest lucru.

(2^2) In cazul in care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), dupa caz, nu a fost posibila, aceasta se realizeaza prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.

(4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator.

Norme metodologice

Art. 45 Opozabilitatea actului administrativ fiscal

(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.

(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic.

Art. 46 Nulitatea actului administrativ fiscal

Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

Norme metodologice

Art. 47 Desfiintarea sau modificarea actelor administrative fiscale

(1) Actul administrativ fiscal poate fi modificat, anulat sau desființat in condițiile prezentului cod.

(2) Anularea ori desființarea totala sau parțiala, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea ori modificarea atat a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate in actele administrative fiscale anulate ori desființate, cat și a actelor administrative fiscale subsecvente emise in baza actelor administrative fiscale anulate sau desființate, chiar daca actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au ramas definitive in sistemul cailor administrative de atac sau judiciare. In acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului, va emite un nou act administrativ fiscal, prin care va desființa sau modifica in mod corespunzator actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente.

(3) Se anuleaza ori se desființeaza, total sau parțial, chiar daca impotriva acestora s-au exercitat sau nu cai de atac, actele administrative fiscale prin care s-au stabilit, in mod eronat, creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale prin orice modalitate.

Norme metodologice

Art. 48 Indreptarea erorilor materiale din actele administrative fiscale

(1) Organul fiscal poate indrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica actelor administrative fiscale pentru care s-au exercitat caile de atac prevazute de lege, iar soluția este definitiva.

(3) Prin erori materiale, in sensul prezentului articol, se ințelege orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.

(4) In cazul in care dupa comunicarea actului administrativ fiscal organul fiscal constata, din oficiu, ca exista erori materiale in cuprinsul sau, acesta comunica contribuabilului un act de indreptare a erorii materiale.

(5) In situația in care indreptarea erorii materiale este solicitata de contribuabil, organul fiscal procedeaza astfel:

a) daca cererea de indreptare a erorii materiale este intemeiata, emite și comunica contribuabilului actul de indreptare a erorii materiale;

b) daca cererea de indreptare a erorii materiale nu este intemeiata, respinge cererea printr-o decizie ce se comunica contribuabilului.

(6) Actul de indreptare a erorii materiale și decizia de respingere a cererii de indreptare a erorii materiale urmeaza regimul juridic al actului inițial și pot fi contestate in condițiile legii in care putea fi contestat actul inițial.

Art. 48^1 Prevederi aplicabile actelor de executare și altor acte emise de organele fiscale

Dispozitiile art. 43 alin. (3), art. 44, 45 si 48 se aplica in mod corespunzator si actelor de executare si altor acte emise de organele fiscale, cu excepția cazului in care prin lege se prevede altfel.

CAP. 3 Administrarea si aprecierea probelor

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

Art. 49 Mijloace de proba

(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea unei stari de fapt fiscale, inclusiv inregistrari audiovideo, date si informatii aflate in orice mediu de stocare, precum si alte mijloace materiale de proba, care nu sunt interzise de lege.

(2) Pentru determinarea starii de fapt fiscale, organul fiscal, in conditiile legii, administreaza mijloace de proba, putand proceda la:

a) solicitarea informatiilor, de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane;

b) solicitarea de expertize;

c) folosirea inscrisurilor;

d) efectuarea de cercetari la fata locului;

e) efectuarea, in conditiile legii, de controale curente, operative si inopinate sau controale tematice, dupa caz.

(3) Probele administrate vor fi coroborate si apreciate tinandu-se seama de forta lor doveditoare recunoscuta de lege.

Art. 50 Dreptul organului fiscal de a solicita prezenta contribuabilului la sediul sau

(1) Organul fiscal poate solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei sale fiscale reale. Odata cu aceasta solicitare, cand este cazul, organul fiscal va indica si documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.

(2) Solicitarea se face in scris și cuprinde in mod obligatoriu:

a) data, ora și locul la care contribuabilul este obligat sa se prezinte;

b) baza legala a solicitarii;

c) scopul solicitarii;

d) documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.

Norme metodologice

Art. 51 Comunicarea informatiilor intre organele fiscale

Daca intr-o procedura fiscala se constata fapte care prezinta importanta pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale isi vor comunica reciproc informatiile detinute.

SECTIUNEA a 2-a

Informatii si expertize

Art. 52 Obligatia de a furniza informatii

(1) Contribuabilul sau alta persoana imputernicita de acesta are obligatia de a furniza organului fiscal informatiile necesare pentru determinarea starii de fapt fiscale. In acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite informatii si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informatiile furnizate de alte persoane se iau in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.

(2) Cererea de furnizare a informatiilor se formuleaza in scris si va specifica natura informatiilor solicitate pentru determinarea starii de fapt fiscale si documentele care sustin informatiile furnizate.

(3) Declaratia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sa furnizeze informatii va fi, dupa caz, prezentata sau consemnata in scris.

(4) In situatia in care persoana obligata sa furnizeze informatia in scris este, din motive independente de vointa sa, in imposibilitate de a scrie, organul fiscal intocmeste un proces-verbal.

Art. 53 Furnizarea periodica de informatii

(1) Contribuabilii sunt obligati sa furnizeze periodic organelor fiscale informatii referitoare la activitatea desfasurata.

(2) Furnizarea informatiilor prevazute la alin. (1) se face prin completarea unei declaratii pe proprie raspundere.

(3) Natura informatiilor, periodicitatea, precum si modelul declaratiilor se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 53^1 Obligatii declarative cu privire la rezidentii altor state membre UE

(1) Platitorii de venituri de natura celor prevazute la art. 109^12 alin. (1) lit. a), b), c) si d) au obligatia sa depuna o declaratie privind veniturile platite fiecarui beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene, pana in ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.

(2) Contribuabilii rezidenti ai altor state membre ale Uniunii Europene care obtin venituri din proprietati imobiliare situate in Romania au obligatia sa depuna o declaratie privind veniturile realizate pana in data de 25 mai a anului curent, pentru anul expirat.

(3) Modelul si continutul declaratiilor prevazute la alin. (1) si (2) se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(4) In scopul realizarii schimbului automat obligatoriu de informatii prevazut la art. 109^12, compartimentele de specialitate ale unitatilor administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor au obligatia de a transmite organelor fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala informatii cu privire la bunurile imobile detinute in proprietate de rezidenti ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unitati administrativ-teritoriale. Transmiterea si continutul informatiilor, precum si termenele si procedura de realizare a acestora se aproba prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice. Compartimentele de specialitate ale unitatilor administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor transmit organelor fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, la cererea acestora, si alte informatii cu relevanta fiscala disponibile, in format electronic.

(5) In scopul transmiterii de catre compartimentele de specialitate ale unitatilor administrativ-teritoriale a informatiilor prevazute la alin. (4), rezidentii din alte state membre ale Uniunii Europene care dobandesc proprietatea unui bun imobil in Romania au obligatia depunerii declaratiei fiscale in conditiile si la termenele prevazute de Codul fiscal. Modelul si continutul declaratiei se aproba prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice.

(6) Organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala au obligatia de a comunica organelor fiscale din cadrul unitatilor administrativ teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, prin schimb automat, informatii cu relevanta fiscala disponibile, stabilite pe baza de protocol.

(7) Organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala au obligatia de a comunica organelor fiscale din cadrul unitatilor administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, la cererea acestora, si alte informatii cu relevanta fiscala disponibile, in format electronic.

Art. 54 Obligatia bancilor de a furniza informatii

(1) Bancile sunt obligate sa comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica ce deschid ori inchid conturi, forma juridica pe care acestia o au si domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau inchise in perioada anterioara acesteia si va fi adresata Ministerului Economiei si Finantelor.

(2) Ministerul Economiei si Finantelor impreuna cu Banca Nationala a Romaniei vor elabora proceduri privind transmiterea informatiilor prevazute la alin. (1).

(3) Ministerul Economiei si Finantelor, la cererea justificata a autoritatilor publice centrale si locale, va transmite informatiile detinute in baza alin. (1), in scopul indeplinirii de catre aceste autoritati a atributiilor prevazute de lege.

(4) Institutiile de credit au obligatia ca, la solicitarea organelor fiscale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sa comunice toate rulajele si/sau soldurile conturilor deschise la acestea, datele de identificare ale persoanelor care detin dreptul de semnatura, precum si daca debitorul are sau nu inchiriate casete de valori. Solicitarea se face pentru fiecare titular in parte. Prin exceptie de la prevederile art. 11 alin. (2), informatiile astfel obtinute vor fi utilizate doar in scopul indeplinirii atributiilor specifice ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 55 Expertiza

(1) Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal are dreptul sa apeleze la serviciile unui expert pentru intocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sa comunice contribuabilului numele expertului.

(2) Contribuabilul poate sa numeasca un expert pe cheltuiala proprie.

(3) Expertii au obligatia sa pastreze secretul fiscal asupra datelor si informatiilor pe care le dobandesc.

(4) Expertiza se intocmeste in scris.

(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevazute de prezentul articol vor fi platite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, dupa caz.

(6) Daca organul fiscal nu este lamurit prin expertiza efectuata, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.

Norme metodologice

SECTIUNEA a 3-a

Verificarea inscrisurilor si cercetarea la fata locului

Art. 56 Prezentarea de inscrisuri

(1) In vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are obligatia sa puna la dispozitie organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. In acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite inscrisuri si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.

(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a inscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte.

(3) Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. In cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile.

(4) Dovada reținerii documentelor prevazute la alin. (3) o constituie actul intocmit de organul fiscal, in care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau dovezii respective, precum și mențiunea ca aceasta a fost reținuta, potrivit dispozițiilor legale, de catre organul fiscal. Actul se intocmește in doua exemplare și se semneaza de organul fiscal și de contribuabil, un exemplar comunicandu-i-se contribuabilului.

(5) In cazul in care pentru stabilirea starii de fapt fiscale contribuabilul pune la dispoziția organului fiscal inscrisuri sau alte documente, in original, acestea se inapoiaza contribuabilului, pastrandu-se in copie, conform cu originalul, numai inscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se efectueaza de catre contribuabil prin inscrierea mențiunii «conform cu originalul» și prin semnatura acestuia.

(6) Ori de cate ori contribuabilul depune la organul fiscal un document semnat de catre o persoana fizica sau juridica care exercita activitati specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanta fiscala, audit financiar, expertiza contabila, evaluare, documentul trebuie sa contina in mod obligatoriu si datele de identificare ale persoanei in cauza.

Norme metodologice

Art. 57 Cercetarea la fata locului

(1) In conditiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la fata locului, intocmind in acest sens proces-verbal.

(2) Contribuabilii au obligatia sa permita functionarilor imputerniciti de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fata locului, precum si expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe terenuri, in incaperi si in orice alte incinte, in masura in care acest lucru este necesar pentru a face constatari in interes fiscal.

(3) Detinatorii terenurilor ori incintelor respective vor fi instiintati in timp util despre cercetare, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea in domiciliu sau resedinta.

(4) In caz de refuz, intrarea in domiciliul sau in resedinta persoanei fizice se face cu autorizarea instantei judecatoresti competente, dispozitiile privind ordonanta presedintiala din Codul de procedura civila fiind aplicabile.

(5) La cererea organului fiscal, organele de politie, jandarmerie ori alti agenti ai fortei publice sunt obligati sa ii acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.

Norme metodologice

SECTIUNEA a 4-a

Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

Art. 58 Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize si prezentarea unor inscrisuri

(1) Sotul/sotia si rudele contribuabilului pana la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri.

(2) Persoanele prevazute la alin. (1) vor fi instiintate asupra acestui drept.

Art. 59 Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informatii

(1) Pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii, cu exceptia informatiilor cu privire la indeplinirea obligatiilor fiscale stabilite de lege in sarcina lor.

(2) Sunt asimilate persoanelor prevazute la alin. (1) asistentii, precum si persoanele care participa la activitatea profesionala a acestora.

(3) Persoanele prevazute la alin. (1), cu exceptia preotilor, pot furniza informatii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informatiile.

(4) In regim derogatoriu de la prevederile alin. (1)—(3), in vederea clarificarii și stabilirii reale a situației fiscale a contribuabililor, organele fiscale au competența de a solicita informații și documente cu relevanța fiscala ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, dupa caz, iar notarii publici, avocații, executorii judecatorești, organele de poliție, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere și inmatricularea vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea pașapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidența a persoanelor, precum și orice alta entitate care deține informații ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, dupa caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil au obligația furnizarii acestora fara plata.

SECTIUNEA a 5-a

Colaborarea dintre autoritatile publice

Art. 60 Obligatia autoritatilor si institutiilor publice de a furniza informatii si de a prezenta acte

(1) Autoritatile publice, institutiile publice si de interes public, centrale si locale, precum si serviciile deconcentrate ale autoritatilor publice centrale vor furniza informatii si acte organelor fiscale, la cererea acestora.

(2) In realizarea scopului prezentului cod, organele fiscale pot accesa on-line baza de date a institutiilor prevazute la alin. (1), pentru informatiile stabilite pe baza de protocol.

Art. 61 Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public

(1) Autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public sunt obligate sa colaboreze in realizarea scopului prezentului cod.

(2) Nu constituie activitate de colaborare actiunile intreprinse de autoritatile prevazute la alin. (1), in conformitate cu atributiile ce le revin potrivit legii.

(3) Organul fiscal care solicita colaborarea raspunde pentru legalitatea solicitarii, iar autoritatea solicitata raspunde pentru datele furnizate.

Art. 62 Conditii si limite ale colaborarii

(1) Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public se realizeaza in limita atributiilor ce le revin potrivit legii.

(2) Daca autoritatea publica, institutia publica sau de interes public solicitata refuza colaborarea, autoritatea publica superioara ambelor organe va decide. Daca o asemenea autoritate nu exista, decizia va fi luata de autoritatea superioara celei solicitate.

Art. 63 Colaborarea interstatala dintre autoritatile publice

(1) In baza conventiilor internationale, organele fiscale vor colabora cu autoritatile fiscale similare din alte state.

(2) In lipsa unei conventii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autoritati fiscale din alt stat pe baza de reciprocitate.

SECTIUNEA a 6-a

Sarcina probei

Art. 64 Forta probanta a documentelor justificative si evidentelor contabile

Documentele justificative si evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. In cazul in care exista si alte acte doveditoare, acestea vor fi luate in considerare la stabilirea bazei de impunere.

Art. 65 Sarcina probei in dovedirea situatiei de fapt fiscale

(1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal.

(2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de probe sau constatari proprii.

(3) In vederea stabilirii scopului sau continutului economic al unor tranzactii potrivit art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, la solicitarea organului fiscal competent, contribuabilii sunt obligati sa prezinte, in termenele stabilite de acesta, dosarul tranzactiei in situatia in care tranzactia este incheiata cu persoane situate in state cu care nu exista un instrument juridic in baza caruia sa se realizeze schimbul de informatii.

(4) Continutul dosarului tranzactiei se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 66 Dovedirea titularului dreptului de proprietate in scopul impunerii

(1) In cazul in care constata ca anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabila sunt detinute de persoane care in mod continuu beneficiaza de castigurile sau de orice foloase obisnuite aduse de acestea si ca persoanele respective declara in scris ca nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor in cauza, fara sa arate insa care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligatiei fiscale corespunzatoare in sarcina acelor persoane.

(2) In conditiile legii, obligatia fiscala privind baza impozabila prevazuta la alin. (1) va putea fi stabilita in sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel acestia datoreaza despagubiri persoanelor care au facut plata pentru stingerea obligatiei stabilite potrivit alin. (1).

Art. 67 Stabilirea prin estimare a bazei de impunere

(1) Organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscala de plata aferenta, prin estimarea rezonabila a bazei de impunere, folosind orice proba și mijloc de proba prevazute de lege, ori de cate ori acesta nu poate determina situația fiscala corecta.

(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectueaza in situații cum ar fi:

a) in situația prevazuta la art. 83 alin. (4);

b) in situațiile in care organele de inspecție fiscala constata ca evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate in cursul inspecției fiscale sunt incorecte, incomplete, precum și in situația in care acestea nu exista sau nu sunt puse la dispoziția organelor de inspecție fiscala.

(3) In situațiile in care, potrivit legii, organele fiscale sunt indreptațite sa stabileasca prin estimare bazele de impunere, acestea identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale.

(4) In scopul stabilirii prin estimare a bazei de impunere, organele fiscale pot folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impunere, aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala.

(4^1) In situatia in care contribuabilii prevazuti la art. 296^21 alin. (1) lit. a) - e) din Codul fiscal nu depun declaratia privind venitul asigurat la sistemul public de pensii, organul fiscal stabileste prin estimare baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale la nivelul minim prevazut la art. 296^22 alin. (1) din Codul fiscal. Dispozitiile art. 83 alin. (4) sunt aplicabile in mod corespunzator.

(5) Cuantumul obligațiilor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificarii ulterioare, cu excepția celor stabilite in cadrul unei inspecții fiscale.

Norme metodologice

Art. 67^1 Verificarea documentara

(1) Pentru stabilirea corecta a situației fiscale a contribuabililor, organul fiscal poate proceda la o verificare documentara.

(2) Verificarea documentara consta in efectuarea unei analize de coerența a situației fiscale a contribuabilului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului, precum și pe baza oricaror informații și documente transmise de terți sau deținute de organul fiscal, care au relevanța pentru determinarea situației fiscale.

(3) In situația in care, ca urmare a verificarii documentare,organul fiscal constata diferențe fața de obligațiile fiscale declarate de contribuabili, procedeaza la notificarea acestora. Odata cu notificarea, organul fiscal solicita și documentele pe care contribuabilul trebuie sa le prezinte in vederea clarificarii situației fiscale.

(4) In cazul in care documentele solicitate potrivit alin. (3) nu au fost prezentate de contribuabil in termen de 30 de zile de la comunicarea notificarii sau documentele prezentate nu sunt suficiente pentru clarificarea situației fiscale, organul fiscal procedeaza la stabilirea diferențelor de obligații fiscale datorate prin emiterea unei decizii sau dispune masurile necesare respectarii prevederilor legale, dupa caz.

(5) Decizia prevazuta la alin. (4) este o decizie sub rezerva verificarii ulterioare și poate fi contestata de catre contribuabil in condițiile prezentului cod.

(6) Procedura de aplicare a prezentului articol va fi aprobata prin ordin al președintelui Agenției Naționale de AdministrareFiscala.

CAP. 4 Termene

Art. 68 Calcularea termenelor

Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si de alte dispozitii legale aplicabile in materie, daca legea fiscala nu dispune altfel, se calculeaza potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.

Art. 69 Prelungirea termenelor

Termenele pentru depunerea declaratiilor fiscale si termenele stabilite in baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite in situatii temeinic justificate, potrivit competentei stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

Norme metodologice

Art. 70 Termenul de solutionare a cererilor contribuabililor

(1) Cererile depuse de catre contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de catre organul fiscal in termen de 45 de zile de la inregistrare.

(2) In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate.

Norme metodologice

Art. 71 Cazul de forta majora si cazul fortuit

(1) Termenele prevazute de lege pentru indeplinirea obligatiilor fiscale, dupa caz, nu incep sa curga sau se suspenda in situatia in care indeplinirea acestor obligatii a fost impiedicata de ivirea unui caz de forta majora sau a unui caz fortuit.

(2) Obligatiile fiscale se considera a fi indeplinite in termen, fara perceperea de dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, ori aplicarea de sanctiuni prevazute de lege, daca acestea se executa in termen de 60 de zile de la incetarea evenimentelor prevazute la alin. (1).

TITLUL IV

Inregistrarea fiscala si evidenta contabila si fiscala

Art. 72 Obligatia de inregistrare fiscala

(1) Orice persoana sau entitate care este subiect intr-un raport juridic fiscal se inregistreaza fiscal primind un cod de identificare fiscala. Codul de identificare fiscala este:

a) pentru persoanele juridice, precum și pentru asocieri și alte entitați fara personalitate juridica, cu excepția celor prevazute la lit. b), codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal;

b) pentru comercianți, persoane fizice și juridice, precum și pentru alte entitați care se inregistreaza potrivit legii speciale la registrul comerțului, codul unic de inregistrare atribuit potrivit legii speciale;

c) pentru persoanele fizice care desfașoara activitați economice in mod independent sau exercita profesii libere, cu excepția celor prevazute la lit. b), codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal;

d) pentru persoanele fizice, altele decat cele prevazute la lit. c), codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;

e) pentru persoanele fizice care nu dețin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal.

(2) In scopul administrarii impozitului pe venit, in cazul persoanelor fizice care sunt contribuabili potrivit titlului III privind impozitul pe venit din Codul fiscal, codul de identificare fiscala este codul numeric personal.

(3) In cazul persoanelor sau al entitaților prevazute la alin.(1) lit. a), c) și e), atribuirea codului de identificare fiscala se face exclusiv de catre organul fiscal din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, pe baza declarației de inregistrare fiscala depuse de aceste persoane sau entitați.

(4) Prin exceptie de la dispozitiile art. 18 alin. (1), pentru contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. e), precum si pentru contribuabilii nerezidenti persoane juridice, care realizeaza numai venituri supuse regulilor de impunere la sursa, iar impozitul retinut este final, atribuirea codului de identificare fiscala se poate face de organul fiscal la solicitarea platitorului de venit.

(5) Au obligația depunerii declarației de inregistrare fiscala și persoanele prevazute la alin. (1) lit. d) și e) care au calitatea de angajator.

(6) Persoanele fizice care dețin cod numeric personal și sunt supuse impozitului pe venit se inregistreaza fiscal la data depunerii primei declarații fiscale.

(7) Declarația de inregistrare fiscala se depune in termen de 30 de zile de la:

a) data inființarii potrivit legii, in cazul persoanelor juridice, asocierilor și al altor entitați fara personalitate juridica;

b) data eliberarii actului legal de funcționare, data inceperii activitații, data obținerii primului venit sau dobandirii calitații de angajator, dupa caz, in cazul persoanelor fizice.

Norme metodologice

(7^1) In cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei prin unul sau mai multe sedii permanente, odata cu depunerea declaratiei de inregistrare fiscala acesta are obligatia sa indice sediul permanent desemnat potrivit titlului II din Codul fiscal.

(8) In scopul administrarii creanțelor fiscale, organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala pot sa inregistreze, din oficiu sau la cererea altei autoritați care administreaza creanțe fiscale, un subiect de drept fiscal care nu și-a indeplinit obligația de inregistrare fiscala, potrivit legii.

(9) In cazurile prevazute la alin. (4) și (8), atribuirea codului de identificare fiscala se face pe baza cererii depuse de solicitant, cu excepția cazului in care inregistrarea fiscala se efectueaza din oficiu.

Art. 73 Obligatia inscrierii codului de identificare fiscala pe documente

Platitorii de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat au obligatia de a mentiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscala propriu.

Art. 74 Declararea filialelor si sediilor secundare

(1) Contribuabilii au obligatia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile, infiintarea de sedii secundare.

(2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal in Romania au obligatia de a declara in termen de 30 de zile infiintarea de filiale si sedii secundare in strainatate.

(3) In sensul prezentului articol, prin sediu secundar se ințelege un loc prin care se desfașoara integral sau parțial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit și altele asemenea.

(4) Prin sediu secundar se ințelege și un șantier de construcții, un proiect de construcție, ansamblu sau montaj ori activitați de supervizare legate de acestea, numai daca șantierul, proiectul sau activitațile dureaza mai mult de 6 luni.

(4^1) Sediile permanente definite potrivit Codului fiscal sunt sedii secundare.

(5) Contribuabilii care inregistreaza sediile secundare ca platitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificarile și completarile ulterioare, nu au obligația declararii acestor sedii potrivit prezentului articol.

Norme metodologice

Art. 75 Forma si continutul declaratiei de inregistrare fiscala

(1) Declaratia de inregistrare fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si va fi insotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse in aceasta.

(2) Declaratia de inregistrare fiscala va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligatii de plata datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a imputernicitului, datele privind situatia juridica a contribuabilului, precum si alte informatii necesare administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.

Norme metodologice

Art. 76 Certificatul de inregistrare fiscala

(1) Pe baza declaratiei de inregistrare fiscala, depusa potrivit art. 72 alin. (3) sau, dupa caz, a cererii depuse potrivit art. 72 alin. (9), organul fiscal elibereaza certificatul de inregistrare fiscala, in termen de 10 zile de la data depunerii declarației sau a cererii. In certificatul de inregistrare fiscala se inscrie obligatoriu codul de identificare fiscala.

(2) Eliberarea certificatelor de inregistrare fiscala nu este supusa taxelor de timbru.

(3) Contribuabilii care realizeaza venituri din activitatea de comert sau prestari de servicii catre populatie sunt obligati sa afiseze certificatul de inregistrare fiscala in locurile unde se desfasoara activitatea.

(4) In cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de inregistrare fiscala, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, in baza cererii contribuabililor si a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.

Norme metodologice

Art. 77 Modificari ulterioare inregistrarii fiscale

(1) Modificarile ulterioare ale datelor din declaratia de inregistrare fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni.

(2) La incetarea conditiilor care au generat inregistrarea fiscala, contribuabilii au obligatia de a preda organelor fiscale, in vederea anularii, certificatul de inregistrare fiscala, odata cu depunerea declaratiei de mentiuni.

(3) In cazul modificarilor intervenite in datele declarate inițial și inscrise in certificatul de inregistrare fiscala, contribuabilii depun, odata cu declarația de mențiuni, și certificatul de inregistrare fiscala, in vederea anularii acestuia și eliberarii unui nou certificat.

(4) Declarația de mențiuni este insoțita de documente care atesta modificarile intervenite.

Norme metodologice

Art. 77^1 Modificari ulterioare inregistrarii fiscale in cazul comercianților

(1) Modificarile intervenite in datele declarate inițial de comercianți sau de alte entitați care se inregistreaza potrivit legii speciale la registrul comerțului se fac potrivit dispozițiilor legale privind inregistrarea comercianților.

(2) Modificarile intervenite in datele declarate inițial in vectorul fiscal se declara la organul fiscal.

Art. 78 Registrul contribuabililor

(1) Organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala organizeaza evidenta platitorilor de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj, in cadrul registrului contribuabililor, care contine:

a) datele de identificare a contribuabilului;

b) categoriile de obligatii fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal; categoriile de obligatii fiscale care se inscriu in vectorul fiscal se stabilesc prin ordin al ministrului economiei si finantelor;

c) alte informatii necesare administrarii obligatiilor fiscale.

(2) Datele prevazute la alin. (1) se completeaza pe baza informatiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comertului, de serviciul de evidenta a populatiei, de la alte autoritati si institutii, precum si din constatarile proprii ale organului fiscal.

(3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de cate ori se constata ca acestea nu corespund starii de fapt reale si vor fi comunicate contribuabililor.

(4) *** Abrogat.

(5) *** Abrogat.

(6) *** Abrogat.

Art. 78^1 Registrul contribuabililor inactivi/reactivați

(1) Contribuabilii persoane juridice sau orice entitați fara personalitate juridica se declara inactivi și acestora le sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1^1) și (1^2) din Codul fiscal daca se afla in una dintre urmatoarele situații:

a) nu iși indeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativa prevazuta de lege;

b) se sustrag de la efectuarea inspecției fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;

c) organele fiscale au constatat ca nu funcționeaza la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala.

(2) Declararea contribuabililor inactivi, precum și reactivarea acestora se fac de catre organul fiscal, prin decizie, emisa conform competențelor și procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala, care se comunica contribuabilului.

(3) Contribuabilii declarați inactivi se reactiveaza daca indeplinesc, cumulativ, urmatoarele condiții:

a) iși indeplinesc toate obligațiile declarative prevazute de lege;

b) nu inregistreaza obligatii fiscale restante;

c) organele fiscale au constatat ca funcționeaza la domiciliul fiscal declarat.

(4) Condiția prevazuta la alin. (3) lit. a) se considera indeplinita și in cazul in care obligațiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de catre organele fiscale.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (3), contribuabilii pentru care s-a deschis procedura insolvenței in forma simplificata, contribuabilii care au intrat in faliment sau contribuabilii pentru care s-a pronunțat ori a fost adoptata o hotarare de dizolvare se reactiveaza de organul fiscal, la cererea acestora, dupa indeplinirea obligațiilor declarative.

(6) Ori de cate ori se constata ca un contribuabil a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal emitent anuleaza decizia de declarare a contribuabilului ca inactiv, cu efect pentru viitor și pentru trecut.

(7) Agenția Naționala de Administrare Fiscala organizeaza evidența contribuabililor declarați inactivi/reactivați in cadrul Registrului contribuabililor inactivi/reactivați, care conține:

a) datele de identificare a contribuabilului;

b) data declararii ca inactiv a contribuabilului;

c) data reactivarii;

d) denumirea organului fiscal care a emis decizia de declarare in inactivitate/reactivare;

e) alte mențiuni.

(8) Registrul contribuabililor inactivi/reactivați este public și se afișeaza pe site-ul Agenției Naționale de AdministrareFiscala.

(9) Inscrierea in registrul prevazut la alin. (8) se face de catre organul fiscal emitent, dupa comunicarea deciziei de declarare in inactivitate/reactivare, in termen de cel mult 5 zile de la data comunicarii.

(10) Decizia de declarare in inactivitate/reactivare produce efecte fata de terti din ziua urmatoare datei inscrierii in registrul prevazut la alin. (8).

Art. 79 Obligatia de a conduce evidenta fiscala

(1) In vederea stabilirii starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale de plata datorate, contribuabilii sunt obligati sa conduca evidente fiscale, potrivit actelor normative in vigoare.

(2) In vederea stabilirii preturilor de transfer, contribuabilii care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate au obligatia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sa intocmeasca si sa prezinte, in termenele stabilite de acesta, dosarul preturilor de transfer. Continutul dosarului preturilor de transfer, precum si conditiile in care se solicita acesta, se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(3) Sunt evidențe fiscale registrele, situațiile, precum și orice alte inscrisuri care, potrivit legislației fiscale, trebuie intocmite in mod obligatoriu in scopul stabilirii starii de fapt fiscale și a creanțelor și obligațiilor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vanzari, jurnalul pentru cumparari, registrul de evidența fiscala și altele asemenea.

Norme metodologice

Art. 80 Reguli pentru conducerea evidentei contabile si fiscale

(1) Evidentele contabile si fiscale vor fi pastrate, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi incredintate spre pastrare unei societati autorizate, potrivit legii, sa presteze servicii de arhivare.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), evidentele contabile si fiscale ale exercitiului financiar in curs se pastreaza, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, in perioada 1 - 25 a lunii urmatoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor in vederea intocmirii declaratiilor fiscale.

(3) Dispozitiile legale privind pastrarea, arhivarea si limba folosita pentru evidentele contabile sunt aplicabile si pentru evidentele fiscale.

(4) In cazul in care evidentele contabile si fiscale sunt tinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe langa datele arhivate in format electronic contribuabilul este obligat sa pastreze si sa prezinte aplicatiile informatice cu ajutorul carora le-a generat.

(5) Contribuabilii sunt obligati sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege.

(6) Contribuabilii sunt obligati sa utilizeze pentru activitatea desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege, achizitionate numai de la unitatile stabilite prin normele legale in vigoare, si sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzator operatiunilor inregistrate.

(7) Organul fiscal poate lua in considerare orice evidente relevante pentru impunere tinute de contribuabil.

TITLUL V

Declaratia fiscala

Art. 81 Obligatia de a depune declaratii fiscale

(1) Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.

(1^1) Declarațiile fiscale sunt documente care se refera la:

a) impozitele, taxele și contribuțiile datorate, in cazul in care, potrivit legii, obligația calcularii impozitelor și taxelor revine platitorului;

b) impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligația de a calcula, de a reține și de a varsa impozite și taxe;

c) bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, daca legea prevede declararea acestora;

d) orice informații in legatura cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, daca legea prevede declararea acestora.

(2) In cazul in care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Economiei si Finantelor va stabili termenul de depunere a declaratiei fiscale.

(3) Obligatia de a depune declaratia fiscala se mentine si in cazurile in care:

a) a fost efectuata plata obligatiei fiscale;

b) obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform reglementarilor legale;

c) *** Abrogat;

d) pentru obligatia fiscala nu rezulta, in perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligatia declarativa, conform legii.

(4) In caz de inactivitate temporara sau in cazul obligatiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau conditii de depunere a declaratiilor fiscale, in functie de necesitatile administrarii obligatiilor fiscale. Asupra termenelor si conditiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice

Art. 82 Forma si continutul declaratiei fiscale

(1) Declaratia fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal.

(2) In declaratia fiscala contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege.

(3) Contribuabilul are obligatia de a completa declaratiile fiscale inscriind corect, complet si cu buna-credinta informatiile prevazute de formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale. Declaratia fiscala se semneaza de catre contribuabil sau de catre imputernicit.

(4) Obligatia de semnare a declaratiei fiscale se considera a fi indeplinita si in urmatoarele situatii:

a) in cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sistemul electronic de plati. Data depunerii declaratiei se considera a fi data debitarii contului platitorului in baza acesteia;

b) in cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanta in conditiile art. 83 alin. (1).

(5) Declaratia fiscala trebuie insotita de documentatia ceruta de prevederile legale.

(6) Pentru anumite categorii de obligatii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, instructiunile de completare a acestora, alte informatii utile, precum si plicurile preadresate. In acest caz, contravaloarea corespondentei se suporta de catre organul fiscal.

Norme metodologice

Art. 83 Depunerea declaratiilor fiscale

(1) Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunica prin posta cu confirmare de primire. Declaratia fiscala poate fi transmisa prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta. In cazul impozitelor, taxelor si al contributiilor administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, procedura privind transmiterea declaratiilor prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(2) Declaratiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub forma de proces-verbal, daca din motive independente de vointa contribuabilului acesta este in imposibilitatea de a scrie.

(3) Data depunerii declaratiei fiscale este data inregistrarii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la posta, dupa caz. In situatia in care declaratia fiscala se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanta, data depunerii declaratiei este data inregistrarii acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezulta din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaratiei.

(3^1) Data depunerii declaratiei prin mijloace electronice de transmitere la distanta pe portalul e-Romania este data inregistrarii acesteia pe portal, astfel cum rezulta din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacționare a informatiilor, cu condiția validarii conținutului declaratiei. In cazul in care declaratia nu este validata, data depunerii declaratiei este data validarii astfel cum rezulta din mesajul electronic.

(3^2) Prevederile alin. (3^1) se aplica corespunzator și declarațiilor privind obligațiile de plata a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominala a persoanelor asigurate, depuse la organul fiscal competent sau la oficiile acreditate de Ministerul Finanțelor Publice, in format hartie, semnat și ștampilat, conform legii.

(3^3) Prin exceptie de la prevederile alin. (3^1), in situatia in care declaratia fiscala a fost depusa pana la termenul legal, iar din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzactionare a informatiilor rezulta ca aceasta nu a fost validata ca urmare a detectarii unor erori in completarea declaratiei, data depunerii declaratiei este data din mesajul transmis initial in cazul in care contribuabilul depune o declaratie valida pana in ultima zi a lunii in care se implineste termenul legal de depunere.

(4) Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale. In cazul contribuabililor care au obligatia declararii bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligatiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Pentru impozitele, taxele si contributiile administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, instiintarea pentru nedepunerea declaratiilor si stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se face in cazul contribuabililor inactivi, atat timp cat se gasesc in aceasta situatie.

(4^1) Contribuabilul poate depune declarația fiscala pentru obligațiile fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere prin care au fost stabilite din oficiu obligațiile fiscale, in termen de 60 de zile de la data comunicarii deciziei. Decizia de impunere se desființeaza de organul fiscal la data depunerii declarațieifiscale.

(5) *** Abrogat.

Art. 83^1 Certificarea declaratiilor fiscale depuse la organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala

(1) Contribuabilii pot opta pentru certificarea declaratiilor fiscale, inclusiv a declaratiilor fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal de catre unconsultant fiscal care a dobandit aceasta calitate potrivit reglementarilor legale cu privire la organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala si care este inscris ca membru activ in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala.

(2) Certificarea declaratiilor fiscale se realizeaza cu/fara rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, in conditiile legii, de Camera Consultantilor Fiscali, cu avizul Ministerului Finantelor Publice. Documentele care se incheie ca urmare a certificarii trebuie sa cuprinda obligatoriu explicatii cu privire la cuantumul si natura creantei fiscale declarate, precum si, dupa caz, cauzele care au generat rectificarea, iar in cazul unei certificari cu rezerve, motivatia acesteia.

(3) Prin ordin al ministrului finantelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, se aproba procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare intocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevazute la alin. (2), precum si procedura privind schimbul de informatii intre Agentia Nationala de Administrare Fiscala si Camera Consultantilor Fiscali.

(4) Certificarea declaratiilor fiscale de catre un consultant fiscal care nu este inscris ca membru activ in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala sau de catre o persoana care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificarii.

(5) Organul fiscal va notifica contribuabilul in cazul in care constata ca a fost depusa o declaratie fiscala certificata de un consultant fiscal care nu este inscris ca membru activ in Registrul consultantilor fiscali si al societatilor de consultanta fiscala sau de catre o persoana care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. In cazul in care certificarea nu se depune in termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).

(6) Certificarea declaratiilor fiscale de catre un consultant fiscal reprezinta un criteriu de evaluare in analiza de risc efectuata de organul fiscal in scopul selectarii contribuabililor pentru inspectia fiscala.

Art. 84 Corectarea declaratiilor fiscale

(1) Declarațiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie inițiativa, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.

(2) Declarațiile fiscale pot fi corectate ori de cate ori contribuabilul constata erori in declarația inițiala, prin depunerea unei declarații rectificative.

(3) In cazul taxei pe valoarea adaugata, corectarea erorilor din deconturile de taxa se realizeaza potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din decontul de taxa pe valoarea adaugata se corecteaza potrivit procedurii aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala.

(4) Declarațiile fiscale nu pot fi depuse și nu pot fi corectate dupa anularea rezervei verificarii ulterioare, cu excepția situațiilor in care corecția se datoreaza indeplinirii sau neindeplinirii unei condiții prevazute de lege care impune corectarea bazei de impunere și/sau a impozitului aferent.

(5) Prin erori, in sensul prezentului articol, se ințelege erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor și contribuțiilor, bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impunere.

(6) In situația in care in timpul inspecției fiscale contribuabilul depune sau corecteaza declarațiile fiscale aferente perioadelor și impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor venituri ce fac obiectul inspecției fiscale, acestea nu vor fi luate in considerare de organul fiscal.

Norme metodologice

TITLUL VI

Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

CAP. 1 Dispozitii generale

Art. 85 Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

(1) Impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:

a) prin declaratie fiscala, in conditiile art. 82 alin. (2) si art. 86 alin. (4);

b) prin decizie emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazurile in care impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plata conform reglementarilor legale, precum si in cazul unei rambursari de taxa pe valoarea adaugata.

(3) *** Abrogat

Art. 86 Decizia de impunere

(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta modifica baza de impunere, ca urmare a unor constatari prealabile ale organului fiscal sau in baza unei inspecții fiscale.

(2) Pentru creantele administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin ordin al ministrului economiei si finantelor se pot stabili si alte competente pentru emiterea deciziilor de impunere ca urmare a inspectiei fiscale.

(3) Decizia de impunere se emite, daca este necesar, si in cazul in care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 89.

(4) Declaratia fiscala intocmita potrivit art. 82 alin. (2) este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare, si produce efectele juridice ale instiintarii de plata de la data depunerii acesteia.

(5) In situatia in care legea nu prevede obligatia de calculare a impozitului, declaratia fiscala este asimilata unei decizii referitoare la baza de impunere.

(6) Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora, in conditiile in care se stabilesc sume de plata.

(7) Pana la 1 iulie 2005, sumele reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat, inscrise in deciziile de impunere, in actele administrative fiscale asimilate acestora, precum si in declaratiile fiscale, vor fi rotunjite la 1.000 lei prin reducere cand suma ce urmeaza a fi rotunjita este sub 500 lei si prin majorare cand aceasta este peste 500 lei*).

------------

*) Sumele sunt exprimate in moneda veche.

Art. 87 Forma si continutul deciziei de impunere

Decizia de impunere trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 43. Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila.

Art. 88 Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere

Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative fiscale:

a) deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat;

b) deciziile referitoare la bazele de impunere;

c) deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii;

d) *** Abrogat.

e) deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.

Art. 89 Deciziile referitoare la bazele de impunere

(1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, in urmatoarele situatii:

a) cand venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde si repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a participat la realizarea venitului;

b) cand sursa venitului impozabil se afla pe raza altui organ fiscal decat cel competent teritorial. In acest caz competenta de a stabili baza de impunere o detine organul fiscal pe raza caruia se afla sursa venitului.

Norme metodologice

(2) Daca venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot sa-si numeasca un imputernicit comun in relatia cu organul fiscal.

Art. 90 Stabilirea obligatiilor fiscale sub rezerva verificarii ulterioare

(1) Cuantumul obligatiilor fiscale se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare.

(2) Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatarilor organului fiscal competent.

(3) Rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la implinirea termenului de prescriptie sau ca urmare a inspectiei fiscale efectuate in cadrul termenului de prescriptie.

(4) In situația in care contribuabilul corecteaza declarațiile fiscale in condițiile art. 84 alin. (4), se redeschide rezerva verificarii ulterioare.

CAP. 2 Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale

Art. 91 Obiectul, termenul si momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale

(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.

(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivitart. 23, daca legea nu dispune altfel.

(3) Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

(4) Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.

Art. 92 Intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale

(1) Termenele de prescripție prevazute la art. 91 se intrerup:

a) in cazurile și in condițiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b) la data depunerii de catre contribuabil a declarației fiscale dupa expirarea termenului legal de depunere a acesteia;

c) la data la care contribuabilul corecteaza declarația fiscala sau efectueaza un alt act voluntar de recunoaștere a impozitului datorat.

(2) Termenele de prescripție prevazute la art. 91 se suspenda:

a) in cazurile și in condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b) pe perioada cuprinsa intre data inceperii inspecției fiscale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspecției fiscale;

c) pe timpul cat contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale;

d) pe perioada cuprinsa intre data declararii unui contribuabil inactiv și data reactivarii acestuia.

(3) Dispozițiile dreptului comun privitoare la prescripția extinctiva sunt aplicabile in mod corespunzator.

Norme metodologice

Art. 93 Efectul implinirii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale

Daca organul fiscal constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale, va proceda la incetarea procedurii de emitere a titlului de creanta fiscala.

TITLUL VI^1

Procedura amiabila pentru evitarea / eliminarea dublei impuneri

Art. 93^1 Procedura amiabila in cazul conventiilor de evitare/eliminare a dublei impuneri

(1) In baza prevederilor conventiei sau acordului de evitare a dublei impuneri, contribuabilul rezident in Romania care considera ca impozitarea in celalalt stat contractant nu este conforma cu prevederile conventiei ori acordului respectiv, poate solicita Agentiei Nationale de Administrare Fiscala initierea procedurii amiabile.

(2) Agentia Nationala de Administrare Fiscala realizeaza procedura amiabila si in cazul in care autoritatea competenta a statului cu care Romania are incheiata o conventie sau acord de evitare a dublei impuneri ii solicita acest lucru.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) se completeaza cu prevederile Conventiei de eliminare a dublei impuneri in cazul ajustarii profiturilor intreprinderilor multinationale (90/436/EEC), a Codului de conduita revizuit pentru implementarea efectiva a conventiei de eliminare a dublei impuneri in cazul ajustarii profiturilor intreprinderilor multinationale (2009/C 322/01) precum si a conventiilor ori acordurilor de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu alte state.

Art. 93^2 Procedura pentru eliminarea dublei impuneri intre persoane romane afiliate

(1) In sensul prezentului articol prin dubla impunere se intelege situatia in care acelasi venit/profit impozabil se impoziteaza la doua sau mai multe persoane romane afiliate intre care s-au incheiat tranzactii.

(2) In cazul tranzactiilor intre persoane romane afiliate, ajustarea venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate, efectuata de catre organul fiscal competent pentru administrarea creantelor datorate de respectiva persoana, este opozabila si organului fiscal pentru administrarea creantelor celeilalte persoane afiliate.

(3) Ajustarea se decide de organul fiscal competent prin emiterea unei decizii de ajustare care sta la baza emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere. Decizia de ajustare se comunica contribuabilului la care s-a efectuat ajustarea, persoanei romane afiliate la care se refera tranzactia ajustata, precum si organului fiscal competent pentru administrarea creantelor datorate de persoana romana afiliata.

(4) Ajustarea este opozabila organului fiscal competent pentru administrarea creantelor datorate de persoana romana afiliata numai daca decizia de ajustare este definitiva in sistemul cailor administrative si judiciare de atac.

(5) In vederea eliminarii dublei impuneri ca urmare a ajustarii venitului sau cheltuielii, cealalta persoana afiliata poate corecta, corespunzator deciziei de ajustare, declaratia fiscala aferenta perioadei fiscale in care s-a desfasurat respectiva tranzactie. Aceasta situatie reprezinta conditie care impune corectarea bazei de impozitare potrivit prevederilor art. 84 alin. (4).

TITLUL VI^2

Controlul antifrauda

Art. 93^3 Reguli privind controlul operativ si inopinat

(1) Controlul operativ si inopinat se efectueaza de catre inspectorii antifrauda, cu exceptia celor din cadrul Directiei de combatere a fraudelor, in conditiile legii.

(2) Controlul operativ si inopinat se poate efectua si in scopul realizarii de operatiuni de control tematic care reprezinta activitatea de verificare prin care se urmareste constatarea, analizarea si evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activitati economice determinate.

(3) La inceperea controlului operativ si inopinat, inspectorul antifrauda este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de control si ordinul de serviciu.

(4) Ori de cate ori controlul operativ si inopinat se efectueaza la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, acesta se consemneaza in registrul unic de control.

(5) La finalizarea controlului operativ si inopinat se incheie procese-verbale de control/acte de control, in conditiile legii."

TITLUL VII Inspectia fiscala

CAP. 1 Sfera inspectiei fiscale

Art. 94 Obiectul si functiile inspectiei fiscale

(1) Inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora.

(2) Inspectia fiscala are urmatoarele atributii:

a) constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultand din activitatea contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;

b) analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse;

c) sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale.

(3) Pentru ducerea la indeplinire a atributiilor prevazute la alin. (2) organul de inspectie fiscala va proceda la:

a) examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al contribuabilului;

b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului;

c) discutarea constatarilor si solicitarea de explicatii scrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor sau imputernicitii acestora, dupa caz;

d) solicitarea de informatii de la terti;

e) stabilirea corecta a bazei de impunere, a diferentelor datorate in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala declarata si/sau stabilita, dupa caz, la momentul inceperii inspectiei fiscale;

f) stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata, precum si a obligatiilor fiscale accesorii aferente acestora;

g) verificarea locurilor unde se realizeaza activitati generatoare de venituri impozabile;

h) dispunerea masurilor asiguratorii in conditiile legii;

i) efectuarea de investigatii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);

j) aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor legale;

k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, intocmind in acest sens proces-verbal.

(4) *** Abrogat.

(5) Nu intra in atribuțiile inspecției fiscale efectuarea de constatari tehnico-științifice sau orice alte verificari solicitate de organele de urmarire penala in vederea lamuririi unor fapte ori imprejurari ale cauzelor aflate in lucru la aceste instituții.

Norme metodologice

Art. 95 Persoanele supuse inspectiei fiscale

Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute de lege.

Norme metodologice

Art. 96 Formele si intinderea inspectiei fiscale

(1) Formele de inspectie fiscala sunt:

a) inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata;

b) inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata.

(2) Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, daca acestea prezinta interes pentru aplicarea legii fiscale.

Norme metodologice

Art. 97 Proceduri si metode de control fiscal

(1) In realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele proceduri de control:

a) controlul inopinat, care consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului;

b) controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat.

(2) La finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se incheie proces-verbal.

(3) In realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele metode de control:

a) controlul prin sondaj, care consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative, in care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;

b) controlul electronic, care consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate in mediu electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate.

Norme metodologice

(4) *** Abrogat.

Art. 98 Perioada supusa inspectiei fiscale

(1) Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.

(2) La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior, in conditiile alin. (1).

(3) La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca este identificata cel putin una dintre urmatoarele situatii:

a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;

b) nu au fost depuse declaratii fiscale in interiorul termenului de prescriptie;

c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.

CAP. 2 Realizarea inspectiei fiscale

Art. 99 Competenta

(1) Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neingradit prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, conform dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

(2) Competenta de exercitare a inspectiei fiscale pentru Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Organele de inspectie fiscala din aparatul central al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala au competenta in efectuarea inspectiei fiscale pe intregul teritoriu al tarii.

(3) Competenta privind efectuarea inspectiei fiscale se poate delega altui organ fiscal. In cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala conditiile in care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice

Art. 100 Selectarea contribuabililor pentru inspectie fiscala

(1) Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale este efectuata de catre organul de inspectie fiscala competent, in functie de nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei de risc.

(2) Analiza de risc reprezinta activitatea efectuata in scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creantelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum si de a le utiliza in vederea selectarii contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale.

(3) Contribuabilul nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.

Art. 101 Avizul de inspectie fiscala

(1) Inaintea desfașurarii inspecției fiscale, organul fiscal are obligația sa inștiințeze contribuabilul in legatura cu acțiunea care urmeaza sa se desfașoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscala.

(2) Dupa primirea avizului de inspecție fiscala, contribuabilul poate solicita, o singura data, pentru motive justificate, amanarea datei de incepere a inspecției fiscale. Amanarea se aproba sau se respinge de catre organul fiscal prin decizie. In cazul in care organul fiscal a admis cererea de amanare a inspecției fiscale, comunica contribuabilului data la care a fost reprogramata inspecția fiscala.

(3) Avizul de inspecție fiscala cuprinde:

a) temeiul juridic al inspecției fiscale;

b) data de incepere a inspecției fiscale;

c) obligațiile fiscale și perioadele ce urmeaza a fi supuse inspecției fiscale;

d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspecției fiscale.

Norme metodologice

Art. 102 Comunicarea avizului de inspectie fiscala

(1) Avizul de inspecție fiscala se comunica contribuabilului, in scris, inainte de inceperea inspecției fiscale, astfel:

a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

b) cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.

(2) In situația in care data de incepere a inspecției fiscale inscrisa in aviz este ulterioara implinirii termenului prevazut la alin. (1), inspecția fiscala nu poate incepe inainte de data inscrisa in aviz.

(3) Avizul de inspecție fiscala se comunica la inceperea inspecției fiscale in urmatoarele situații:

a) in cazul efectuarii unei inspecții fiscale la un contribuabil aflat in procedura de insolvența;

b) in cazul in care, ca urmare a unui control inopinat sau incrucișat, se impune inceperea imediata a inspecției fiscale;

c) pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele decat cele cuprinse in avizul de inspecție fiscala.

(4) Emiterea avizului de inspecție fiscala nu este necesara:

a) in cazul controlului inopinat și al controlului incrucișat;

b) in cazul unor acțiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritați, potrivit legii;

c) in cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației;

d) pentru soluționarea unor cereri ale contribuabilului.

(5) Contribuabilul poate renunța la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecție fiscala prevazut la alin. (1).

(6) Data inceperii inspecției fiscale este data menționata in registrul unic de control. In cazul contribuabililor care nu dețin sau nu prezinta organelor de inspecție fiscala registrul unic de control, aceasta data se inscrie intr-un proces-verbal de constatare.

(7) Daca inspecția fiscala nu incepe la 15 zile de la data prevazuta in aviz, contribuabilul va fi inștiințat, in scris, asupra noii date de incepere a inspecției fiscale.

Norme metodologice

Art. 103 Locul si timpul desfasurarii inspectiei fiscale

(1) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sa puna la dispozitie un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale.

(2) Daca nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau in orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

(3) Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.

(4) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspectia fiscala se poate desfasura si in afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.

Norme metodologice

Art. 104 Durata efectuarii inspectiei fiscale

(1) Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni.

(2) In cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni.

(3) Perioadele in care derularea inspectiei fiscale este suspendata nu sunt incluse in calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) si (2).

(4) Conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspectii fiscale ori de cate ori sunt motive justificate pentru aceasta.

(5) Conditiile si modalitatile de suspendare a unei inspectii fiscale se vor stabili prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor si al ministrului internelor reformei administrative, in cazul inspectiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevazute la art. 35, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 105 Reguli privind inspectia fiscala

(1) Inspectia fiscala va avea in vedere examinarea tuturor starilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.

(2) Inspectia fiscala va fi efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabililor si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale.

(3) Inspecția fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioada supusa impozitarii.

(4) *** Abrogat.

(5) Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii.

(6) Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se desfasoara in baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate in conditiile stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale, dupa caz.

(7) La inceperea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. Inceperea inspectiei fiscale trebuie consemnata in registrul unic de control.

(8) La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala. In declaratie se va mentiona si faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de contribuabil.

(9) Contribuabilul are obligatia sa indeplineasca masurile prevazute in actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale, in termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala.

Norme metodologice

Art. 105^1 Reguli privind reverificarea

(1) Prin excepție de la prevederile art. 105 alin. (3), conducatorul inspecției fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade.

(2) Prin reverificare se ințelege inspecția fiscala efectuata ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor, care influențeaza rezultatele acestora.

(3) Prin date suplimentare se ințelege informații, documente sau alte inscrisuri obținute ca urmare a unor controale incrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de catre organele de urmarire penala sau de alte autoritați publice ori obținute in orice mod de organele de inspecție, de natura sa modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.

(4) La inceperea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscala este obligat sa comunice contribuabilului decizia de reverificare, care poate fi contestata in condițiile prezentului cod. Dispozițiile referitoare la conținutul și comunicarea avizului de inspecție sunt aplicabile in mod corespunzator și deciziei de reverificare.

Art. 106 Obligatia de colaborare a contribuabilului

(1) Contribuabilul are obligatia sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de desfasurare a inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

(2) La inceperea inspectiei fiscale, contribuabilul va fi informat ca poate numi persoane care sa dea informatii. Daca informatiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii.

(3) Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale contribuabilii supusi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.

Art. 107 Dreptul contribuabilului de a fi informat

(1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala.

(2) Organul fiscal prezinta contribuabilului proiectul de raport de inspecție fiscala, care conține constatarile și consecințele lor fiscale, acordandu-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepția cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare in urma inspecției fiscale sau a cazului in care contribuabilul renunța la acest drept și notifica acest fapt organelor de inspecție fiscala.

(3) Data, ora si locul prezentarii concluziilor vor fi comunicate contribuabilului in timp util.

(4) Contribuabilul are dreptul sa iși prezinte, in scris, punctul de vedere cu privire la constatarile inspecției fiscale, in termen de 3 zile lucratoare de la data incheierii inspecției fiscale.

(5) Data incheierii inspecției fiscale este data programata pentru discuția finala cu contribuabilul sau data notificarii de catre contribuabil ca renunța la acest drept.

Art. 108 Sesizarea organelor de urmarire penala

(1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala in legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala.

(2) In situatiile prevazute la alin. (1) organele de inspectie au obligatia de a intocmi proces-verbal semnat de organul de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului. In cazul in care cel supus controlului refuza sa semneze procesul-verbal, organul de inspectie fiscala va consemna despre aceasta in procesul-verbal. In toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.

Art. 109 Raportul privind rezultatul inspectiei fiscale

(1) Rezultatul inspecției fiscale se consemneaza, in scris, intr-un raport de inspecție fiscala, in care se prezinta constatarile inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal.

(2) Raportul de inspecție fiscala se intocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde toate constatarile in legatura cu perioadele și obligațiile fiscale verificate. In cazul in care contribuabilul și-a exercitat dreptul prevazut la art. 107 alin. (4), raportul de inspecție fiscala cuprinde și opinia organului de inspecție fiscala, motivata in drept și in fapt, cu privire la acest punct de vedere.

(3) Raportul de inspecție fiscala sta la baza emiterii:

a) deciziei de impunere, pentru diferențe de obligații fiscale aferente perioadelor verificate;

b) deciziei de nemodificare a bazei de impunere, daca nu se constata diferențe de obligații fiscale.

(4) Deciziile prevazute la alin. (3) se comunica in termen de 30 de zile lucratoare de la data incheierii inspecției fiscale.

Norme metodologice

Cap. 3 Dispozitii speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit

Art. 109^1 Reguli privind verificarea persoanelor fizice

(1) Organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscala prealabila documentara a ansamblului situatiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de Titlul III din Codul fiscal, in conditiile prezentului cod, care se aplica in mod corespunzator.

(1^1) Competența de exercitare a verificarii situației fiscale personale pentru Agenția Naționala de Administrare Fiscala și unitațile sale subordonate se stabilește prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala. Aparatul central al Agenției Naționale de Administrare Fiscala are competența in efectuarea verificarii persoanelor fizice, potrivit prezentului capitol, pe intregul teritoriu al țarii.

(2) Prin situatie fiscala personala se intelege totalitatea drepturilor si a obligatiilor de natura patrimoniala, a fluxurilor de trezorerie si a altor elemente de natura sa determine starea de fapt fiscala reala a contribuabilului pe perioada verificata.

(3) Verificarea prevazuta la alin. (1) consta in compararea intre, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit si, pe de alta parte, situatia fiscala personala a contribuabilului.

(4) Daca organul fiscal constata o diferenta semnificativa intre, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit si, pe de alta parte, situatia fiscala personala, acesta continua verificarea prevazuta la alin. (1) prin comunicarea avizului de verificare si stabileste baza impozabila ajustata prin utilizarea metodelor indirecte prevazute la alin. (6). Diferenta este semnificativa daca intre veniturile estimate calculate in baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit este o diferenta mai mare de 10%, dar nu mai putin de 50.000 lei.

(5) In situatia in care organul fiscal constata diferente semnificative conform alin. (4), acesta solicita contribuabilului prezentarea, in termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sanctiunea decaderii, de documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia sa fiscala. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singura data, la solicitarea justificata a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.

(5^1) Persoana supusa verificarii are obligatia de a depune o declaratie de patrimoniu si venituri la solicitarea organului fiscal. In situatia in care solicitarea are loc odata cu comunicarea avizului de verificare, declaratia se depune in termenul prevazut la alin. (5); in situatia in care solicitarea are loc pe perioada verificarii, declaratia se depune in termen de 15 zile de la data comunicarii solicitarii.

(5^2) Elementele de patrimoniu si de venituri ce trebuie declarate de persoana supusa verificarii, precum si modelul declaratiei se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

(6) Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt urmatoarele:

a) metoda sursei si cheltuirii fondului. Metoda consta in compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate in perioada supusa verificarii ;

b) metoda fluxurilor de trezorerie. Metoda consta in analiza conturilor bancare si a fluxurilor de numerar pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si asocierea acestora cu sursele de venit si utilizarea lor;

c) metoda patrimoniului. Metoda consta in determinarea venitului impozabil pe baza cresterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Cresterea sau descresterea valorii patrimoniului net se determina prin compararea valorii patrimoniului net la inceputul perioadei cu cea de la sfarsitul perioadei.

(7) Procedura de aplicare a metodelor indirecte prevazute la alin. (6) se aproba prin hotarare a Guvernului.

(8) Obligatia de pastrare a secretului fiscal prevazuta la art. 11 se aplica functionarilor publici implicati in procedura de verificare a situatiei fiscale personale.

Art. 109^2 Locul desfasurarii verificarii

(1) Verificarea se desfasoara la sediul organului fiscal sau, la cererea persoanei supuse verificarii, la domiciliul sau sau la domiciliul/sediul persoanei care ii acorda asistenta potrivit art. 106 alin. (3).

(2) Durata efectuarii verificarii este stabilita de organul fiscal si nu poate fi mai mare de 6 luni, respectiv de 12 luni in cazul in care sunt necesare informatii din strainatate.

Art. 109^3 Avizul de verificare

Avizul de verificare prevazut la art. 109^1 alin. (4) va cuprinde:

a) temeiul juridic al verificarii;

b) data de incepere a verificarii;

c) perioada ce urmeaza a fi supusa verificarii;

d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a verificarii. Amanarea se poate solicita o singura data, pentru motive justificate;

e) solicitarea de informatii si inscrisuri relevante pentru verificare.

Art. 109^4 Raportul de verificare si decizia de impunere

Rezultatul verificarii va fi consemnat intr-un raport scris in care se vor prezenta constatarile din punct de vedere faptic si legal. Raportul va sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, dupa caz, a unei decizii de incetare a procedurii de verificare, in cazul in care nu se ajusteaza baza impozabila

TITLUL VII^1

Cooperarea administrativa in domeniul fiscal

(se aplica din 1 ianuarie 2012)

CAP. I Dispozitii generale

Art. 109^5 Scopul

(1) Prezentul titlu reglementeaza normele si procedurile potrivit carora Romania coopereaza cu celelalte state membre in vederea realizarii unui schimb de informatii care este in mod previzibil relevant pentru administrarea si aplicarea legilor interne ale statelor membre in privinta taxelor si impozitelor prevazute la art. 109^6.

(2) Prezentul titlu contine si dispozitii privind schimbul de informatii prevazut la alin. (1) prin mijloace electronice, precum si norme si proceduri potrivit carora Romania coopereaza cu Comisia Europeana pe teme de coordonare si evaluare.

(3) Prezentul titlu nu afecteaza aplicarea in Romania a normelor privind asistenta reciproca in materie penala si nu aduce atingere indeplinirii niciunei obligatii a Romaniei in temeiul altor instrumente juridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale, in ceea ce priveste cooperarea administrativa extinsa.

Art. 109^6 Sfera de aplicare

(1) Prezentul titlu se aplica tuturor tipurilor de taxe si impozite percepute de catre stat, unitatile administrativ-teritoriale ori subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, ori in numele acestora.

(2) Fara a aduce atingere alin. (1), prezentul titlu nu se aplica:

a) taxei pe valoarea adaugata, taxelor vamale si accizelor, care fac obiectul unei alte legislatii a Uniunii Europene privind cooperarea administrativa dintre statele membre;

b) contributiilor obligatorii la sistemul de securitate sociala platibile statului sau institutiilor de securitate sociala de drept public.

(3) Taxele si impozitele, astfel cum sunt prevazute la alin. (1), nu se interpreteaza in niciun caz ca incluzand:

a) taxele, cum ar fi cele pentru certificate si alte documente emise de autoritatile publice;

b) contributiile de natura contractuala, cum ar fi sumele stabilite pentru utilitatile publice.

(4) Prezentul titlu se aplica taxelor si impozitelor prevazute la alin. (1), percepute in cadrul teritoriilor unde tratatele Uniunii Europene sunt aplicabile in temeiul art. 52 din Tratatul privind Uniunea Europeana.

Art. 109^7 Definitii

In sensul prezentului titlu, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:

a) autoritate competenta a unui stat membru - autoritatea care a fost desemnata ca atare de catre statul membru respectiv. In cazul in care actioneaza in temeiul prezentului titlu, un birou central de legatura, un departament de legatura sau un functionar autorizat este considerat, de asemenea, autoritate competenta prin delegare, potrivit art. 109^8;

b) birou central de legatura - un birou care a fost desemnat ca fiind responsabilul principal pentru contactele cu alte state membre in domeniul cooperarii administrative;

c) departament de legatura - orice birou, altul decat biroul central de legatura, care a fost astfel desemnat in vederea schimbului direct de informatii in temeiul prezentului titlu;

d) functionar autorizat - orice functionar care este autorizat sa faca schimb direct de informatii in temeiul prezentului titlu;

e) autoritate solicitanta – biroul central de legatura, un departament de legatura sau orice functionar autorizat al unui stat membru care inainteaza o cerere de asistenta in numele autoritatii competente;

f) autoritate solicitata - biroul central de legatura, un departament de legatura sau orice functionar autorizat al unui stat membru care primeste o cerere de asistenta in numele autoritatii competente;

g) ancheta administrativa - toate controalele, verificarile si alte actiuni intreprinse de statele membre in exercitarea atributiilor lor, in scopul asigurarii aplicarii corecte a legislatiei fiscale;

h) schimb de informatii la cerere – transmiterea de informatii efectuata pe baza unei cereri adresate de statul membru solicitant statului membru solicitat intr-un caz specific;

i) schimb automat - comunicarea sistematica a informatiilor predefinite catre alt stat membru, fara cerere prealabila, la intervale regulate prestabilite. In contextulart. 109^12, informatiile disponibile se refera la informatii din dosarele fiscale ale statelor membre care comunica informatiile respective, care pot fi accesate potrivit procedurilor de colectare si procesare a informatiilor din acel stat membru;

j) schimb spontan - comunicarea nesistematica, in orice moment si fara o cerere prealabila, a unor informatii catre un alt stat membru;

k) persoana - orice persoana fizica ori juridica, orice asociere de persoane careia ii este recunoscuta, prin lege, capacitatea de a incheia acte juridice, dar care nu are statut de persoana juridica, ori orice alta entitate, indiferent de natura sau forma acesteia, fie ca are sau nu personalitate juridica, care detine ori gestioneaza active care, alaturi de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe sau impozite care fac obiectul prezentului titlu;

l) mijloace electronice – utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitala, si stocarea datelor, si prin utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;

m) retea CCN - platforma comuna bazata pe reteaua comuna de comunicatii (CCN) dezvoltata de Uniunea Europeana pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice intre autoritatile competente din domeniul vamal si fiscal.

Art. 109^8 Autoritatea competenta din Romania

(1) Autoritatea competenta din Romania pentru aplicarea prevederilor prezentului titlu, precum si pentru contactele cu Comisia Europeana, este Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

(2) Prin ordin al ministrului finantelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, se desemneaza biroul central de legatura. Autoritatea competenta din Romania este responsabila de informarea Comisiei Europene si a celorlalte state membre cu privire la desemnarea biroului central de legatura.

(3) Prin ordinul prevazut la alin. (2), biroul central de legatura poate fi desemnat responsabil si de contactele cu Comisia Europeana. Autoritatea competenta din Romania este responsabila de informarea Comisiei Europene cu privire la acest lucru.

(4) Autoritatea competenta din Romania poate desemna departamente de legatura cu competente repartizate potrivit legislatiei sau politicii sale nationale. Biroul central de legatura are responsabilitatea de a actualiza lista departamentelor de legatura si de a o pune la dispozitia birourilor centrale de legatura din celelalte state membre interesate, precum si a Comisiei Europene.

(5) Autoritatea competenta din Romania poate desemna functionari autorizati. Biroul central de legatura are responsabilitatea de a actualiza lista acestor functionari autorizati si de a o pune la dispozitia birourilor centrale de legatura din celelalte state membre interesate, precum si a Comisiei Europene.

(6) Functionarii implicati in cooperarea administrativa in temeiul prezentului titlu sunt considerati, in orice situatie, ca fiind functionari autorizati in acest sens, potrivit conditiilor prevazute de autoritatile competente.

(7) In cazul in care un departament de legatura ori un functionar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5), trimite ori primeste o cerere sau un raspuns la o cerere de cooperare, acesta informeaza biroul central de legatura din Romania, potrivit procedurilor prevazute de acesta din urma.

(8) In cazul in care un departament de legatura ori un functionar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5), primeste o cerere de cooperare care necesita o actiune in afara competentei care i-a fost repartizata potrivit legislatiei ori politicii nationale din Romania, el transmite fara intarziere aceasta cerere biroului central de legatura din Romania si informeaza autoritatea solicitanta. In acest caz, perioada prevazuta la art. 109^11 incepe in ziua urmatoare transmiterii cererii de cooperare catre biroul central de legatura.

CAP. II Schimbul de informatii

SECTIUNEA 1 Schimbul de informatii la cerere

Art. 109^9 Procedura aplicabila schimbului de informatii la cerere

La cererea autoritatii solicitante din alt stat membru, autoritatea solicitata din Romania comunica acesteia orice informatii prevazute la art. 109^5 alin. (1) pe care le detine sau pe care le obtine in urma anchetelor administrative.

Art. 109^10 Anchete administrative

(1) Autoritatea solicitata din Romania asigura efectuarea oricaror anchete administrative necesare pentru a obtine informatiile prevazute la art. 109^9.

(2) Cererea prevazuta la art. 109^9 poate contine solicitarea motivata a unei anchete administrative specifice. In cazul in care autoritatea solicitata din Romania decide ca nu este necesara nicio ancheta administrativa, aceasta comunica de indata autoritatii solicitante din alt stat membru motivele acestei decizii.

(3) Pentru a obtine informatiile solicitate sau a efectua ancheta administrativa ceruta, autoritatea solicitata din Romania urmeaza aceleasi proceduri ca atunci cand actioneaza din propria initiativa ori la cererea unei alte autoritati din Romania.

(4) In cazul in care autoritatea solicitanta din alt stat membru ii solicita in mod expres, autoritatea solicitata din Romania transmite documente originale, cu conditia ca acest lucru sa nu contravina dispozitiilor in vigoare din Romania.

Art. 109^11 Termene pentru schimbul de informatii la cerere

(1) Autoritatea solicitata din Romania furnizeaza informatiile prevazute la art. 109^9 in cel mai scurt timp posibil dar nu mai mult de 6 luni de la data primirii cererii. In cazul in care autoritatea solicitata din Romania detine deja informatiile cerute, transmiterea acestora se face in termen de doua luni de la data primirii cererii.

(2) Pentru anumite cazuri speciale, autoritatea solicitanta din alt stat membru si cea solicitata din Romania pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevazute la alin. (1).

(3) Autoritatea solicitata din Romania confirma autoritatii solicitante din alt stat membru, daca este posibil prin mijloace electronice, primirea unei cereri fara intarziere dar nu mai mult de 7 zile lucratoare de la primire.

(4) In termen de o luna de la primirea cererii, autoritatea solicitata din Romania notifica autoritatii solicitante din alt stat membru orice nereguli ale cererii, precum si nevoia unor eventuale informatii suplimentare. Intr-un astfel de caz, termenele prevazute la alin. (1) se calculeaza din ziua urmatoare celei in care autoritatea solicitata din Romania primeste informatiile suplimentare necesare.

(5) In cazul in care autoritatea solicitata din Romania nu este in masura sa raspunda in termenul stabilit, aceasta notifica autoritatii solicitante din alt stat membru fara intarziere dar nu mai mult de 3 luni de la primirea cererii, motivele nerespectarii termenului si data la care considera ca va fi in masura sa ofere un raspuns.

(6) In cazul in care autoritatea solicitata din Romania nu se afla in posesia informatiilor solicitate si nu este in masura sa raspunda sau refuza sa raspunda unei cereri de informatii din motivele prevazute la art. 109^21 aceasta notifica autoritatii solicitante din alt stat membru motivele sale fara intarziere dar nu mai mult de o luna de la data primirii cererii.

SECTIUNEA a 2-a Schimbul automat obligatoriu de informatii

Art. 109^12 Sfera de aplicare si conditiile schimbului automat obligatoriu de informatii

(1) Autoritatea competenta din Romania comunica autoritatii competente a oricarui alt stat membru, prin schimb automat, informatiile referitoare la perioadele de impozitare care incep dupa data de 1 ianuarie 2014 si care sunt disponibile cu privire la rezidentii din acel stat membru si la urmatoarele categorii specifice de venituri si de capital, astfel cum sunt acestea intelese in temeiul legislatiei nationale din Romania:

a) venituri din munca;

b) remuneratii platite administratorilor si altor persoane asimilate acestora;

c) produse de asigurari de viata neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii Europene, in cazul schimbului de informatii sau al altor masuri similare;

d) pensii;

e) proprietatea asupra bunurilor imobile si venituri din bunuri imobile.

(2) Inainte de data de 1 ianuarie 2014, autoritatea competenta din Romania informeaza Comisia Europeana cu privire la categoriile specifice de venituri si de capital prevazute la alin. (1) despre care au informatii disponibile, precum si orice modificari ulterioare care au fost aduse.

(3) Autoritatea competenta din Romania poate indica autoritatii competente a oricarui alt stat membru faptul ca nu doreste sa primeasca informatii referitoare la categoriile de venituri si de capital prevazute la alin. (1) ori ca nu doreste sa primeasca informatii cu privire la venitul sau la capitalul care nu depaseste un anumit plafon, iar Romania informeaza Comisia Europeana in acest sens. In cazul in care Romania nu informeaza Comisia Europeana despre oricare dintre categoriile cu privire la care detine informatii disponibile poate fi considerata drept stat care nu doreste sa primeasca informatii potrivit alin. (1).

(4) Inainte de data de 1 iulie 2016, autoritatea competenta din Romania pune la dispozitia Comisiei Europene, in fiecare an, statistici cu privire la volumul schimburilor automate si, in masura posibilului, informatii cu privire la costurile si beneficiile administrative si de alta natura relevante legate de schimburile care au avut loc si orice potentiale modificari atat pentru administratiile fiscale, cat si pentru terti.

(5) Comunicarea informatiilor are loc cel putin o data pe an, in termen de 6 luni de la sfarsitul anului fiscal din Romania pe parcursul caruia au devenit disponibile informatiile.

(6) In cazul in care Romania convine cu alte state membre sa faca automat schimb de informatii referitoare la categorii suplimentare de venituri si de capital in cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale pe care le incheie, Romania comunica acordurile respective Comisiei Europene care le pune la dispozitia tuturor celorlalte state membre.

SECTIUNEA a 3-a Schimbul spontan de informatii

Art. 109^13 Sfera de aplicare si conditiile schimbului spontan de informatii

(se aplica din 1 ianuarie 2015)

(1) Autoritatea competenta din Romania comunica autoritatii competente din orice alt stat membru interesat informatiile prevazute la art. 109^5 alin. (1), in oricare dintre urmatoarele situatii:

a) autoritatea competenta din Romania are dovezi pe baza carora presupune ca pot exista pierderi fiscale intr-un alt stat membru;

b) o persoana impozabila obtine o reducere ori o scutire de impozit in Romania care ar putea determina o marire a impozitului sau o obligatie de plata a impozitului intr-un alt stat membru;

c) afacerile intre o persoana impozabila din Romania si o persoana impozabila din alt stat membru sunt realizate printr-una sau mai multe tari, astfel incat sa rezulte o scadere a impozitului in Romania ori in celalalt stat membru sau in amandoua;

d) autoritatea competenta din Romania are dovezi pe baza carora presupune ca poate avea loc o diminuare a impozitului in urma unor transferuri artificiale ale profiturilor in cadrul unor grupuri de intreprinderi;

e) informatiile transmise unui stat membru de catre autoritatea competenta a altui stat membru au permis obtinerea unor informatii care pot fi importante in evaluarea impozitului datorat in cel de al doilea stat membru.

(2) Autoritatea competenta din Romania poate sa comunice, prin schimb spontan, autoritatilor competente din celelalte state membre orice informatii de care are cunostinta si care pot fi utile acestora.

Art. 109^14 Termene pentru schimbul spontan de informatii

(1) Autoritatea competenta din Romania careia i se pun la dispozitie informatiile prevazute la art. 109^13 alin. (1) transmite informatiile respective autoritatii competente a oricarui alt stat membru interesat, cat de curand posibil, dar nu mai tarziu de o luna de la data la care informatiile au fost puse la dispozitie.

(2) Autoritatea competenta din Romania careia i se comunica informatiile in temeiul art. 109^13 confirma, daca este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informatii autoritatii competente care le-a furnizat, fara intarziere, dar nu mai mult de 7 zile lucratoare de la primire.

CAP. III Alte forme de cooperare administrativa

SECTIUNEA 1 Prezenta in birourile administrative si participarea la anchetele administrative

Art. 109^15 Sfera de aplicare si conditii

(1) Prin acord intre autoritatea solicitanta din alt stat membru si autoritatea solicitata din Romania si potrivit conditiilor stabilite de aceasta din urma, functionarii imputerniciti de autoritatea solicitanta din alt stat membru pot, in vederea schimbului de informatii prevazut la art. 109^5 alin. (1), sa fie prezenti in birourile in care isi desfasoara activitatea autoritatile administrative ale Romaniei si/sau sa fie prezenti la anchetele administrative efectuate pe teritoriul Romaniei. In cazul in care informatiile solicitate sunt incluse in documente la care functionarii autoritatii solicitate din Romania au acces, functionarii autoritatii solicitante din alt stat membru primesc copii ale acestor documente.

(2) In masura in care acest lucru este permis potrivit legislatiei din Romania , acordul prevazut la alin. (1) poate prevedea ca, atunci cand functionarii autoritatii solicitante din alt stat membru sunt prezenti in timpul anchetelor administrative, ei pot intervieva diverse persoane si pot examina diverse registre. Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete de a respecta masurile de control luate de functionarii autoritatii solicitante din alt stat membru este tratat de catre autoritatea solicitata din Romania drept un refuz impotriva propriilor sai functionari.

(3) Functionarii imputerniciti de statul membru solicitant prezenti in Romania potrivit alin. (1) trebuie sa fie in masura sa prezinte in orice moment o imputernicire scrisa in care le sunt indicate identitatea si calitatea oficiala.

SECTIUNEA a 2-a Cooperarea administrativa prin efectuarea de controale simultane

Art. 109^16 Controale simultane

(1) In cazul in care Romania convine, cu unul sau mai multe state membre, sa efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul propriu, ale uneia ori mai multor persoane care prezinta un interes comun sau complementar, pentru a face schimb cu informatiile astfel obtinute, sunt aplicabile prevederile alin. (2)-(4).

(2) Autoritatea competenta din Romania identifica in mod independent persoanele pentru care intentioneaza sa propuna un control simultan. Ea notifica autoritatilor competente din celelalte state membre implicate orice cazuri pentru care propune efectuarea unui control simultan si indica motivele acestei alegeri, precum si perioada in care trebuie efectuate aceste controale.

(3) Autoritatea competenta din Romania decide daca doreste sa participe la controalele simultane si confirma autoritatii competente care a propus controlul simultan acordul sau sau ii comunica refuzul sau motivat.

(4) Autoritatea competenta din Romania desemneaza un reprezentant insarcinat cu supravegherea si coordonarea operatiunii de control.

SECTIUNEA a 3-a Notificari administrative

Art. 109^17 Cereri de notificare

(1) La cererea autoritatii competente a unui stat membru, autoritatea competenta din Romania comunica destinatarului, potrivit art. 44, toate actele si deciziile emise de autoritatile administrative ale statului membru solicitant si care se refera la aplicarea pe teritoriul sau a legislatiei privind taxele si impozitele reglementate de prezentul titlu.

(2) Cererile de notificare precizeaza obiectul actului sau al deciziei care trebuie notificat(a) si indica numele si adresa destinatarului, precum si orice alte informatii care pot facilita identificarea acestuia.

(3) Autoritatea solicitata din Romania informeaza de indata autoritatea solicitanta din alt stat membru cu privire la raspunsul sau la cererea respectiva si ii comunica, in special, data la care actul sau decizia a fost notificat(a) destinatarului.

(4) Autoritatea solicitanta din Romania formuleaza o cerere de notificare in temeiul prezentului articol numai in cazul in care nu este in masura sa efectueze notificarea potrivit normelor care reglementeaza notificarea instrumentelor in cauza in Romania sau in cazul in care o astfel de notificare ar cauza dificultati disproportionate. Autoritatea competenta din Romania poate transmite orice document, prin scrisoare recomandata sau prin sisteme electronice de transmitere la distanta, in mod direct unei persoane aflate pe teritoriul unui alt stat membru.

SECTIUNEA a 4-a Rezultatul utilizarii informatiilor

Art. 109^18 Conditii

(1) In cazul in care autoritatea competenta din Romania furnizeaza informatii in temeiul art. 109^9 sau art. 109^13, aceasta poate solicita autoritatii competente care primeste informatiile sa transmita rezultatul utilizarii informatiilor primite. In cazul in care i se solicita un asemenea raspuns, autoritatea competenta din Romania care a primit informatiile transmite autoritatii competente care a furnizat informatiile rezultatul utilizarii informatiilor, fara a aduce atingere normelor privind secretul fiscal si protectia datelor, aplicabile in Romania, in cel mai scurt timp posibil dar nu mai mult de 3 luni de la momentul in care se cunoaste rezultatul utilizarii informatiilor solicitate.

(2) Autoritatea competenta din Romania transmite anual celorlalte state membre rezultatul utilizarii informatiilor ce fac obiectul schimbului automat de informatii, potrivit masurilor practice convenite bilateral.

SECTIUNEA a 5-a Schimbul de experienta si de bune practici

Art. 109^19 Sfera de aplicare si conditii

(1) Impreuna cu Comisia Europeana si celelalte state membre, autoritatea competenta din Romania examineaza si evalueaza cooperarea administrativa prevazuta de prezentul titlu si fac schimb de experienta in scopul imbunatatirii acestei cooperari si, daca este cazul, al elaborarii unor norme in domeniile respective.

(2) Alaturi de Comisia Europeana si celelalte state membre, autoritatea competenta din Romania poate elabora orientari cu privire la orice aspect considerat necesar pentru schimbul de bune practici si schimbul de experienta.

CAP. IV Conditii aplicabile cooperarii administrative

Art. 109^20 Transmiterea de informatii si documente

(1) Informatiile comunicate Romaniei de catre statele membre sub orice forma potrivit prezentului titlu intra sub incidenta secretului profesional si se bucura de protectia conferita informatiilor de acest tip in temeiul legislatiei din Romania. Astfel de informatii pot fi utilizate pentru administrarea si aplicarea legislatiei din Romania referitoare la taxele si impozitele prevazute la art. 109^6. Aceste informatii pot fi utilizate, de asemenea, pentru evaluarea si aplicarea altor taxe si impozite prevazute laart. 178^2 sau pentru evaluarea si aplicarea contributiilor obligatorii la sistemul de securitate sociala. De asemenea, acestea pot fi folosite in legatura cu procedurile judiciare si administrative care pot implica sanctiuni, initiate ca urmare a incalcarii legislatiei fiscale, fara a aduce atingere normelor si dispozitiilor generale care reglementeaza drepturile faptuitorului, suspectului sau inculpatului ori contravenientului, precum si ale martorilor in cadrul acestor proceduri.

(2) Informatiile si documentele primite de Romania potrivit prezentului titlu pot fi utilizate in alte scopuri decat cele prevazute la alin. (1), cu permisiunea autoritatii competente a statului membru care comunica informatii potrivit prezentului titlu si numai in masura in care acest lucru este permis in temeiul legislatiei din Romania. O astfel de permisiune se acorda de Romania daca informatiile pot fi utilizate in scopuri asemanatoare in Romania.

(3) Daca autoritatea competenta din Romania considera ca informatiile primite de la autoritatea competenta a unui alt stat membru pot fi utile, in scopurile prevazute la alin. (1), autoritatii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urma, cu conditia ca aceasta transmitere sa respecte normele si procedurile prevazute de prezentul titlu. Autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea competenta a statului membru din care provin informatiile cu privire la intentia sa de a transmite informatiile respective unui stat membru tert. In situatia in care Romania este stat membru din care provin informatiile aceasta se poate opune transmiterii informatiilor respective in termen de 10 zile lucratoare de la data primirii comunicarii din partea statului membru care doreste sa transmita informatiile.

(4) Permisiunea de a utiliza potrivit alin. (2) informatiile transmise in temeiul alin. (3) poate fi acordata numai de catre autoritatea competenta din Romania.

(5) Informatiile, rapoartele, declaratiile si orice alte documente, precum si copiile certificate sau extrasele din aceste documente, obtinute de autoritatea solicitata din alt stat membru si comunicate autoritatii solicitante din Romania in temeiul prezentului titlu, pot fi invocate ca dovezi de catre organismele competente din Romania, in acelasi mod ca informatiile, rapoartele, declaratiile si orice alte documente similare furnizate de o autoritate din Romania.

Art. 109^21 Limite

(1) Autoritatea solicitata din Romania furnizeaza autoritatii solicitante dintr-un alt stat membru informatiile prevazute la art. 109^9, cu conditia ca autoritatea solicitanta sa fi epuizat sursele uzuale de informatii pe care le-ar fi putut utiliza in aceasta situatie pentru a obtine informatiile solicitate, fara a risca sa puna in pericol atingerea scopului urmarit. Autoritatea solicitanta din Romania solicita informatiile prevazute la art. 109^9 autoritatii solicitate din alt stat membru numai in situatia in care au fost epuizate sursele uzuale de informatii pe care le-ar fi putut utiliza in aceasta situatie pentru a obtine informatiile solicitate, fara a risca sa puna in pericol atingerea scopului urmarit.

(2) Prezentul titlu nu impune Romaniei obligatia de a efectua anchete sau de a comunica informatii, in cazul in care efectuarea acestor anchete sau obtinerea informatiilor respective pentru propriile scopuri ar fi contrara legislatiei din Romania.

(3) Autoritatea competenta din Romania poate refuza sa furnizeze informatii, in cazul in care statul membru solicitant nu este in masura, din motive juridice, sa furnizeze informatii similare.

(4) Furnizarea de informatii poate fi refuzata in cazul in care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial ori profesional sau a unui procedeu comercial ori a unor informatii a caror divulgare ar fi contrara ordinii publice.

(5) Autoritatea solicitata din Romania comunica autoritatii solicitante din alt stat membru motivele refuzului de a raspunde la cererea de informatii.

Art. 109^22 Obligatii

(1) In cazul in care un stat membru solicita informatii in temeiul prezentului titlu, Romania recurge la mecanismul sau de colectare de informatii pentru a obtine informatiile solicitate, chiar daca acestea nu ii sunt necesare pentru propriile scopuri fiscale. Aceasta obligatie nu aduce atingere art. 109^21 alin. (2)-(4), ale caror dispozitii nu pot fi in niciun caz interpretate in sensul autorizarii Romaniei sa refuze furnizarea informatiilor pentru simplul motiv ca acestea nu prezinta un interes national.

(2) Prevederile art. 109^21 alin. (2) si (4) nu pot fi in niciun caz interpretate ca permitand autoritatii solicitate din Romania sa refuze furnizarea de informatii pentru simplul motiv ca aceste informatii sunt detinute de o banca, de o alta institutie financiara, de o persoana desemnata ori care actioneaza in calitate de agent sau de administrator, sau ca informatiile respective se refera la participatiile la capitalul unei persoane.

(3) Fara a aduce atingere alin. (2), Romania poate refuza transmiterea informatiilor solicitate in cazul in care aceste informatii se refera la perioade de impozitare dinainte de data de 1 ianuarie 2011, iar transmiterea unor astfel de informatii ar fi putut fi refuzata in temeiul art. 124^35 alin. (1) din Codul fiscal daca ar fi fost solicitate inainte de data de 11 martie 2011.

Art. 109^23 Largirea cooperarii extinse oferite unei tari terte

In cazul in care Romania ofera unei tari terte o cooperare mai extinsa decat cea prevazuta de prezentul titlu, Romania nu poate refuza o astfel de cooperare extinsa cu niciunul dintre celelalte state membre care doresc sa initieze o astfel de cooperare extinsa reciproca cu Romania.

Art. 109^24 Formulare-tip si formate electronice

(1) Cererile de informatii si de anchete administrative formulate potrivit art. 109^9 si raspunsurile aferente, confirmarile de primire, cererile de informatii generale suplimentare si declaratiile de incapacitate sau de refuz formulate in temeiul art. 109^11 se trimit, in masura posibilului, pe baza unui formular-tip adoptat de Comisia Europeana potrivit procedurii prevazute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal si de abrogare a Directivei 77/99/CEE . Formularele-tip pot fi insotite de rapoarte, declaratii sau orice alte documente, precum si de copii certificate ori de extrase din acestea.

(2) Formularul-tip prevazut la alin. (1) include cel putin urmatoarele informatii care trebuie furnizate de catre autoritatea solicitanta:

a) identitatea persoanei care face obiectul examinarii sau al anchetei;

b) scopul fiscal urmarit.

(3) In masura in care se cunosc si in acord cu evolutiile internationale, autoritatea solicitanta din Romania poate furniza numele si adresa oricarei persoane despre care se crede ca detine informatiile solicitate, precum si orice element care poate facilita colectarea de informatii de catre autoritatea solicitata din alt stat membru.

(4) Informatiile spontane si confirmarea acestora, prevazute la art. 109^13 si, respectiv, art. 109^14, cererile de notificari administrative prevazute la art. 109^17 si rezultatul utilizarii informatiilor prevazut la art. 109^18 se transmit prin intermediul formularului-tip adoptat de Comisia Europeana potrivit procedurii prevazute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE.

(5) Schimbul automat obligatoriu de informatii prevazut la art. 109^12 se efectueaza utilizand un format electronic standardizat conceput pentru facilitarea unui astfel de schimb automat si bazat pe formatul electronic existent in temeiul art. 124^8 din Codul fiscal, care trebuie utilizat pentru toate tipurile de schimburi automate de informatii, adoptat de Comisia Europeana potrivit procedurii prevazute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE .

Art. 109^25 Masuri practice

(1) Informatiile comunicate in temeiul prezentului titlu se furnizeaza, in masura posibilului, prin mijloace electronice, utilizand reteaua CCN.

(2) In situatia in care Comisia Europeana efectueaza orice adaptare a retelei CCN, Romania este responsabila sa efectueze orice adaptare a sistemelor sale necesara pentru a permite schimbul de informatii de acest tip prin intermediul retelei CCN. Romania renunta la orice cerere de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentului titlu, exceptand, dupa caz, cheltuielile cu onorariile platite expertilor.

(3) Cererile de cooperare, inclusiv cererile de notificare, si documentele anexate pot fi redactate in orice limba aleasa de comun acord de autoritatea solicitata si autoritatea solicitanta. Cererile respective sunt insotite de o traducere in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membru al autoritatii solicitate numai in situatii speciale, cand autoritatea solicitata motiveaza cererea de traducere.

Art. 109^26 Obligatii speciale

Autoritatea competenta din Romania dispune toate masurile necesare pentru:

a) a asigura o coordonare interna eficace a masurilor de organizare prevazute la art. 109^8;

b) a stabili o cooperare directa cu autoritatile celorlalte state membre, prevazute la art. 109^8;

c) a asigura buna functionare a sistemului de cooperare administrativa prevazut de prezentul titlu.

CAP. V Relatiile cu Comisia Europeana

Art. 109^27 Evaluare

(1) Autoritatea competenta din Romania impreuna cu statele membre si Comisia Europeana examineaza si evalueaza functionarea sistemului de cooperare administrativa prevazut de Directiva 2011/16/UE si transpusa prin prezentul titlu.

(2) Autoritatea competenta din Romania transmite Comisiei Europene orice informatii pertinente necesare pentru evaluarea eficacitatii cooperarii administrative prevazute de prezentul titlu in ceea ce priveste combaterea fraudei si a evaziunii fiscale.

(3) Autoritatea competenta din Romania transmite Comisiei Europene o evaluare anuala a eficacitatii schimbului automat obligatoriu de informatii prevazut la art. 109^12, precum si rezultatele practice obtinute. Formularul si conditiile de transmitere a evaluarii anuale se adopta de catre Comisia Europeana potrivit procedurii prevazute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE.

(4) Informatiile comunicate Comisiei Europene de autoritatea competenta din Romania in temeiul alin. (2) si (3), precum si orice raport sau document elaborat de Comisia Europeana pe baza acestor informatii pot fi transmise altor state membre. Astfel de informatii transmise Romaniei intra sub incidenta secretului profesional si beneficiaza de protectia acordata informatiilor asemanatoare conform legislatiei din Romania. Rapoartele si documentele intocmite de Comisia Europeana pot fi utilizate de Romania doar in scopuri analitice, fara a se publica sau a se pune la dispozitia unei alte persoane ori a unui alt organism fara acordul expres al Comisiei Europene.

CAP. VI Relatiile cu tarile terte

Art. 109^28 Schimbul de informatii cu tarile terte

(1) In cazul in care autoritatea competenta din Romania primeste de la o tara terta informatii care sunt in mod previzibil relevante pentru administrarea si aplicarea legilor din Romania in privinta taxelor si impozitelor prevazute la art. 109^6, autoritatea competenta din Romania poate, in masura in care acest lucru este permis in temeiul unui acord cu tara terta respectiva, sa comunice aceste informatii autoritatilor competente ale statelor membre pentru care ar putea fi utile si oricarei autoritati solicitante din alt stat membru.

(2) Autoritatea competenta din Romania poate transmite unei tari terte, potrivit normelor interne privind comunicarea datelor cu caracter personal catre tarile terte, informatii obtinute in temeiul prezentului titlu, daca toate conditiile de mai jos sunt indeplinite:

a) autoritatea competenta a statului membru din care provin informatiile si-a dat acordul cu privire la comunicarea acestora;

b) tara terta in cauza s-a angajat sa coopereze pentru strangerea dovezilor care sa ateste caracterul neregulamentar sau ilegal al tranzactiilor care sunt susceptibile sa contravina legislatiei fiscale ori sa constituie o incalcare a acesteia.

CAP. VII Dispozitii generale si finale

Art. 109^29 Protectia datelor

Toate schimburile de informatii efectuate in temeiul prezentului titlu se realizeaza cu respectarea Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare.

TITLUL VIII

Colectarea creantelor fiscale

CAP. 1 Dispozitii generale

Art. 110 Colectarea creantelor fiscale

(1) In sensul prezentului titlu, colectarea consta in exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale.

(2) Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.

(3) Titlul de creanța este actul prin care se stabilește și se individualizeaza creanța fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptațite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:

a) decizia de impunere;

b) declarația fiscala;

c) decizia referitoare la obligații de plata accesorii;

d) declarația vamala;

e) decizia prin care se stabilesc și se individualizeaza datoria vamala, impozitele, taxele și alte sume care se datoreaza in vama, potrivit legii, inclusiv accesoriile;

f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, intocmit de organul prevazut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;

g) decizia de atragere a raspunderii solidare emisa potrivit art. 28;

h) ordonanța procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instanței judecatorești ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte, in cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecatoreasca.

Norme metodologice

Art. 110^1 Evidenta creantelor fiscale

(1) In scopul exercitarii activitatii de colectare a creantelor fiscale, organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala organizeaza, pentru fiecare contribuabil, evidenta creantelor fiscale si modul de stingere a acestora.

(2) Contribuabilii au acces la informatiile din evidenta creantelor fiscale potrivit procedurii aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. 111 Termenele de plata

(1) Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza.

(2) Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, astfel:

a) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1 - 15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;

b) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16 - 31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare.

(3) Pentru obligatiile fiscale esalonate sau amanate la plata, precum si pentru accesoriile acestora termenul de plata se stabileste prin documentul prin care se acorda inlesnirea respectiva.

(4) Pentru creantele fiscale, administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, care nu au prevazute termene de plata, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

(4^1) Pentru creantele fiscale stabilite pe baza declaratiilor fiscale carora li se aplica prevederile art. 114 alin. (2^1) si care au termenul de plata diferit de data de 25, acesta se inlocuieste cu data de 25 a lunii prevazute de actul normativ care le reglementeaza.

(5) Pentru creantele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevazute termene de plata, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului internelor si reformei administrative si al ministrului economiei si finantelor.

(6) Contributiile sociale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, dupa calcularea si retinerea acestora conform reglementarilor legale in materie, se vireaza pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale.

(7) *** Abrogat.

(8) *** Abrogat.

(9) *** Abrogat.

Nota : Conform cu Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 :

"ART. XI

(1) Pentru obligatiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitatile de intarziere se anuleaza sau se reduc, astfel:

a) penalitatile de intarziere se anuleaza daca obligatiile principale si dobanzile aferente acestora se sting prin plata voluntara sau compensare pana la 31 decembrie 2011;

b) penalitatile de intarziere se reduc cu 50% daca obligatiile principale si dobanzile aferente acestora se sting prin plata voluntara sau compensare pana la 30 iunie 2012.

(2) Pentru dobanzile datorate pana la data stingerii si stabilite prin decizii comunicate dupa aceasta data, conditia se considera indeplinita daca dobanzile se sting pana la termenul de plata prevazut la art. 111 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(3) In cazul prevazut la alin. (1), se desfiinteaza, total sau partial, chiar daca impotriva acestora s-au exercitat ori nu cai de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii aferente creantelor fiscale principale, stinse potrivit alin. (1).

(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplica in mod corespunzator si pentru o cota de 50% din majorarile de intarziere, reprezentand componenta de penalitate a acestora, aferente obligatiilor fiscale stinse prin plata sau compensare."

Art. 111^1 Prevederi speciale privind scadenta si declararea creantelor fiscale

Creantele fiscale pentru care, potrivit Codului fiscal sau altor legi care le reglementeaza, scadenta si termenul de declarare se implinesc la 25 decembrie sunt scadente si se declara pana la data de 21 decembrie. In situatia in care data de 21 decembrie este zi nelucratoare, creantele fiscale sunt scadente si se declara pana in ultima zi lucratoare anterioara datei de 21 decembrie.

Art. 112 Certificatul de atestare fiscala

(1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal competent la solicitarea contribuabililor. Certificatul se emite si din oficiu sau la solicitarea altor autoritati publice, in cazurile si in conditiile prevazute de reglementarile legale in vigoare. Prevederile art. 11 se aplica in mod corespunzator.

(2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse in evidenta pe platitor a organului fiscal competent si cuprinde creantele fiscale exigibile, existente in sold in ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumita luna de referinta, si neachitate pana la data eliberarii acestuia.

(3) In situatia in care se emit certificate de atestare fiscala in primele 5 zile lucratoare ale lunii, acestea vor cuprinde creantele fiscale exigibile, existente in sold la sfarsitul lunii anterioare lunii de referinta si neachitate pana la data eliberarii acestora.

(4) Certificatul de atestare fiscala se emite in termen de 5 zile lucratoare de la data depunerii cererii si poate fi utilizat de persoana interesata pe o perioada de pana la 30 de zile de la data eliberarii. In cazul persoanelor fizice, perioada in care poate fi utilizat este de pana la 90 de zile de la data eliberarii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, in original sau in copie legalizata, oricarui solicitant.

(4^1) Organul fiscal emitent poate inscrie in certificatul de atestare fiscala sumele certe, lichide si exigibile pe care contribuabilul solicitant le are de incasat de la autoritati contractante definite potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 337/2006. Inscrierea se face in baza unui document eliberat de autoritatea contractanta prin care se certifica ca sumele sunt certe, lichide si exigibile.

(5) In certificatul de atestare fiscala vor fi cuprinse orice alte mentiuni cu privire la situatia fiscala a contribuabilului, prevazute prin ordin al ministrului finantelor publice.

(6) Orice persoana care detine parti sociale la o societate comerciala poate solicita eliberarea unui certificat de atestare fiscala al societatii.

Art. 113 Certificatul de atestare fiscala emis de autoritatile administratiei publice locale

(1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal competent al autoritatii administratiei publice locale, la solicitarea contribuabilului sau a notarului, respectiv a imputernicitului acestuia, conform delegarii date de catre contribuabil.

(3) Certificatul de atestare fiscala se emite in termen de cel mult doua zile lucratoare de la data solicitarii si poate fi utilizat de contribuabil pe toata perioada lunii in care se emite. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, in original sau in copie legalizata, oricarui solicitant.

(4) Pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor fiscale de plata datorate autoritatii administratiei publice locale in a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza, potrivit alin. (2), inclusiv sumele reprezentand amenzi existente in evidenta organului fiscal. Pentru bunul care se instraineaza, impozitul datorat este cel recalculat pentru a reflecta perioada din an in care impozitul se aplica persoanei care instraineaza, potrivit Codului fiscal.

(5) Actele prin care se instraineaza cladiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu incalcarea prevederilor alin. (4), sunt nule de drept.

(6) Prevederile alin. (4) si (5) nu sunt aplicabile in cazul procedurii de executare silita, procedurii insolventei si procedurilor de lichidare.

CAP. 2 Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire

Art. 114 Dispozitii privind efectuarea platii

(1) Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.

(2) *** Abrogat.

(2^1) Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, intr-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru obligatiile datorate bugetului de stat si a unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligatii de plata.

(2^2) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, dupa caz, proportional cu obligatiile datorate.

(2^3) In cazul in care suma platita nu acopera obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea in cadrul fiecarui buget sau fond se face in urmatoarea ordine:

a) pentru toate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursa;

b) pentru toate celelalte obligații fiscale principale;

c) pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilorprevazute la lit. a) și b).

(2^4) Metodologia de distribuire a sumelor platite in contul unic si de stingere a obligatiilor fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(2^5) Plata obligatiilor fiscale, altele decat cele prevazute la alin. (2^1), se efectueaza de catre debitori, distinct pe fiecare impozit, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat.

(2^6) In situatia in care plata se efectueaza de catre o alta persoana decat debitorul, dispozițiile art. 1.472 si 1.474 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator

(art. 2^1-2^6 se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeasi data se abroga prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.

Pentru contribuabilii care platesc integral si la termenele prevazute de lege obligatiile fiscale si care nu au alte obligatii fiscale restante, prevederile se aplica pentru plata obligatiilor fiscale incepand cu cele aferente lunii septembrie 2007.)

(2^7) Prin excepție de la prevederile alin. (2^2), in cazul in care debitorii beneficiaza de inlesniri la plata potrivit reglementarilor legale in vigoare ori se afla sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificarile și completarile ulterioare, distribuirea sumelor achitate in contul unic se efectueaza de catre organul fiscal competent, potrivit ordinii prevazute la art. 115 alin. (1) sau (3), dupa caz, indiferent de tipul de creanța.

(3) In cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:

a) in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;

b) in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, inscrisa pe mandatul postal;

c) in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum aceasta informatie este transmisa prin mesajul electronic de plata de catre institutia bancara initiatoare, potrivit reglementarilor specifice in vigoare, cu exceptia situatiei prevazute la art. 121, data putand fi dovedita prin extrasul de cont al contribuabilului;

c^1) in cazul platilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuata tranzactia, astfel cum este confirmata prin procedura de autorizare a acesteia; procedura si categoriile de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat care pot fi platite prin intermediul cardurilor bancare se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

d) pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data inregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus si anulat timbrele datorate potrivit legii.

(4) Pentru creantele fiscale administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua indreptarea erorilor din documentele de plata intocmite de acesta si va considera valabila plata de la momentul efectuarii acesteia, in suma si din contul debitorului inscrise in documentul de plata, cu conditia debitarii contului acestuia si a creditarii unui cont bugetar.

(5) Prevederile alin. (4) se aplica in mod corespunzator si de catre celelalte autoritati publice care, potrivit legii, administreaza creante fiscale.

(6) Cererea poate fi depusa in termen de 5 ani, sub sancțiunea decaderii. Termenul incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a efectuat plata.

(7) Procedura de indreptare a erorilor va fi aprobata prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

Norme metodologice

(8) – (16) *** Abrogate.

Art. 115 Ordinea stingerii datoriilor

(1) Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii si alte sume reprezentand creante fiscale prevazute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanta fiscala principala pe care o stabileste contribuabilul sau care este distribuita, potrivit prevederilor art. 114, de catre organul fiscal competent, dupa caz, stingerea efectuandu-se, de drept, in urmatoarea ordine:

a) sumele datorate in contul ratei din luna curenta din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat o esalonare la plata, precum si dobanda sau majorarea de intarziere, dupa caz, datorata in luna curenta din grafic sau suma amanata la plata, impreuna cu dobanda sau majorarea de intarziere, dupa caz, datorata pe perioada amanarii, in cazul in care termenul stabilit pentru plata sumelor respective se implineste in luna curenta, precum si obligatiile fiscale curente de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii inlesnirii acordate;

b) toate obligațiile fiscale principale, in ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, in ordinea vechimii. In cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare in plata, se aplica prevederile art. 175 alin. (4^1)

c) sumele datorate in contul urmatoarelor rate din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonarea, pana la concurenta cu suma esalonata la plata sau pana la concurenta cu suma achitata, dupa caz, precum si suma amanata la plata impreuna cu dobanda sau majorarea de intarziere datorata pe perioada amanarii, dupa caz;

d) obligatiile cu scadente viitoare, la solicitarea contribuabilului.

(2) Vechimea obligatiilor fiscale de plata se stabileste astfel:

a) in functie de scadenta, pentru obligatiile fiscale principale;

b) in functie de data comunicarii, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de organele competente, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii;

c) in functie de data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil.

(3) Pentru debitorii care se afla sub incidenta Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, ordinea de stingere este urmatoarea:

a) obligatii fiscale cu termene de plata dupa data deschiderii procedurii insolventei, in ordinea vechimii, cu exceptia celor prevazute in planul de reorganizare confirmat;

b) sume datorate in contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare judiciara confirmat, precum si obligatiile accesorii datorate pe perioada reorganizarii, daca in plan s-au prevazut calcularea si plata acestora;

c) obligatii fiscale datorate si neachitate cu termene de plata anterioare datei la care s-a deschis procedura insolventei, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora, in situatia contribuabililor aflati in stare de faliment;

d) alte obligatii fiscale in afara celor prevazute la lit. a) - c).

(3^1) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul contribuabililor care beneficiaza de ajutor de stat sub forma de subventii de la bugetul de stat pentru completarea veniturilor proprii, potrivit legii, se sting cu prioritate obligatiile fiscale aferente perioadei fiscale la care se refera subventia, indiferent daca plata este efectuata din subventie sau din veniturile proprii.

(3^2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), in cazul obligatiilor fiscale de plata stabilite de organele de inspecție fiscala, precum si a amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligatia fiscala sau amenda pe care o alege contribuabilul. (Se aplica incepand cu data de 1 noiembrie 2012).

(4) Organul fiscal competent va comunica debitorului modul in care a fost efectuata stingerea datoriilor prevazuta la alin. (1), cu cel putin 5 zile inainte de urmatorul termen de plata a obligatiilor fiscale.

(5) *** Abrogat

Norme metodologice

Art. 115^1 Reguli speciale privind stingerea creantelor fiscale prin plata sau compensare

(1) Platile efectuate de catre debitori nu se distribuie si nu sting obligatiile fiscale inscrise in titluri executorii pentru care executarea silita este suspendata in conditiile art. 148 alin. (2) lit. a) si d), cu exceptia situatiei in care contribuabilul opteaza pentru stingerea acestora potrivit art. 115 alin. (3^2).

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul stingerii obligatiilor fiscale prin compensare.

Art. 116 Compensarea

(1) Prin compensare se sting creantele statului sau unitatilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat, de restituit sau de plata de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, cu conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica, inclusiv unitatile subordonate acesteia.

(2) Creantele fiscale ale debitorului se compenseaza cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proporțional, cu respectarea conditiilor prevazute la alin.(1).

(3) Creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele fiscale ale debitorului reprezentand sume de restituit de aceeasi natura. Eventualele diferențe ramase se compenseaza cu alte obligatii fiscale ale debitorului, in ordinea prevazuta la alin. (2).

(4) Daca legea nu prevede altfel, compensarea opereaza de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.

(5) In sensul prezentului articol, creantele sunt exigibile:

a) la data scadenței, potrivit art. 111;

b) la termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, in limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii;

c) la data depunerii cererii de restituire, in limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adaugata, dupa caz, depuse potrivit Codului fiscal;

d) la data comunicarii deciziei, pentru obligatiile fiscale principale, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;

e) la data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil;

f) la data comunicarii actului de individualizare a sumei, pentru obligațiile de plata de la buget;

g) la data primirii, in conditiile legii, de catre organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte institutii, in vederea executarii silite;

h) la data nasterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art. 117, astfel:

1. la data platii pentru sumele achitate in plus fata de obligatiile fiscale datorate;

2. la data prevazuta de lege pentru depunerea declaratiei anuale de impozit pe profit, in cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuala, potrivit legii. Restituirea se face in limita sumei ramase dupa regularizarea impozitului anual cu platile anticipate neachitate;

3. la data emiterii deciziei de impunere anuala, in cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuala, potrivit legii. Restituirea se face in limita sumei ramase dupa regularizarea impozitului anual cu platile anticipate neachitate;

4. la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art. 170;

5. la data prevazuta de lege pentru depunerea declaratiei fiscale, in cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevazuta la art. 117^2;

6. la data depunerii cererii de restituire, in limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.

(5^1) Creanțele fiscale rezultate din cesiunea notificata potrivit prevederilor art. 30 se sting prin compensare cu obligațiile cesionarului la data notificarii cesiunii.

(6) Compensarea se constata de catre organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozitiile art.115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile in mod corespunzator.

(7) Organul fiscal competent comunica debitorului decizia cu privire la efectuarea compensarii, in termen de 7 zile de la data efectuarii operațiunii.

Norme metodologice

Art. 117 Restituiri de sume

(1) Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:

a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta;

b) cele platite in plus fata de obligatia fiscala;

c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul;

d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;

e) cele de rambursat de la bugetul de stat;

f) cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

g) cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art. 170;

h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, in temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere.

(2^1) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), sumele incasate prin poprire, in plus fata de creantele fiscale pentru care s-a infiintat poprirea, se restituie din oficiu de organul fiscal in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la data incasarii.

(3) Diferentele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei (RON) vor ramane in evidenta fiscala spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmand a se restitui atunci cand suma cumulata a acestora depaseste limita mentionata.

(4) Prin exceptie de la alin. (3), diferentele mai mici de 5 lei (RON) se vor putea restitui in numerar numai la solicitarea contribuabilului.

(5) In cazul restituirii sumelor in valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, in lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se dispune restituirea.

(6) Daca debitorul inregistreaza obligatii fiscale restante, sumele prevazute la alin. (1), (2) si (2^1), se vor restitui numai dupa efectuarea compensarii potrivit prezentului cod.

(7) In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decat obligatiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.

(8) In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat suma reprezentand obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului.

(9) Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobanzilor prevazute la art. 124, se aproba prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

Art. 117^1 Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adaugata

(se aplica deconturilor cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare aferente perioadelor fiscale care se incheie dupa data de 1 martie 2014)

(1) Taxa pe valoarea adaugata solicitata la rambursare prin deconturile cu suma negativa de taxa pe valoare adaugata cu optiune de rambursare se ramburseaza de organul fiscal potrivit procedurii si conditiilor aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.

(2) Organul fiscal decide in conditiile prevazute in ordin daca efectueaza inspectia fiscala anterior sau ulterior aprobarii rambursarii, in baza unei analize de risc.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), in cazul decontului cu suma negativa de taxa pe valoarea adaugata cu optiune de rambursare pentru care suma solicitata la rambursare este de pana la 45.000 lei, organul fiscal ramburseaza taxa cu efectuarea, ulterior, a inspectiei fiscale.

(4) Dispozitiile alin. (3) nu se aplica:

a) in cazul in care contribuabilul are inscrise in cazierul fiscal fapte care sunt sanctionate ca infractiuni;

b) in cazul in care organul fiscal, pe baza informatiilor detinute, constata ca exista riscul unei rambursari necuvenite.

(5) Ori de cate ori, in conditiile prezentului articol, rambursarea se aproba cu inspectie fiscala ulterioara, inspectia fiscala se decide in baza unei analize de risc potrivit art. 100.

Art. 117^2 Prevederi speciale privind restituirea creantelor fiscale colectate prin retinere la sursa

(1) In situatia in care platitorul a retinut la sursa un impozit pe venit in cuantum mai mare decat cel legal datorat, restituirea acestuia se efectueaza de catre platitor, la cererea contribuabilului depusa in termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea prevazut la art. 135.

(2) Sumele restituite de catre platitor se regularizeaza de catre acesta cu obligatiile fiscale de acelasi tip datorate in perioada fiscala in care s-a efectuat restituirea. Pentru diferentele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 116 sau 117, dupa caz.

(3) In cazul contribuabililor nerezidenti care depun certificatul de rezidenta fiscala ulterior retinerii la sursa a impozitului de catre platitorul de venit, restituirea si regularizarea potrivit prezentului articol se efectueaza chiar daca pentru perioada fiscala in care creanta fiscala restituita a fost datorata s-a ridicat rezerva verificarii ulterioare ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale.

(4) Pentru impozitul pe venit care se regularizeaza potrivit prezentului articol, platitorul nu depune declaratie rectificativa.

(5) In situatia in care platitorul nu mai exista, restituirea impozitului pe venit retinut la sursa in cuantum mai mare decat cel legal datorat se efectueaza de catre organul fiscal competent, in baza cererii de restituire depuse de contribuabil. Prin organ fiscal competent se intelege organul fiscal competent pentru administrarea creantelor fiscale ale contribuabilului solicitant.

(6) Platitorul are obligatia de a corecta, daca este cazul, declaratiile informative corespunzatoare regularizarii efectuate.

Art. 118 Obligatia bancilor supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala

Bancile supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala si care efectueaza platile dispuse in limita incasarilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentand obligatii fiscale cuprinse in ordinele de plata emise de debitori si/sau creante fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi transmisa de organele fiscale.

CAP. 3 Dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere

Art. 119 Dispozitii generale privind dobanzi si penalitati de intarziere

(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere.

(2) Nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentand echivalentul in lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei.

(3) Dobanzile si penalitatile de intarziere se fac venit la bugetul caruia ii apartine creanta principala.

(4) Dobanzile si penalitatile de intarziere se stabilesc prin decizii intocmite in conditiile aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu exceptia situatiei prevazute la art. 142 alin. (6).

Art. 120 Dobanzi

(1) Dobanzile reprezinta echivalentul prejudiciului creat titularului creantei fiscale ca urmare a neachitarii de catre debitor a obligatiilor de plata la scadenta si se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(2) Pentru diferentele suplimentare de creante fiscale rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobanzile se datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei creantei fiscale pentru care s-a stabilit diferenta si pana la data stingerii acesteia inclusiv.

(3) In situatia in care diferentele rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative in raport cu sumele stabilite initial, se datoreaza dobanzi pentru suma datorata dupa corectare ori modificare, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii acesteia inclusiv.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:

a) pentru impozitele, taxele si contributiile stinse prin executare silita, pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. In cazul platii pretului in rate, dobanzile se calculeaza pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata, dobanzile sunt datorate de catre cumparator;

b) pentru impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat de catre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri si bunuri urmaribile, pana la data trecerii in evidenta separata, potrivit prevederilor art. 176.

(5) Modul de calcul al dobanzilor aferente sumelor reprezentand eventuale diferente intre impozitul pe profit platit la data de 25 ianuarie a anului urmator celui de impunere si impozitul pe profit datorat conform declaratiei de impunere intocmite pe baza situatiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(6) Pentru obligatiile fiscale neachitate la termenul de plata, reprezentand impozitul pe venit, se datoreaza dobanzi dupa cum urmeaza:

a) pentru anul fiscal de impunere, dobanzile pentru platile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plati anticipate se calculeaza pana la data platii debitului sau, dupa caz, pana la data de 31 decembrie;

b) dobanzile pentru sumele neachitate in anul de impunere potrivit lit. a), se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator pana la data stingerii acestora inclusiv;

c) in cazul in care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decat cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, dobanzile se recalculeaza, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui de impunere, la soldul neachitat in raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuala, urmand a se face regularizarea dobanzilor in mod corespunzator.

(7) Nivelul dobanzii este de 0,03% pentru fiecare zi de intarziere. (se aplica incepand cu 1 martie 2014)

Norme metodologice

Art. 120^1 Penalitati de intarziere

(1) Penalitatile de intarziere reprezinta sanctiunea pentru neindeplinirea obligatiilor de plata la scadenta si se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispozitiile art. 120 alin. (2)-(6) sunt aplicabile in mod corespunzator.

(2) Nivelul penalitatii de intarziere este de 0,02% pentru fiecare zi de intarziere.

(3) Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor.

(Acest articol intra in vigoare din 1 iulie 2013)

Art. 121 Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul platilor efectuate prin decontare bancara

(1) Nedecontarea de catre unitatile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat in termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii contului platitorului nu il exonereaza pe platitor de obligatia de plata a sumelor respective si atrage pentru acesta dobanzi si penalitati de intarziere la nivelul celor prevazute la art. 120 si 120^1, dupa termenul de 3 zile.

(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului si nedecontate de unitatile bancare, precum si a dobanzilor si penalitatilor de intarziere prevazute la alin. (1), platitorul se poate indrepta impotriva unitatii bancare respective.

Art. 122 Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul compensarii

In cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere sau majorarile de intarziere, dupa caz, se calculeaza pana la data prevazuta laart. 116 alin. (4).

Norme metodologice

Art. 122^1 Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul deschiderii procedurii insolventei

In cazul contribuabililor carora li s-a deschis procedura insolvenței, pentru creanțele fiscale nascute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței se datoreaza dobanzi și penalitați de intarziere potrivit legii care reglementeaza aceasta procedura.

Art. 122^2 Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul contribuabililor pentru care s-a pronuntat o hotarare de dizolvare

(1) Pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei inregistrarii hotararii de dizolvare a contribuabilului la registrul comertului, incepand cu aceasta data nu se mai datoreaza si nu se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere.

(2) In cazul in care prin hotarare judecatoreasca irevocabila a fost desfiintat actul care a stat la baza inregistrarii dizolvarii, se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere intre data inregistrarii la registrul comertului a actelor de dizolvare si data ramanerii irevocabile a hotararii de desfiintare.

Art. 123 Dobanzi in cazul inlesnirilor la plata

Pe perioada pentru care au fost acordate inlesniri la plata obligatiilor fiscale restante se datoreaza dobanzi pentru obligatiile fiscale ce fac obiectul inlesnirii la plata, cu exceptia celor prevazute la art. 119 alin. (2).

Norme metodologice

Art. 124 Dobanzi in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget

(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. (2) si (2^1) sau la art. 70, dupa caz, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor.

(1^1) In cazul creantelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligatii fiscale de plata si care au fost stinse anterior anularii, contribuabilul este indreptatit la dobanda incepand cu ziua in care a operat stingerea creantei fiscale individualizate in actul administrativ anulat si pana in ziua restituirii sau compensarii creantei contribuabilului rezultate in urma anularii actului administrativ fiscal. Aceasta prevedere nu se aplica in situatia in care contribuabilul a solicitat acordarea de despagubiri, in conditiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si in situatia prevazuta la art. 83 alin. (4^1).

(2) Nivelul dobanzii este cel prevazut la art. 120 alin. (7) si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de platitori.

Norme metodologice

Art. 124^1 Majorari de intarziere in cazul creantelor datorate bugetelor locale

(1) Prin exceptie de la prevederile art. 119 alin. (1) si art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata datorate bugetelor locale, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere.

(2) Nivelul majorarii de intarziere este de 2% din cuantumul obligatiilor fiscale principale neachitate in termen, calculata pentru fiecare luna sau fractiune de luna, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(3) Prevederile art. 119 —124 sunt aplicabile in mod corespunzator.

(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datoreaza dobanda. Nivelul si modul de calcul al dobanzii sunt cele prevazute la alin. (2)

CAP. 4 Inlesniri la plata

Art. 125 Inlesniri la plata obligatiilor fiscale

(1) La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligatiile fiscale restante, atat inaintea inceperii executarii silite, cat si in timpul efectuarii acesteia, inlesniri la plata, in conditiile legii.

(2) La cererea temeinic justificata a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritatile administratiei publice locale care administreaza aceste bugete, pot acorda, pentru obligatiile bugetare restante pe care le administreaza, urmatoarele inlesniri la plata:

a) esalonari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redeventelor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;

b) amanari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;

c) esalonari la plata majorarilor de intarziere de orice fel, cu exceptia majorarilor de intarziere datorate pe perioada de esalonare;

d) amanari si/sau scutiri ori amanari si/sau reduceri de majorari de intarziere, cu exceptia majorarilor de intarziere datorate pe perioada de amanare;

e) scutiri sau reduceri de impozite si taxe locale, in conditiile legii.

(3) Procedura de acordare a inlesnirilor la plata pentru creantele bugetare locale se stabileste prin acte normative speciale.

(4) Pentru acordarea inlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garantii.

(5) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele fizice, garantia este:

a) o suma egala cu doua rate medii din esalonare, reprezentand obligatii bugetare locale esalonate si majorari de intarziere calculate, in cazul esalonarilor la plata;

b) o suma rezultata din raportul dintre contravaloarea debitelor amanate si majorarile de intarziere calculate si numarul de luni aprobate pentru amanare la plata, in cazul amanarilor la plata.

(6) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele juridice, garantia este de 100% din totalul creantei bugetare locale pentru care s-a acordat inlesnirea.

CAP. 5 Constituirea de garantii

Art. 126 Constituirea de garantii

Organul fiscal solicita constituirea unei garantii pentru:

a) suspendarea executarii silite in conditiile art. 148 alin. (7);

b) ridicarea masurilor asiguratorii;

c) asumarea obligatiei de plata de catre alta persoana prin angajament de plata, in conditiile art. 25 alin. (2) lit. d);

d) in alte cazuri prevazute de lege.

Art. 127 Tipuri de garantii

Garantiile pentru luarea masurilor prevazute la art. 126 se pot constitui, in conditiile legii, prin:

a) consemnarea de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului;

b) scrisoare de garantie bancara;

c) ipoteca asupra unor bunuri imobile din tara;

d) gaj asupra unor bunuri mobile;

e) fidejusiune.

Norme metodologice

Art. 128 Valorificarea garantiilor

(1) Organul fiscal competent se indestuleaza din garanțiile depuse daca nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost constituite.

(2) In cazul garanțiilor prevazute la art. 127 lit. a) și b),organul fiscal va dispune instituției de credit ori unitații de trezorerie a statului, dupa caz, virarea sumei de bani in conturile de venituri bugetare corespunzatoare.

(3) Valorificarea garanțiilor prevazute la art. 127 lit. c)—e) se realizeaza prin modalitațile și procedurile prevazute de dispozițiile art. 159 alin. (2)—(7) și ale art. 160—171, care se aplica in mod corespunzator.

Norme metodologice

CAP. 6 Masuri asiguratorii

Art. 129 Poprirea si sechestrul asiguratoriu

(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.

(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.

(3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.

(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.

(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.

(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.

(7) Bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asiguratoriu pot fi valorificate:

a) de catre debitor cu acordul organului de executare, sumele obtinute consemnandu-se la dispozitia organului de executare;

b) prin vanzare in regim de urgenta in conditiile art. 159 alin. (4).

(8) In cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara.

(9) Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii prevazute la alin. (7) sunt lovite de nulitate absoluta.

(10) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

(11) Impotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 172.

Norme metodologice

Art. 130 Ridicarea masurilor asiguratorii

Masurile asiguratorii instituite potrivit art. 129 se ridica, prin decizie motivata, de catre creditorii fiscali, cand au incetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei prevazute la art. 127, dupa caz.

Norme metodologice

CAP. 7 Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului de a cere compensarea sau restituirea

Art. 131 Inceperea termenului de prescriptie

(1) Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.

(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.

Art. 132 Suspendarea termenului de prescriptie

Termenul de prescriptie prevazut la art. 131 se suspenda:

a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) in cazurile si in conditiile in care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii;

c) pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii;

d) cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita;

e) in alte cazuri prevazute de lege.

Art. 133 Intreruperea termenului de prescriptie

Termenul de prescriptie prevazut la art. 131 se intrerupe:

a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt mod a datoriei;

c) pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita;

d) in alte cazuri prevazute de lege.

Art. 134 Efecte ale implinirii termenului de prescriptie

(1) Daca organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.

(2) Sumele achitate de debitor in contul unor creante fiscale, dupa implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.

Norme metodologice

Art. 135 Prescriptia dreptului de a cere compensarea sau restituirea

Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.

CAP. 8 Stingerea creantelor fiscale prin executare silita

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

Art. 136 Organele de executare silita

(1) In cazul in care debitorul nu isi platește de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedeaza la actiuni de executare silita, potrivit prezentului cod, cu exceptia cazului in care exista o cerere de restituire/rambursare in curs de solutionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanța fiscala datorata de debitor.

(2) Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.

(3) Creantele bugetare care se incaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri proprii si cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum si creantele care se incaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de Banca de Export-Import a Romaniei EXIMBANK - S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod.

(4) Organele prevazute la alin. (2) si (3) sunt denumite in continuare organe de executare silita.

(4^1) Organele de executare prevazute la alin. (4) sunt competente și pentru executarea silita a creanțelor prevazute la art. 141 alin. (1^2).

(5) Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz. In cazul in care executarea silita se face prin poprire, aplicarea masurii de executare silita se face de catre organul de executare coordonator.

(5^1) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii solidare cu debitorul aflat in stare de insolvabilitate, in condițiile art. 27, ori in cazul prevazut la art.25 alin. (2) lit. e) revine organului de executare in a carui raza teritoriala iși are domiciliul fiscal debitorul sau organului de executare competent desemnat potrivit art. 33 alin. (3), dupa caz.

(5^2) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit dispozițiilor cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificarile și completarile ulterioare, revine organului de executare in acarui raza teritoriala iși are/și-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent sau organului de executare competent desemnat potrivit art. 33 alin. (3), dupa caz.

(5^3) Organul de executare coordonator in cazul prevazut la art. 164 alin. (2) este cel in a carui raza teritoriala iși are domiciliul fiscal sau iși desfașoara activitatea debitorul ale carui bunuri au fost adjudecate.

(6) In cazul in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita se efectueaza de organul de executare in conditiile prezentului cod.

(7) Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile.

(8) Organul de executare coordonator va sesiza in scris celelalte organe prevazute la alin. (5), comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata, situatia debitorului, contul in care se vor vira sumele incasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori veniturilor urmaribile.

(9) In cazul in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atat pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dispozitii legale, executarea silita se va face, potrivit dispozitiilor prezentului cod, de catre organele de executare prevazute de acesta.

(10) Cand se constata ca domiciliul fiscal al debitorului se afla in raza teritoriala a altui organ de executare, titlul executoriu impreuna cu dosarul executarii vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, daca este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

Art. 136^1 Reguli speciale privind executarea silita a creanțelor datorate bugetelor locale ale unitaților administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor

(1) Autoritațile administrației publice locale sunt obligate sa colaboreze și sa efectueze procedura de executare silita a creanțelor fiscale datorate bugetelor locale ale unitaților administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.

(2) In situația in care debitorul datoreaza impozite, taxe sau alte venituri la bugetul local și nu are bunuri urmaribile pe raza teritoriala a respectivei unitați administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unitații administrativ-teritoriale a municipiului, competența pentru efectuarea procedurii de executare silita revine organului fiscal in a carui raza teritoriala se afla bunurile urmaribile.

(3) Organul fiscal din cadrul autoritații administrației publice locale care administreaza creanțele fiscale prevazute la alin. (2), denumit in prezentul articol autoritate solicitanta, solicita, in scris, organului fiscal din cadrul autoritații administrației publice locale in a carui raza teritoriala se afla situate bunurile mobile sau imobile, denumit in prezentul articol autoritate solicitata, efectuarea procedurii de executare silita.

(4) Cererea conține, in mod obligatoriu, urmatoarele informații:

a) datele de identificare a debitorului;

b) valoarea creanței de recuperat;

c) valoarea creanțelor fiscale accesorii stabilite, potrivit legii, pana la data solicitarii;

d) contul in care se vireaza sumele incasate;

e) orice date necesare pentru identificarea bunurilor urmaribile, daca este cazul.

(5) Cererea este insoțita obligatoriu de o copie a titlului executoriu.

(6) Autoritatea solicitata confirma, in scris, primirea cererii, in termen de 10 zile de la data primirii.

(7) Autoritatea solicitata poate refuza efectuarea procedurii de executare silita in urmatoarele cazuri:

a) titlul executoriu nu este valabil;

b) cererea nu conține toate informațiile prevazute la alin. (4).

(8) Sumele realizate prin executare silita se vireaza autoritații solicitante. Prevederile art. 168 se aplica in mod corespunzator.

Art. 137 Executarea silita in cazul debitorilor solidari

(1) Organul de executare coordonator, in cazul debitorilor solidari, este cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.

(1^1) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii solidare in conditiile art. 27 si 28 revine organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul aflat in stare de insolvabilitate sau insolventa sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz.

(2) Organul de executare coordonator inscrie in intregime debitul in evidentele sale si ia masuri de executare silita, comunicand intregul debit organelor de executare in a caror raza teritoriala se afla domiciliile fiscale ale celorlalti codebitori, aplicandu-se dispozitiile art. 136.

(3) Organele de executare sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa inscrierea acestuia intr-o evidenta nominala, vor lua masuri de executare silita si vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate in contul debitorului, in termen de 10 zile de la realizarea acestora.

(4) Daca organul de executare coordonator, care tine evidenta intregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita facute de el insusi si de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara in scris acestora din urma sa inceteze de indata executarea silita.

Art. 138 Executorii fiscali

(1) Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii.

(2) Executorul fiscal este imputernicit in fata debitorului si a tertilor prin legitimatia de executor fiscal si delegatie emisa de organul de executare silita.

(3) In exercitarea atributiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silita, executorii fiscali pot:

a) sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in alte incinte unde acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;

b) sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile;

c) sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului.

(4) Executorul fiscal poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instantei judecatoresti competente potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.

(5) Accesul executorului fiscal in locuinta, in incinta de afaceri sau in orice alta incapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate efectua intre orele 6,00 - 20,00, in orice zi lucratoare. Executarea inceputa va putea continua in aceeasi zi sau in zilele urmatoare. In cazuri temeinic justificate de pericolul instrainarii unor bunuri, accesul in incaperile debitorului va avea loc si la alte ore decat cele mentionate, precum si in zilele nelucratoare, in baza autorizatiei prevazute la alin. (4).

(6) In absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in oricare dintre incaperile prevazute la alin. (3), executorul fiscal poate sa patrunda in acestea in prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al fortei publice si a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) si (5).

Art. 139 Executarea silita impotriva veniturilor bugetului general consolidat

Impozitele, taxele, contributiile si orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmarite de nici un creditor pentru nici o categorie de creante in cadrul procedurii de executare silita.

Art. 140 Executarea silita impotriva unei asocieri fara personalitate juridica

Pentru executarea silita a creantelor fiscale datorate de o asociere fara personalitate juridica, chiar daca exista un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atat bunurile mobile si imobile ale asocierii, cat si bunurile personale ale membrilor acesteia.

Art. 141 Titlul executoriu si conditiile pentru inceperea executarii silite

(1) Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(1^1) In titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevazut la alin. (1) se inscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadența, reprezentand impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite in condițiile legii. Cu excepția cazului in care prin lege se prevede ca un inscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite in absența unui titlu de creanța in baza caruia se stabilesc, in condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.

(1^2) Executarea silita a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectueaza in baza hotararii judecatorești sau a altui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(2) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.

(3) Modificarea titlului de creanta atrage modificarea titlului executoriu in mod corespunzator.

(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va contine, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

(5) Pentru debitorii obligati in mod solidar la plata creantelor fiscale se va intocmi un singur titlu executoriu.

(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante fiscale, se transmit in termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silita, potrivit legii, organelor prevazute la art. 136.

(7) Netransmiterea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor in termen de 90 de zile de la emiterea de catre organele competente atrage anularea acestora prin decizie de catre conducatorul organului emitent. Conducatorul organului emitent al titlului executoriu are obligația emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de intarziere. Decizia de imputare se comunica de catre organul emitent persoanei vinovate, care trebuie sa achite contravaloarea contravenției in termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei. La expirarea acestui termen, decizia devine titlu executoriu. Contravaloarea contravenției inscrise in decizia de imputare se face venit la bugetul de stat sau bugetul local caruia i se datora, potrivit legii,amenda contravenționala. Termenul de 90 de zile se prelungește cu perioada scursa in procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenției.

(8) In cazul in care titlurile executorii emise de alte organe decat cele prevazute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care l-a emis si dovada comunicarii acestora, organul de executare va restitui de indata titlurile executorii organelor emitente.

(9) In cazul in care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare ii va confirma primirea, in termen de 30 de zile.

(10) Institutiile publice finantate total sau partial de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz, care nu au organe de executare silita proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silita, organelor fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul din care sunt finantate institutiile publice.

(10^1) Institutiile publice finantate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silita proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organelor fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala sau, dupa caz, organelor fiscale ale unitatilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, dupa caz.

(11) Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul local, care nu au organe de executare silita proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silita, organelor fiscale ale unitaților administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.

(12) *** Abrogat.

Norme metodologice

Art. 142 Reguli privind executarea silita

(1) Executarea silita se poate intinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

(1^1) Sunt supuse sechestrarii si valorificarii bunurile urmaribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta si/sau identificate de catre organul de executare, in urmatoarea ordine:

a) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit;

b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit;

c) bunurile mobile si imobile ce se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;

d) ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art. 158;

e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;

f) produse finite.

(1^2) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie din cele prevazute la alin. (1^1) ori de cate ori valorificarea nu este posibila.

(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

(3) In cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita prevazute de prezentul cod.

(4) Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.

(5) Executarea silita se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a dobanzilor, penalitatilor de intarziere sau majorarilor de intarziere, dupa caz, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

(6) In cazul in care prin titlul executoriu sunt prevazute, dupa caz, dobanzi, penalitati de intarziere, majorari de intarziere sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre organul de executare si consemnate intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului

(7) Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.

Art. 143 Obligatia de informare

In vederea inceperii executarii silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de proba prevazute la art. 49, in vederea determinarii averii si a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sa furnizeze in scris, pe propria raspundere, informatiile solicitate.

Art. 144 Precizarea naturii debitului

In toate actele de executare silita trebuie sa se indice titlul executoriu si sa se arate natura si cuantumul debitului ce face obiectul executarii.

Art. 145 Somatia

(1) Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu.

(2) Somatia cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: numarul dosarului de executare; suma pentru care se incepe executarea silita; termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca suma prevazuta in titlul executoriu, precum si indicarea consecintelor nerespectarii acesteia.

Art. 146 Drepturi si obligatii ale tertului

Tertul nu se poate opune sechestrarii unui bun al debitorului, invocand un drept de gaj, drept de ipoteca sau un privilegiu. Tertul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.

Art. 147 Evaluarea bunurilor supuse executarii silite

(1) Inaintea valorificarii bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectueaza de organul de executare prin experti evaluatori proprii sau prin experti evaluatori independenti. Evaluatorii independenti sunt desemnati in conditiile art. 55. Atat evaluatorii proprii, cat si evaluatorii independenti sunt obligati sa isi indeplineasca atributiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum si din actul prin care au fost numiti.

(2) Organul de executare va actualiza pretul de evaluare tinand cont de rata inflatiei.

(3) Atunci cand se considera necesar, organul de executare va proceda la o noua evaluare.

(4) Organul de executare poate proceda la o noua evaluare in situații cum sunt: cand se constata modificari ale prețurilor de circulație pe piața libera a bunurilor, cand valoarea bunului s-a modificat prin deteriorari sau prin amenajari. Prevederile alin.(1) sunt aplicabile in mod corespunzator.

Norme metodologice

Art. 148 Suspendarea, intreruperea sau incetarea executarii silite

(1) Executarea silita se poate suspenda, intrerupe sau poate inceta in cazurile prevazute de prezentul cod.

(2) Executarea silita se suspenda:

a) cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor, in conditiile legii;

b) la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata, in conditiile legii;

c) in cazul prevazut la art. 156;

d) pe o perioada de cel mult 6 luni, in cazuri exceptionale, si doar o singura data pentru acelasi debitor, prin hotarare a Guvernului;

e) in alte cazuri prevazute de lege.

(2^1) Executarea silita se suspenda si in cazul in care, ulterior inceperii executarii silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala pentru care s-a inceput executarea silita. In acest caz, executarea silita se suspenda la data depunerii cererii.

(2^2) Pe perioada suspendarii executarii silite, actele de executare efectuate anterior, precum și orice alte masuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, raman in ființa.

(2^3) Suspendarea executarii silite prin poprire bancara are ca efect incetarea indisponibilizarii sumelor viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei și in valuta, incepand cu data și ora comunicarii catre instituțiile de credit a adresei de suspendare a executarii silite prin poprire.

(3) Executarea silita se intrerupe in cazurile prevazute expres de lege. Executarea silita nu se intrerupe pe perioada in care un contribuabil este declarat insolvabil.

(4) Executarea silita inceteaza daca:

a) s-au stins integral obligatiile fiscale prevazute in titlul executoriu, inclusiv obligatiile de plata accesorii, cheltuielile de executare si orice alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii;

b) a fost desfiintat titlul executoriu;

c) in alte cazuri prevazute de lege.

(5) Masurile de executare silita aplicate in conditiile prezentului cod se ridica prin decizie intocmita in cel mult doua zile de la data la care a incetat executarea silita, de catre organul de executare. Nerespectarea termenului atrage raspunderea potrivit art. 227 alin. (2).

(5^1) In masura in care creantele fiscale inscrise in titluri executorii se sting prin plata, prin poprire sau prin alte modalitati prevazute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mica sau egala cu suma creantelor fiscale astfel stinse, se ridica, prin decizie intocmita de organul de executare, in cel mult doua zile de la data stingerii.

(5^2) Organul de executare ridica poprirea bancara pentru sumele care depasesc cuantumul creantelor inscrise in adresa de infiintare a popririi in situatia in care, din informatiile comunicate de banci rezulta ca sumele indisponibilizate in favoarea organului de executare acopera creantele fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi si sunt indeplinite conditiile pentru realizarea creantei.

(5^3) Poprirea bancara se ridica si in situatia in care organul de executare constata ca poprirea a ramas fara obiect.

(6) In cazul in care popririle infiintate de organul de executare genereaza imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporara totala, fie suspendarea temporara partiala a executarii silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioada de cel mult 6 luni de la data comunicarii catre banca sau alt tert poprit a suspendarii popririi de catre organul fiscal.

(7) Odata cu cererea de suspendare prevazuta la alin. (6) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite in vederea sechestrarii, sau alte garantii prevazute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a inceput executarea silita.

(8) Dispozitiile alin. (7) nu se aplica in cazul in care valoarea bunurilor deja sechestrate de creditorul fiscal acopera valoarea creantei pentru care s-a inceput executarea silita prin poprire.

Norme metodologice

Art. 148^1 Suspendarea executarii silite in cazul depunerii unei scrisori de garanție bancara

(1) In cazul contestațiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creanțe fiscale, executarea silita se suspenda sau nu incepe pentru obligatiile fiscale contestate daca contribuabilul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garanție bancara la nivelul obligatiilor fiscale contestate. Valabilitatea scrisorii de garanție bancara trebuie sa fie de minimum 6 luni de la data emiterii.

(2) In situatia in care pe perioada de valabilitate a scrisorii de garanție bancara contestatia este respinsa, in totalitate sau in parte, organul fiscal executa garanția in ultima zi de valabilitate a acesteia daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele condiții:

a) contribuabilul nu platește obligatiile fiscale pentru care s-a respins contestația;

b) contribuabilul nu depune o noua scrisoare de garanție bancara;

c) instanța judecatoreasca nu a dispus, prin hotarare executorie, suspendarea executarii actului administrativ fiscal potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

(3) Scrisoarea de garanție bancara ramane fara obiect in urmatoarele situații:

a) contestatia a fost admisa, in totalitate;

b) instanța judecatoreasca admite, prin hotarare executorie, cererea contribuabilului de suspendare a executarii actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

(4) Pe toata perioada suspendarii executarii silite potrivit prezentului articol, creantele fiscale ce fac obiectul suspendarii nu se sting, cu exceptia situatiei in care contribuabilul opteaza pentru stingerea acestora potrivit art. 115 alin. (3^2).

SECTIUNEA a 2-a

Executarea silita prin poprire

Art. 149 Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor

(1) Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.

(2) Sumele reprezentand credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executarii silite prin poprire, in cazul in care impotriva beneficiarului acestora a fost pornita procedura executarii silite.

(3) In cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in valuta, bancile sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de acestea pentru ziua respectiva.

(4) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.

(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare, printr-o adresa care va fi comunicata tertului poprit, dispozitiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicandu-se in mod corespunzator. Totodata, va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi.

(6) Poprirea nu este supusa validarii.

(7) Poprirea infiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului.

(8) Poprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit. In acest sens, tertul poprit este obligat sa inregistreze atat ziua, cat si ora primirii adresei de infiintare a popririi.

(9) Dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat:

a) sa plateasca, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare;

b) sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, instiintand despre aceasta organul de executare.

(9^1) In situatia in care, la data comunicarii adresei de infiintare a popririi, tertul poprit nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit sau nu va datora in viitor asemenea sume in temeiul unor raporturi juridice existente, va instiinta despre acest fapt organul de executare in termen de 5 zile de la primirea adresei de infiintare a popririi.

(10) In cazul in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit ii va anunta in scris despre aceasta pe creditori si va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 170.

(11) ) Pentru stingerea creantelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmariti prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicandu-se in mod corespunzator. In acest caz, prin exceptie de la art. 145 alin. (1), poprirea nu poate fi infiintata inainte de implinirea unui termen de 30 de zile de la data comunicarii somatiei.

(12) In masura in care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizarii bancii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum si cele viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta sunt indisponibilizate in limita sumei necesare pentru realizarea obligatiei ce se executa silit, astfel cum aceasta rezulta din adresa de infiintare a popririi. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora primirii adresei de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, bancile nu procedeaza la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi, cu exceptia:

a) sumelor necesare platii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor si contributiilor aferente acestora, retinute la sursa, daca, potrivit declaratiei pe propria raspundere a debitorului sau reprezentantului sau legal, rezulta ca debitorul nu detine alte disponibilitati banesti;

b) sumelor necesare platii accizelor de catre antrepozitarii autorizati. In acest caz, debitorul va prezenta unitatii bancare odata cu dispozitia de plata si copia certificata, conform cu originalul, a autorizatiei de antrepozitar;

c) sumelor necesare platii accizelor, in numele antrepozitarilor autorizati, de catre cumparatorii de produse energetice;

d) sumelor necesare platii impozitelor, taxelor si contributiilor de care depinde mentinerea valabilitatii inlesnirii. In acest caz, debitorul va prezenta unitatii bancare odata cu dispozitia de plata si copia certificata, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat inlesnirea la plata.

(12^1) Pe perioada popririi asiguratorii, bancile accepta plați din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevazute la alin. (12), precum și pentru stingerea obligațiilor fiscale aferente bugetelor administrate de organul fiscal care a inființat poprirea.

(13) Incalcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) si (15) atrage nulitatea oricarei plati.

(14) In cazul in care executarea silita este suspendata ori inceteaza, potrivit legii, organul de executare inștiințeaza de indata, in scris, bancile ori, dupa caz, terțul poprit pentru sistarea, temporara, totala sau parțiala a indisponibilizarii conturilor și reținerilor. In caz contrar banca este obligata sa procedeze potrivit dispozițiilor alin. (12).

(15) In situatia in care titlurile executorii nu pot fi onorate in aceeasi zi, bancile vor urmari executarea acestora din incasarile zilnice realizate in contul debitorului.

(16) Dispozitiile alin. (10) se aplica in mod corespunzator.

Norme metodologice

Art. 150 Executarea silita a tertului poprit

(1) Daca tertul poprit instiinteaza organul de executare ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit, precum si in cazul in care se invoca alte neregularitati privind infiintarea popririi, instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare ori a altei parti interesate, pe baza probelor administrate, va pronunta mentinerea sau desfiintarea popririi.

(2) Judecata se face de urgenta si cu precadere.

(3) Pe baza hotararii de mentinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate incepe executarea silita a tertului poprit, in conditiile prezentului cod.

SECTIUNEA a 3-a

Executarea silita a bunurilor mobile

Art. 151 Executarea silita a bunurilor mobile

(1) Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege.

(2) In cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:

a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;

b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;

c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;

d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;

e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave;

f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.

(3) Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt exceptate de la executare silita.

(4) Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.

(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu este necesara o noua sechestrare.

(6) Executorul fiscal, la inceperea executarii silite, este obligat sa verifice daca bunurile prevazute la alin. (5) se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei.

(7) Bunurile nu vor fi sechestrate daca prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cheltuielile executarii silite.

(8) Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.

(9) De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui in culpa.

(10) Actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevazute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absoluta.

(11) In cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei fiscale si la inceperea executarii silite se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicata o data cu comunicarea somatiei.

Norme metodologice

Art. 152 Procesul-verbal de sechestru

(1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:

a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei si a orei cand s-a facut sechestrul;

b) numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numarul legitimatiei si al delegatiei;

c) numarul dosarului de executare, data si numarul de inregistrare a somatiei, precum si titlul executoriu in baza caruia se face executarea silita;

d) temeiul legal in baza caruia se face executarea silita;

e) sumele datorate pentru a caror executare silita se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentand dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz, mentionandu-se si cota acestora, precum si actul normativ in baza caruia a fost stabilita obligatia de plata;

f) numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieste impreuna cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane;

g) descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative a fiecaruia, dupa aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea si individualizarea acestora, mentionandu-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecarui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, dupa caz;

h) mentiunea ca evaluarea se va face inaintea inceperii procedurii de valorificare, in cazul in care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunostinte de specialitate;

i) mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, dupa caz, constituit in favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;

j) numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora, dupa caz;

k) eventualele obiectii facute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;

l) mentiunea ca, in cazul in care in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;

m) semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal va mentiona aceasta imprejurare.

(2) Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci cand este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare.

(3) In vederea valorificarii organul de executare este obligat sa verifice daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate.

(4) Cand bunurile sechestrate gasite cu ocazia verificarii nu sunt suficiente pentru realizarea creantei fiscale, organul de executare va face investigatiile necesare pentru identificarea si urmarirea altor bunuri ale debitorului.

(5) Daca se constata ca bunurile nu se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru sau daca au fost substituite sau degradate, executorul fiscal incheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gasite cu prilejul investigatiilor efectuate conform alin. (4) se va incheia procesul-verbal de sechestru.

(6) Daca se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor altor creditori, organul de executare le va trimite si acestora cate un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

(7) Executorul fiscal care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta in procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, cand este necesar, si alte bunuri pe care le va identifica.

(8) Bunurile inscrise in procesele-verbale de sechestru incheiate anterior se considera sechestrate si in cadrul noii executari silite.

(9) In cazul in care executorul fiscal constata ca in legatura cu bunurile sechestrate s-au savarsit fapte care pot constitui infractiuni va consemna aceasta in procesul-verbal de sechestru si va sesiza de indata organele de urmarire penala competente.

Art. 153 Custodele

(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupa caz, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

(2) In cazul in care bunurile sechestrate constau in sume de bani in lei sau in valuta, titluri de valoare, obiecte de metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatile specializate.

(3) Cel care primeste bunurile in custodie va semna procesul-verbal de sechestru.

(4) In cazul in care custodele este o alta persoana decat debitorul sau creditorul, organul de executare ii va stabili acestuia o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.

Art. 153^1 Inlocuirea bunurilor sechestrate

La solicitarea debitorului, organul fiscal poate inlocui sechestrul asupra unui bun mobil cu sechestrul asupra altui bun mobil sau imobil și numai daca bunul oferit in vederea sechestrarii este liber de orice sarcini. Dispozițiile art. 142 alin.(1) sunt aplicabile in mod corespunzator.

SECTIUNEA a 4-a

Executarea silita a bunurilor imobile

Art. 154 Executarea silita a bunurilor imobile

(1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. In situatia in care debitorul detine bunuri in proprietate comuna cu alte persoane, executarea silita se va intinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului in urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.

(2) Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat odata cu imobilul.

(3) In cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate cu normele legale in vigoare.

(4) Dispozitiile alin. (3) nu sunt aplicabile in cazurile in care executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din savarsirea de infractiuni.

(5) Executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1fiind aplicabile.

(6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile in temeiul alin. (5) constituie ipoteca legala.

(7) Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun.

(8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de indata biroului de carte funciara efectuarea inscriptiei ipotecare, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

(9) Biroul de carte funciara va comunica organelor de executare, la cererea acestora, in termen de 10 zile, celelalte drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si titularii acestora, care vor fi instiintati de catre organul de executare si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului.

(10) Creditorii debitorului, altii decat titularii drepturilor mentionate la alin. (9), sunt obligati ca, in termen de 30 de zile de la inscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil in evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice in scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.

Norme metodologice

Art. 155 Instituirea administratorului-sechestru

(1) La instituirea sechestrului si in tot cursul executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv.

(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridica.

(3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile incasate potrivit alin. (1) la unitatile abilitate si va depune recipisa la organul de executare.

(4) Cand administrator-sechestru este numita o alta persoana decat creditorul sau debitorul, organul de executare ii va fixa o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.

Norme metodologice

Art. 156 Suspendarea executarii silite a bunurilor imobile

(1) Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, in termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca plata integrala a creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.

(2) De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita inceputa asupra bunului imobil se suspenda.

(3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silita imobiliara inainte de expirarea termenului de 6 luni.

(4) Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silita sau isi provoaca insolvabilitatea, se vor aplica in mod corespunzator prevederile art. 27.

SECTIUNEA a 5-a

Executarea silita a altor bunuri

Art. 157 Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini

(1) Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza in conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.

(2) Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.

(3) Organul de executare va hotari, dupa caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese.

Art. 158 Executarea silita a unui ansamblu de bunuri

(1) Bunurile mobile si/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual si/sau in ansamblu daca organul de executare apreciaza ca astfel acestea pot fi vandute in conditii mai avantajoase.

(2) Organul de executare isi poate schimba optiunea in orice faza a executarii, cu reluarea procedurii.

(3) Pentru executarea silita a bunurilor prevazute la alin. (1) organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.

(4) Prevederile sectiunii a 3-a privind executarea silita a bunurilor mobile si ale sectiunii a 4-a privind executarea silita a bunurilor imobile, precum si ale art. 165privind plata in rate se aplica in mod corespunzator.

SECTIUNEA a 6-a

Valorificarea bunurilor

Art. 159 Valorificarea bunurilor sechestrate

(1) In cazul in care creanta fiscala nu este stinsa in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatiilor in care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea sechestrului, suspendarea sau amanarea executarii silite.

(2) Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase, tinand seama atat de interesul legitim si imediat al creditorului, cat si de drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate in una dintre modalitatile prevazute de dispozitiile legale in vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeste a fi mai eficienta.

(3) In sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:

a) intelegerea partilor;

b) vanzare in regim de consignatie a bunurilor mobile;

c) vanzare directa;

d) vanzare la licitatie;

e) alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz.

(4) Daca au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradarii, acestea pot fi vandute in regim de urgenta. Evaluarea si valorificarea acestor bunuri se vor face de catre organele fiscale, la pretul pietei. Procedura de evaluare si valorificare se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(5) Daca din cauza unei contestatii sau a unei invoieli intre parti data, locul sau ora vanzarii directe sau la licitatie a fost schimbata de organul de executare, se vor face alte publicatii si anunturi, potrivit art. 162.

(6) Vanzarea bunurilor sechestrate se face numai catre persoane fizice sau juridice care nu au obligatii fiscale restante.

(7) In sensul alin. (6), in categoria obligatiilor fiscale restante nu se cuprind obligatiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amanari sau esalonari la plata.

Norme metodologice

Art. 160 Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor

(1) Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor se realizeaza de debitorul insusi, cu acordul organului de executare, astfel incat sa se asigure o recuperare corespunzatoare a creantei fiscale. Debitorul este obligat sa prezinte in scris organului de executare propunerile ce i s-au facut si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, indicand numele si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma va achita pretul propus.

(2) Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decat pretul de evaluare.

(3) Organul de executare, dupa analiza propunerilor prevazute la alin. (1), va comunica aprobarea indicand termenul si contul bugetar in care pretul bunului va fi virat de cumparator.

(4) Indisponibilizarea prevazuta la art. 151 alin. (9) si (10) se ridica dupa creditarea contului bugetar mentionat la alin. (3).

Art. 161 Valorificarea bunurilor prin vanzare directa

(1) Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza in urmatoarele cazuri:

a) pentru bunurile prevazute la art. 159 alin. (4);

b) inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se recupereaza integral creanta fiscala;

c) dupa finalizarea unei licitatii, daca bunul/bunurile sechestrate nu au fost vandute si se ofera cel putin pretul de evaluare.

(2) Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.

(3) In cazul in care organul de executare inregistreaza in conditiile prevazute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.

(4) Vanzarea directa a bunurilor se face chiar daca se prezinta un singur cumparator.

Norme metodologice

Art. 162 Vanzarea bunurilor la licitatie

(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vanzarii cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.

(2) Publicitatea vanzarii se realizeaza prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare, al primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vanzarii, daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vanzare, in cazul vanzarii bunurilor imobile, si prin anunturi intr-un cotidian national de larga circulatie, intr-un cotidian local, in pagina de Internet sau, dupa caz, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si prin alte modalitati prevazute de lege.

(3) Despre data, ora si locul licitatiei vor fi instiintati si debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.

(4) Anuntul privind vanzarea cuprinde urmatoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis;

c) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului fiscal emitent;

d) numarul dosarului de executare silita;

e) bunurile care se ofera spre vanzare si descrierea lor sumara;

f) pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, in cazul vanzarii la licitatie, pentru fiecare bun oferit spre vanzare;

g) indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care greveaza bunurile;

h) data, ora si locul vanzarii;

i) invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa instiinteze despre aceasta organul de executare inainte de data stabilita pentru vanzare;

j) invitatia catre toti cei interesati in cumpararea bunurilor sa se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat in acest scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;

k) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna in cazul vanzarii la licitatie, pana la termenul prevazut la alin. (7), o taxa de participare ori o scrisoare de garantie bancara, reprezentand 10% din pretul de pornire a licitatiei;

l) mentiunea ca toti cei interesati in cumpararea bunurilor trebuie sa prezinte dovada emisa de organele fiscale ca nu au obligatii fiscale restante;

m) data afisarii publicatiei de vanzare.

(5) Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, dupa caz.

(6) Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei in spatiile pe care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.

(7) Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi inainte de data licitatiei, urmatoarele documente:

a) oferta de cumparare;

b) dovada platii taxei de participare sau a constituirii garantiei sub forma scrisorii de garantie bancara, potrivit alin. (11) ori (12);

c) imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant;

d) pentru persoanele juridice de nationalitate romana, copie de pe certificatul unic de inregistrare eliberat de oficiul registrului comertului;

e) pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in limba romana;

f) pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate;

g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe pasaport;

h) dovada, emisa de organele fiscale, ca nu are obligatii fiscale restante fata de acestea.

(7^1) Ofertele de cumparare pot fi depuse direct sau transmise prin poșta. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.

(7^2) Persoanele inscrise la licitație se pot prezenta și prin mandatari care trebuie sa iși justifice calitatea prin procura speciala autentica. Debitorul nu va putea licita nici personal, nici prin persoana interpusa.

(7^3) In cazul plații taxei de participare la licitație prin decontare bancara sau prin mandat poștal, executorul fiscal va verifica, la data ținerii licitației, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare pentru virarea acesteia.

(8) Pretul de pornire a licitatiei este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru a treia licitatie.

(9) Licitatia incepe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, daca acesta este superior celui prevazut la alin. (8), iar in caz contrar va incepe de la acest din urma pret.

(10) Adjudecarea se face in favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar nu mai putin decat pretul de pornire. In cazul prezentarii unui singur ofertant la licitatie, comisia poate sa il declare adjudecatar daca acesta ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.

(11) Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste in lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. In termen de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal de licitatie, organul fiscal va restitui taxa de participare participantilor care au depus oferte de cumparare si care nu au fost declarati adjudecatari, iar in cazul adjudecarii, taxa se retine in contul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului care nu a platit pretul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu exceptia cazului in care executarea silita este organizata de organele fiscale prevazute la art. 35, caz in care taxa de participare se face venit la bugetele locale.

(12) Pentru participarea la licitatie, ofertantii pot constitui si garantii, in conditiile legii, sub forma scrisorii de garantie bancara.

(13) Scrisoarea de garantie bancara, constituita in conditiile alin. (12), se valorifica de organul de executare in cazul in care ofertantul este declarat adjudecatar si/sau in situatiile prevazute la alin. (11) teza a treia.

Norme metodologice

Art. 163 Comisia de licitatie

(1) Vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie condusa de un presedinte.

(2) Comisia de licitatie este constituita din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.

(3) Comisia de licitatie verifica si analizeaza documentele de participare si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inaintea inceperii acesteia, lista cuprinzand ofertantii care au depus documentatia completa de participare.

(4) Ofertantii se identifica dupa numarul de ordine de pe lista de participare, dupa care presedintele comisiei anunta obiectul licitatiei, precum si modul de desfasurare a acesteia.

(5) La termenele fixate pentru tinerea licitatiei executorul fiscal va da citire mai intai anuntului de vanzare si apoi ofertelor scrise primite pana la data prevazuta laart. 162 alin. (7).

(6) Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire a licitatiei conform art. 162 alin. (8), organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a doua licitatii.

(7) In cazul in care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a treia licitatii.

(8) La a treia licitatie creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.

(9) Pentru fiecare termen de licitatie se va face o noua publicitate a vanzarii, conform prevederilor art. 162.

(10) Dupa licitarea fiecarui bun se va intocmi un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei.

(11) In procesul-verbal prevazut la alin. (10) se vor mentiona, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele: numele si prenumele sau denumirea cumparatorului, precum si domiciliul fiscal al acestuia; numarul dosarului de executare silita; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul; toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor in care vanzarea nu s-a realizat.

Art. 164 Adjudecarea

(1) Dupa adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, in cel mult 5 zile de la data adjudecarii.

(2) Daca adjudecatarul nu plateste pretul, licitatia se va relua in termen de 10 zile de la data adjudecarii. In acest caz, adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si, in cazul in care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret. Adjudecatarul va putea sa achite pretul oferit initial si sa faca dovada achitarii acestuia pana la termenul prevazut la art. 162 alin. (7), caz in care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie.

(3) Cu sumele incasate din eventuala diferenta de pret, percepute in temeiul alin. (2), se vor stinge creantele fiscale inscrise in titlul executoriu in baza caruia s-a inceput executarea silita.

(4) Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.

(4^1) Suma reprezentand diferenta de pret si/sau cheltuielile prevazute la alin. (1) si (4) se stabilesc de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal se face potrivit procedurii prevazute la titlul IX.

(5) Termenul prevazut la alin. (1) se aplica si in cazul valorificarii conform intelegerii partilor sau prin vanzare directa.

Art. 165 Plata in rate

(1). In cazul vanzarii la licitatie a bunurilor imobile cumparatorii pot solicita plata pretului in rate, in cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din pretul de adjudecare a bunului imobil si cu plata unei dobanzi sau majorari de intarziere, dupa caz, stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili conditiile si termenele de plata a pretului in rate.

(2) Cumparatorul nu va putea instraina bunul imobil decat dupa plata pretului in intregime si a dobanzii sau majorarii de intarziere stabilite.

(3) In cazul neplatii avansului prevazut la alin. (1), dispozitiile art. 164 se aplica in mod corespunzator.

(4) Suma reprezentand dobanda sau majorarea de intarziere, dupa caz, nu stinge creantele fiscale pentru care s-a inceput executarea silita si constituie venit al bugetului corespunzator creantei principale.

Art. 166 Procesul-verbal de adjudecare

(1) In cazul vanzarii bunurilor imobile, organul de executare va incheia procesul-verbal de adjudecare, in termen de cel mult 5 zile de la plata in intregime a pretului sau a avansului prevazut la art. 165 alin. (1), daca bunul a fost vandut cu plata in rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operand la data incheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, in cazul vanzarii cu plata in rate, biroului de carte funciara pentru a inscrie interdictia de instrainare si grevare a bunului pana la plata integrala a pretului si a dobanzii sau majorarii de intarziere, dupa caz, stabilite pentru imobilul transmis, pe baza caruia se face inscrierea in cartea funciara.

(2) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (1) va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele mentiuni:

a) numarul dosarului de executare silita;

b) numarul si data procesului-verbal de desfasurare a licitatiei;

c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;

d) codul de identificare fiscala a debitorului si cumparatorului;

e) pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;

f) modalitatea de plata a diferentei de pret in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata in rate;

g) datele de identificare a bunului;

h) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara;

i) mentiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza caruia se emite titlu executoriu impotriva cumparatorului care nu plateste diferenta de pret, in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata pretului in rate;

j) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.

(3) In cazul in care cumparatorul caruia i s-a incuviintat plata pretului in rate nu plateste restul de pret in conditiile si la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate in temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.

(4) In cazul vanzarii bunurilor mobile, dupa plata pretului, executorul fiscal intocmeste in termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.

(5) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (4) va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si elementele prevazute la alin. (2) din prezentul articol, cu exceptia lit. f), h) si i), precum si mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate. Cate un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator si cumparatorului.

(6) In cazul valorificarii bunurilor prin vanzare directa sau licitație, predarea bunului catre cumparator se face de catre organul de executare pe baza de proces-verbal de predare-primire.

Art. 167 Reluarea procedurii de valorificare

(1) Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin modalitatile prevazute la art. 159, acestea vor fi restituite debitorului cu mentinerea masurii de indisponibilizare, pana la implinirea termenului de prescriptie. In cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricand procedura de valorificare si va putea, dupa caz, sa ia masura numirii, mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru ori custodelui.

(2) In cazul bunurilor sechestrate ce nu au putut fi valorificate nici la a treia licitatie, cu ocazia reluarii procedurii in cadrul termenului de prescriptie, daca organul de executare considera ca nu se impune o noua evaluare, pretul de pornire a licitatiei nu poate fi mai mic decat 50% din pretul de evaluare a bunurilor.

(3) In cazul in care debitorii carora urma sa li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si, in urma demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va proceda la instiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3), ca bunul in cauza este pastrat la dispozitia proprietarului pana la implinirea termenului de prescriptie, dupa care va fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate in proprietatea privata a statului, daca legea nu prevede altfel.

(4) Cele aratate la alin. (3) vor fi consemnate intr-un proces-verbal intocmit de organul fiscal.

(5) In cazul bunurilor imobile, in baza procesului-verbal prevazut la alin. (4) in conditiile legii se va sesiza instanta judecatoreasca competenta cu actiune in constatarea dreptului de proprietate privata a statului asupra bunului respectiv.

CAP. 9 Cheltuieli

Art. 168 Cheltuieli de executare silita

(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului.

(1^1) Sumele reprezentand cheltuieli de inscriere la Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare a creanțelor cuprinse in titlurile executorii emise de catre organele fiscale sunt considerate cheltuieli de executare silita.

(2) Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la baza documente privind cheltuielile efectuate.

(3) Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de organele de executare, din bugetul acestora.

(4) Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documente care sa ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite nu sunt in sarcina debitorului urmarit.

(5) Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.

Norme metodologice

CAP. 10 Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita

Art. 169 Sumele realizate din executare silita

(1) Suma realizata in cursul procedurii de executare silita reprezinta totalitatea sumelor incasate dupa comunicarea somatiei prin orice modalitate prevazuta de prezentul cod.

(2) Creanțele fiscale inscrise in titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), mai intai creanțele fiscale principale, in ordinea vechimii, și apoi creanțele fiscale accesorii, in ordinea vechimii. Prevederile art. 115 alin. (2) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile in mod corespunzator.

(2^1) Prin excepție de la prevederile alin. (2), in cazul sumelor realizate prin plata sau compensare, stingerea se face potrivit prevederilor art. 114 și 115.

(3) Daca suma ce reprezinta atat creanta fiscala, cat si cheltuielile de executare este mai mica decat suma realizata prin executare silita, cu diferenta se va proceda la compensare, potrivit art. 116, sau se restituie, la cerere, debitorului, dupa caz.

(4) Despre sumele de restituit debitorul va fi instiintat de indata.

Norme metodologice

Art. 170 Ordinea de distribuire

(1) In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele prevazute la art. 136 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;

b) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;

c) creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

d) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;

e) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;

f) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;

g) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;

h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

i) alte creante.

(2) Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

Art. 171 Reguli privind eliberarea si distribuirea

(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, in conditiile prevazute la art. 142 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vanzare fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.

(2) Accesoriile creantei principale prevazute in titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.

(3) Daca exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunostinta in conditiile art. 152 alin. (6) si ale art. 154 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite inaintea creantelor prevazute la art. 170 alin. (1) lit. b). In acest caz, organul de executare este obligat sa ii instiinteze din oficiu pe creditorii in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.

(4) Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor in vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai pana la data intocmirii de catre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va face numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cand organul de executare va proceda, dupa caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.

(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va consemna de executorul fiscal de indata intr-un proces-verbal, care se va semna de toti cei indreptatiti.

(7) Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa consemneze in procesul-verbal obiectiile sale.

(8) Dupa intocmirea procesului-verbal prevazut la alin. (6) nici un creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.

Norme metodologice

CAP. 11 Contestatia la executare silita

Art. 172 Contestatia la executare silita

(1) Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.

(2) Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.

(3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

(4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.

Art. 173 Termen de contestare

(1) Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:

a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;

b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.

(2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.

(3) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (2) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Art. 174 Judecarea contestatiei

(1) La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.

(2) La cererea partii interesate instanta poate decide, in cadrul contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane.

(3) Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.

(4) In cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii executarii insesi si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.

(5) In cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.

CAP. 12 Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati

Art. 175 Darea in plata

(1) Creantele fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu exceptia celor cu retinere la sursa si a accesoriilor aferente acestora, precum si creantele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricand, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea in proprietatea publica a statului sau, dupa caz, a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executarii silite.

(1^1) In cazul creanțelor fiscale stinse prin dare in plata, data stingerii este data emiterii deciziei prevazute la alin. (3).

(1^2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si persoanelor care devin debitori potrivit art. 25 alin. (2) lit. d). In acest caz, prin exceptie de la prevederile alin. (1), bunurile imobile oferite in vederea stingerii prin dare in plata trebuie sa nu fie supuse executarii silite si sa nu fie grevate de alte sarcini, cu exceptia ipotecii constituite in conditiile art. 25.

(2) In scopul prevazut la alin. (1), organul fiscal transmite cererea, insoțita de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finanțelor publice sau, dupa caz, prin act administrativ emis in condițiile legii de catre autoritațile administrației publice locale. In aceleași condiții se stabilește și documentația care insoțește cererea.

(3) Comisia prevazuta la alin. (2) va analiza cererea numai in conditiile existentei unor solicitari de preluare in administrare, potrivit legii, a acestor bunuri si va hotari, prin decizie, asupra modului de solutionare a cererii. In cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent incheierea procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil si stingerea creantelor fiscale. Comisia poate respinge cererea in situatia in care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public.

(4) Procesul-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil constituie titlu de proprietate.

(4^1) In cazul in care operatiunea de transfer al proprietatii bunurilor imobile prin dare in plata este taxabila, cu valoarea stabilita, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adaugata, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunii de dare in plata.

(5) Bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform alin. (1) sunt date in administrare in conditiile legii, cu conditia mentinerii, pe o perioada de 5 ani, a uzului si a interesului public. Pana la intrarea in vigoare a actului prin care s-a dispus darea in administrare, imobilul se afla in custodia institutiei care a solicitat preluarea in administrare. Institutia care are bunul in custodie are obligatia inventarierii acestuia, potrivit legii.

(6) La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea publica a statului a bunului imobil inceteaza masura de indisponibilizare a acestuia, precum si calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, daca este cazul.

(7) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate in perioada cuprinsa intre data incheierii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a statului a bunurilor imobile si preluarea in administrare prin hotarare a Guvernului sunt suportate de institutia publica solicitanta. In cazul in care Guvernul hotaraste darea in administrare catre alta institutie publica decat cea solicitanta, cheltuielile de administrare se suporta de institutia publica careia i-a fost atribuit bunul in administrare.

(8) In cazul in care bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate. Creantele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite tertului.

(9) In cazul in care, in interiorul termenului de prescriptie a creantelor fiscale, comisia prevazuta la alin. (3) ia cunostinta despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobarii cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situatiei de fapt, revocarea, in tot sau in parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creante fiscale prin trecerea bunurilor imobile in proprietatea publica, dispozitiile alin. (8) aplicandu-se in mod corespunzator.

(10). In situatiile prevazute la alin. (8) si (9), pentru perioada cuprinsa intre data trecerii in proprietatea publica si data la care au renascut creantele fiscale, respectiv data revocarii deciziei prin care s-a aprobat darea in plata, nu se datoreaza dobanzi, penalitati de intarziere sau majorari de intarziere, dupa caz

Art. 175^1 *** Abrogat

Art. 176 Insolvabilitatea

(1) In sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile.

(2) Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmaribile, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata.

(3) In cazul debitorilor prevazuti la alin. (2), prin exceptie de la dispozitiile art. 148 alin. (3), executarea silita se intrerupe. Organele fiscale au obligatia ca cel putin o data pe an sa efectueze o investigatie asupra starii acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silita.

(4) In cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile, organele de executare vor lua masurile necesare de trecere din evidenta separata in evidenta curenta si de executare silita.

(5) Daca la sfarsitul perioadei de prescriptie nu se constata dobandirea unor bunuri sau venituri urmaribile, organele de executare vor proceda la scaderea creantelor fiscale din evidenta analitica pe platitor, potrivit art. 134. Scaderea se face si in cursul perioadei de prescriptie in cazul debitorilor, persoane fizice, decedati sau disparuti, pentru care nu exista mostenitori care au acceptat succesiunea.

(6) Creantele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiati din registrele in care au fost inregistrati potrivit legii, se scad din evidenta analitica pe platitor dupa radiere, indiferent daca s-a atras sau nu raspunderea altor persoane pentru plata obligatiilor fiscale, in conditiile legii.

Norme metodologice

Art. 177 Deschiderea procedurii insolventei

(1) In vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii care se afla in stare de insolventa, Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, vor declara lichidatorilor creantele existente, la data declararii, in evidenta fiscala pe platitor.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii aflati in lichidare in conditiile legii.

(3) Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii insolventei se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.

(4) In situatia in care organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala de catre judecatorul-sindic se va face in cadrul primei sedinte, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile ulterioare.

(5) In dosarele in care organul fiscal detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, acesta are dreptul sa verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului si sa ii solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfasurata si onorariile incasate.

Art. 178 Anularea creantelor fiscale

(1) In situațiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poșta, sunt mai mari decat creanțele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somației și a adresei de inființare a popririi sunt suportate de organul fiscal.

(2) Creanțele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anuleaza. Plafonul se aplica totalului creanțelor fiscale datorate și neachitate de debitori.

(3) In cazul creantelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevazuta la alin. (2) reprezinta limita maxima pana la care, prin hotarare, autoritatile deliberative pot stabili plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.

CAP. XII^1 Asistența reciproca in materie de recuperare a creanțelor legate de taxe, impozite, drepturi și alte masuri

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

Art. 178^1 Scopul

Prezentul capitol stabilește norme privind asistența in vederea recuperarii in Romania a unor creanțe stabilite intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum și asistența in vederea recuperarii intr-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanțelor stabilite in Romania.

Art. 178^2 Sfera de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplica urmatoarelor creanțe:

a) tuturor taxelor, impozitelor și drepturilor de orice fel prelevate de catre un stat membru sau in numele acestuia ori de catre subdiviziunile sale teritoriale sau administrative, inclusiv autoritați locale, sau in numele acestora ori in numele UniuniiEuropene;

b) rambursarilor, intervențiilor și altor masuri care fac parte din sistemul de finanțare integrala sau parțiala a Fondului European de Garantare Agricola (FEGA) și a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR), inclusiv sumelor care se percep in legatura cu aceste acțiuni;

c) prelevarilor și altor drepturi prevazute in cadrul organizarii comune a pieței din sectorul zaharului.

(2) Prezentul capitol se aplica și pentru:

a) sancțiunile administrative, amenzile, taxele și suprataxele in legatura cu creanțele pentru care se poate solicita asistența reciproca potrivit alin. (1), care sunt stabilite de autoritațile administrative responsabile de perceperea taxelor, impozitelor sau drepturilor in cauza sau de desfașurarea de anchete administrative in privința acestora ori care sunt confirmate de organismele administrative sau judiciare la cererea autoritaților administrative menționate;

b) taxele pentru certificate și alte documente similare emise in legatura cu procedurile administrative privind taxele, impozitele și drepturile;

c) dobanzile, majorarile de intarziere, penalitațile de intarziere și costurile in legatura cu creanțele pentru care poate fi solicitata asistența reciproca potrivit alin. (1) ori potrivit lit. a) sau b) a prezentului alineat, dupa caz.

(3) Prezentul capitol nu se aplica:

a) contribuțiilor obligatorii la sistemul de securitate sociala care trebuie platite fie statului membru sau unei subdiviziuni a acestuia, fie instituțiilor de securitate sociala de drept public;

b) taxelor care nu sunt prevazute la alin. (2);

c) drepturilor de natura contractuala, cum ar fi sumele stabilite pentru utilitați publice;

d) sancțiunilor cu caracter penal impuse in cadrul unei proceduri penale sau altor sancțiuni cu caracter penal care nu intra sub incidența prevederilor alin. (2) lit. a).

Art. 178^3 Definiții

In sensul prezentului capitol, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:

a) autoritate solicitanta - un birou central de legatura, un birou de legatura sau un departament de legatura al unui stat membru care transmite o cerere de asistenta cu privire la o creanta prevazuta la art. 178^2;

b) autoritate solicitata - un birou central de legatura, un birou de legatura sau un departament de legatura al unui stat membru caruia ii este transmisa o cerere de asistenta;

c) persoana - orice persoana fizica sau juridica, orice asociere de persoane careia ii este recunoscuta, prin lege, capacitatea de a incheia acte juridice, dar care nu are statut de persoana juridica, sau orice alta entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie ca are sau nu personalitate juridica, ce detine ori gestioneaza active care, alaturi de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care fac obiectul prezentului capitol;

d) mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitala, si stocarea datelor si utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;

e) retea RCC - platforma comuna bazata pe reteaua comuna de comunicatii (RCC) dezvoltata de Uniunea Europeana pentru toate transmisiile prin mijloace electronice intre autoritatile competente din domeniul vamal si fiscal.

ART. 178^4 Autoritatea competenta din Romania

(1) Autoritatile competente din Romania pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:

a) Agentia Nationala de Administrare Fiscala, pentru creantele prevazute la art. 178^2 alin. (1) lit. a) si b), cu exceptia creantelor prevazute la lit. b);

b) Autoritatea Nationala a Vamilor, pentru creantele prevazute la art. 178^2 alin. (1) lit. a) si b) care se datoreaza in cadrul operatiunilor vamale;

c) Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura, pentru creantele prevazute la art. 178^2 alin. (1) lit. c).

(2) Autoritatile prevazute la alin. (1) sunt competente si pentru asistenta la recuperarea creantelor prevazute la art. 178^2 alin. (2), aferente creantelor principale pentru a caror asistenta la recuperare sunt competente.

(3) Prin ordin al ministrului finantelor publice, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, se desemneaza biroul central de legatura, care este responsabil pentru contactele cu alte state membre in domeniul asistentei reciproce care face obiectul prezentului capitol, precum si pentru contactele cu Comisia Europeana.

(4) Autoritatile competente din Romania pot desemna birouri de legatura care sa fie responsabile de contactele cu alte state membre in materie de asistenta reciproca in ceea ce priveste unul sau mai multe tipuri sau categorii specifice de taxe, impozite si drepturi prevazute la art. 178^2.

(5) In cazul in care un birou de legatura primeste o cerere de asistenta reciproca ce necesita masuri care nu tin de competenta ce i-a fost atribuita, acesta inainteaza cererea, fara intarziere, biroului competent, daca este cunoscut, sau biroului central de legatura si informeaza autoritatea solicitanta in consecinta.

(6) Autoritatile competente din Romania informeaza Comisia cu privire la biroul sau central de legatura si la orice birouri de legatura pe care le-a desemnat.

(7) Toate comunicarile sunt trimise de catre biroul central de legatura sau in numele acestuia, de la caz la caz, cu acordul biroului central de legatura, asigurandu-se eficienta comunicarii.

SECTIUNEA a 2-a

Schimbul de informatii

Art. 178^5 Furnizarea de informatii

(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata furnizeaza orice informatii pe care le apreciaza ca sunt relevante pentru autoritatea solicitanta, in vederea recuperarii creantelor sale prevazute la art. 178^2. In scopul furnizarii acestor informatii, autoritatea solicitata asigura realizarea oricaror anchete administrative necesare pentru obtinerea acestora.

(2) Autoritatea solicitata nu este obligata sa furnizeze informatii:

a) pe care nu le-ar putea obtine in vederea recuperarii creantelor similare nascute in statul membru solicitat;

b) care ar divulga un secret comercial, industrial sau profesional;

c) a caror divulgare ar aduce atingere securitatii statului membru solicitat sau ar fi contrare ordinii publice a acestuia.

(3) Autoritatea solicitata nu poate refuza furnizarea de informatii pentru simplul motiv ca aceste informatii sunt detinute de o banca, de o alta institutie financiara, de o persoana desemnata sau care actioneaza in calitate de agent ori de administrator sau ca informatiile respective se refera la participatiile la capitalul unei persoane.

(4) Autoritatea solicitata informeaza autoritatea solicitanta in legatura cu motivele de refuz al unei cereri de informatii.

Art. 178^6 Schimbul de informatii fara cerere prealabila

In cazul in care urmeaza sa se efectueze o rambursare/restituire de impozite, taxe sau drepturi, altele decat taxa pe valoarea adaugata, catre o persoana stabilita ori avand domiciliul intr-un alt stat membru, statul membru din care urmeaza sa se efectueze rambursarea/restituirea poate informa statul membru unde este stabilita sau unde isi are domiciliul persoana respectiva cu privire la rambursarea/restituirea ce urmeaza a se efectua.

Art. 178^7 Prezenta in birourile administrative si participarea la anchetele administrative

(1) Prin acord intre autoritatea solicitanta si autoritatea solicitata si in concordanta cu procedurile stabilite de autoritatea solicitata, functionarii autorizati de autoritatea solicitanta pot, in vederea promovarii asistentei reciproce prevazute de prezentul capitol:

a) sa fie prezenti in birourile in care autoritatile administrative ale statului membru solicitat isi desfasoara activitatea;

b) sa fie prezenti la anchetele administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;

c) sa insoteasca functionarii competenti din statul membru solicitat in cursul procedurilor judiciare din respectivul stat membru.

(2) Acordul prevazut la alin. (1) lit. b) poate prevedea ca functionarii din statul membru solicitant sa poata intervieva persoane si examina registre, in cazul in care legislatia in vigoare in statul membru solicitat permite acest lucru.

(3) Functionarii autorizati de autoritatea solicitanta care utilizeaza posibilitatile oferite prin alin. (1) si (2) sunt in masura sa prezinte in orice moment o imputernicire scrisa in care le sunt indicate identitatea si calitatea oficiala.

SECTIUNEA a 3-a

Asistenta pentru notificarea documentelor

Art. 178^8 Cererea de notificare a anumitor documente referitoare la creante

(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata notifica persoanei careia ii sunt destinate, denumita in continuare destinatar, toate actele si deciziile, inclusiv pe cele de natura judiciara, privind o creanta sau recuperarea acesteia, emise de statul membru solicitant.

(2) Cererea de notificare prevazuta la alin. (1) este insotita de un formular-tip care contine cel putin urmatoarele informatii:

a) numele, adresa si orice alte informatii utile pentru identificarea destinatarului;

b) scopul notificarii si termenul in care aceasta ar trebui efectuata;

c) o descriere a documentelor anexate, a tipului de creanta si a valorii creantei pentru care se formuleaza cererea;

d) numele, adresa si alte date de contact cu privire la biroul responsabil de documentele anexate si, in cazul in care este diferit, biroul de la care se pot obtine informatii suplimentare privind documentele notificate sau posibilitatile de a contesta obligatia de plata.

(3) Autoritatea solicitanta depune o cerere de notificare in temeiul prezentului capitol numai atunci cand nu poate efectua notificarea in conformitate cu normele care reglementeaza notificarea documentului in cauza in statul membru solicitant sau atunci cand o astfel de notificare ar cauza dificultati disproportionate.

(4) Autoritatea solicitata informeaza de indata autoritatea solicitanta in privinta oricarei actiuni intreprinse in urma cererii de notificare, in special in legatura cu data notificarii documentului catre destinatar.

Art. 178^9 Mijloace de notificare

(1) Autoritatea solicitata se asigura ca procedura de notificare in statul membru solicitat se efectueaza potrivit reglementarilor legale si practicilor administrative nationale in vigoare in statul membru solicitat.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere niciunei alte forme de notificare utilizate de o autoritate competenta a statului membru solicitant, in conformitate cu normele in vigoare in respectivul stat membru.

(3) O autoritate competenta stabilita pe teritoriul statului membru solicitant poate notifica direct orice document prin scrisoare recomandata sau prin posta electronica unei persoane dintr-un alt stat membru.

SECTIUNEA a 4-a

Masurile asiguratorii sau de recuperare

Art. 178^10 Cererea de recuperare

(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata recupereaza creantele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea in statul membru solicitant.

(2) De indata ce autoritatea solicitanta are cunostinta despre orice informatii relevante cu privire la cazul care a motivat cererea de recuperare, aceasta le transmite autoritatii solicitate.

Art. 178^11 Conditii aplicabile cererilor de recuperare

(1) Autoritatea solicitanta nu poate formula o cerere de recuperare daca si atata vreme cat creanta si/sau titlul care permite executarea acesteia in statul membru solicitant sunt contestate in statul membru respectiv, cu exceptia cazurilor in care se aplica art. 178^14 alin. (6).

(2) Inainte ca autoritatea solicitanta sa formuleze o cerere de recuperare se aplica procedurile de recuperare adecvate disponibile in statul membru solicitant, cu urmatoarele exceptii:

a) atunci cand este evident ca nu exista active pentru recuperare in statul membru solicitant sau ca astfel de proceduri nu vor duce la plata integrala a creantei si ca autoritatea solicitanta detine informatii specifice care indica faptul ca persoana in cauza are active in statul membru solicitat;

b) atunci cand aplicarea unor astfel de proceduri in statul membru solicitant ar cauza dificultati disproportionate.

Art. 178^12 Titlul executoriu si alte documente insotitoare

(1) Orice cerere de recuperare este insotita de un titlu uniform care permite executarea in statul membru solicitat. Acest titlu uniform care permite executarea in statul membru solicitat reflecta continutul principal al titlului initial care permite executarea si constituie baza unica a masurilor asiguratorii si de recuperare luate in statul membru solicitat. Acesta nu face obiectul niciunui act de recunoastere, completare sau inlocuire in respectivul stat membru.

(2) Titlul uniform care permite executarea contine cel putin urmatoarele informatii:

a) informatii relevante pentru identificarea titlului initial care permite executarea, o descriere a creantei, inclusiv natura acesteia, perioada acoperita de creanta, orice date relevante pentru procesul de executare si valoarea creantei si diferitele componente ale acesteia, precum creanta principala si creantele fiscale accesorii datorate;

b) numele, adresa si alte informatii utile pentru identificarea debitorului;

c) numele, adresa si alte date de contact cu privire la biroul responsabil de evaluarea creantei si, in cazul in care acesta este diferit, biroul de la care se pot obtine informatii suplimentare privind creanta sau posibilitatile de a contesta obligatia de plata.

(3) Cererea de recuperare a unei creante poate fi insotita de alte documente referitoare la creanta emise de statul membru solicitant.

Art. 178^13 Recuperarea creantei

(1) In scopul recuperarii creantei in statul membru solicitat, orice creanta pentru care a fost formulata o cerere de recuperare este tratata ca si cand ar fi o creanta a statului membru solicitat, cu exceptia cazului in care prezentul capitol prevede altfel. Autoritatea solicitata utilizeaza prerogativele conferite si procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creantelor cu privire la aceleasi taxe, impozite sau drepturi ori, in absenta acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi similare, cu exceptia cazului in care prezentul capitol prevede altfel.

(2) Daca autoritatea solicitata considera ca pe teritoriul statului sau nu se colecteaza taxe, impozite sau drepturi identice ori similare, aceasta utilizeaza prerogativele conferite si procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creantelor rezultate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cu exceptia cazului in care prezentul capitol prevede altfel.

(3) Statul membru solicitat nu este obligat sa acorde creantelor altor state membre preferintele acordate pentru creante similare aparute in respectivul stat membru, cu exceptia cazurilor in care statele membre vizate convin altfel sau exista dispozitii contrare in legislatia statului membru solicitat. Un stat membru care acorda preferinte pentru creante altui stat membru nu poate refuza acordarea acelorasi facilitati pentru aceleasi creante sau pentru creante similare altor state membre, in aceleasi conditii.

(4) Statul membru solicitat recupereaza creanta in moneda sa nationala.

(5) Autoritatea solicitata informeaza cu diligenta necesara autoritatea solicitanta cu privire la orice actiune intreprinsa cu privire la cererea de recuperare.

(6) Incepand cu data la care este primita cererea de recuperare, autoritatea solicitata percepe dobanzi pentru plata cu intarziere, potrivit legislatiei in vigoare in statul membru solicitat. In cazul Romaniei sunt aplicabile prevederile art. 120.

(7) Autoritatea solicitata poate, in cazul in care legislatia in vigoare in statul membru solicitat permite acest lucru, sa acorde debitorului un termen de plata sau sa acorde pentru aceste creante esalonarea la plata si sa perceapa dobanda in acest sens. Autoritatea solicitata informeaza ulterior autoritatea solicitanta cu privire la orice astfel de decizie.

(8) Fara a aduce atingere art. 178^20 alin. (1), autoritatea solicitata ii transfera autoritatii solicitante sumele recuperate aferente creantei, precum si dobanzile prevazute la alin. (6) si (7).

Art. 178^14 Litigii

(1) Litigiile cu privire la creanta, la titlul initial care permite executarea in statul membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea in statul membru solicitat si litigiile legate de validitatea unei notificari efectuate de o autoritate competenta a statului membru solicitant sunt de competenta autoritatilor competente ale statului membru solicitant. Daca, in cursul procedurii de recuperare, creanta, titlul initial care permite executarea in statul membru solicitant sau titlul uniform care permite executarea in statul membru solicitat este contestat(a) de o parte interesata, autoritatea solicitata informeaza respectiva parte interesata ca o astfel de actiune trebuie introdusa de aceasta din urma in fata autoritatii competente a statului membru solicitant, potrivit legislatiei in vigoare in statul respectiv.

(2) Litigiile cu privire la masurile de executare luate in statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificari efectuate de o autoritate competenta a statului membru solicitat sunt introduse in fata organismului competent pentru solutionarea litigiului al statului membru respectiv, potrivit legislatiei in vigoare a acestui stat.

(3) Atunci cand una dintre actiunile prevazute la alin. (1) a fost introdusa in fata organismului competent al statului membru solicitant, autoritatea solicitanta informeaza autoritatea solicitata cu privire la aceasta si precizeaza care sunt elementele creantei ce nu fac obiectul contestatiei.

(4) De indata ce autoritatea solicitata primeste informatiile prevazute la alin. (3), fie din partea autoritatii solicitante, fie din partea partii interesate, aceasta suspenda procedura de executare in ceea ce priveste partea contestata a creantei, in asteptarea deciziei organismului competent in materie, cu exceptia cazurilor in care autoritatea solicitanta formuleaza o cerere contrara, potrivit alin. (6).

(5) La cererea autoritatii solicitante sau in cazul in care se considera necesar de catre autoritatea solicitata, fara sa se aduca atingere art. 178^16, autoritatea solicitata poate recurge la masuri asiguratorii pentru a garanta recuperarea, in masura in care reglementarile legale in vigoare in statul membru solicitat permit acest lucru.

(6) Potrivit reglementarilor legale si practicilor administrative in vigoare in statul membru in care isi are sediul, autoritatea solicitanta poate cere autoritatii solicitate sa recupereze o creanta contestata sau o parte contestata a creantei, in masura in care reglementarile legale si practicile administrative in vigoare in statul membru solicitat permit acest lucru. Orice astfel de cerere se motiveaza. Daca rezultatul ulterior al contestatiei este favorabil debitorului, autoritatea solicitanta are obligatia de a rambursa orice suma recuperata, precum si de a plati orice compensatie datorata, potrivit reglementarilor legale in vigoare in statul membru solicitat.

(7) Daca autoritatile competente ale statului membru solicitant sau ale statului membru solicitat au initiat o procedura amiabila, iar rezultatul procedurii poate afecta creanta cu privire la care a fost solicitata asistenta, masurile de recuperare sunt suspendate sau blocate pana la incheierea procedurii respective, cu exceptia cazurilor de urgenta imediata datorate fraudei sau insolventei. In cazul in care masurile de recuperare sunt suspendate sau blocate, sunt aplicabile prevederile alin. (5).

Art. 178^15 Modificarea sau retragerea cererii de asistenta pentru recuperare

(1) Autoritatea solicitanta informeaza imediat autoritatea solicitata cu privire la orice modificare ulterioara adusa cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, precizand motivele modificarii sau retragerii acesteia.

(2) Daca modificarea cererii este rezultatul unei decizii luate de organismul competent prevazut la art. 178^14 alin. (1), autoritatea solicitanta comunica decizia respectiva impreuna cu un titlu uniform revizuit care permite executarea in statul membru solicitat. Autoritatea solicitata continua masurile de recuperare pe baza titlului revizuit. Masurile asiguratorii sau de recuperare deja luate pe baza titlului uniform initial care permite executarea in statul membru solicitat pot continua pe baza titlului revizuit, cu exceptia cazului in care modificarea cererii se datoreaza lipsei de valabilitate a titlului initial care permite executarea in statul membru solicitant sau a titlului uniform initial care permite executarea in statul membru solicitat. Dispozitiile art. 178^12 si 178^14 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Art. 178^16 Cererea de masuri asiguratorii

(1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata ia masurile asiguratorii necesare, daca acestea sunt permise de legislatia sa nationala si in conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea in cazul in care creanta sau titlul care permite executarea in statul membru solicitant este contestat(a) la momentul formularii cererii sau in cazul in care creanta nu face inca obiectul unui titlu care sa permita executarea in statul membru solicitant, in masura in care sunt, de asemenea, posibile masuri asiguratorii, intr-o situatie similara, in temeiul legislatiei nationale si al practicilor administrative ale statului membru solicitant. Documentul elaborat pentru a permite aplicarea de masuri asiguratorii in statul membru solicitant si referitor la creanta pentru care se solicita asistenta reciproca, daca este cazul, insoteste cererea de masuri asiguratorii in statul membru solicitat. Acest document nu face obiectul niciunui act de recunoastere, completare sau inlocuire in statul membru solicitat.

(2) Cererea de masuri asiguratorii poate fi insotita de alte documente referitoare la creanta, emise in statul membru solicitant.

Art. 178^17 Normele aplicabile cererilor de masuri asiguratorii

Pentru aplicarea dispozitiilor art. 178^16 sunt aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile art. 178^10 alin. (2), art. 178^13 alin. (1) - (5), art. 178^14 si178^15.

Art. 178^18 Limite ale obligatiilor autoritatii solicitate

(1) Autoritatea solicitata nu este obligata sa acorde asistenta prevazuta la art. 178^10 - art. 178^16 daca recuperarea creantei este de natura sa genereze, din cauza situatiei debitorului, grave dificultati de ordin economic sau social in statul membru solicitat, in masura in care reglementarile legale si practicile administrative in vigoare in respectivul stat membru permit o astfel de exceptie in cazul creantelor nationale.

(2) Autoritatea solicitata nu este obligata sa acorde asistenta prevazuta la art. 178^5 si la art. 178^7 - 178^16 daca cererea initiala de asistenta, potrivit art. 178^5, 178^7, 178^8, 178^10 sau 178^16, este efectuata cu privire la creante care au o vechime mai mare de 5 ani, acest termen incepand de la momentul scadentei creantei in statul membru solicitant si pana la momentul cererii initiale de asistenta. In cazul in care creanta sau titlul initial care permite executarea in statul membru solicitant sunt contestate, termenul de 5 ani incepe din momentul in care in statul membru solicitant se stabileste faptul ca nu mai este posibila contestarea creantei sau a titlului care permite executarea. In cazul in care se acorda o amanare a platii sau un plan de esalonare a platii de catre autoritatile competente din statul membru solicitant, termenul de 5 ani incepe din momentul in care intregul termen de plata a expirat. Cu toate acestea, in aceste cazuri, autoritatea solicitata nu este obligata sa acorde asistenta cu privire la creante care sunt mai vechi de 10 ani, termen calculat de la momentul scadentei creantei in statul membru solicitant.

(3) Un stat membru nu este obligat sa acorde asistenta daca valoarea totala a creantelor reglementate de prezentul capitol, pentru care se solicita asistenta, este mai mica de 1.500 euro.

(4) Autoritatea solicitata informeaza autoritatea solicitanta in legatura cu motivele refuzului unei cereri de asistenta.

Art. 178^19 Aspecte privind prescriptia

(1) Aspectele privind termenele de prescriptie sunt reglementate exclusiv de legislatia in vigoare in statul membru solicitant.

(2) In ceea ce priveste suspendarea, intreruperea sau prelungirea termenului de prescriptie, toate demersurile efectuate in vederea recuperarii creantelor de catre autoritatea solicitata sau in numele acesteia, in temeiul unei cereri de asistenta, care au drept efect suspendarea, intreruperea sau prelungirea termenului de prescriptie, in conformitate cu legislatia in vigoare in statul membru solicitat, sunt considerate a avea acelasi efect in statul membru solicitant, cu conditia ca efectul corespunzator sa fie prevazut in reglementarile legale in vigoare in statul membru solicitant.

(3) Daca suspendarea, intreruperea sau prelungirea termenului de prescriptie nu este posibila in temeiul reglementarilor legale in vigoare in statul membru solicitat, toate demersurile efectuate in vederea recuperarii creantelor de catre autoritatea solicitata sau in numele acesteia in temeiul unei cereri de asistenta care, daca ar fi fost efectuate de catre autoritatea solicitanta in propriul stat membru sau in numele acesteia, ar fi dus la suspendarea, intreruperea sau prelungirea termenului de prescriptie, potrivit legislatiei in vigoare in statul membru solicitant, sunt considerate a fi fost efectuate in statul membru solicitant, in ceea ce priveste efectul respectiv.

(4) Prevederile alin. (2) si (3) nu afecteaza dreptul autoritatilor competente din statul membru solicitant de a lua masuri pentru a suspenda, intrerupe sau prelungi termenul de prescriptie, potrivit reglementarilor in vigoare in statul membru respectiv.

(5) Autoritatea solicitanta si autoritatea solicitata se informeaza reciproc cu privire la orice actiune care intrerupe, suspenda sau prelungeste termenul de prescriptie a creantei pentru care au fost solicitate masuri asiguratorii sau de recuperare sau care poate produce acest efect.

Art. 178^20 Costuri

(1) In plus fata de sumele prevazute la art. 178^13 alin. (8), autoritatea solicitata urmareste sa recupereze de la debitor cheltuielile legate de recuperare pe care le-a suportat si le retine, potrivit reglementarilor legale in vigoare din statul membru solicitat.

(2) Statele membre renunta reciproc la toate cererile privind rambursarea cheltuielilor rezultate din asistenta reciproca pe care si-o acorda potrivit prezentului capitol.

(3) Cu toate acestea, in cazul unor recuperari care creeaza dificultati deosebite, care implica cheltuieli foarte mari sau care se refera la crima organizata, autoritatea solicitanta si autoritatea solicitata pot sa convina asupra unor modalitati de rambursare specifice cazurilor in speta.

(4) Fara a aduce atingere alin. (2) si (3), statul membru solicitant ramane raspunzator fata de statul membru solicitat pentru toate cheltuielile si toate pierderile suportate in legatura cu actiunile recunoscute ca fiind nejustificate, in ceea ce priveste fie fondul creantei, fie valabilitatea titlului emis de autoritatea solicitanta care permite executarea si/sau aplicarea de masuri asiguratorii.

SECTIUNEA a 5-a

Dispozitii generale aplicabile tuturor tipurilor de cereri de asistenta

Art. 178^21 Formulare-tip si mijloace de comunicare

(1) Cererile de informatii in temeiul art. 178^5 alin. (1), cererile de notificare in temeiul art. 178^8 alin. (1), cererile de recuperare in temeiul art. 178^10 alin. (1) sau cererile de masuri asiguratorii in temeiul art. 178^16 alin. (1) se transmit prin mijloace electronice, utilizandu-se un formular-tip, cu exceptia cazurilor in care acest lucru nu este posibil din motive tehnice. In masura posibilului, aceste formulare se folosesc si pentru comunicarile ulterioare cu privire la cerere.

(2) Titlul uniform care permite executarea in statul membru solicitat, documentul care permite aplicarea de masuri asiguratorii in statul membru solicitant si celelalte documente prevazute la art. 178^12 si 178^16 se transmit, de asemenea, prin mijloace electronice, cu exceptia cazurilor in care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.

(3) Formularul-tip poate fi insotit, daca este cazul, de rapoarte, declaratii si orice alte documente sau de copii certificate pentru conformitate sau extrase din acestea, care sunt, de asemenea, transmise pe cale electronica, cu exceptia cazurilor in care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.

(4) Formularele-tip si comunicarile pe cale electronica pot, de asemenea, sa fie utilizate pentru schimbul de informatii in temeiul art. 178^6.

(5) Dispozitiile alin. (1) - (4) nu se aplica informatiilor si documentatiei obtinute prin prezenta in birourile administrative dintr-un alt stat membru sau prin participarea la anchetele administrative dintr-un alt stat membru, potrivit art. 178^7.

(6) In cazul in care comunicarile nu se efectueaza pe cale electronica sau prin intermediul formularelor-tip, acest lucru nu va afecta valabilitatea informatiilor obtinute sau a masurilor luate pentru executarea cererii de asistenta.

Art. 178^22 Limba utilizata

(1) Toate cererile de asistenta, formularele-tip pentru notificare si titlurile uniforme care permit executarea in statul membru solicitat sunt trimise in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau sunt insotite de o traducere in una dintre aceste limbi. Faptul ca anumite parti sunt scrise intr-o limba alta decat limba oficiala sau una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat nu afecteaza valabilitatea acestora sau a procedurii, in masura in care acea limba este stabilita de comun acord intre statele membre interesate.

(2) Documentele a caror notificare este solicitata potrivit art. 178^8 pot fi transmise autoritatii solicitate intr-o limba oficiala a statului membru solicitant.

(3) In cazul in care o cerere este insotita de alte documente decat cele prevazute la alin. (1) si (2), autoritatea solicitata poate, daca este necesar, sa ceara autoritatii solicitante o traducere a acestor documente in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau in orice alta limba asupra careia statele membre interesate au convenit bilateral.

Art. 178^23 Divulgarea informatiilor si a documentelor

(1) Informatiile comunicate sub orice forma, in temeiul prezentului capitol, sunt reglementate de obligatia pastrarii secretului fiscal si beneficiaza de protectia acordata informatiilor similare in temeiul legislatiei nationale a statului membru care le-a primit. Astfel de informatii pot fi utilizate in scopul aplicarii de masuri asiguratorii sau de executare in privinta creantelor care intra sub incidenta prezentului capitol. De asemenea, astfel de informatii pot fi utilizate pentru evaluarea si impunerea contributiilor obligatorii la sistemul de securitate sociala.

(2) Persoanele acreditate in mod corespunzator de Autoritatea de Acreditare de Securitate a Comisiei Europene pot avea acces la aceste informatii numai in masura in care acest lucru este necesar pentru intretinerea si dezvoltarea retelei RCC.

(3) Statul membru care furnizeaza informatiile permite utilizarea acestora in alte scopuri decat cele prevazute la alin. (1) in statul membru care primeste informatiile, in cazul in care, in temeiul legislatiei statului membru care furnizeaza informatiile, informatiile pot fi utilizate in scopuri similare.

(4) In cazul in care autoritatea solicitanta sau solicitata considera ca informatiile obtinute in temeiul prezentului capitol ar putea fi folositoare, in scopurile prevazute la alin. (1), unui al treilea stat membru, ea poate sa transmita respectivele informatii acestui al treilea stat membru, cu conditia ca transmiterea acestor informatii sa fie conforma cu normele si procedurile stabilite in prezentul capitol. Aceasta informeaza statul membru de la care provin informatiile cu privire la intentia sa de a transmite informatiile respective unui stat membru tert. Statul membru de la care provin informatiile se poate opune acestei transmiteri a informatiilor, in termen de 10 zile lucratoare de la data la care a primit comunicarea din partea statului membru care doreste sa transmita informatiile.

(5) Permisiunea de a utiliza, in temeiul alin. (3), informatii care au fost transmise in temeiul alin. (4) poate fi acordata numai de catre statul membru de unde provin informatiile.

(6) Informatiile comunicate sub orice forma in temeiul prezentului capitol pot fi invocate sau utilizate drept probe de toate autoritatile din statul membru care primeste informatiile, pe aceeasi baza ca si informatiile similare obtinute in respectivul stat.

SECTIUNEA a 6-a

Dispozitii finale

Art. 178^24 Aplicarea altor acorduri privind asistenta

(1) Prezentul capitol nu aduce atingere indeplinirii niciunei obligatii de furnizare de asistenta mai extinsa, care decurge din acorduri sau intelegeri bilaterale ori multilaterale, inclusiv in domeniul notificarii actelor judiciare sau extrajudiciare.

(2) In cazul in care Romania incheie astfel de acorduri sau intelegeri bilaterale ori multilaterale cu privire la aspecte reglementate de prezentul capitol si care nu se refera la cazuri individuale, informeaza fara intarziere Comisia in acest sens.

(3) Atunci cand acorda asistenta reciproca mai extinsa in temeiul unui acord sau al unei intelegeri bilateral(e) ori multilateral(e), Romania poate utiliza reteaua de comunicatii electronice si formularele-tip adoptate pentru punerea in aplicare a prezentului capitol.

Art. 178^25 Norme de aplicare

Normele de aplicare a dispozitiilor art. 178^4 alin. (3) si (4), art. 178^5 alin. (1), art. 178^8, art. 178^10, art. 178^12 alin. (1) si (2), art. 178^13 alin. (5) - (8),art. 178^15, art. 178^16 alin. (1) si ale art. 178^21 alin. (1) - (4) sunt normele aprobate de Comisie.

Art. 178^26 Raportare

(1) Romania, prin intermediul biroului central de legatura, informeaza Comisia anual, cel tarziu pana la 31 martie, cu privire la urmatoarele:

a) numarul de cereri de informatii, de comunicare si de recuperare sau de masuri asiguratorii transmise fiecarui stat membru solicitat si primite de la fiecare stat membru solicitant in fiecare an;

b) valoarea creantelor pentru care se solicita asistenta pentru recuperare si sumele recuperate.

(2) Romania, prin intermediul biroului central de legatura, poate furniza, de asemenea, orice alte informatii care ar putea fi folositoare pentru a evalua asistenta reciproca oferita in temeiul prezentului capitol.

Art. 178^26 – art. 204 *** Abrogate.

TITLUL IX

Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale

CAP. 1 Dreptul la contestatie

Art. 205 Posibilitatea de contestare

(1) Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.

(2) Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

(3) Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna.

(4) Pot fi contestate in conditiile alin. (3) si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

(5) In cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestatia se poate depune de orice persoana care participa la realizarea venitului.

(6) Bazele de impunere constatate separat intr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.

Art. 206 Forma si continutul contestatiei

(1) Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:

a) datele de identificare a contestatorului;

b) obiectul contestatiei;

c) motivele de fapt si de drept;

d) dovezile pe care se intemeiaza;

e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum si stampila in cazul persoanelor juridice. Dovada calitatii de imputernicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.

(2) Obiectul contestatiei il constituie numai sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.

(3) Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.

Norme metodologice

Art. 207 Termenul de depunere a contestatiei

(1) Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii.

(2) In cazul in care competenta de solutionare nu apartine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestatia va fi inaintata de catre acesta, in termen de 5 zile de la inregistrare, organului de solutionare competent.

(3) In cazul in care contestatia este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi inaintata, in termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(4) Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestatia poate fi depusa, in termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.

Art. 208 Retragerea contestatiei

(1) Contestatia poate fi retrasa de contestator pana la solutionarea acesteia. Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatie.

(2) Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a se inainta o noua contestatie in interiorul termenului general de depunere a acesteia.

CAP. 2 Competenta de solutionare a contestatiilor. Decizia de solutionare

Art. 209 Organul competent

(1) Contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situatiei emise in conformitate cu legislatia in materie vamala, a masurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispozitie de masuri, precum si impotriva deciziei de reverificare se solutioneaza de catre:

a) structura specializata de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice in a caror raza teritoriala isi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesorii ale acestora, masura de diminuare a pierderii fiscale, in cuantum de pana la 5 milioane lei, precum si pentru contestatiile indreptate impotriva deciziilor de reverificare, cu exceptia celor emise de organele centrale de inspectie/control;

b) structura specializata de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice competenta conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenti care nu au pe teritoriul Romaniei un sediu permanent, pentru contestatiile formulate de acestia, ce au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesorii ale acestora, masura de diminuare a pierderii fiscale, in cuantum de pana la 5 milioane lei, precum si pentru contestatiile indreptate impotriva deciziilor de reverificare, cu exceptia celor emise de organele centrale de inspectie/control;

c) Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, pentru contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesoriile acestora, precum si masura de diminuare a pierderii fiscale, in cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, pentru contestatiile formulate de marii contribuabili, precum si cele formulate impotriva actelor enumerate in prezentul articol, emise de organele centrale de inspectie/control, indiferent de cuantum.

(2) Contestatiile formulate impotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de catre organele fiscale emitente.

(3) Contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.

(3^1) Competenta de solutionare a contestatiilor prevazuta la alin. (1) se poate delega altui organ de solutionare prevazut la alin. (1), in conditiile stabilite prin ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Contestatorul si persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei sunt informati cu privire la schimbarea competentei de solutionare a contestatiei.

(4) Contestatiile formulate impotriva actelor administrative fiscale emise de autoritatile administratiei publice locale, precum si de alte autoritati publice care, potrivit legii, administreaza creante fiscale se solutioneaza de catre aceste autoritati.

(5) Cuantumul sumelor prevazute la alin. (1) se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.

Norme metodologice

Art. 210 Decizia sau dispozitia de solutionare

(1) In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz.

(2) Decizia sau dispozitia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.

Norme metodologice

Art. 211 Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei

(1) Decizia de solutionare a contestatiei se emite in forma scrisa si va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.

(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numarul de inregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor atunci cand organul competent de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat.

(3) Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei.

(4) Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta.

(5) Decizia se semneaza de catre conducatorul directiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de inlocuitorii acestora, dupa caz.

CAP. 3 Dispozitii procedurale

Art. 212 Introducerea altor persoane in procedura de solutionare

(1) Organul de solutionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, in solutionarea contestatiei, dupa caz, alte persoane ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei de solutionare a contestatiei. Inainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.

(2) Persoanele care participa la realizarea venitului in sensul art. 205 alin. (5) si nu au inaintat contestatie vor fi introduse din oficiu.

(3) Persoanei introduse in procedura de contestatie i se vor comunica toate cererile si declaratiile celorlalte parti. Aceasta persoana are drepturile si obligatiile partilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formeaza obiectul contestatiei si are dreptul sa inainteze propriile sale cereri.

(4) Dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la interventia fortata si voluntara sunt aplicabile.

Art. 213 Solutionarea contestatiei

(1) In solutionarea contestatiei organul competent va verifica motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestatiei se face in raport de sustinerile partilor, de dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea contestatiei se face in limitele sesizarii.

(2) Organul de solutionare competent pentru lamurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al directiilor de specialitate din minister sau al altor institutii si autoritati.

(3) Prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului in propria cale de atac.

(4) Contestatorul, intervenientii sau imputernicitii acestora pot sa depuna probe noi in sustinerea cauzei. In aceasta situatie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, dupa caz, i se va oferi posibilitatea sa se pronunte asupra acestora.

(5) Organul de solutionare competent se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.

Norme metodologice

Art. 214 Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa

(1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa;

b) solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.

(2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, daca sunt motive intemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura. Suspendarea poate fi solicitata o singura data.

(3) Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.

(4) Hotararea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.

Art. 215 Suspendarea executarii actului administrativ fiscal

(1) Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.

(2) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare. Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei.

(3) In cazul suspendarii executarii actului administrativ fiscal, dispusa de instantele de judecata in baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate pana la incetarea acesteia.

CAP. 4 Solutii asupra contestatiei

Art. 216 Solutii asupra contestatiei

(1) Prin decizie contestatia va putea fi admisa, in totalitate sau in parte, ori respinsa.

(2) In cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat.

(3) Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie in care urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.

(3^1) Solutia de desfiintare este pusa in executare in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizeaza strict aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei pentru care s-a pronuntat solutia de desfiintare.

(4) Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei, in conditiile prevazute de art. 214.

Art. 217 Respingerea contestatiei pentru neindeplinirea conditiilor procedurale

(1) Daca organul de solutionare competent constata neindeplinirea unei conditii procedurale, contestatia va fi respinsa fara a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

(2) Contestatia nu poate fi respinsa daca poarta o denumire gresita.

Art. 218 Comunicarea deciziei si calea de atac

(1) Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, in conditiile art. 44, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(2) Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivitart. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.

(3) In situatia atacarii la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desfiintarea, incheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a solutiei de desfiintare emise in procedura de solutionare a contestatiei se face dupa ce hotararea judecatoreasca a ramas definitiva si irevocabila.

TITLUL X

Sanctiuni

Art. 219 Contraventii

(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:

a) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de inregistrare fiscala sau de mentiuni;

b) neindeplinirea la termen a obligatiilor de declarare prevazute de lege, a bunurilor si veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume, precum si orice informatii in legatura cu impozitele, taxele, contributiile, bunurile si veniturile impozabile, daca legea prevede declararea acestora;

b^1) – b^3 *** Abrogat.

c) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 56 si art. 57 alin. (2);

d) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 105 alin. (8);

e) neducerea la indeplinire a masurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) si art. 105 alin. (9); (intra in vigoare la 30 zile dupa data publicarii)

f) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 53;

g) nerespectarea obligatiei inscrierii codului de identificare fiscala pe documente, potrivit art. 73;

h) nerespectarea de catre platitorii de salarii si venituri asimilate salariilor a obligatiilor privind completarea si pastrarea fiselor fiscale;

i) neindeplinirea obligatiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, dupa caz, la terte persoane a formularelor si documentelor prevazute de legea fiscala, altele decat declaratiile fiscale si declaratiile de inregistrare fiscala sau de mentiuni;

j) nerespectarea de catre banci a obligatiilor privind furnizarea informatiilor si a obligatiilor de decontare prevazute de prezentul cod;

k) nerespectarea obligatiilor ce-i revin tertului poprit, potrivit prezentului cod;

k) nerespectarea obligatiei de comunicare prevazute la art. 154 alin. (9);

m) refuzul debitorului supus executarii silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispozitie acestuia pentru a fi identificate si evaluate;

n) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contributiilor datorate bugetului general consolidat, in vederea stabilirii realitatii declaratiei fiscale;

o) neretinerea, potrivit legii, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa;

p) retinerea si nevarsarea in totalitate, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni;

r) refuzul de a indeplini obligatia prevazuta la art. 52 alin. (1).

s) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 109^1 alin. (5^1).

(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel (intra in vigoare la 30 zile dupa data publicarii):

a) cu amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. c);

b) cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 5.000 lei la 7.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. d);

c) cu amenda de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. e) si f);

d) cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. a), b), g) - m);

d^1 – d^2 *** Abrogate.

e) cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n) - r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt de pana la 50.000 lei inclusiv;

f) cu amenda de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n) - r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt cuprinse intre 50.000 lei si 100.000 lei inclusiv;

g) cu amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n) - r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt mai mari de 100.000 lei;

h) *** Abrogat.

i) cu amenda de la 10.000 lei la 50.000 lei in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. s).

(3) In cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de venit constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 50 lei la 500 lei.

(4) In cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda prevazuta pentru persoanele fizice.

(5) Nedepunerea la termen a declaratiilor fiscale pentru obligatiile datorate bugetelor locale se sanctioneaza potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

(6) Sumele incasate in conditiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.

Art. 219^1 Contraventii in cazul declaratiilor recapitulative

(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:

a) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Codul fiscal;

b) depunerea de declaratii recapitulative incorecte ori incomplete.

(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel:

a) cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. a);

b) cu amenda de la 500 lei la 1.500 lei in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. b).

(3) Nu se sanctioneaza contraventional:

a) persoanele care corecteaza declaratia recapitulativa pana la termenul legal de depunere a urmatoarei declaratii recapitulative, daca fapta prevazuta la alin. (1) lit. b) nu a fost constatata de organul fiscal anterior corectarii;

b) persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corecteaza declaratiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.

(4) In cazul aplicarii sanctiunii amenzii prevazute la alin. (2), contravenientul are posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala

Art. 219^2 Contraventii si sanctiuni la regimul «Registrului operatorilor intracomunitari»

(1) Constituie contraventie efectuarea de operatiuni intracomunitare de catre persoanele care au obligatia inscrierii in Registrul operatorilor intracomunitari fara a fi inscrise, conform legii, in acest registru.

(2) Contraventia pentru fapta prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei.

Art. 220 *** Abrogat

(Abrogat din 1 ianuarie 2012)

Art. 221 Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor

(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele fiscale competente.

(2) Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 219 - art. 220 se aplica, dupa caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. In cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, sanctiunile se aplica reprezentantilor acestora.

(3) Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit art. 220 se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor si al unitatilor sale teritoriale, cu exceptia sanctiunii privind suspendarea autorizatiei de antrepozit fiscal, care se dispune de autoritatea fiscala competenta, la propunerea organului de control.

(4) Contraventiile prevazute la art. 219 alin. (1) lit. b) se aplica pentru faptele constatate dupa data intrarii in vigoare a prezentului cod.

(5) In cazul aplicarii sanctiunii amenzii potrivit art. 219 si art. 220, contribuabilul are posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute in prezentul cod, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala.

Reproducem mai jos prevederile art. 1 si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2009

"ART. 1

(1) Prin derogare de la dispozitiile art. 221 alin. (3) teza I din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru constatarea si sanctionarea contraventiei prevazute de art. 220 alin. (1) lit. k) din aceeasi ordonanta, controlul asupra mijloacelor de transport se efectueaza de catre echipe mixte alcatuite din personalul de specialitate din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate si personalul anume desemnat din cadrul Politiei Romane.

(2) La solicitarea personalului anume desemnat din cadrul Politiei Romane, care face parte din echipa mixta prevazuta la alin. (1), personalul de specialitate din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate are obligatia de a efectua controlul de specialitate prevazut la alin. (1).

(3) Personalul anume desemnat din cadrul Politiei Romane care face parte din echipa mixta prevazuta la alin. (1) va opri in trafic mijloacele de transport marfa, in vederea efectuarii controlului de specialitate, din oficiu sau la solicitarea personalului de specialitate din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate.

(4) Constatarea contraventiei prevazute de art. 220 alin. (1) lit. k) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si aplicarea sanctiunilor stabilite prin dispozitiile art. 220 alin. (2) din acelasi act normativ se fac de catre personalul de specialitate din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate."

"ART. 3

(1) Veniturile rezultate din valorificarea bunurilor confiscate si ca urmare a aplicarii sanctiunilor potrivit art. 1 si art. 2 constituie venituri la bugetul de stat. Din aceste venituri se retine o cota de 15% care se constituie intr-un fond de premiere la dispozitia ministrului administratiei si internelor si a ministrului finantelor publice, in cote egale.

(2) Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Finantelor Publice vor emite ordine in aplicarea dispozitiilor art. 1 si art. 3 alin. (1)."

Art. 222 Actualizarea sumei amenzilor

Limitele amenzilor contraventionale prevazute in prezentul cod pot fi actualizate anual, in functie de evolutia ratei inflatiei, prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei si Finantelor.

Art. 223 Dispozitii aplicabile

Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legale referitoare la regimul juridic al contraventiilor.

TITLUL XI

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 224 Dispozitii privind regimul vamal

Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se datoreaza, potrivit legii, in vama atrage interzicerea efectuarii altor operatiuni de vamuire pana la stingerea integrala a acestora.

Art. 225 Dispozitii privind stoparea ajutorului de stat

(valabil pana la 1 ianuarie 2012)

(1) Stoparea acordarii ajutoarelor de stat se realizeaza, de drept, prin:

a) emiterea unei decizii a Consiliului Concurentei in acest sens;

b) emiterea unei decizii de catre furnizorul ajutorului de stat ca urmare a exercitarii activitatii de supraveghere, cand constata incompatibilitatea intre ajutoarele de stat acordate si dispozitiile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata¹, precum si ale actelor normative emise in aplicarea acesteia.

(2) Deciziile emise in conditiile alin. (1) trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

a) denumirea operatorului economic si datele de identificare a acestuia;

b) modalitatea de acordare a ajutorului de stat;

c) data la care se realizeaza stoparea.

------------------------------------

1) Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 744 din 16 august 2005, a fost abrogata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006.

Art. 226 Dispozitii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis

(valabil pana la 1 ianuarie 2012)

(1) Deciziile Consiliului Concurentei, precum si deciziile furnizorilor de ajutor de stat prin care se dispune recuperarea unui ajutor de stat ilegal sau interzis constituie titlu executoriu. Dispozitiile art. 141 alin. (6) - (9) se aplica in mod corespunzator.

(2) Recuperarea ajutoarelor de stat dispusa potrivit alin. (1) se realizeaza de catre unitatile teritoriale ale Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Nationala de Administrare Fiscala, respectiv de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, potrivit Codului de procedura fiscala, cu exceptia Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului, care va aplica propria procedura de recuperare.

(3) Pentru sumele reprezentand ajutoare de stat de recuperat se datoreaza dobanda de la data la care ajutorul de stat a fost pus la dispozitie beneficiarului si pana la recuperarea sa.

(4) Nivelul dobanzii aferente sumelor de recuperat cu titlu de ajutor de stat ilegal sau interzis va fi stabilit anual prin hotarare a Guvernului.

(5) Sumele recuperate reprezentand ajutoare de stat ilegale sau interzise se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.

Art. 227 Dispozitii privind functionarii publici din cadrul organelor fiscale

(1) In exercitarea atributiilor de serviciu functionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice si beneficiaza de protectie potrivit legii.

(2) Statul si unitatile administrativ-teritoriale raspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de functionarii publici din cadrul organelor fiscale, in exercitarea atributiilor de serviciu.

(3) – (11) Abrogat.

Art. 228 Acte normative de aplicare

(1) In aplicarea prezentului cod, Guvernul adopta norme metodologice de aplicare, in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonante.

(2) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora privind administrarea creantelor fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(2^1) Pentru aplicarea Codului de procedura fiscala, presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala poate emite ordine.

(2^2) Prin ordin al ministrului administratiei si internelor si al ministrului finantelor publice se pot emite norme pentru administrarea creantelor fiscale ale unitatilor administrativ-teritoriale sau, dupa caz, ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.

(3) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, pentru administrarea impozitelor si taxelor locale, se aproba prin ordin comun al ministrului internelor si reformei administrative si ministrului economiei si finantelor.

(4) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creantelor bugetului general consolidat administrate de alte organe, se aproba prin al ministrului de resort sau al conducatorului institutiei publice, dupa caz.

(5) *** Abrogat.

Art. 229 Scutirea organelor fiscale de plata taxelor

Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care le indeplinesc in vederea administrarii creantelor fiscale, cu exceptia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.

Art. 230 Inscrierea creantelor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare

Pentru creantele fiscale administrate de catre Ministerul Economiei si Finantelor, acesta este autorizat ca operator care, prin unitatile sale teritoriale, ca agenti imputerniciti, sa inscrie creante cuprinse in titluri executorii la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Art. 231 Dispozitii privind termenele

Termenele in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod se calculeaza dupa normele legale in vigoare la data cand au inceput sa curga.

Art. 232 Confiscari

(1) Confiscarile dispuse potrivit legii se duc la indeplinire de catre organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instantele de judecata se duc la indeplinire de catre Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Administratiei si Internelor sau, dupa caz, de catre alte autoritati publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducatorilor institutiilor in cauza, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Economiei si Finantelor, conform legii.

(2) In situatia in care confiscarile dispuse de procurori sau de instantele de judecata privesc sume exprimate in moneda straina, sumele se vor converti in lei la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil la data ramanerii definitive a masurii confiscarii.

(3) Sumele confiscate, precum si cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai putin cheltuielile impuse de ducerea la indeplinire si de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz, conform legii.

Art. 233 Constatarea faptelor ce pot constitui infractiuni

Constatarea faptelor ce pot constitui infractiuni in conditiile art. 296^1 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, este de competenta organelor fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Procesul-verbal intocmit constituie mijloc de proba in conditiile art. 214 din Codul de procedura penala.

Art. 233^1 Colaborarea cu organele de urmarire penala

(1) In situatia in care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregatirea sau savarsirea unor infractiuni ce vizeaza bunuri prevazute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, ce intra in sfera de aplicare a accizei, organele de urmarire penala pot efectua activitati de constatare, cercetare si conservare de probe.

(2) In situatia prevazuta la alin. (1) organele de urmarire penala solicita de indata organelor cu atributii de control din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectuarea de verificari fiscale conform obiectivelor stabilite.

(3) La solicitarea organelor de urmarire penala, cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unei situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectueaza verificari fiscale.

(4) In cazuri temeinic justificate, dupa inceperea urmaririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitata Agentiei Nationale de Administrare Fiscala efectuarea de verificari fiscale, conform obiectivelor stabilite.

(5) Rezultatul verificarilor prevazute la alin. (2)—(4) se consemneaza in procese-verbale, care constituie mijloace de proba. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanta fiscala in intelesul art. 110.

Art. 234 Dispozitii procedurale privind inregistrarea in cazul unor activitati cu produse accizabile

*** Abrogat.

Art. 235 Dispozitii tranzitorii privind inregistrarea fiscala

(1) Persoanele prevazute la art. 72 alin. (4), care sunt deja inregistrate, au obligatia de a depune declaratia de inregistrare fiscala in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentului cod.

(2) Codurile de identificare fiscala si certificatele de inregistrare fiscala atribuite anterior intrarii in vigoare a prezentului cod raman valabile.

(3) Persoanele inregistrate in registrul contribuabililor la data intrarii in vigoare a prezentului cod, al caror domiciliu fiscal difera de sediul social, in cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, in cazul persoanelor fizice, dupa caz, au obligatia de a depune declaratia de inregistrare fiscala in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului cod. In caz contrar se considera valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sau sediu declarat.

Art. 236 Dispozitii tranzitorii privind solutionarea cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adaugata

Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adaugata, depuse potrivit legii privind taxa pe valoarea adaugata si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentului cod, se solutioneaza potrivit reglementarilor in temeiul carora au fost depuse.

Art. 237 Dispozitii tranzitorii privind inspectia fiscala

Inspectiile fiscale incepute inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data cand au fost incepute. In aceste conditii, masurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal.

Art. 238 Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor

(1) Contestatiile depuse inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod se solutioneaza potrivit procedurii administrativ-jurisdictionale existente la data depunerii contestatiei.

(2) In situatia contestatiilor aflate in curs de solutionare formulate impotriva actelor de control prin care au fost reverificate aceeasi perioada si acelasi tip de obligatie fiscala si pentru care din instrumentarea cauzelor penale de catre organele competente nu rezulta existenta prejudiciului, se vor mentine obligatiile stabilite anterior.

Art. 239 Dispozitii tranzitorii privind executarea silita

Executarile silite, in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod, se continua potrivit dispozitiilor acestuia, actele indeplinite anterior ramanand valabile.

Art. 240 Intrarea in vigoare

Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Dispozitiile titlului X "Sanctiuni" intra in vigoare la data de 10 ianuarie 2004.

Art. 241 Conflictul temporal al actelor normative

Reglementarile emise in temeiul ordonantelor si ordonantelor de urgenta prevazute la art. 242 raman aplicabile pana la data aprobarii actelor normative de aplicare a prezentului cod, prevazute la art. 228, in masura in care nu contravin prevederilor acestuia.

Norme metodologice

Art. 242 Abrogari

La data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:

a) Ordonanta Guvernului nr. 82/1998 privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;

c) Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificarile si completarile ulterioare;

d) Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 64/1999, cu modificarile si completarile ulterioare;

e) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Economiei si Finantelor Publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001, cu modificarile si completarile ulterioare;

f) Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 358/2003;

g) pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;

h) art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003*1=;

i) art. IV alin. (1) - (5) din Ordonanta Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor masuri financiare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 116/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004;

j) art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;

k) art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificarile si completarile ulterioare*2);

l) cap. III "Contraventii si sanctiuni" din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificarile ulterioare*3).

_________________________

1) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, a fost abrogata prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005.

2) Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, a fost abrogata prin Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006.

3) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, a fost abrogata prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005.

-------------------------------------------------------------------

NOTA:

Reproducem mai jos dispozitiile tranzitorii si finale ale actelor normative modificatoare ale Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, precum si nota de transpunere a directivelor, care nu sunt incorporate in textul republicat al acesteia.

1. Art. II din Legea nr. 158/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 165/2005 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006:

"Art. II. — (1) Dispozitiile prezentei legi intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si se aplica actelor de procedura indeplinite incepand cu aceasta data. Prin exceptie, dispozitiile art. 109^1 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare^1), se aplica de la data de intai a lunii urmatoare celei in care a intrat in vigoare prezenta lege.

(2) Suspendarea executarii actului administrativ fiscal dispusa de organul de solutionare a contestatiei inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi continua sa isi produca efectele pana la solutionarea contestatiei."

2. Art. III si IV din Ordonanta Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.505/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.054 din 30 decembrie 2006.

"Art. III. — Prezenta ordonanta intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu urmatoarele exceptii:

a) dispozitiile art. 174^19 si 174^24 de la pct. 36 al art. I^2), care intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;

b) pct. 2—4^3), 9^4), 12^5) si 36^6), cu exceptiile prevazute la lit. a), ale art. I, care intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2007. Art. IV. — (1) Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante se abroga dispozitiile art. 261 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.

(2) Pe data de 1 ianuarie 2007 se abroga:

a) dispozitiile art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) dispozitiile art. 9 alin. (2) si ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004;

c) dispozitiile art. 171^1 alin. (4) teza a doua^7) din Ordonanta

Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta ordonanta".

3. Nota de transpunere a directivelor din cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 505/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1054 din 30 decembrie 2006:

"Art. I pct. 36^8) din prezenta ordonanta transpune Directiva Consiliului 76/308/CEE privind asistenta mutuala in materie de recuperare a creantelor privind anumite cotizatii, drepturi, taxe si alte masuri, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 073 din 19 martie 1976, amendata prin: Directiva Consiliului 79/1071/CEE si Directiva Consiliului 2001/44/CE.

Art. I pct. 36^9) din prezenta ordonanta transpune si Directiva Comisiei 2002/94/CE de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispozitii din Directiva Consiliului 76/308/CEE, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 337 din 13 decembrie 2002, cu exceptia anexelor I—IV, care vor fi transpuse prin ordin al ministrului finantelor publice pentru aprobarea formularelor utilizate pentru recuperarea creantelor, in sensul cap. XIII din titlul VIII al Codului de procedura fiscala."

1) Art. 1091 a devenit in forma republicata art. 112.

2) Art. 17419 si 17424 au devenit in forma republicata art. 197 si art. 202.

3) Pct. 2 se refera la art. 31 alin. (1) lit. a1) devenit in forma republicata art. 31 alin. (1) lit. b); pct. 3 se refera la art. 31 alin. (1) lit. c) devenit in forma republicata art. 31 alin. (1) lit. d); pct. 31 se refera la art. 33 alin. (2); pct. 4 se refera la art. 36 alin. (3).

4) Pct. 9 se refera la art. 69 alin. (1) lit. e) devenit in forma republicata art. 72 alin. (1) lit. e).

5) Pct. 12 se refera la art. 109 alin. (7) si (8) devenit in forma republicata art. 111 alin. (7) si (8).

6) Pct. 36 se refera la art. 1741—17426 devenite in forma republicata art. 179—204.

7) Art. 1711 alin. (4) a devenit in forma republicata art. 175 alin. (4).

8) Pct. 36 se refera la art. 1741—17426 devenite in forma republicata art. 179—204.

Reproducem mai jos prevederile art. II si art. III din ORDONANTA GUVERNULUI Nr. 47 din 28 august 2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 31 august 2007:

ART. II

(1) Articolul I intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii prezentei ordonante, cu exceptia pct. 34 - 36, care intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii, si a pct. 38, care intra in vigoare la 1 ianuarie 2008.

(2) Dispozitiile art. I pct. 8 se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2008, pentru declaratiile anuale aferente anului 2007.

(3) Dispozitiile art. I pct. 13, 18, 19, 23, 30 si 37 se aplica si procedurilor in curs la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante.

(4) Dispozitiile art. I pct. 14 se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2008.

(5) Dispozitiile art. I pct. 24 - 27 se aplica procedurilor de executare silita incepute dupa data intrarii in vigoare a prezentei ordonante.

(6) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, organele fiscale vor calcula obligatiile fiscale accesorii datorate pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de catre contribuabilii aflati in stare de insolventa, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare, si vor depune diligente pentru inscrierea creantelor in tabelul creditorilor.

(7) Dispozitiile art. I pct. 32 se aplica contestatiilor inregistrate la organul fiscal incepand cu data de 1 octombrie 2007.

(8) Reglementarile emise pana la intrarea in vigoare a prezentei ordonante in temeiul art. 228 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, raman aplicabile pana la data aprobarii actelor normative de aplicare prevazute in modificarile cuprinse in prezenta ordonanta.

ART. III

(1) Prevederile art. I pct. 17 se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeasi data se abroga prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.

(2) Pentru contribuabilii care platesc integral si la termenele prevazute de lege obligatiile fiscale si care nu au alte obligatii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplica pentru plata obligatiilor fiscale incepand cu cele aferente lunii septembrie 2007.

ART. IV

Obligatiile fiscale datorate bugetului general consolidat de catre contribuabili in anul 2006 si achitate de catre acestia cu indicarea eronata a numarului de evidenta a platii se sting de catre organele fiscale competente, potrivit ordinii de stingere a datoriilor in vigoare la data platii.

Norme metodologice:

Art. 5

5.1. In scopul aplicarii unitare a prevederilor legislatiei fiscale, Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor pot elabora ghiduri practice pentru indrumarea functionarilor din domeniul fiscal.

Norme metodologice:

Art. 6

6.1. In aprecierea unei situatii fiscale asupra careia urmeaza a lua o decizie, organul fiscal va determina starile de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege.

Norme metodologice:

Art. 7

7.1. Instiintarea contribuabililor asupra drepturilor si obligatiilor in cadrul procedurii in desfasurare se face verbal sau in scris. Daca informarea se face verbal, organul fiscal va intocmi o nota in care va consemna indeplinirea obligatiei si orice alte detalii legate de aceasta pe care le considera relevante. Nota se va atasa la dosarul cazului.

7.2. Indrumarea ca urmare a solicitarii contribuabililor se face de catre organul fiscal prin asistenta directa la sediul acestuia, precum si prin corespondenta scrisa, e-mail, telefon si altele asemenea.

7.3. Indrumarea contribuabililor din initiativa organului fiscal se face prin furnizarea de servicii menite sa le faciliteze acestora indeplinirea obligatiilor fiscale, precum si prin actiuni de educare in domeniul fiscal. Aceasta indrumare se poate realiza atat la nivel central, cat si la nivel local, prin orice instrument aflat la dispozitia organului fiscal, cum ar fi: transmiterea formularelor de declaratii, furnizarea de programe informatice pentru completarea acestora, elaborarea si distribuirea de materiale publicitare (ghiduri, brosuri, pliante, afise si altele asemenea), difuzarea in presa scrisa de articole, comunicate si materiale de presa, intalniri de lucru cu grupuri de contribuabili, furnizarea de informatii in cadrul emisiunilor informative ale posturilor de radio si televiziune, introducerea in programele de invatamant a unor lectii cu subiect de fiscalitate si altele asemenea.

Norme metodologice:

Art. 8

8.1. Potrivit dispozitiilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, in unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor organele fiscale vor aplica prevederile legale privind dreptul cetatenilor apartinand unei minoritati nationale de a se adresa oral sau in scris si in limba materna, precum si comunicarea catre acestia a raspunsurilor atat in limba romana, cat si in limba materna. Actele administrative fiscale emise in astfel de situatii se intocmesc in mod obligatoriu in limba romana.

8.2. Organele fiscale competente teritorial sunt obligate sa asigure conditiile pentru folosirea limbii materne in toate situatiile prevazute de lege, potrivit pct. 8.1.

Norme metodologice:

Art. 11

11.1. In categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intra datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura si cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului, plati, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii obtinute din declaratii ori documente prezentate de catre contribuabili sau orice alte informatii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

Norme metodologice:

Art. 18

18.1. Desemnarea reprezentantului fiscal de catre persoanele impozabile stabilite in strainatate, care realizeaza operatiuni supuse taxei pe valoarea adaugata pe teritoriul Romaniei, se face potrivit art. 151 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Codul fiscal.

Norme metodologice:

Art. 30

30.1. Cesiunea de creanta trebuie sa indeplineasca cerintele de validitate din dreptul comun. Platile efectuate intre organul fiscal si contribuabilul cedent pana la notificarea cesiunii sunt valabile.

30.2. Din momentul notificarii cesiunii, creanta fiscala se transfera catre cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv accesoriile acesteia, in conditiile legii. Cesionarul devine creditor pentru valoarea creantei inscrisa in actul de cesiune, indiferent de pretul pe care l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu titlu gratuit.

30.3. In cazul in care organul fiscal constata ca aceeasi creanta fiscala a fost cesionata mai multor cesionari, cesionarul care a notificat primul organul fiscal va deveni creditor al creantei cesionate.

Norme metodologice:

Art. 31

31.1. Domiciliul fiscal se inregistreaza la organul fiscal in toate cazurile in care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social.

31.2. Inregistrarea domiciliului fiscal, pentru persoanele fizice, se face prin depunerea unei cereri de inregistrare a domiciliului fiscal, insotita, dupa caz, de urmatoarele documente:

a) copie de pe actul care face dovada titlului in temeiul caruia, potrivit legii, persoana detine spatiul destinat domiciliului fiscal (calitatea de proprietar, chirias, uzufructuar si altele asemenea);

b) copie de pe actul de identitate in care a fost inscrisa, potrivit legii speciale, mentiunea de stabilire a domiciliului si a resedintei la care se solicita inregistrarea domiciliului fiscal.

31.3. In cazul persoanelor juridice, cererea de inregistrare a domiciliului fiscal va fi insotita de copii de pe actele care fac dovada detinerii legale a spatiului pentru domiciliul fiscal.

31.4. Copiile de pe documente vor fi certificate pe fiecare pagina de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.

31.5. Cererea se depune la organul fiscal in a carui raza teritoriala urmeaza a se stabili domiciliul fiscal.

31.6. La primirea cererii, aceasta va fi transmisa de indata de catre organul fiscal prevazut la pct. 31.5 catre organul fiscal in a carui raza teritoriala contribuabilul a avut ultimul domiciliu fiscal, in vederea intocmirii formalitatilor de transfer al dosarului fiscal.

31.7. Dosarul fiscal se transmite in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii si va fi insotit de certificatul de atestare fiscala, precum si de fisa de evidenta pe platitor.

31.8. La primirea dosarului fiscal, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla noul domiciliu fiscal va emite de indata decizia de inregistrare a noului domiciliu fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit art. 43 din Codul de procedura fiscala.

31.9. Inregistrarea in registrul contribuabililor de la noul organ fiscal, precum si scoaterea din registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal se opereaza cu data comunicarii deciziei prevazute la pct. 31.8. Pana la data la care s-au operat modificarile in registrul contribuabililor, competenta pentru solutionarea oricarei probleme privind administrarea revine organului fiscal de la vechiul domiciliu fiscal.

Norme metodologice:

Art. 32

32.1. Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, si unitatile sale teritoriale au competenta generala in ceea ce priveste administrarea, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare cu privire la creantele fiscale ce se cuvin bugetului general consolidat, care, potrivit legii, sunt date in competenta lor de administrare. In scopul administrarii unitare a acestor creante, presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala emite instructiuni in conditiile legii.

32.2. Unitatile administrativ-teritoriale au competenta generala in ceea ce priveste administrarea creantelor fiscale care, potrivit legii, sunt date in competenta lor de administrare.

Norme metodologice:

Art. 34

34.1. In cazul in care prin lege se stabilesc in sarcina contribuabililor obligatii de plata la sedii secundare, inclusiv pentru obligatiile conexe acestora, cum ar fi obligatii de declarare, obligatii de depunere de documente, cereri, fise fiscale, precum si orice alte obligatii prevazute de lege, competenta teritoriala pentru administrarea acestor obligatii apartine organului fiscal in a carui raza teritoriala se afla sediul secundar.

34.2. Pentru impozitul pe venitul din salarii, datorat de sediul secundar, inregistrat ca platitor al obligatiei fiscale la alt organ fiscal teritorial decat al contribuabilului persoana juridica, platitor este sediul secundar. Plata se face in acest caz la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului in a carei raza se afla sediul secundar, documentele de plata cuprinzand obligatoriu si urmatoarele informatii:

a) codul de identificare fiscala si denumirea persoanei juridice;

b) codul de identificare fiscala al sediului secundar.

Norme metodologice:

Art. 36

36.1. Persoanele care nu au domiciliul fiscal pe teritoriul Romaniei isi indeplinesc obligatiile fiscale la organul fiscal in a carui raza teritoriala se obtin veniturile, alte beneficii sau valori patrimoniale care, potrivit legii, constituie baza de impunere. In cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent, competenta revine organului fiscal in a carui raza teritoriala se realizeaza, in intregime sau cu preponderenta, cifra de afaceri.

36.2. In cazul in care exista pericol de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si in caz de executare silita, pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun, competent este organul fiscal in a carui raza teritoriala se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale ori in raza caruia se afla bunurile supuse executarii silite. In acest caz organul fiscal care a luat masura legala are obligatia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului fiscal al contribuabilului si de a transmite actul prin care s-au dispus masurile legale organului fiscal de la domiciliul fiscal al contribuabilului.

Norme metodologice:

Art. 37

37.1. Conflictul ivit intre doua administratii ale finantelor publice din raza teritoriala a aceluiasi judet se solutioneaza de catre directia generala a finantelor publice careia acestea ii sunt subordonate.

37.2. Conflictul ivit intre doua administratii ale finantelor publice din judete diferite sau dintre o administratie a finantelor publice si o directie a finantelor publice ori dintre doua directii ale finantelor publice se solutioneaza de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

37.3. Conflictul ivit intre organe fiscale care nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Finantelor Publice.

37.4. Conflictul ivit intre doua organe vamale se solutioneaza de catre Autoritatea Nationala a Vamilor.

37.5. Organul competent sa solutioneze conflictul de competenta va hotari de indata asupra conflictului si va comunica decizia organelor fiscale aflate in conflict.

Norme metodologice:

Art. 43

43.1. Dispozitiile art. 90, 91 si 92 din Codul de procedura civila sunt aplicabile, cu exceptia dispozitiilor privind comunicarea prin afisare.

Norme metodologice:

Art. 44

44.1. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligatiei stabilite in sarcina contribuabilului prin actul administrativ, daca acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.

Norme metodologice:

Art. 46

46.1. Actele administrative fiscale se modifica sau se desfiinteaza in situatii cum sunt:

a) indreptarea erorilor materiale potrivit art. 47 din Codul de procedura fiscala;

b) constatarea nulitatii actului administrativ fiscal potrivit art. 45 din Codul de procedura fiscala;

c) dovedirea titularului dreptului de proprietate potrivit art. 64 din Codul de procedura fiscala;

d) desfiintarea sau modificarea deciziei de impunere sub rezerva verificarii ulterioare potrivit art. 87 alin. (2) din Codul de procedura fiscala;

e) anularea sau indreptarea actului de executare ori a titlului executoriu contestat, ca urmare a solutionarii de catre instanta judecatoreasca a contestatiei la executarea silita, potrivit art. 170 din Codul de procedura fiscala;

f) desfiintarea, potrivit art. 185 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, totala sau partiala, a actului administrativ atacat, ca urmare a solutionarii de catre organul fiscal competent a contestatiei formulate.

Norme metodologice:

Art. 47

47.1. Erorile materiale reprezinta greselile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor din raportul juridic fiscal sau cele de calcul ori altele asemenea. Aceste erori nu pot privi fondul actului, respectiv existenta sau inexistenta obligatiilor fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal.

47.2. Daca indreptarea erorii materiale se face prin adaugari sau stersaturi operate in cuprinsul actului administrativ fiscal, acestea vor fi semnate si stampilate de organul fiscal, in caz contrar nefiind luate in considerare. Indreptarea erorii materiale va fi operata pe toate exemplarele originale ale actului administrativ fiscal.

47.3. Dupa efectuarea indreptarii erorii materiale, organul fiscal are obligatia de a comunica contribuabilului sau oricarei alte persoane interesate, de indata, operatiunea efectuata.

47.4. In cazul in care indreptarea erorii materiale nu se poate efectua direct pe actul administrativ fiscal, se emite un nou act administrativ fiscal care, de asemenea, va fi comunicat contribuabilului.

Norme metodologice:

Art. 50

49.1. Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal va solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei fiscale a acestuia. Cand este cazul, solicitarea va fi facuta in scris.

49.2. In cazul in care solicitarea se face in scris, aceasta va cuprinde in mod obligatoriu:

a) data, ora si locul la care contribuabilul este obligat sa se prezinte;

b) baza legala a solicitarii;

c) scopul solicitarii;

d) documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.

Norme metodologice:

Art. 55

53.1. Cand, pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, organul fiscal considera necesara consultarea unor experti, poate numi unul sau mai multi experti, stabilind obiectivele asupra carora acestia trebuie sa se pronunte.

53.2. Dispozitiile art. 201 alin. 3 teza I din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator.

53.3. Expertii vor fi numiti prin decizie de catre organul fiscal. Costul expertizei se suporta din bugetul organului fiscal care a dispus expertiza. Daca organul fiscal nu este lamurit prin expertiza efectuata, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza.

Norme metodologice:

Art. 56

54.1. Dovada retinerii documentelor prevazute la art. 54 alin. (3) din Codul de procedura fiscala o constituie actul intocmit de organul fiscal, in care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legale, de catre organul fiscal. Actul se intocmeste in doua exemplare si va fi semnat de organul fiscal si de contribuabil, un exemplar comunicandu-se contribuabilului.

54.2. In cazul in care pentru stabilirea starii de fapt fiscale contribuabilul pune la dispozitia organului fiscal inscrisuri sau alte documente, in original, acestea vor fi inapoiate contribuabilului, pastrandu-se in copie la dosarul fiscal numai inscrisuri relevante din punct de vedere fiscal.

Norme metodologice:

Art. 57

55.1. Despre efectuarea cercetarii la fata locului se va incheia un proces-verbal care va cuprinde:

a) data si locul unde este incheiat;

b) numele, prenumele si calitatea functionarului imputernicit, precum si denumirea organului fiscal din care face parte acesta;

c) temeiul legal in baza caruia s-a efectuat cercetarea la fata locului;

d) constatarile efectuate la fata locului;

e) sustinerile contribuabilului, ale expertilor sau ale altor persoane care au participat la efectuarea cercetarii;

f) semnatura functionarului si a persoanelor prevazute la lit. e). In caz de refuz al semnarii de catre persoanele prevazute la lit. e), se va face mentiune despre aceasta in procesul-verbal;

g) alte mentiuni considerate relevante.

Norme metodologice:

Art. 67

65.1. Estimarea bazelor de impunere va avea loc in situatii cum sunt:

a) contribuabilul nu depune declaratii fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corecta a bazei de impunere;

b) contribuabilul refuza sa colaboreze la stabilirea starii de fapt fiscale, inclusiv situatiile in care contribuabilul obstructioneaza sau refuza actiunea de inspectie fiscala;

c) contribuabilul nu conduce evidenta contabila sau fiscala;

d) cand au disparut evidentele contabile si fiscale sau actele justificative privind operatiunile producatoare de venituri si contribuabilul nu si-a indeplinit obligatia de refacere a acestora.

65.2. Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale, luand in considerare pretul de piata al tranzactiei sau al bunului impozabil, precum si informatii si documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar, in lipsa acestora, organul fiscal va avea in vedere datele si informatiile detinute de acesta despre contribuabilii cu activitati similare.

Norme metodologice:

Art. 69

67.1. In situatii temeinic justificate, contribuabilul poate cere in scris prelungirea termenului de depunere a declaratiei fiscale, inainte de expirarea acestuia.

67.2. In cazul in care, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa, contribuabilul nu depune declaratia fiscala, acesta o va depune in termen de 30 de zile de la incetarea imprejurarii, instiintand totodata in scris organul fiscal despre imprejurarea in cauza.

Norme metodologice:

Art. 72

68.1. Inregistrarea fiscala a sediilor permanente se face potrivit prevederilor art. 29 alin. (4) din Codul fiscal si ale art. 68 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala.

68.2. Inregistrarea in registrul contribuabililor a persoanelor fizice care detin cod numeric personal atribuit potrivit legii speciale, platitoare de impozit pe venit, se face la data depunerii declaratiei estimative, a declaratiei speciale, a declaratiei de venit global sau a fisei fiscale, dupa caz, in functie de natura venitului obtinut.

68.3. Pentru persoanele prevazute la art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, care au calitatea de comerciant, numarul de identificare fiscala se obtine conform dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.

Norme metodologice:

Art. 70

69.1. Persoanele impozabile care devin platitoare de T.V.A. potrivit legii, la inregistrare sau ulterior inregistrarii fiscale, vor completa si vor depune o declaratie de inregistrare fiscala sau, dupa caz, o declaratie de mentiuni la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi au domiciliul fiscal, cu exceptia comerciantilor care isi indeplinesc aceste obligatii conform dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.

69.2. Pentru inregistrarea mentiunilor privind luarea in/scoaterea din evidenta ca platitor de T.V.A., comerciantii vor completa si vor depune cererea de preschimbare a certificatului de inregistrare, potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor, insotita de avizul organelor fiscale competente.

69.3. In cazul persoanelor impozabile stabilite in strainatate, care realizeaza pe teritoriul Romaniei operatiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, o data cu depunerea cererii de desemnare a reprezentantului fiscal, potrivit prevederilor Codului fiscal, se depune la organul fiscal competent si declaratia de inregistrare fiscala a persoanei impozabile stabilite in strainatate. Inregistrarea fiscala a persoanei straine impozabile si atribuirea codului de identificare fiscala al acesteia se efectueaza anterior transmiterii deciziei de aprobare a reprezentantului fiscal propus.

69.4. Codul de identificare fiscala atribuit potrivit pct. 69.3 este si codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal potrivit reglementarilor speciale in materie de taxa pe valoarea adaugata si care este diferit de codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal pentru activitatea proprie.

69.5. Modificarile ulterioare referitoare la desemnarea reprezentantului fiscal se fac pe baza cererii de renuntare la reprezentare si a declaratiei de mentiuni. In cazul in care schimbarea reprezentantului fiscal se datoreaza desemnarii de catre persoanele impozabile straine a unui alt reprezentant fiscal, la declaratia de mentiuni se anexeaza aprobarea de catre organul fiscal competent a noului reprezentant fiscal desemnat.

69.6. In cazul in care persoana impozabila straina isi inceteaza activitatea sau in cazul in care este obligata sa isi inregistreze sediul permanent in Romania, prin declaratia de mentiuni depusa, reprezentantul fiscal va solicita radierea din registrul contribuabililor a persoanei impozabile straine.

69.7. Orice persoana impozabila, care, ulterior inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata nu mai realizeaza decat operatiuni fara drept de deducere datorita modificarii obiectului de activitate, are obligatia sa solicite scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depus declaratia de mentiuni pentru modificarea obiectului de activitate.

Norme metodologice:

Art. 74

71.1. Prin sediu secundar se intelege o sucursala, agentie, reprezentanta sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, inclusiv de tipul celor definite de art. 8 din Codul fiscal.

71.2. Declararea sediilor secundare se face prin completarea datelor corespunzatoare din declaratia privind sediile secundare. Declaratia se depune la organul fiscal competent care va inregistra informatiile respective in registrul contribuabililor fara a atribui cod de identificare propriu sediilor secundare astfel declarate.

71.3. Contribuabilii care, potrivit legii, au obligatii de plata la sedii secundare vor inregistra sediile secundare la organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla situate acestea, prin completarea si depunerea declaratiei de inregistrare fiscala. Declaratia va fi insotita de o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala a contribuabilului de care apartine sediul secundar si de pe dovada detinerii cu titlu legal a spatiului.

Norme metodologice:

Art.75

72.1. In cazul contribuabililor prevazuti la art. 68 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura fiscala, actele doveditoare ale informatiilor inscrise in declaratia de inregistrare fiscala sunt:

a) copie de pe autorizatia de functionare eliberata de autoritatea competenta sau de pe actul legal de infiintare, dupa caz;

b) dovada detinerii sediului (act de proprietate, contract de inchiriere si altele asemenea);

c) alte acte doveditoare.

72.2. In cazul contribuabililor persoane fizice care nu au cod numeric personal, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita de copia de pe pasaport sau de pe alt document de identitate eliberat de organele abilitate potrivit legii. Dispozitiile art. 8 alin. (2) din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.

72.3. Pentru inregistrarea ca platitori de T.V.A. a persoanelor fizice care nu au calitatea de comerciant, precum si a contribuabililor prevazuti la art. 68 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita, dupa caz, de urmatoarele documente:

a) copie de pe actul de identitate;

b) copie de pe documentul eliberat de autoritatea competenta, care atesta dreptul de exercitare a activitatii;

c) copie de pe alte acte doveditoare in baza carora se exercita activitati.

72.4. Copiile de pe documentele prevazute la pct. 72.1 - 72.3 se certifica pe fiecare pagina de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.

Norme metodologice:

Art. 76

73.1. Certificatul de inregistrare fiscala se emite in doua exemplare; primul exemplar se inmaneaza contribuabilului, iar al doilea exemplar se pastreaza la dosarul fiscal al acestuia.

73.2. Certificatul de inregistrare fiscala eliberat platitorilor de taxa pe valoarea adaugata va avea inscrise codul de identificare fiscala precedat de litera "R", precum si data luarii in evidenta ca platitor de T.V.A. Aceasta data va ramane neschimbata ori de cate ori platitorul isi schimba certificatul de inregistrare, cu exceptia situatiei in care este scos din evidenta platitorilor de T.V.A. In acest caz, atributul fiscal "R" nu va mai fi inscris pe certificatul de inregistrare.

73.3. Certificatul de inregistrare fiscala continand atributul fiscal "R" constituie dovada luarii in evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.

Norme metodologice:

Art. 77

74.1. Modificarile privitoare la domiciliul fiscal se inregistreaza potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 31 din Codul de procedura fiscala.

74.2. In cazul modificarilor intervenite in datele declarate initial si inscrise in certificatul de inregistrare fiscala, contribuabilii vor depune, o data cu declaratia de mentiuni, si certificatul de inregistrare fiscala in vederea anularii acestuia si eliberarii unui nou certificat.

74.3. Declaratia de mentiuni va fi insotita de documente care atesta modificarile intervenite.

74.4. In cazul comerciantilor, modificarile intervenite in datele declarate initial de comercianti si inscrise in certificatul de inregistrare, inclusiv cele privitoare la inregistrarea in/scoaterea din evidenta ca platitori de T.V.A., se fac prin completarea si depunerea cererii de inregistrare a mentiunilor/cererii de preschimbare a certificatului de inregistrare, potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor. Modificarile intervenite in datele declarate initial in vectorul fiscal vor fi declarate la organul fiscal competent.

Norme metodologice:

Art. 79

76.1. Sunt evidente fiscale registrele, situatiile, precum si orice alte inscrisuri care, potrivit legislatiei fiscale, trebuie intocmite in mod obligatoriu in scopul stabilirii starii de fapt fiscale si a creantelor si obligatiilor fiscale, cum ar fi: jurnal pentru vanzari, jurnal pentru cumparari, registrul de evidenta fiscala si altele asemenea.

Norme metodologice:

Art. 81

78.1. Declaratiile fiscale sunt documente prin care se declara:

a) impozitele, taxele si contributiile datorate, in cazul in care, potrivit legii, obligatia calcularii impozitelor si taxelor revine platitorului;

b) bunurile si veniturile impozabile, in cazul in care, potrivit legii, stabilirea impozitului si a taxei se face de organul fiscal;

c) impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, de a retine si de a varsa impozite si taxe.

Norme metodologice:

Art. 82

79.1. In costul corespondentei intra si costul transmiterii de catre contribuabil a plicului preadresat.

Norme metodologice:

Art. 84

81.1. Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.

81.2. Declaratia rectificativa se intocmeste pe acelasi model de formular ca si cel care se corecteaza, situatie in care se va inscrie "X" in casuta prevazuta in acest scop, cu exceptia situatiei prevazute la pct. 81.3, precum si a impozitelor care se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau retinere la sursa, pentru care se completeaza un formular distinct. Declaratia rectificativa va fi completata inscriindu-se toate datele si informatiile prevazute de formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia initiala.

81.3. In cazul taxei pe valoarea adaugata, sumele rezultate din corectarea erorilor de inregistrare in evidentele de taxa pe valoarea adaugata se inregistreaza la randurile de regularizari din decontul lunii in care au fost operate corectiile.

Norme metodologice:

Art. 89

86.1. Pentru situatia prevazuta la art. 86 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura fiscala, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla sursa de venit, competent in stabilirea bazei de impunere, va transmite decizia privind bazele de impunere organului fiscal de la domiciliul fiscal, competent pentru emiterea deciziei de impunere.

Norme metodologice:

Art. 92

89.1. Dispozitiile referitoare la cazurile si conditiile de suspendare si intrerupere a termenului de prescriptie sunt cele cuprinse in Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, cu modificarile ulterioare.

Norme metodologice:

Art. 94

91.1. Solicitarea de explicatii scrise se va face in timpul inspectiei fiscale, ori de cate ori acestea sunt necesare pentru clarificarea si definitivarea constatarilor privind situatia fiscala a contribuabilului.

91.2. In cazul in care persoana in cauza refuza sa furnizeze explicatiile solicitate sau sa raspunda la unele intrebari, organele de inspectie fiscala vor transmite intrebarile printr-o adresa scrisa, stabilind un termen util de cel putin 5 zile lucratoare pentru formularea raspunsului. In cazul in care nu se primeste raspunsul solicitat, se va consemna refuzul in raportul privind rezultatul inspectiei fiscale sau in procesul-verbal.

91.3. In toate cazurile, explicatiile la intrebarile puse de organele de inspectie fiscala se vor da in scris prin "nota explicativa".

91.4. Stabilirea bazei de impunere, precum si a diferentelor de impozite, taxe si contributii, in activitatea de inspectie fiscala, se face pe baza evidentelor contabile, fiscale sau a oricaror alte evidente relevante pentru impunere ori folosindu-se metode de estimare in conformitate cu prevederile art. 65 din Codul de procedura fiscala.

91.5. Cand organele de inspectie fiscala sunt indreptatite potrivit legii sa estimeze baza de impunere, se vor mentiona in actul de inspectie motivele de fapt si temeiul legal care au determinat folosirea estimarii, precum si criteriile de estimare.

Norme metodologice:

Art. 95

92.1. In cazul contribuabililor care au sedii secundare, inspectia fiscala se va exercita, de regula, concomitent la sediul principal si la sediile secundare de catre organul fiscal competent.

92.2. Organul fiscal competent poate delega competenta de efectuare a inspectiei fiscale organelor fiscale in a caror raza teritoriala se afla sediile secundare, in conditiile art. 96 alin. (3) din Codul de procedura fiscala. In acest caz, coordonarea activitatii de inspectie fiscala se face de catre organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.

92.3. La sediile secundare se incheie, de regula, acte de inspectie care se centralizeaza si se definitiveaza in actul de inspectie incheiat de organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.

92.4. Pentru impozitele, taxele si contributiile care, potrivit legii, se datoreaza si se platesc de un sediu secundar, se incheie acte de inspectie fiscala definitive de catre organul de inspectie fiscala in a carui raza teritoriala se afla situat sediul secundar.

92.5. Activitatea de inspectie fiscala prevazuta la pct. 92.1 - 92.4 se desfasoara cu respectarea prevederilor art. 33, 34 si 96 din Codul de procedura fiscala.

Norme metodologice:

Art. 96

93.1. Organul de inspectie fiscala decide asupra efectuarii unei inspectii fiscale generale sau partiale, in temeiul dispozitiilor art. art. 6 si 7 din Codul de procedura fiscala.

Norme metodologice:

Art. 97

94.1. Utilizarea procedurilor de control se poate face individual sau combinat, in functie de scopul, obiectivele, complexitatea, dificultatile, specificul activitatii desfasurate si de perioada inspectiei fiscale.

94.2. Selectarea documentelor si a operatiunilor semnificative se apreciaza de inspector si va avea in vedere volumul, valoarea si ponderea lor in activitatea contribuabilului.

94.3. Controlul inopinat implica o verificare faptica si documentara si se desfasoara oricand, fara instiintarea prealabila a persoanelor supuse inspectiei fiscale, indiferent de locul unde acestea desfasoara activitati supuse impunerii.

94.4. Prevederile art. 55 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.

Norme metodologice:

Art. 99

96.1. Agentia Nationala de Administrare Fiscala are competenta generala materiala si teritoriala in efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si al celorlalte sume datorate bugetului general consolidat pentru a caror administrare este competenta potrivit legii.

96.2. Unitatile administrativ-teritoriale, prin compartimentele de specialitate din structura acestora, au competenta materiala si teritoriala pentru efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor si al altor venituri pentru a caror administrare sunt competente, potrivit legii.

96.3. Delegarea de competenta se face prin emiterea unui ordin de serviciu. Potrivit art. 96 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, competenta se poate delega si in cazul controalelor incrucisate sau in alte cazuri fundamentate.

Norme metodologice:

Art.101

98.1. La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul de inspectie fiscala poate aproba amanarea datei inceperii inspectiei fiscale, comunicandu-le acestora data la care a fost reprogramata inspectia fiscala.

Norme metodologice:

Art.102

99.1. Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului in conformitate cu dispozitiile art. 43 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.

Norme metodologice:

Art. 103

100.1. Prin spatiul adecvat necesar desfasurarii inspectiei fiscale se intelege asigurarea unui spatiu in limita posibilitatilor contribuabilului, dupa caz, dotat cu necesarul minim de birotica si care sa permita pastrarea in siguranta a documentelor primite pentru inspectia fiscala sau elaborate de catre organele de inspectie fiscala. In cazul in care contribuabilul nu poate asigura un spatiu corespunzator, va anunta in scris si motivat organul de inspectie fiscala competent.

Norme metodologice:

Art. 105

102.1. La examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent va avea in vedere toate documentele justificative si evidentele financiar-contabile si fiscale care constituie mijloace de proba si sunt relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale.

102.2. Cand este necesar, organul de inspectie fiscala va anexa la actul de inspectie fiscala copii de pe documentele care au stat la baza constatarilor efectuate cu ocazia inspectiei. Dispozitiile art. 54 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.

102.3. Cand este necesar, organele de inspectie fiscala vor dispune masurile asiguratorii in conditiile art. 125 din Codul de procedura fiscala.

102.4. Datele suplimentare, necunoscute organelor de inspectie fiscala la data efectuarii inspectiei fiscale la un contribuabil, pe care se fundamenteaza decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta in situatii, cum sunt:

a) efectuarea unui control incrucisat, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte si contribuabilul in cauza;

b) obtinerea pe parcursul actiunilor de inspectie fiscala efectuate la alti contribuabili a unor documente sau informatii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, intr-o perioada care a fost deja supusa inspectiei fiscale;

c) solicitari ale organelor de urmarire penala sau ale altor organe ori institutii indreptatite potrivit legii;

d) informatii obtinute in orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele controlului fiscal anterior.

102.5. In cazul in care, ca urmare a desfiintarii actului administrativ conform art. 185 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, este necesara reverificarea unei perioade impozabile, aceasta se va efectua de catre o alta echipa de inspectie fiscala decat cea care a incheiat actul contestat.

102.6. Organul fiscal competent poate solicita, pana la implinirea termenului de prescriptie prevazut la art. 88 din Codul de procedura fiscala, reverificarea unei perioade impozabile, prin intocmirea unui referat in care sunt prezentate motivele solicitarii. Referatul este supus aprobarii conducatorului organului de inspectie fiscala competent, iar dupa aprobare se programeaza actiunea de inspectie fiscala.

102.7. Masurile, termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala potrivit art. 102 alin. (9) din Codul de procedura fiscala vor fi aduse la cunostinta contribuabilului prin actul emis de organul de inspectie fiscala competent.

Norme metodologice:

Art. 109

106.1. Rezultatul inspectiei fiscale generale sau partiale va fi consemnat intr-un raport de inspectie fiscala.

106.2. La raportul privind rezultatele inspectiei fiscale se vor anexa, ori de cate ori este cazul, actele privind constatarile preliminare, cum sunt procesele-verbale incheiate inclusiv cu ocazia controalelor inopinate si/sau incrucisate si orice alte acte.

106.3. Raportul de inspectie fiscala se semneaza de catre organele de inspectie fiscala, se verifica si se avizeaza de seful de serviciu. Dupa aprobarea raportului de catre conducatorul organului de inspectie fiscala, se va emite decizia de impunere de catre organul fiscal competent teritorial.

106.4. Modelul si continutul raportului privind rezultatul inspectiei fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Norme metodologice:

Art. 110

107.1. Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza obligatia de plata privind creantele fiscale, intocmit de organele competente sau de alte persoane indreptatite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:

a) decizia de impunere emisa de organele competente, potrivit legii;

b) declaratia fiscala, angajamentul de plata sau documentul intocmit de platitor prin care acesta declara obligatiile fiscale, in cazul in care acestea se stabilesc de catre platitor, potrivit legii;

c) decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata, pentru creantele fiscale accesorii, reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere, stabilite de organele competente;

d) declaratia vamala pentru obligatiile de plata in vama;

e) documentul prin care se stabileste si se individualizeaza datoria vamala, inclusiv accesorii, potrivit legii;

f) procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, intocmit de organul prevazut de lege, pentru obligatiile privind plata amenzilor contraventionale;

g) ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte in cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare si al altor creante fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca.

Norme metodologice:

Art. 114

109.1. In documentul de plata platitorul definit conform art. 26 din Codul de procedura fiscala mentioneaza in mod obligatoriu actul prin care s-a instituit obligatia de plata, numarul si data acestuia, cuantumul obligatiei de plata, precum si organul care l-a intocmit.

Norme metodologice:

Art. 115

110.1. In categoria obligatiilor fiscale cu termene de plata in anul curent, prevazute la art. 110 alin. (2) lit. b) din Codul de procedura fiscala, intra acele obligatii care la data efectuarii platii sunt considerate scadente.

Norme metodologice:

Art. 116

111.1. Competent in efectuarea compensarii este organul fiscal in a carui raza teritoriala debitorul isi are domiciliul fiscal.

111.2. Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii.

111.3. Cererea de compensare va fi insotita de documente care dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotararile judecatoresti definitive si irevocabile sau de pe deciziile de solutionare a contestatiilor, ramase definitive, ori de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale, precum si copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu reprezinta obligatie fiscala.

111.4. Compensarea din oficiu prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul termenului de prescriptie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensarii, incepand cu momentul in care ambele obligatii indeplinesc conditiile prevazute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul in care acestea sunt lichide si exigibile.

111.5. Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat intr-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului.

Norme metodologice:

Art. 120

115.1. In exemplul urmator se prezinta modul de calcul al dobanzilor datorate pentru neplata in termen a impozitului pe venitul global.

Exemplu:

Se considera ca un contribuabil are de achitat in cursul anului 2004, conform deciziei de plati anticipate, urmatoarele sume:

Termenul de plata Suma datorata (lei)

15 martie 2004 1.500.000

15 iunie 2004 1.500.000

15 septembrie 2004 1.500.000

15 decembrie 2004 1.500.000

Contribuabilul achita debitul in data de 25 ianuarie 2005.

Avem urmatoarele cazuri:

a) Pentru situatia in care impozitul stabilit prin decizia de impunere anuala este egal cu cel stabilit prin decizia de plati anticipate, respectiv de 6.000.000 lei, contribuabilul datoreaza cu titlu de dobanzi urmatoarele:

_________________________________________________________________________

| d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% = 261.900 lei | pentru anul 2004 |

| d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% = 179.100 lei | |

| d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei | |

| d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei | |

|______________________________________________________| |

| TOTAL: 550.700 lei | |

|______________________________________________________|__________________|

| Sold = 6.000.000 lei x 25 zile x 0,06% = 90.000 lei | pentru anul 2005 |

|______________________________________________________|__________________|

| TOTAL GENERAL: 640.700 lei | |

|______________________________________________________|__________________|

b) Pentru situatia in care impozitul stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decat cel stabilit prin decizia de plati anticipate, fiind in suma de 4.000.000 lei, contribuabilul datoreaza cu titlu de dobanzi urmatoarele:

_________________________________________________________________________

| d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% = 261.900 lei | pentru anul 2004 |

| d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% = 179.100 lei | |

| d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei | |

| d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei | |

|______________________________________________________| |

| TOTAL: 550.700 lei | |

|______________________________________________________|__________________|

| Sold = 4.000.000 lei x 25 zile x 0,06% = 60.000 lei | pentru anul 2005 |

|______________________________________________________|__________________|

| TOTAL GENERAL: 610.700 lei | |

|______________________________________________________|__________________|

Norme metodologice:

Art. 122

117.1. In cazul creantelor fiscale stinse prin compensarea prevazuta de art. 111 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, data stingerii este data notei de compensare intocmite de organul fiscal competent potrivit pct. 111.5.

Norme metodologice:

Art. 123

118.1. Pe perioada amanarii si/sau esalonarii la plata obligatiilor fiscale restante se datoreaza dobanzi calculate incepand cu data aprobarii de catre organul competent a inlesnirii acordate si pana la data efectuarii ultimei plati datorate.

118.2. Dobanzile datorate pe perioada amanarii sau esalonarii la plata a obligatiilor fiscale se calculeaza de catre organele competente care aproba inlesnirea la plata, urmand ca acestea sa fie comunicate debitorului. Dobanzile se achita lunar, inclusiv pe perioada de gratie acordata la esalonare si pe perioada amanarii la plata, conform graficelor care constituie anexa la documentul de aprobare a inlesnirilor la plata. Nu se datoreaza dobanzi pentru amanarea sau esalonarea la plata a dobanzilor si a penalitatilor de intarziere.

118.3. Pana la data aprobarii de catre organul competent a inlesnirii la plata debitorul datoreaza dobanzi conform prevederilor art. 115 din Codul de procedura fiscala.

118.4. In situatia in care debitorul beneficiar al unei inlesniri la plata achita debitul integral intr-o perioada mai mica decat cea acordata prin inlesnire, organul fiscal competent va recalcula cuantumul dobanzilor in functie de data la care a fost facuta plata.

118.5. Calculul dobanzilor datorate pe perioada amanarii sau esalonarii la plata se face pentru fiecare termen de plata lunar, inclusiv pe perioada de gratie sau pe perioada amanarii la plata, prin inmultirea soldului ramas de plata la termenul anterior ratei curente cu numarul de zile calendaristice ale intervalului de timp si cu nivelul cotei dobanzii, conform exemplului urmator:

118.6. Se considera, de exemplu, o inlesnire acordata in urmatoarele conditii:

a) data aprobarii inlesnirii: 13 ianuarie 2005;

b) esalonare pe 12 luni, cu o perioada de gratie de 6 luni;

c) suma esalonata: 12.000.000 lei;

d) cota dobanzii: 0,06%/zi.

______________________________________________________________________________

| | - lei - | - lei - | |- lei - | - lei - |

|___________________|___________|____________|______________|________|_________|

| 15 februarie 2005 | 0 | 12.000.000 | 33 | 0,06% | 237.600 |

| 15 martie 2005 | 0 | 12.000.000 | 28 | 0,06% | 201.600 |

| 15 aprilie 2005 | 0 | 12.000.000 | 32 | 0,06% | 223.200 |

| 13 mai 2005 | 0 | 12.000.000 | 30 | 0,06% | 201.600 |

| 15 iunie 2005 | 0 | 12.000.000 | 29 | 0,06% | 237.600 |

| 15 iulie 2005 | 0 | 12.000.000 | 32 | 0,06% | 216.000 |

| 15 august 2005 | 2.000.000 | 10.000.000 | 31 | 0,06% | 223.200 |

| 15 septembrie 2005| 2.000.000 | 8.000.000 | 31 | 0,06% | 186.000 |

| 14 octombrie 2005 | 2.000.000 | 6.000.000 | 30 | 0,06% | 139.200 |

| 15 noiembrie 2005 | 2.000.000 | 4.000.000 | 30 | 0,06% | 115.200 |

| 15 decembrie 2005 | 2.000.000 | 2.000.000 | 31 | 0,06% | 72.000 |

| 12 ianuarie 2006 | 2.000.000 | 0 | 31 | 0,06% | 34.800 |

|___________________|___________|____________|______________|________|_________|

| TOTAL: |12.000.000 | | | |2.088.000|

|___________________|___________|____________|______________|________|_________|

Norme metodologice:

Art. 124

119.1. Dobanda se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 112 alin. (2) si art. 199 din Codul de procedura fiscala pana la data stingerii inclusiv a obligatiei de plata prin compensare, restituire sau rambursare.

120.1. Pentru obligatiile fiscale neplatite la termenul legal de plata, cu exceptia dobanzilor, penalitatilor si a amenzilor, se datoreaza o penalitate de intarziere de 0,5% pe fiecare luna sau fractiune de luna de intarziere, incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care acestea aveau scadenta si pana la data stingerii acestora inclusiv. De exemplu, in cazul unei obligatii fiscale cu termenul de plata scadent la data de 25 martie, daca suma a fost achitata intre 1 aprilie si 30 aprilie, se datoreaza penalitatea de intarziere corespunzatoare unei luni, iar daca se achita in perioada 1 mai - 31 mai, se datoreaza penalitatea de intarziere corespunzatoare pentru doua luni.

120.2. Penalitatea de intarziere pentru sumele neachitate la termen se datoreaza pentru luna in care s-a comunicat catre platitor o somatie de plata prin care, conform prevederilor art. 140 din Codul de procedura fiscala, incepe executarea silita.

120.3. In cazul in care s-au acordat inlesniri la plata obligatiilor fiscale pentru care nu s-a inceput executarea silita, penalitatea de intarziere se datoreaza inclusiv pentru luna in care a fost aprobata inlesnirea la plata.

Norme metodologice:

Art. 127

123.1. Contractele de ipoteca si/sau de gaj vor fi incheiate cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege.

Norme metodologice:

Art. 128

124.1. Daca nu s-a realizat scopul pentru care s-au solicitat garantiile prevazute la art. 122 si 123 din Codul de procedura fiscala, organul competent va putea proceda la valorificarea garantiilor prin modalitatile si procedura prevazute de dispozitiile art. 154 alin. (2) - (7) si ale art. 155 - 167 din acelasi cod, care se aplica in mod corespunzator.

Norme metodologice:

Art. 129

125.1. Prin masuri asiguratorii se pot indisponibiliza bunuri si/sau venituri ale debitorului in scopul asigurarii colectarii creantelor fiscale.

125.2. In conditiile art. 125 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, organele fiscale vor dispune organelor de executare competente ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii.

125.3. Organul fiscal va dispune luarea masurilor asiguratorii printr-o decizie motivata, aprobata de conducatorul acestuia, care va fi comunicata de indata organelor de executare competente potrivit legii.

125.4. Decizia va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, si urmatoarele mentiuni:

a) nivelul estimat sau stabilit al creantei fiscale;

b) mentiunea ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate; garantiile care se constituie sunt cele prevazute la art. 123 din Codul de procedura fiscala.

125.5. Decizia va fi intocmita in doua exemplare, dintre care un exemplar se va comunica organului de executare coordonator, astfel cum este prevazut la art. 132 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, iar un exemplar se va pastra la organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii. In cazul in care debitorul are bunuri pe raza teritoriala a altor organe de executare, organul de executare coordonator va comunica acestora copii certificate de pe decizie in vederea ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii. Aceasta prevedere se aplica si in cazul tertilor popriti.

125.6. Masurile asiguratorii se duc la indeplinire de indata de catre organele de executare competente potrivit legii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor mobile si/sau imobile, precum si a veniturilor urmaribile, potrivit legii.

125.7. O data cu ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii organul de executare comunica debitorului decizia emisa de organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii ori, dupa caz, copia certificata a actului prin care instanta judecatoreasca sau alte organe competente au dispus masuri asiguratorii.

125.8. Despre ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii se va instiinta instanta judecatoreasca, organul fiscal sau alte organe competente interesate care au dispus aceste masuri.

125.9. In cazul in care, cu ocazia ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii, se constata ca bunurile si/sau veniturile debitorului nu sunt suficiente sau lipsesc in totalitate, organul de executare va incheia un proces-verbal in care se vor consemna cele constatate, instiintandu-se totodata organul care le-a dispus.

Norme metodologice:

Art. 130

126.1. Masurile asiguratorii dispuse vor fi ridicate de catre organul de executare competent, in tot sau in parte, in baza deciziei motivate emise de organul care le-a dispus, care va fi comunicata tuturor celor carora le-a fost comunicata decizia de dispunere a masurilor sau celelalte acte de executare in legatura cu acestea.

Norme metodologice:

Art. 134

130.1. Scaderea din evidenta analitica pe platitori a creantelor fiscale pentru care s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita se va face pe baza unui proces-verbal de constatare a implinirii termenului de prescriptie, insusit de seful compartimentului de specialitate, avizat de compartimentul juridic din cadrul aceluiasi organ fiscal sau din cadrul organului ierarhic superior, dupa caz, si care va fi supus spre aprobare conducatorului organului fiscal, impreuna cu dosarul.

130.2. Dosarul trebuie sa cuprinda toate documentele si informatiile necesare pentru constatarea implinirii termenului de prescriptie, precum si procesul-verbal de constatare.

Norme metodologice:

Art. 141

136.1. Titlul executoriu se intocmeste de organul de executare pentru fiecare tip de creanta fiscala reprezentand impozite, taxe, contributii, alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.

136.2. In cazul in care exista debitori care raspund solidar pentru aceeasi creanta fiscala, organul de executare competent emite un singur titlu executoriu, facand mentiune despre numele si prenumele sau denumirea tuturor debitorilor.

136.3. Titlurile executorii se transmit printr-o adresa, care trebuie sa cuprinda:

a) denumirea completa a emitentului;

b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare;

c) numele si prenumele sau denumirea debitorului;

d) domiciliul sau sediul debitorului;

e) alte elemente de identificare a acestuia: seria si numarul actului de identitate sau, dupa caz, codul de identificare fiscala etc.;

f) natura debitului si suma de plata;

g) alte informatii necesare incasarii creantelor fiscale prin executare silita: bunuri urmaribile, surse de venituri, depozite bancare etc.

136.4. Atunci cand este cazul, impreuna cu titlurile executorii se vor transmite si copii certificate de pe procesele-verbale de ducere la indeplinire a masurilor asiguratorii.

Norme metodologice:

Art. 147

142.1. Documentul prin care se efectueaza evaluarea se anexeaza la procesul-verbal de sechestru. Organul de executare va transmite o copie de pe acest document debitorului.

142.2. Organul de executare va proceda la o noua evaluare in situatii cum sunt: cand se constata modificari ale preturilor de circulatie pe piata libera a bunurilor, cand valoarea bunului s-a modificat prin deteriorari sau prin amenajari. Prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de procedura fiscala se aplica in mod corespunzator.

Norme metodologice:

Art. 148

143.1. In cazul in care se constata implinirea termenului de prescriptie, se va proceda potrivit art. 130 din Codul de procedura fiscala.

143.2. In cazul prevazut de art. 143 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, organele competente sa dispuna suspendarea popririi pentru creantele fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice sunt directiile generale ale finantelor publice judetene, a municipiului Bucuresti si Directia generala de administrare a marilor contribuabili, dupa caz, cu aprobarea directorului executiv. Pentru creantele bugetelor locale, competenta de a aproba suspendarea popririi apartine reprezentantului legal al creditorului local. In cazul creantelor administrate de organele vamale, cererile de suspendare a executarii silite prin poprire sunt solutionate de catre directia regionala vamala in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul si sunt aprobate de conducatorul acesteia. Pentru creantele bugetului general consolidat, administrate de alte organe sau institutii, cererile se aproba de catre conducatorul organului sau al institutiei respective.

143.3. Cererea debitorului de suspendare a executarii silite se depune la organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al acestuia si trebuie sa cuprinda:

a) datele de identificare a debitorului, respectiv denumirea, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscala, precum si alte date necesare;

b) solicitarea expresa a suspendarii popririi conturilor bancare;

c) precizarea bancilor si a tuturor conturilor bancare deschise la acestea;

d) indicarea expresa a bunurilor mobile/imobile libere de orice sarcini, aflate in proprietatea debitorului, in vederea sechestrarii acestora, precum si orice alte garantii constituite in formele prevazute la art. 123 din Codul de procedura fiscala, potrivit legii, de debitor sau de terte persoane in favoarea debitorului, dupa caz;

e) motivele invocate in sustinerea cererii.

143.4. Cererea va fi insotita de urmatoarele documente:

a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile oferite de debitor drept garantie in vederea sechestrarii;

b) dovada, in original, ca bunurile oferite drept garantie nu sunt grevate de sarcini, emisa in conditiile legii;

c) cand este cazul, alte documente care atesta constituirea altor garantii legale de catre debitor sau terte persoane. In cazul in care garantiile sunt constituite, potrivit legii, de terte persoane, acestea trebuie sa faca dovada ca nu au obligatii fiscale restante;

d) situatia privind soldurile conturilor de disponibil si/sau de depozit in lei si in valuta la data depunerii cererii;

e) copie certificata de pe ultima balanta de verificare lunara;

f) situatia analitica a creantelor debitorului;

g) orice alte documente si date considerate utile pentru solutionarea cererii;

h) declaratie pe propria raspundere privind cota de participare a debitorului la capitalul social al altor societati comerciale, capitalul social subscris si cel varsat.

143.5. Cererea debitorului si documentele anexate se vor transmite de catre organele de executare competente sa aplice procedura de executare silita organelor competente sa dispuna suspendarea potrivit pct. 143.2, insotite si de urmatoarele documente:

a) copii certificate de pe actele de executare silita a debitorului;

b) referatul motivat, intocmit de organul de executare competent sa aplice procedura de executare silita prin poprire, impreuna cu propunerile acestuia.

143.6. In baza cererii si a documentelor prezentate in sustinerea acesteia, organele competente sa dispuna suspendarea executarii silite prin poprire asupra conturilor bancare pot dispune aceasta masura in conditiile pct. 143.2, comunicand totodata, in scris, atat debitorului, organului de executare competent, cat si bancilor la care debitorul isi are deschise conturile bancare care fac obiectul suspendarii popririi, proportia in care sumele indisponibilizate sunt supuse masurii de suspendare a popririi si termenul de valabilitate a masurii aprobate.

De la data primirii comunicarii bancile vor duce la indeplinire masura de suspendare a popririi, reluand procedura de executare silita prin poprire dupa expirarea perioadei de suspendare.

Cu 10 zile inainte de expirarea termenului de aplicare a suspendarii, organul de executare competent va comunica bancii reluarea procedurii de executare silita prin poprire in situatia in care creantele fiscale nu au fost stinse in intregime prin modalitatile prevazute de lege.

Norme metodologice:

Art. 149

144.1. Cand debitorii detin titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale urmaribile, organul de executare poate proceda la aplicarea masurilor de executare silita prin poprirea veniturilor rezultate din acestea. In acest caz tertul poprit este societatea comerciala si/sau autoritatea publica emitenta si/sau intermediara a titlurilor de valoare respective.

144.2. Daca debitorul are conturi deschise la mai multe banci sau urmeaza sa incaseze venituri rezultate din titluri de valoare ori alte bunuri mobile necorporale de la terte persoane juridice pentru realizarea creantei fiscale, in masura in care este necesar, executarea silita prin poprire se poate intinde concomitent asupra mai multor conturi bancare ori asupra mai multor terti popriti.

144.3. Adresa de infiintare a popririi va cuprinde:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) numarul si data emiterii;

c) denumirea si sediul sau numele, prenumele si domiciliul tertului poprit;

d) temeiul legal al executarii silite prin poprire;

e) datele de identificare a debitorului;

f) numarul si data titlului executoriu, precum si organul emitent;

g) natura creantei fiscale;

h) cuantumul creantei fiscale pentru care s-a infiintat poprirea, cand acesta este mai mic decat cel evidentiat in titlul executoriu, ca urmare a stingerii partiale a debitului;

i) contul in care urmeaza a se vira suma retinuta;

j) semnatura si stampila organului de executare.

144.4. Salariile si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile, precum si alte sume ce se platesc periodic si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale debitorului sunt urmaribile in conditiile prevazute de art. 409 din Codul de procedura civila.

144.5. In cazul in care debitorul isi schimba locul de munca sau este pensionat, continuarea urmaririi prin poprire are loc potrivit art. 455 din Codul de procedura civila.

Norme metodologice:

Art. 151

146.1. In cazul bunurilor care au un regim special de circulatie, organele de executare vor sesiza de indata organele competente potrivit dispozitiilor art. 371^3 alin. 2 din Codul de procedura civila.

Norme metodologice:

Art. 154

149.1. Dispozitiile art. 489, 491, 493 si 496 din Codul de procedura civila sunt aplicabile in mod corespunzator.

Norme metodologice:

Art. 155

150.1. Ori de cate ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat sa prezinte organului de executare situatia veniturilor si a cheltuielilor facute cu administrarea bunului imobil sechestrat.

150.2. Atributiile administratorului-sechestru sunt cele stabilite prin art. 501, 502 si 600 din Codul de procedura civila.

Norme metodologice:

Art. 159

154.1. Pentru valorificarea produselor accizabile sunt aplicabile dispozitiile art. 137 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.

154.2. In cazul vanzarii in regim de consignatie, organul de executare va preda bunurile mobile sechestrate unitatii care se ocupa cu vanzarea in regim de consignatie. Predarea se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, intocmit in doua exemplare, din care fiecare parte ia cate un exemplar.

154.3. Procesul-verbal de predare-primire va cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele date:

a) numele si prenumele persoanelor intre care are loc predarea-primirea bunurilor mobile;

b) datele de identificare a persoanelor intre care are loc predarea-primirea;

c) denumirea fiecarui bun mobil, cu descrierea caracteristicilor sale;

d) valoarea fiecarui bun mobil;

e) data si locul predarii-primirii bunurilor mobile;

f) semnatura executorului fiscal si a reprezentantului unitatii de vanzare in regim de consignatie.

154.4. Daca in perioada de expunere spre vanzare debitorul achita suma datorata, organul de executare va comunica de indata unitatii de vanzare in regim de consignatie sa inceteze vanzarea bunurilor. Bunurile mobile nevandute vor fi ridicate de catre executorul fiscal pe baza de proces-verbal de predare-primire.

Norme metodologice:

Art. 161

156.1. Pentru valorificarea bunurilor prin vanzare directa catre cumparatori, organul de executare va face anuntul privind vanzarea, prevederile art. 157 alin. (1), (2), (3) si (4) din Codul de procedura fiscala aplicandu-se in mod corespunzator.

156.2. Vanzarea directa a bunurilor se face chiar daca se prezinta un singur cumparator.

156.3. La vanzarea directa, organul de executare va intocmi un proces-verbal, care constituie titlu de proprietate si care cuprinde pe langa elementele prevazute la art. 42 alin. (2) din Codul de procedura fiscala si urmatoarele:

a) numarul dosarului de executare silita;

b) titlul executoriu in temeiul caruia se face executarea silita;

c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;

d) codul de identificare fiscala a debitorului si al cumparatorului;

e) pretul la care s-a vandut bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;

f) datele de identificare a bunului;

g) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara;

h) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.

156.4. Cumparatorul va efectua plata pretului convenit in contul bugetar indicat de organul de executare, in termenul prevazut de art. 159 alin. (1) din Codul de procedura fiscala. Un exemplar al procesului-verbal se elibereaza cumparatorului a doua zi dupa creditarea contului indicat de organul de executare.

Norme metodologice:

Art. 162

157.1. In ziua tinerii licitatiei pentru vanzarea bunurilor, executorul fiscal va merge la locul unde se afla bunurile, va ridica, daca este cazul, sigiliul si va primi de la custode ori de la administratorul-sechestru, dupa caz, bunurile, verificand starea si numarul acestora conform procesului-verbal de sechestru.

157.2. Ofertele de cumparare pot fi depuse direct sau transmise prin posta. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.

157.3. Persoanele inscrise la licitatie se pot prezenta si prin mandatari care trebuie sa isi justifice calitatea prin procura speciala autentica. Debitorul nu va putea licita nici personal, nici prin persoana interpusa.

157.4. In cazul platii taxei de participare la licitatie prin decontare bancara sau prin mandat postal, executorul fiscal va verifica, la data tinerii licitatiei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare pentru virarea acesteia.

157.5. In situatia in care plata taxei de participare la licitatie se efectueaza in numerar, dovada platii acesteia o constituie documentul eliberat de unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului.

Norme metodologice:

Art. 163

163.1. Cererea debitorului va fi depusa in scris la organul de executare competent si va cuprinde in mod obligatoriu date referitoare la:

a) denumirea si sediul debitorului;

b) codul de identificare fiscala, precum si alte date de identificare a debitorului;

c) structura capitalului social, a asociatilor ori a actionariatului, dupa caz;

d) volumul si natura creantelor fiscale;

e) bunurile imobile supuse executarii silite, pentru care se solicita trecerea in proprietatea publica a statului, denumirea, datele de identificare a acestora, precum si o scurta descriere;

f) mentiunea cu privire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile respective;

g) titlul executoriu in temeiul caruia este urmarit prin executare silita bunul imobil in cauza;

h) mentiunea debitorului ca bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi reale si de alte sarcini si ca nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii, cu precizarea documentelor doveditoare;

i) valoarea de inventar a bunurilor imobile supuse executarii silite, evidentiata in contabilitate, reevaluata in conformitate cu reglementarile legale in vigoare;

j) acordul expres al debitorului privind pretul de evaluare a bunurilor imobile supuse executarii silite, stabilit potrivit art. 142 din Codul de procedura fiscala;

k) acceptul debitorului cu privire la compensarea diferentei, potrivit legii, in cazul in care valoarea bunului imobil este mai mare decat creanta fiscala pentru care s-a pornit executarea silita;

l) semnatura reprezentantului legal al debitorului persoana juridica, precum si stampila acestuia.

163.2. La cerere se anexeaza:

a) copii legalizate de pe actele care atesta dreptul de proprietate al debitorului asupra bunurilor imobile pentru care acesta solicita trecerea in proprietatea publica a statului;

b) extras de carte funciara, in original, emis la data depunerii cererii, din care sa rezulte ca bunul imobil nu este grevat de sarcini;

c) declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca bunurile imobile nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii sau al altor litigii;

d) copii de pe fisa mijlocului fix;

e) alte acte necesare, potrivit legii, in sustinerea cererii.

163.3. Partile stabilesc de comun acord valoarea la care se va realiza darea in plata, intocmindu-se in acest sens un inscris. La stabilirea acestei valori se poate avea in vedere valoarea de inventar a bunului imobil, precum si pretul de piata al acestuia. Prevederile art. 53 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.

163.4. La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea publica a statului a bunului imobil supus executarii silite, organul de executare va actualiza nivelul dobanzii aferente creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu sau in titlurile executorii in baza carora s-a inceput executarea silita, precum si nivelul cheltuielilor de executare pana la aceasta data, cu aplicarea art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Norme metodologice:

Art.168

164.1. Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale reprezinta totalitatea cheltuielilor necesare efectuarii procedurii de executare silita, reprezentand plati ale unor servicii, cum ar fi:

a) sumele reprezentand cheltuieli pentru comunicarea somatiei si a celorlalte acte procedurale;

b) sumele reprezentand cheltuieli de evaluare a bunurilor supuse executarii;

c) sumele reprezentand alte cheltuieli privind sechestrarea, ridicarea, manipularea, transportul, depozitarea, conservarea, precum si culegerea fructelor etc., dupa caz;

d) sumele reprezentand cheltuieli efectuate pentru administrarea bunurilor imobile;

e) remuneratia custodelui sau a administratorului-sechestru;

f) sumele reprezentand cheltuieli efectuate cu organizarea licitatiei;

g) alte cheltuieli necesare indeplinirii procedurii de executare silita a creantelor fiscale.

Norme metodologice:

Art. 169

165.1. Potrivit titlului VI din Codul fiscal, taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor valorificate se stabileste si se achita in conditiile prevazute de Codul fiscal cu privire la taxa pe valoarea adaugata.

Norme metodologice:

Art. 171

167.1. Cand s-a aprobat plata in rate a pretului bunului imobil valorificat, eliberarea sau distribuirea sumelor se va face pentru fiecare plata efectuata.

Norme metodologice:

Art. 176

171.1. Pentru creantele fiscale pentru care s-a declarat starea de insolvabilitate a debitorului, organele de executare sunt obligate sa urmareasca situatia debitorilor pe toata perioada, pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, inclusiv pe perioada in care cursul acesteia este suspendat sau intrerupt. Verificarea situatiei debitorului se va face cel putin o data pe an, repetandu-se, cand este necesar, investigatiile prevazute de lege.

Norme metodologice:

Art. 206

175.1. In contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe categorii de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora. In situatia in care se constata nerespectarea acestei obligatii, organele fiscale de solutionare competente vor pune in vedere contestatorului, printr-o adresa, sa precizeze, in termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, cuantumul sumei contestate, individualizata.

175.2. In situatia in care contestatia este formulata printr-un imputernicit al contestatorului, organele de solutionare competente vor verifica imputernicirea, care trebuie sa poarte semnatura si stampila persoanei juridice contestatoare, dupa caz.

Norme metodologice:

Art.209

178.1. Prin organe de solutionare competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal se intelege serviciile/birourile de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, sau, dupa caz, Directia generala de administrare a marilor contribuabili, pentru marii contribuabili care sunt administrati de aceasta.

178.2. Prin organe de solutionare competente constituite la nivel central se intelege Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscal.

Norme metodologice:

Art.210

179.1. In solutionarea contestatiei organele de solutionare competente ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se pronunta prin decizie, iar cele ale autoritatilor administratiei publice locale se pronunta prin dispozitie.

Norme metodologice:

Art.213

182.1. In temeiul art. 182 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, contestatorul, intervenientii si/sau imputernicitii acestora, in fata organelor de solutionare a contestatiilor, se pot folosi de orice probe noi relevante, chiar daca acestea anterior nu au fost cercetate de organele de inspectie fiscala.

Norme metodologice:

Art. 241

207.1. Reglementarile metodologice aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice, emise potrivit ordonantelor si ordonantelor de urgenta prevazute la art. 208 din Codul de procedura fiscala, raman aplicabile pana la data intrarii in vigoare a noilor ordine ale ministrului finantelor publice, respectiv a noilor ordine ale presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in masura in care dispozitiile acestora nu contravin prevederilor Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice.