ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sanitar

Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru perfecţionarea şi armonizarea sistemului sanitar în ceea ce priveşte monitorizarea activităţii spitalelor de către Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice,

luând în considerare necesitatea adoptării urgente a unui cadru legal pentru responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice locale şi implicit a reprezentaţilor colectivităţilor locale în conducerea şi coordonarea spitalelor publice,

ţinând seama de obligaţia transpunerii Directivei 2010/84/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2010 de modificarea, în ceea ce priveşte farmacovigilenţa, a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman şi a Directivei 2010/53/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 iulie 2010 privind standardele de calitate şi siguranţă referitoare la organele umane destinate transplantului, pentru evitarea declanşării procedurii de infringement împotriva României de către Comisia Europeană,

ţinând cont de faptul că neadoptarea prin ordonanţă de urgenţă a prezentelor acte normative ar implica riscul depăşirii termenelor de transpunere prevăzute de Directiva 2010/84/UE şi de Directiva 2010/53/UE, ceea ce ar conduce la posibilitatea declanşării procedurii de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de stat membru al Uniunii Europene,

întrucât consecinţele patrimoniale, cât şi de natură politică, pe care le atrage o încălcare a obligaţiilor asumate, constatată prin hotărâre a Curţii Europene de Justiţie, pot fi extrem de grave,

având în vedere insuficienţa fondurilor destinate finanţării sistemului sanitar şi pentru asigurarea respectării angajamentelor asumate de Guvernul României cu ocazia negocierilor acordurilor de împrumut cu organismele financiare în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetului general consolidat pentru anul 2012,

ţinând cont de importanţa reglementării modalităţilor de plata ale cardului naţional de asigurări sociale de sănătate,

având în vedere oportunitatea stabilirii cadrului legal pentru înfiinţarea unor centre de sănătate multifuncţionale cu personalitate juridică,

întrucât neadoptarea de măsuri imediate, prin ordonanţă de urgenţă, ar conduce la reale dificultăţi în ceea ce priveşte o funcţionare optimă a întregii activităţi a spitalelor şi ineficienţa sistemului sanitar,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatul (8) al articolului 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(8) Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii, autorităţilor de sănătate publică teritoriale, autorităţilor de sănătate publică din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi autorităţilor din administraţia publică locală”

2. După alineatul (1) al articolului 16 se introduce un nou alineat, alineatul (1)¹ cu următorul cuprins:

„(1)¹ În exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor prevăzute la alineatul (1), Ministerul Sănătăţii în calitate de autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică are acces nemijlocit şi utilizează datele din cadrul Platformei informatice din asigurările de sănătate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date”.

3. După alineatul (1) al articolului 26 se introduc două noi alineate, alineatul (1)¹ şi alineatul (7), cu următorul cuprins:

“(1)¹ Furnizorii de servicii medicale din sectorul public şi privat precum şi toate unităţile supuse inspecţiei sanitare, conform legislaţiei în vigoare din domeniul sănătăţii publice, au obligaţia de a permite accesul persoanelor împuternicite de către Ministerul Sănătăţii în vederea efectuării controlului.

(7) Refuzul de a permite accesul personalului împuternicit în vederea efectuării controlului sau de a accepta efectuarea controlului, ori de a pune la dispoziţia acestui personal documentele şi informaţiile necesare realizării atribuţiilor de control se sancţionează conform legislaţiei în vigoare”

4. Articolul 141 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“ Art 141. (1) Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se fac în scop terapeutic, cu asigurarea unor standarde de calitate şi siguranţă în vederea garantării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane, în condiţiile prezentului titlu.

(2) Prezentul act normativ se aplică donării, testării, evaluării, prelevării, conservării, transportului şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umană destinate transplantului.

(3) În cazul în care astfel de organe, ţesuturi şi celule de origine umană sunt utilizate în scopul cercetării, prezentul act normativ nu se aplică decât dacă acestea sunt destinate transplantului uman”.

5. Articolul 142 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 142. În înţelesul prezentului titlu, termenii şi noţiunile folosite au următoarele semnificaţii:

a) celula - unitatea elementară anatomică şi funcţională a materiei vii. În sensul prezentei legi, termenul celulă/celule se referă la celula umană individuală sau la o colecţie de celule umane, care nu sunt unite prin nici o formă de substanţă intercelulară;

b) ţesut - gruparea de celule diferenţiate, unite prin substanţa intercelulară amorfă, care formează împreună o asociere topografică şi funcţională;

c) organ - partea diferenţiată în structura unui organism, adaptată la o funcţie definită, alcătuită din mai multe ţesuturi sau tipuri celulare, prezentând vascularizaţie şi inervaţie proprii. Constituie organ în înţelesul arătat şi o parte a unui organ, dacă este destinată utilizării în corpul uman în acelaşi scop ca şi organul întreg, menţinându-se cerinţele legate de structură şi vascularizare;

d) prelevare - recoltarea de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană sănătoase morfologic şi funcţional, în vederea efectuării unor proceduri de transplant;

e) transplant - acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient este implantat sau grefat un organ, ţesut ori celulă. Reglementările cuprinse în prezenta lege se adresează inclusiv tehnicilor de fertilizare in vitro;

f) donator - subiectul în viaţă sau decedat, de la care se prelevează organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană pentru utilizare terapeutică;

g) primitor - subiectul care beneficiază de transplant de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule;

h) autoritate competentă – instituţiile responsabile cu coordonarea, supravegherea, acreditarea şi inspecţia activităţii din domeniul transplantului, precum şi implementarea oricăror dispoziţii privind activitatea din domeniul transplantului.

i) acreditare – acordarea dreptului de a desfasura activitati de prelevare, conservare si transplant a organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană în funcţie de specificul fiecarei activităţi, după constatarea îndeplinirii condiţiilor tehnice necesare. Evaluarea în vederea acreditarii se face de către reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale de Transplant iar acreditarea se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii;

j) distrugere - destinaţia finală a unui organ, ţesut sau celulă în cazul în care nu este utilizat pentru transplant;

k) donare - faptul de a dona organe, ţesuturi şi/sau celule destinate transplantului;

l) evaluarea donatorului - colectarea de informaţii relevante cu privire la caracteristicile donatorului, necesare pentru a evalua eligibilitatea acestuia în vederea donării de organe, ţesuturi şi celule pentru a efectua o evaluare adecvată a riscurilor, pentru reducerea la minimum a riscurilor pentru primitor şi pentru a optimiza alocarea organelor, ţesuturilor şi celulelor;

m) organizaţie europeană de schimb de organe - o organizaţie non-profit, publică sau privată, consacrată schimbului naţional şi transfrontalier de organe, ale cărei ţări membre sunt în majoritate state membre;

n) evaluarea organului - colectarea de informaţii relevante cu privire la caracteristicile organului, necesare pentru a evalua compatibilitatea sa, pentru a efectua o evaluare adecvată a riscurilor, pentru reducerea la minimum a riscurilor pentru primitor şi pentru a optimiza alocarea organelor;

o) centru de prelevare - o unitate sanitară publica sau privata, o echipă medicala sau un departament din cadrul unui spital, o persoană sau oricare alt organism care realizează sau coordonează prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule şi este acreditat în domeniul transplantului

p) conservare - utilizarea unor agenţi chimici, modificarea condiţiilor de mediu sau alte mijloace folosite pentru a împiedica sau pentru a întârzia deteriorarea biologică sau fizică a organelor, ţesuturilor si celulelor de la prelevare la transplant;

q) incident advers sever - orice incident nedorit şi neaşteptat intervenit în orice etapă a lanţului, de la donare la transplant, care ar putea determina transmiterea unei boli transmisibile, decesul sau punerea în pericol a vieţii sau care poate provoca o invaliditate sau o incapacitate a pacientului sau care poate provoca sau prelungi spitalizarea sau morbiditatea;

r) reacţie adversă severă - o reacţie nedorită, inclusiv o boală transmisibilă, la donatorul viu sau la primitor, intervenită în orice etapă a lanţului, de la donare la transplant, care este fatală, pune în pericol viaţa sau provoacă o invaliditate sau o incapacitate a pacientului sau care provoacă sau prelungeşte spitalizarea sau morbiditatea;

s) proceduri operaţionale - instrucţiunile scrise care descriu etapele dintr-un proces specific, inclusiv materialele şi metodele care trebuie utilizate şi rezultatul final preconizat;

t) centru de transplant - o unitate sanitară publica sau privata, o echipă medicala sau un departament din cadrul unui spital, sau oricare alt organism care realizează transplantul de organe,tesuturi si celule de origine umană şi este acreditat în domeniul transplantului

u) trasabilitate - capacitatea de a localiza şi identifica organul, ţesutul sau celula în orice etapă a lanţului, de la donare la transplant sau distrugere, inclusiv materialele utilizate.

v) bancă agreată - banca aflată în afara teritoriului României. Pentru terţe ţări banca trebuie să respecte standardele de calitate şi siguranţă impuse de Directiva 2004/23/EC şi să prezinte documente justificative în acest sens. Pentru Statele Membre ale Uniunii Europene, banca trebuie să fie acreditată de autoritatea competentă din ţara respectivă.

w) autorizaţie specială – permisiune de export - import de sânge placentar şi mostre de sânge din cordonul ombilical pe perioada de 1 an, în condiţiile în care procesarea, conservarea şi depozitarea se fac într-o bancă agreată de către Agenţia Naţională de Transplant.

x) unitate sanitară acreditată – unitatea sanitară publică sau privată acreditată pentru desfăşurarea activităţilor din domeniul transplantului;

z) banca de ţesuturi şi celule – unitate care desfăşoară activităţi de prelucrare, conservare, stocare sau distribuire de ţesuturi şi celule umane.”

6. Articolul 143 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 143. (1) - Autorităţi competente în domeniul activităţii de transplant din România sunt Agenţia Naţională de Transplant şi structura de control în domeniul sănătatii publice din cadrul Ministerului Sanatatii.

(2) - Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se realizează în unităţi sanitare publice sau private acreditate. Criteriile de acreditare se stabilesc de căte Agenţia Naţională de Transplant şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.

(3) - Transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se realizează în centre de transplant publice sau private acreditate. Acreditarea emisă va menţiona tipul sau tipurile de transplant pe care centrul de transplant în cauză le poate desfăşura. Criteriile de acreditare se stabilesc de către Agenţia Naţională de Transplant şi sunt aprobate prin Ordin al Ministrului Sănătăţii.

(4) - Personalul medical direct implicat în toate etapele lanţului, de la donare la transplant sau distrugerea organelor, ţesuturilor şi celulelor este calificat sau instruit corespunzător şi competent pentru îndeplinirea atribuţiilor şi a beneficiat de instruire profesională în domeniu.”

7. Articolul 144 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 144 Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatorul în viaţă se face în următoarele condiţii:

a) prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1. Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la persoane fără capacitate de exerciţiu;

b) consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării;

c) donatorul poate reveni asupra consimţământului dat, până în momentul prelevării;

d) prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană ca urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică sau morală asupra unei persoane sunt interzise;

e) donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană nu pot face obiectul unor acte şi fapte juridice, în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură.

f) donatorul şi primitorul vor semna un act legalizat prin care declară că donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.

g) donatorul va fi scutit de plata spitalizării/spitalizărilor aferente donării, precum şi a costurilor aferente contoralelor medicale periodice post-donare.

h) centrele de transplant vor păstra o evidenţă a donatorilor vii care au donat în centrul respectiv, în conformitate cu dispoziţiile naţionale privind protecţia datelor cu caracter personal şi confidenţialitatea statistică

i) monitorizarea donatorilor vii include controalele medicale periodice obligatorii care se vor realiza la 1 lună, 3 luni, 6 luni şi 1 an post-donare, iar ulterior anual”

8. După alineatul (6) al articolului 146 se introduce un nou alineat, alineatul (6)¹ cu următorul cuprins:

„În cazul recoltării de sânge placentar, mostre de sânge, piele, spermă, cap femural, placentă, membrane amniotice, sânge din cordonul ombilical şi ţesut din cordonul ombilical la naştere, va trebui adăugată pe autorizaţie şi numărul documentului de acreditare sau agreere a băncii de către Agenţia Naţională de Transplant.”

9. Punctele 4-6 ale articolului 147 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“4. prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimţământul scris a cel puţin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ, părinte, copil, frate, soră. În absenţa acestora, consimţământul va fi luat de la persoana autorizată, în mod legal, conform legislaţiei în domeniu, să îl reprezinte pe defunct; în ambele situaţii se procedează conform modelului prevăzut în anexa nr. 4;

5. prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare.

6. prelevarea nu se poate face sub nici o formă dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării.. Actul de refuz al donării, va fi prezentat de către aparţinători coordonatorului de transplant.”

10. Articolul 148 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 148 (1) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatori vii şi decedaţi se efectuează numai după un control clinic şi de laborator care să excludă orice boală infecţioasă, o posibilă contaminare sau alte afecţiuni care reprezintă un risc pentru primitor, conform protocoalelor stabilite pentru fiecare organ, ţesut sau celulă în parte. În cazul celulelor stem contaminate (excepţie HIV, lues şi infecţii rezistente la antibioticele uzuale), acestea pot fi depozitate la cererea familiei separat de probele sterile.

(2) Repartiţia organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană prelevate la nivel naţional se efectuează de către Agenţia Naţională de Transplant, în funcţie de regulile stabilite de aceasta privind alocarea organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană în cadrul sistemului de transplant din România.

(3) În condiţiile în care pe teritoriul naţional nu există nici un primitor compatibil cu organele, ţesuturile şi celulele de origine umană disponibile, acestea pot fi alocate în reţeaua internaţională de transplant, pe baza unei autorizaţii speciale emise de Agenţia Naţională de Transplant, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7

(4) Ţesuturile şi celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau pot fi procesate şi depozitate în băncile de ţesuturi şi celule, acreditate sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant.

(5) Transplantul de ţesuturi sau celule de origine umană se efectuează numai din băncile acreditate sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant.

(6) Fiecare prelevare de organ, ţesut sau celulă de origine umană de la donator decedat este anunţată imediat şi înregistrată în Registrul Naţional de Transplant la Agenţia Naţională de Transplant, conform procedurilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii; în cazul donatorilor vii, aceste date sunt raportate Agenţiei Naţionale de Transplant la fiecare 6 luni.

(7) Medicii care au efectuat prelevarea de organe şi ţesuturi de la o persoană decedată vor asigura restaurarea cadavrului şi a fizionomiei sale prin îngrijiri şi mijloace specifice, inclusiv chirurgicale dacă este necesar, în scopul obţinerii unei înfăţişări demne a corpului defunctului.

(8) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în cazuri medico-legale, se face numai cu consimţământul medicului legist, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8; prelevarea poate fi refuzată doar în cazul în care compromite rezultatul autopsiei medico-legale.

(9) Introducerea sau scoaterea din ţară de organe, ţesuturi, celule de origine umană se face numai pe baza autorizaţiei speciale emise de Agenţia Naţională de Transplant, după modelul prevăzut în anexa nr. 7, respectiv anexa nr. 9, conform legislaţiei vamale.

10) Raportarea autorizaţiilor emise de Agenţia Naţională de Transplant către Ministerul Sănătăţii se face anual sau la cererea acestuia.

(11) Introducerea sau scoaterea din ţară de ţesuturi si celule de origine umană altele decât cele prevăzute la art. 148 punctul (9) din prezenta lege se face numai de către băncile acreditate, agreate sau sucursale directe ale acestora pe baza autorizaţiei speciale emise de Agenţia Naţională de Transplant, cu valabilitate pentru o perioadă de un an

(12) Se interzice divulgarea oricărei informaţii privind identitatea donatorului cadavru, precum şi a primitorului, exceptând cazurile în care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord, precum şi cazurile în care declararea identităţii este obligatorie prin lege. Datele privind donatorul şi receptorul, inclusiv informaţiile genetice, la care pot avea acces terţe părţi, vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici donatorul, nici receptorul să nu poată fi identificaţi.

(13) Agenţia Naţională de Transplant poate acorda servicii funerare şi/sau transportul cadavrului, în cazul donatorilor de la care s-au prelevat organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule.

(14) După fiecare prelevare de organe, ţesuturi şi/sau celule de la donatorii cadavru se vor completa, cu datele din momentul prelevării, Fişa de declarare a donatorului şi Fişa de prelevare de organe şi ţesuturi, prevăzute în anexa nr. 10.

(15) Structura de control în domeniul sănătatii publice a Ministerului Sănătăţii stabileşte împreună cu Agenţia Naţională de Transplant un sistem de vigilenţă pentru raportarea, investigarea, înregistrarea şi transmiterea informaţiilor despre incidentele adverse severe şi reacţiile adverse severe apărute în orice etapă a lanţului de la donare la transplant, aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii.

(16) Structura de control în domeniul sănătatii publice a Ministerul Sănătăţii coordonează şi organizează sistemul de vigilenţă pentru notificarea incidentele adverse severe şi reacţiile adverse severe din domeniul activităţii de transplant”

11. Articolul 152 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 152. Prin excepţie, în cazul minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, consimţământul va fi dat de părinţi sau de celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal al acestora, dupa caz, conform modelului prevăzut în anexa nr.13.”

12. Articolul 153 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 153. Costul investigaţiilor, spitalizării, intervenţiilor chirurgicale, medicamentelor, materialelor sanitare, al îngrijirilor postoperatorii, precum şi cheltuielile legate de coordonarea de transplant se pot deconta după cum urmează:

a) din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru pacienţii incluşi în Programul naţional de transplant;

b) de la bugetul de stat, pentru pacienţii incluşi în Programul naţional de transplant;

c) prin contribuţia personală a pacientului sau, pentru el, a unui sistem de asigurări voluntare de sănătate;

d) donaţii şi sponsorizări de la persoane fizice sau juridice, organizaţii neguvernamentale ori alte organisme interesate.”

13. Articolul 154 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 154. Organizarea şi efectuarea prelevării şi/sau transplantului de organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană în alte condiţii decât cele prevăzute de prezentul titlu, constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale.”

14. Alineatul (1) al articolului 158 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ (1) Organizarea şi/sau efectuarea prelevării şi/sau transplantului de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană, în scopul obţinerii unui profit material pentru donator constituie infracţiunea de trafic de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.”

15. Articolul 160 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 160. (1) Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se efectuează de către medici de specialitate, în unităţi sanitare publice sau private acreditate de către Agenţia Naţională de Transplant şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii..

(2) Acreditarea in domeniul transplantului a unitatilor sanitare publice sau private are valabilitate de 5 ani. Orice modificare a criteriilor initiale de acreditare intervenita in cadrul unitatilor acreditate se notifica Agentiei Nationale de Transplant in vederea reacreditarii.

(3) Criteriile de acreditare a unităţilor sanitare prevăzute la alin. (1) sunt stabilite de Agenţia Naţională de Transplant, prin normele metodologice de aplicare a prezentului titlu aprobate prin ordin al ministrului sanatatii, în conformitate cu legislaţia europeană în domeniu.

(4) Agenţia Natională de Transplant poate suspenda sau revoca acreditarea în cazul în care inspecţiile efectuate împreună cu structura de control în sănătate publică a Ministerului Sănătăţii constată că unitatea sanitară respectiva nu respectă prevederile legale în vigoare. Inspecţiile vor fi efectuate periodic, iar intervalul dintre două inspecţii nu trebuie să depăşească 2 ani, conform legislaţiei în vigoare.

(5) Unităţile sanitare acreditate stabilesc un sistem de identificare a fiecărui act de donare, prin intermediul unui cod unic, precum şi fiecărui produs asociat cu el. Pentru organe, ţesuturi şi celule este necesară etichetarea codificată care să permită stabilirea unei legături de la donator la primitor şi invers. Informaţiile vor fi păstrate cel puţin 30 de ani pe suport de hârtie sau pe suport electronic.

(6) Unităţile sanitare acreditate pentru activitatea de procesare şi/sau utilizare de ţesuturi şi/sau celule vor păstra o înregistrare a activităţii lor, incluzând tipurile şi cantităţile de ţesuturi şi/sau celule procurate, testate, conservate, depozitate, distribuite sau casate, precum şi originea şi destinaţia acestor ţesuturi şi/sau celule pentru utilizare umană. Ele vor trimite anual un raport de activitate Agenţiei Naţionale de Transplant; aceleaşi prevederi se aplică şi la transplantul de organe.

(7) Agenţia Naţională de Transplant gestionează registrele naţionale, prin care se asigură monitorizarea continuă a activităţii de transplant, al activităţilor centrelor de prelevare şi al centrelor de transplant, inclusiv numărul total al donatorilor vii şi decedaţi, tipurile şi numărul de organe prelevate şi transplantate sau distruse, în conformitate cu dispoziţiile naţionale privind protecţia datelor cu caracter personal şi confidenţialitatea datelor statistice.

(8) Agenţia Naţională de Transplant va institui şi va menţine o evidenţă actualizată a centrelor de prelevare şi a centrelor de transplant şi va furniza informaţii la cerere în acest sens.

(9) Agenţia Naţională de Transplant va raporta Comisiei Europene la fiecare trei ani, cu privire la activităţile întreprinse în legătură cu dispoziţiile Directivei 2010/53/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 iulie 2010 privind standardele de calitate şi siguranţă referitoare la organele umane destinate transplantului, precum şi cu privire la experienţa dobândită în urma punerii sale în aplicare.”

16. La articolul 180, alineatul (1), lit. a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical în aceeaşi unitate sanitară, a funcţiilor de conducere de rector, prorector, decan, prodecan, director de departament sau a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică;”

17. La articolul 184, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Calitatea de şef de secţie, şef de laborator şi şef de serviciu medical este compatibilă cu funcţia de cadru didactic universitar, precum şi cu funcţiile de conducere de rector, prorector, decan, prodecan şi director de departament.”

18. La articolul 197 alineatul (2) se abrogă.

19. La articolul 212, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(1) Documentele prin care se atestă calitatea de asigurat sunt, după caz, adeverinţa de asigurat eliberată prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul sau documentul rezultat prin accesarea de către furnizorii aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate a instrumentului electronic pus la dispoziţie de CNAS. După implementarea dispoziţiilor din cuprinsul titlului IX, aceste documente justificative se înlocuiesc cu cardul naţional de asigurări sociale de sănătate. Data de la care urmează a se utiliza cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se stabileşte prin hotărâre a Guvernului ".

20. La art. 270, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul 1^1, cu următorul cuprins:

"(1^1) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate organizează şi administrează Platforma Informatică din Asigurările de Sănătate, care cuprinde: SIUI, sistemul naţional al cardului de asigurări sociale de sănătate, sistemul naţional de prescriere electronică şi sistemul dosarului naţional al pacientului".

21. Articolul 332 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(1) Cheltuielile necesare pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, respectiv a documentului propriu-zis prin care se atestă calitatea de asigurat se suportă din bugetul Ministerului Sănătăţii.

(2) Cheltuielile necesare pentru producerea soluţiilor informatice pentru administrarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se suportă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

(3) Pentru plata şi distribuţia cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se încheie un contract de Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A. Modalitatea de plată a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate din bugetul Ministerului Sănătăţii către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A., precum şi mecanismul de distribuţie a cardului administrat de CNAS se stabileşte prin normele metodologice menţionate la art. 331 alin. (6).

(4) Distribuţia cardurilor către asiguraţi se realizează de casele de asigurări sociale de sănătate prin furnizorii de servicii medicale din asistenţa medicală primară".

(5) În situaţia solicitării de eliberare a unui card dupilcat de către asigurat, cu excepţia faptului în care aceasta se face din motive tehnice de funcţionare, cheltuielile aferente producerii si distribuţiei se suportă de către asigurat.

(6) Metodologia de eliberarea a cardului duplicat prevazută la alin (5) se aprobă prin ordin al Preşedintelui CNAS."

22. La art. 333 alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ (2) Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se eliberează şi se administrează prin utilizarea serviciilor de operare şi management al unei unităţi specializate în acest scop. CNAS eliberează şi administrează cardul naţional de asigurări sociale de sănătate şi are calitatea de operator de date cu caracter personal pentru datele menţionate.”

23. La articolul 338^1 alin. (1) şi alin. (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(1) Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A., care poate primi în acest scop sume în avans din bugetul Ministerului Sănătăţii de 30% din fondurile alocate anual pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate.”

"(3) Echipamentele şi aplicaţiile de personalizare necesare potrivit alin. (2), precum şi serviciile pentru funcţionarea neîntreruptă a acestora se asigură de către Compania Naţională <<Imprimeria Naţională>> - S.A şi de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.”

24. La articolul 695, punctele 10 şi 14 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„10. reacţie adversă - un răspuns nociv şi neintenţionat determinat de un medicament.

...

14. studiu de siguranţă postautorizare - orice studiu referitor la un medicament autorizat, desfăşurat în scopul identificării, caracterizării sau cuantificării riscului din punct de vedere al siguranţei, confirmând profilul de siguranţă al medicamentului, sau în scopul de a măsura eficienţa măsurilor de management al riscului."

25. La articolul 695, punctul 13 se abrogă.

26. La articolul 695, după punctul 28 se introduce un punct nou, punctul 28¹, cu următorul cuprins:

„28¹ a) sistem de management al riscului - un set de activităţi de farmacovigilenţă şi intervenţii menite să identifice, să caracterizeze, să prevină sau să reducă la minimum riscurile în legătură cu un medicament, inclusiv evaluarea eficienţei acestor activităţi şi intervenţii;

b) plan de management al riscului - o descriere detaliată a sistemului de management al riscului;

c) sistem de farmacovigilenţă - un sistem utilizat de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi de statele membre ale Uniunii Europene pentru a îndeplini sarcinile şi responsabilităţile enumerate la capitolul X şi menite să monitorizeze siguranţa medicamentelor autorizate şi să detecteze orice modificare a raportului risc-beneficiu;

d) dosar standard al sistemului de farmacovigilenţă - o descriere detaliată a sistemului de farmacovigilenţă utilizat de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă în legătură cu unul sau mai multe medicamente autorizate."

27. La articolului 702 literele k) şi o) ale alineatului (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„k) un rezumat al sistemului de farmacovigilenţă al solicitantului care să includă următoarele elemente:

- dovada că solicitantul dispune de serviciile unei persoane calificate responsabile cu farmacovigilenţa;

- lista statelor membre în care persoana calificată îşi are reşedinţa şi unde îşi desfăşoară activitatea;

- datele de contact ale persoanei calificate;

- declaraţie pe proprie răspundere care să arate că solicitantul dispune de mijloacele necesare pentru a îndeplini sarcinile şi responsabilităţile enumerate la capitolul X;

- indicarea adresei unde este păstrat dosarul standard al sistemului de farmacovigilenţă pentru medicament.

...

o) Copii după următoarele:

- orice autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentului obţinută într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă, un rezumat al datelor privind siguranţa, inclusiv datele disponibile în rapoartele periodice actualizate privind siguranţa, în cazul în care acestea există, precum şi rapoartele privind reacţiile adverse suspectate, însoţite de o listă a statelor membre în care se află în curs de examinare o cerere pentru autorizare, în conformitate cu Directiva 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar al medicamentelor de uz uman, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L311 din 28 noiembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;

- rezumatul caracteristicilor produsului propus de către solicitant în conformitate cu art. 708 sau aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale în conformitate cu art. 726 şi prospectul propus în conformitate cu art. 769 sau aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale în conformitate cu art. 771;

- detalii ale oricărei decizii de refuzare a autorizării, pronunţate fie în Uniunea Europeană, fie într-o ţară terţă, precum şi motivele acestei decizii."

28. La articolul 702 alineatul (4), după litera k) se introduce o litera noua, litera k¹ care va avea următorul cuprins:

„k¹) Planul de management al riscului, care prezintă sistemul de management al riscului pe care solicitantul îl va introduce pentru medicamentul în cauză, însoţit de un rezumat.

29.

La articolul 702 alineatul (4) litera q) se abrogă.

30. La articolul 702, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), care va avea următorul cuprins:

„(6) Sistemul de management al riscului menţionat la lit. k¹) de la alin. (4) trebuie să fie proporţional cu riscurile identificate, cu riscurile potenţiale ale medicamentului, precum şi cu necesitatea de a dispune de date de siguranţă postautorizare. Informaţiile de la alin. (4) se actualizează ori de câte ori este necesar"

31. Articolul 708 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ (1) Rezumatul caracteristicilor produsului conţine, în ordinea indicată mai jos, următoarele informaţii:

1. denumirea medicamentului urmată de concentraţie şi de forma farmaceutică;

2. compoziţia calitativă şi cantitativă în ceea ce priveşte substanţele active şi acei excipienţi a căror cunoaştere este necesară pentru corecta administrare a medicamentului; se folosesc denumirile comune uzuale sau denumirile chimice;

3. forma farmaceutică;

4. date clinice:

4.1. indicaţii terapeutice;

4.2. doze şi mod de administrare pentru adulţi şi, dacă este cazul, pentru copii;

4.3. contraindicaţii;

4.4. atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare şi, în cazul medicamentelor imunologice, orice precauţii speciale ce trebuie luate de persoanele care manipulează astfel de produse şi le administrează pacienţilor, împreună cu precauţiile care trebuie luate de pacient;

4.5. interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune;

4.6. utilizare în timpul sarcinii şi alăptării;

4.7. efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje;

4.8. reacţii adverse;

4.9. supradozaj (simptome, proceduri de urgenţă, antidoturi);

5. proprietăţi farmacologice:

5.1. proprietăţi farmacodinamice;

5.2. proprietăţi farmacocinetice;

5.3. date preclinice de siguranţă;

6. informaţii farmaceutice:

6.1. lista excipienţilor;

6.2. incompatibilităţi majore;

6.3. perioada de valabilitate, inclusiv după reconstituirea medicamentului sau după ce ambalajul primar a fost deschis pentru prima dată, unde este cazul;

6.4. precauţii speciale pentru păstrare;

6.5. natura şi conţinutul ambalajului;

6.6. precauţii speciale privind eliminarea medicamentelor nefolosite sau a reziduurilor rezultate din aceste medicamente, dacă este cazul;

7. deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă;

8. numărul (numerele) autorizaţiei de punere pe piaţă;

9. data primei autorizări sau a reînnoirii autorizaţiei;

10. data revizuirii textului;

11. pentru medicamentele radiofarmaceutice, detaliile complete privind dozimetria radiaţiilor interne;

12. pentru medicamentele radiofarmaceutice, instrucţiuni suplimentare detaliate pentru prepararea extemporanee şi controlul calităţii unui astfel de preparat şi, unde este cazul, durata maximă de păstrare în timpul căreia orice preparat intermediar, cum ar fi o eluţie sau medicamentul gata de utilizare, corespunde specificaţiilor;

(2) În cazul autorizărilor conform prevederilor art. 704, nu trebuie incluse acele părţi ale rezumatului caracteristicilor medicamentului de referinţă cu privire la indicaţii sau forme farmaceutice încă protejate de brevet la momentul în care un medicament generic este pus pe piaţă.

(3) Pentru medicamentele incluse pe lista menţionată la art. 23 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei agenţii europene a medicamentului, cu modificările şi completările ulterioare, rezumatul caracteristicilor produsului include următoarea precizare: «Acest medicament face obiectul unei monitorizări adiţionale». Această precizare este precedată de simbolul negru menţionat la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 şi este urmată de o notă explicativă standard corespunzătoare. În cazul tuturor medicamentelor se include un text standard care solicită în mod expres profesioniştilor din domeniul sănătăţii să raporteze orice reacţii adverse suspectate Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, menţionat la art. 819¹ alin. (1). Sunt disponibile modalităţi diverse de raportare, inclusiv raportare electronică, în conformitate cu art. 819¹ alin. (1), prima teză."

32. La articolul 720 alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Dispozitiile art. 697 lit. a) şi b), art. 700 alin. (1), art. 709, art. 722 alin. (1), art. 724, art. 725, art. 728, art. 730, art. 731, art. 748 - 761, art. 780 - 796, art. 812 - 820¹, art. 823 alin.(1) şi (3), art.824, art. 828, art. 829, art. 830, art. 839, art. 840, art. 842, art. 843 alin. (2) şi art. 846, precum şi Principiile şi ghidurile de bună practică de fabricaţie pentru medicamentele de uz uman şi medicamentele investigaţionale de uz uman, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii sunt aplicabile şi autorizaţiilor pentru medicamente din plante medicinale cu utilizare tradiţională.

33. La articolul 722, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(1) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale ia toate măsurile pentru a se asigura că procedura de eliberare a autorizaţiei de punere pe piaţă este finalizată în maximum 210 zile de la depunerea unei cereri valide; cererile pentru autorizare de punere pe piaţă în România în încă în unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene privind acelaşi medicament se depun în concordanţă cu prevederile art. 736 – 747.

(2) Dacă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale constată că o altă cerere de autorizare de punere pe piaţă pentru acelaşi medicament este examinată în alt stat membru al Uniunii Europene, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale refuză evaluarea cererii şi îi comunică solicitantului că în acest caz se aplică prevederile art. 736 - 747.”

34. Articolul 723 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Când Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale este informată, în conformitate cu prevederile art. 702 alin. (4) lit. o), că un alt stat membru al Uniunii Europene a autorizat un medicament pentru care se solicită autorizarea în România, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale respinge solicitarea, dacă aceasta nu a fost depusă în conformitate cu prevederile art. 736 - 747."

35. La articolul 726, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale pune la dispoziţia publicului fără întârziere autorizaţia de punere pe piaţă, împreună cu prospectul, rezumatul caracteristicilor produsului şi orice condiţii stabilite în conformitate cu art. 726¹, 727 şi 727¹, precum şi eventualele termene pentru îndeplinirea condiţiilor, dacă este cazul, pentru orice medicament pe care aceasta îl autorizează.

(4) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale întocmeşte un raport de evaluare şi comentarii asupra documentaţiei în ceea ce priveşte rezultatele testelor farmaceutice şi preclinice, studiile clinice, sistemul de management al riscului şi sistemul de farmacovigilenţă ale medicamentului în cauză. Raportul de evaluare se actualizează ori de câte ori devin disponibile informaţii noi importante pentru evaluarea calităţii, siguranţei sau eficacităţii medicamentului în cauză. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale pune la dispoziţia publicului fără întârziere raportul de evaluare, împreună cu motivele care au stat la baza deciziei sale, cu excepţia informaţiilor comerciale confidenţiale. Motivele sunt furnizate separat pentru fiecare indicaţie terapeutică solicitată. Raportul public de evaluare include un rezumat redactat într-o formă accesibilă publicului. Rezumatul conţine, în special, o secţiune privind condiţiile de utilizare a medicamentului.”

36. La articolul 726, alineatul (5) se abrogă.

37. După articolul 726 se introduce un nou articol, art.726¹ care va avea următorul cuprins:

„Art. 726¹ (1) În completarea dispoziţiilor menţionate la art. 724, o autorizaţie de punere pe piaţă a unui medicament poate fi acordată sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multora din următoarele condiţii:

a) adoptarea anumitor măsuri pentru a garanta utilizarea în siguranţă a medicamentului incluse în sistemul de management al riscului;

b) efectuarea de studii de siguranţă postautorizare;

c) îndeplinirea unor obligaţii mai stricte decât cele menţionate la capitolul X în ceea ce priveşte înregistrarea şi raportarea reacţiilor adverse suspectate;

d) orice alte condiţii sau restricţii cu privire la utilizarea sigură şi eficientă a medicamentului.

e) existenţa unui sistem adecvat de farmacovigilenţă.

f) efectuarea unor studii de eficacitate postautorizare, în cazul în care preocupările referitoare la anumite aspecte ale eficacităţii medicamentului sunt identificate şi pot fi soluţionate doar după punerea pe piaţă a medicamentului; obligaţia de a efectua aceste studii se bazează pe acte delegate adoptate de Comisia Europeană în conformitate cu art. 22b din Directiva 2010/84/UE, ţinând seama, în acelaşi timp, de ghidurile ştiinţifice menţionate la art. 820¹.

(2) În autorizaţiile de punere pe piaţă se stabilesc, după caz, termene pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).”

38. Articolul 727 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 727. (1) În situaţii excepţionale şi ca urmare a consultării cu solicitantul, autorizaţia de punere pe piaţă poate fi acordată sub rezerva asumării de către acesta a obligaţiei de a îndeplini anumite condiţii privind mai ales siguranţa medicamentului, informareaAgenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale asupra oricărui incident legat de utilizarea acestuia şi măsurile care se impun.

(2) Autorizaţia de punere pe piaţă poate fi acordată numai dacă solicitantul poate să demonstreze că nu este în măsură să furnizeze, din motive obiective şi verificabile, informaţii complete privind eficacitatea şi siguranţa medicamentului în condiţii normale deutilizare şi trebuie să se bazeze pe una din premisele prevăzute în Normele şi protocoalele analitice, farmacotoxicologice şi clinice referitoare la testarea medicamentelor, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii; menţinerea autorizaţiei se face în baza reevaluării anuale a acestor condiţii.

39. După articolul 727 se introduc trei noi articole, art. 727¹- 727³, cu următorul cuprins:

„Art.727¹. (1) După acordarea autorizaţiei de punere pe piaţă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate decide să impună deţinatorului autorizaţiei de punere pe piaţă următoarele:

a) să efectueze un studiu de siguranţă postautorizare, dacă există preocupări privind riscurile unui medicament autorizat. În cazul în care aceleaşi preocupări se aplică mai multor medicamente, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale încurajează deţinatorii autorizaţiilor de punere pe piaţă implicaţi, după consultarea Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, să efectueze un studiu de siguranţă postautorizare comun;

b) să efectueze un studiu de eficacitate postautorizare, atunci când datele disponibile cu privire la o boală sau metodologia clinică indică faptul că este posibil ca evaluările anterioare privind eficacitatea să trebuiască să fie revizuite în mod semnificativ. Obligaţia de a efectua studii de eficacitate postautorizare se bazează pe actele delegate adoptate în conformitate cu art. 22b din Directiva 2010/84/UE, ţinând seama, în acelaşi timp, de ghidurile ştiinţifice menţionate la articolul 820¹. Impunerea unei astfel de obligaţii se justifică în mod corespunzător, se notifică în scris şi include obiectivele şi termenele pentru realizarea şi prezentarea studiului.

(2) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale oferă deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă posibilitatea de a prezenta în scris observaţii cu privire la impunerea obligaţiei, în termenul precizat de aceasta, la cererea deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă formulată în termen de 30 de zile de la notificarea în scris a obligaţiei.

(3) Pe baza observaţiilor prezentate în scris de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale retrage sau confirmă obligaţia. În cazul în care Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale confirmă obligaţia, autorizaţia de punere pe piaţă se modifică pentru a include obligaţia respectivă sub forma unei condiţii la autorizaţia de punere pe piaţă, iar sistemul de management al riscului este actualizat în consecinţă.

Art. 727². – În completarea dispoziţiilor de la art. 726¹ şi 727¹,Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale urmăreşte punerea în aplicare de către deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a prevederilor actelor delegate adoptate de Comisia Europeană pentru stabilirea situaţiilor în care pot fi cerute studii de eficacitate postautorizare.

Art. 727³. (1) Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă este obligat să includă în sistemul său de management al riscului condiţiile menţionate la art. 726¹, 727 sau 727¹, după caz.

(2) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale informează Agenţia Europeană a Medicamentelor în legătură cu autorizaţiile de punere pe piaţă acordate sub rezerva condiţiilor menţionate la art. 726¹, 727 sau 727¹, după caz."

40. Articolul 728 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 728. - (1) După emiterea autorizaţiei de punere pe piaţă, deţinătorul acesteia este obligat, în ceea ce priveşte metodele de fabricaţie şi control prevăzute la art. 702 alin. (4) lit. e) şi i), să ţină seama de progresul ştiinţific şi tehnic şi să introducă orice schimbare necesară pentru a face posibilă fabricarea şi controlul medicamentului prin metode ştiinţifice general acceptate; aceste schimbări trebuie aprobate de Agenţia Naţionala a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

(2) Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă comunică fără întârziere Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale toate informaţiile noi care ar putea atrage după sine modificarea informaţiilor sau a documentelor menţionate la art. 702 alin. (4), art. 704, art. 705, art. 706. art. 708 sau art. 740 sau în Normele şi protocoalele analitice, farmacotoxicologice şi clinice referitoare la testarea medicamentelor, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii. În special, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă comunică fără întârziere Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale orice interdicţie sau restricţie impusă de autorităţile competente din orice ţară unde medicamentul este pus pe piaţă şi orice alte informaţii noi care ar putea influenţa evaluarea beneficiilor şi riscurilor medicamentului în cauză. Informaţiile includ atât rezultatele pozitive cât şi cele negative ale studiilor clinice sau ale altor studii pentru toate indicaţiile şi populaţiile, indiferent dacă acestea figurează sau nu în autorizaţia de punere pe piaţă, precum şi datele privind utilizarea medicamentului, când această utilizare este în afara condiţiilor din autorizaţia de punere pe piaţă.

(3) Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă se asigură că informaţiile privind medicamentul sunt actualizate în funcţie de cunoştinţele ştiinţifice cele mai recente, inclusiv concluziile evaluării şi recomandările puse la dispoziţia publicului prin intermediul portalului web european privind medicamentele, creat în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

(4) Pentru ca raportul risc-beneficiu să poată fi evaluat în permanenţă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate oricând să ceară deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă să comunice date care să demonstreze că raportul risc-beneficiu rămâne favorabil. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă transmite un răspuns prompt şi complet la orice astfel de solicitare. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate oricând să solicite deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă să transmită o copie a dosarului standard al sistemului de farmacovigilenţă. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă transmite copia respectivă în termen de 7 zile de la primirea solicitării.”

41. La articolul 730, alineatele (2) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Autorizaţia de punere pe piaţă poate fi reînnoită după 5 ani pe baza unei reevaluări a raportului risc - beneficiu de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, dacă această autoritate a eliberat autorizaţia;în acest scop, cu cel puţin 9luni înainte de expirarea autorizaţiei de punere pe piaţă, în conformitate cu prevederile alin. (1), deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să depună la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale o versiune consolidată a dosarului cu privire la calitate, siguranţă şi eficacitate, inclusiv evaluarea datelor conţinute de rapoartele privind reacţiile adverse suspectate şi rapoartele periodice actualizate privind siguranţa, transmise în conformitate cu capitolul X, precum şi toate variaţiile depuse după acordarea autorizaţiei de punere pe piaţă.”.

...

(5) Autorizaţia de punere pe piaţă reînnoită este valabilă pe o perioadă nelimitată, cu excepţia cazului în care Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale decide, din raţiuni justificate legate de farmacovigilenţă, inclusiv de expunerea unui număr insuficient de pacienţi la medicamentul respectiv, să recurgă la o reînnoire suplimentară pe o perioadă de 5 ani, în conformitate cu alin. (2).”

42. După articolul 734, titlul secţiunii: „Secţiunea a 5-a Procedura de recunoaştere mutuală şi procedura descentralizată” se abrogă.

43. Articolul 735 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale desemnează un reprezentant şi un supleant în Grupul de coordonare, pentru un mandat de 3 ani, ce se poate reînnoi. Reprezentantul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale în Grupul de coordonare poate fi însoţit de experţi. Membrii Grupului de coordonare şi experţii se bazează, în îndeplinirea sarcinilor lor, pe resursele ştiinţifice şi de reglementare de care dispun autorităţile naţionale competente. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale monitorizează nivelul ştiinţific al evaluărilor efectuate şi facilitează activităţile membrilor Grupului de coordonare şi ale experţilor desemnaţi. În ceea ce priveşte transparenţa şi independenţa membrilor Grupului de coordonare, se aplică articolul 63 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.”

(2) Grupul de coordonare îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) examinarea oricărei probleme legate de o autorizaţie de punere pe piaţă a unui medicament în două sau mai multe state membre, în conformitate cu procedurile stabilite în secţiunea a 5-a;

b) examinarea problemelor referitoare la farmacovigilenţa medicamentelor autorizate de statele membre, în conformitate cu art. 819³, 819⁵, 819⁷, 819¹¹ şi 819¹⁷.;

c) examinarea problemelor referitoare la variaţiile autorizaţiilor de punere pe piaţă acordate de statele membre, în conformitate cu art. 743.

Pentru a îndeplini sarcinile sale în materie de farmacovigilenţă, inclusiv aprobarea sistemelor de management al riscului şi monitorizarea eficienţei acestora, Grupul de coordonare se bazează pe evaluarea ştiinţifică şi pe recomandările Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului menţionat la art 56 alin (1) lit (aa) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

(3) Reprezentantul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale la Grupul de coordonare se asigură că există o coordonare adecvată între sarcinile Grupului şi activitatea autorităţilor competente naţionale;”

(4) Sub rezerva unor dispoziţii contrare din prezenta lege, statele membre reprezentate în cadrul Grupului de coordonare fac tot posibilul pentru a adopta o poziţie prin consens cu privire la măsurile care trebuie luate. Dacă nu se poate obţine un consens, se va lua în considerare poziţia majorităţii statelor membre reprezentate în cadrul Grupului de coordonare.

(5) Reprezentantul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale la Grupul de coordonare este obligat să asigure confidenţialitatea şi să nu dezvăluie informaţii de nicio natură care fac obiectul secretului profesional, chiar după încheierea îndatoririlor acestora.”

44.

După articolul 735, se introduce titlul unei noi secţiuni, care va avea următorul cuprins:

„SECTIUNEA a 5-a

Procedura de recunoaştere mutuală şi procedura descentralizată”

45. La articolul 739, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Înainte să fie luată o decizie privind o cerere de autorizare de punere pe piaţă sau de suspendare ori retragere a unei autorizaţii sau de modificare a termenilor unei autorizaţii de punere pe piaţă considerată necesară, în cazuri speciale, unde sunt implicate interesele Uniunii Europene, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, statele membre ale Uniunii Europene, Comisia Europeană sau solicitantul ori deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, se adresează Comitetului, pentru aplicarea procedurii prevăzute la art. 32, 33 şi 34 din Directiva 2001/83/CE. În cazul în care solicitarea de arbitraj are loc în urma evaluării datelor de farmacovigilenţă referitoare la un medicament autorizat, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sesizează Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului cu privire la problema în discuţie şi se poate aplica art. 819¹⁰ alin. (2). Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului emite o recomandare în conformitate cu procedura de la art. 32 din Directiva 2001/83/CE. Recomandarea finală este transmisă Comitetului sau Grupului de coordonare, după caz, şi se aplică procedura de la art. 819¹¹. Cu toate acestea, dacă se consideră că este necesară luarea unor măsuri urgente, se aplică procedura prevăzută la art. 819⁹ – 819¹¹. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, autoritatea competentă a altui stat membru interesat sau Comisia Europeană trebuie să identifice clar problema care este adresată Comitetului spre evaluare şi să informeze solicitantul sau deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi solicitantul sau deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să furnizeze Comitetului toate informaţiile disponibile despre problema în discuţie.”

46. Articolul 744 se abrogă.

47. La articolul 769, alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) o descriere a reacţiilor adverse care pot să apară în timpul utilizării normale a medicamentului şi, dacă este cazul, măsurile care trebuie luate; pentru medicamentele incluse în lista menţionată la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, se include următoarea menţiune suplimentară: «Acest medicament face obiectul unei monitorizări adiţionale»; această menţiune este precedată de simbolul negru menţionat la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 şi este urmată de o notă explicativă standard corespunzătoare; în cazul tuturor medicamentelor se include un text standard, care solicită pacienţilor în mod explicit să comunice orice reacţie adversă suspectată medicului, farmacistului sau profesionistului din domeniul sănătăţii, sau, conform art. 819¹ alin. (1), direct Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, specificând diversele mijloace de raportare disponibile, raportare electronică, adresă poştală şi/sau altele, în conformitate cu art. 819¹ alin. (1), prima teză.”

48. La articolul 773, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Dacă medicamentul nu este destinat eliberării directe către pacient, sau în cazul în care există probleme semnificative privind disponibilitatea medicamentului, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate acorda, sub rezerva unor măsuri pe care le consideră necesare pentru protecţia sănătăţii publice, exceptarea de la obligaţia prezenţei anumitor informaţii pe etichetă şi în prospect; de asemenea, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicalepoate acorda o derogare totală sau parţială de la obligaţia ca eticheta şi prospectul să fie în limba română.”

49.

După titlul „Capitolul X – Farmacovigilenţa”, se introduce titlul unei noi secţiuni, care va avea următorul cuprins:

„SECŢIUNEA 1- Dispoziţii generale”

50. Articolul 812 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 812. - (1) În cadrul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale se organizează şi funcţionează un sistem de farmacovigilenţă pentru îndeplinirea sarcinilor referitoare la farmacovigilenţă şi pentru participarea la activităţile de farmacovigilenţă ale Uniunii Europene. Acest sistem se utilizează pentru colectarea informaţiilor referitoare la riscurile medicamentelor în ceea ce priveşte pacienţii sau sănătatea publică. Aceste informaţii trebuie să se refere în special la reacţiile adverse apărute la om, atât ca urmare a utilizării medicamentului în condiţiile autorizaţiei de punere pe piaţă, cât şi ca urmare a utilizării în afara condiţiilor din autorizaţia de punere pe piaţă, precum şi la cele asociate cu expunerea profesională.

(2) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, prin sistemul de farmacovigilenţă, efectuează o evaluare ştiinţifică a tuturor informaţiilor, ia în considerare opţiunile existente pentru reducerea la minimum şi prevenirea riscului şi adoptă măsuri de reglementare cu privire la autorizaţia de punere pe piaţă, după caz. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale efectuează un audit periodic al sistemului său de farmacovigilenţă şi raportează rezultatele Comisiei Europene până la 21 septembrie 2013 şi, ulterior, la fiecare doi ani.

(3) Coordonarea şi desfăşurarea activităţilor sistemului de farmacovigilenţă se realizează prin structura de specialitate din cadrul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

(4) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicaleparticipă, sub coordonarea Agenţiei Europene a Medicamentelor, la armonizarea şi standardizarea internaţională a măsurilor tehnice din domeniul farmacovigilenţei.

51. Articolul 813 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 813.(1) – Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale are următoarele atribuţii:

a) adoptă toate măsurile necesare pentru a încuraja pacienţii, medicii, farmaciştii şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţiisă raporteze reacţiile adverse suspectate structurii de specialitate prevăzute de art. 812 alin. (3); în acest context pot fi implicate organizaţiile consumatorilor, organizaţiile pacienţilor şi organizaţiile profesioniştilor din domeniul sănătăţii, după caz;

b) facilitează raportarea de către pacienţi prin punerea la dispoziţie a unor formate de raportare alternative, altele decât cele disponibile pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii pe website-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale;

c) ia toate măsurile necesare pentru a obţine date exacte şi verificabile pentru evaluarea ştiinţifică a rapoartelor privind cazurile de reacţii adverse suspectate;

d) se asigură că publicul beneficiază la timp de informaţiile de interes referitoare la aspectele de farmacovigilenţă, în ceea ce priveşte utilizarea unui medicament, prin intermediul publicării pe portalul web şi prin alte mijloace de informare publică, după caz;

e) se asigură, prin metode de colectare a informaţiilor şi, după caz, prin urmărirea rapoartelor de reacţii adverse suspectate, că s-au luat toate măsurile necesare pentru a identifica în mod clar orice medicament biologic eliberat pe bază de prescripţie medicală, distribuit sau comercializat pe teritoriul României şi care face obiectul unui raport de reacţie adversă suspectată, acordând atenţia corespunzătoare denumirii medicamentului, în conformitate cu art. 695 pct. 20 şi numărului lotului/seriei;

f) adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că unui deţinător al unei autorizaţii de punere pe piaţă, care nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute de prezentul capitol, i se aplică sancţiuni efective, proporţionale, cu rol preventiv.

(2) În baza dispoziţiilor lit. a) şi e) ale alin. (1), Ministerul Sănătăţii poate impune cerinţe specifice medicilor, farmaciştilor şi altor profesionişti din domeniul sănătăţii.

52. Articolul 814 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 814. - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate reprezenta sau delega altui stat membru oricare dintre sarcinile atribuite în temeiul prezentului capitol, sub rezerva unui acord scris al acestuia din urmă. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale nu poate reprezenta mai mult de un singur alt stat membru. În cazul în care Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale este statul membru care delegă, informează în scris Comisia Europeană, Agenţia Europeană a Medicamentelor şi toate celelalte state membre în legătură cu această delegare şi pune aceste informaţii la dispoziţia publicului.”

53. Articolul 815 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 815. - (1) Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă dispune de un sistem de farmacovigilenţă în vederea îndeplinirii sarcinilor sale referitoare la farmacovigilenţă, echivalent cu sistemul de farmacovigilenţă al Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, prevăzut la art. 812 alin. (1).

(2) Cu ajutorul sistemului de farmacovigilenţă menţionat la alin. (1), deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă efectuează o evaluare ştiinţifică a tuturor informaţiilor, ia în considerare opţiunile existente pentru reducerea la minimum şi prevenirea riscului şi adoptă măsurile necesare, după caz. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă efectuează un audit periodic al sistemului său de farmacovigilenţă. Acesta consemnează constatările principale ale auditului în dosarul standard al sistemului de farmacovigilenţă şi, pe baza constatărilor auditului, asigură elaborarea şi aplicarea unui plan corespunzător de acţiuni corective. După ce acţiunile corective au fost aplicate pe deplin, consemnarea poate fi eliminată.

(3) În cadrul sistemului de farmacovigilenţă, deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă îi revin urmatoarele obligaţii:

a) să aibă în permanenţă şi continuu la dispoziţia sa o persoană calificată corespunzător, responsabilă cu farmacovigilenţa;

b) să păstreze şi să pună la dispoziţie, la cerere, un dosar standard al sistemului de farmacovigilenţă;

c) să opereze un sistem de management al riscului pentru fiecare medicament;

d) să monitorizeze rezultatele măsurilor de reducere la minimum a riscului incluse în planul de management al riscului sau a celor prevăzute ca şi condiţii ale autorizaţiei de punere pe piaţă în conformitate cu art. 726¹, 727 sau 727¹;

e) să actualizeze sistemul de management al riscului şi să monitorizeze datele de farmacovigilenţă pentru a determina dacă au apărut riscuri noi, modificarea riscurilor existente sau a raportului beneficiu - risc al medicamentelor.

(4) Persoana calificată menţionată la lit. a) alin. (3) trebuie să aibă reşedinţa şi să îşi desfăşoare activitatea în Uniunea Europeană şi trebuie să fie responsabilă cu stabilirea şi menţinerea sistemului de farmacovigilenţă. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să trimită Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Agenţiei Europene a Medicamentelor numele şi detaliile de contact ale persoanei calificate.

(5) Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alin. (4), Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate solicita numirea unei persoane de contact pentru aspectele de farmacovigilenţă la nivel naţional, care să raporteze persoanei calificate responsabile în domeniul farmacovigilenţei.”

54. Articolul 816 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 816. - (1) Fără a aduce atingere alin. (2), (3) şi (4) din prezentul articol, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă acordate înainte de intrarea învigoare a prezentei legi, nu sunt obligaţi, prin derogare de la art. 815 alin. (3) lit. c), să opereze un sistem de management al riscului pentru fiecare medicament.

(2) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate impune deţinătorului unei autorizaţii de punere pe piaţă obligaţia să opereze un sistem de management al riscului menţionat la art. 815 alin. (3) lit. c) dacă există suspiciuni privind riscurile care pot influenţa raportul risc-beneficiu al unui medicament autorizat. În acest context, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale solicită, de asemenea, deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă prezentarea unei descrieri detaliate a sistemului de management al riscului pe care acesta intenţionează să-l introducă pentru medicamentul în cauză. Impunerea unei astfel de obligaţii se justifică în mod corespunzător, se notifică în scris şi trebuie să includă termenul pentru prezentarea descrierii detaliate a sistemului de management al riscului.

(3) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, la cererea deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă formulată în termen de 30 de zile de la notificarea în scris a obligaţiei, oferă acestuia posibilitatea de a prezenta în scris observaţii referitoare la impunerea obligaţiei, în termenul stabilit de autoritate.

(4) Pe baza observaţiilor prezentate în scris de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale va retrage sau va confirma obligaţia în cauză. În cazul în care Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale confirmă obligaţia, autorizaţia de punere pe piaţă se modifică în mod corespunzător pentru a include măsurile care trebuie luate în cadrul sistemului de management al riscului, sub forma unor condiţii la autorizaţia de punere pe piaţă, astfel cum este prevăzut la art. 726¹ alin. (1), lit. a).”

55. Articolul 817 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 817. - (1) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale percepe tarife pentru activităţile legate de farmacovigilenţă, în condiţiile art. 857.

(2) Resursele financiare atrase din aceste activităţi sunt utilizate integral de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, având ca destinaţie exclusivă finanţarea activităţilor legate de farmacovigilenţă, operarea reţelelor de comunicare şi supraveghere a pieţelor.

(3) În acest scop, în condiţiile legii, Ministerul Sănătăţii, în calitate de ordonator principal de credite, înfiinţează ca activitate finanţată integral din venituri proprii prestaţiile pentru activităţile legate de farmacovigilenţă desfăşurate de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.”

56. După articolul 817 se introduce titlul unei noi sectiuni, care va avea următorul cuprins: ”SECŢIUNEA a 2-a-Transparenţă şi comunicare”.

57. Articolul 818 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 818. - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale creează şi gestionează un portal web naţional privind medicamentele, aflat în legătură electronică cu portalul web european privind medicamentele, instituit în conformitate cu art. 26 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Prin intermediul portalului web naţional privind medicamentele, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale pune la dispoziţia publicului cel puţin următoarele:

a) rapoartele publice de evaluare, însoţite de un rezumat al acestora;

b) rezumatele caracteristicilor produselor şi prospectele;

c) rezumatele planurilor de management al riscului pentru medicamentele autorizate în conformitate cu prezentul titlu;

d) lista medicamentelor, menţionată la art. 23 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004;

e) informaţii privind diferitele modalităţi pentru raportarea către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a reacţiilor adverse suspectate la medicamente de către profesioniştii din domeniul sănătăţii şi de către pacienţi, inclusiv privind formularele electronice standard structurate menţionate la art. 25 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.”

58. După articolul 818 se introduce un nou articol, art. 818¹, cu următorul cuprins:

„Art. 818¹. - (1) De îndată ce deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă intenţionează să difuzeze un anunţ public referitor la aspecte de farmacovigilenţă în ceea ce priveşte utilizarea unui medicament, acesta este obligat să informeze Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Agenţia Europeană a Medicamentelor şi Comisia Europeană, înainte sau în acelaşi timp cu difuzarea anunţului public. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să garanteze că informaţiile destinate publicului sunt prezentate în mod obiectiv şi nu sunt înşelătoare.

(2) Cu excepţia cazului în care, pentru protecţia sănătăţii publice, sunt necesare anunţuri publice urgente, prin informare reciprocă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale , informează celelalte autorităţi naţionale competente, Agenţia Europeană a Medicamentelor şi Comisia Europeană, cu cel puţin 24 de ore înainte de difuzarea unui anunţ public referitor la aspecte de farmacovigilenţă.

(3) Sub coordonarea Agenţiei Europene a Medicamentelor, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale depune toate eforturile rezonabile pentru a conveni asupra unui anunţ public comun şi a termenului de difuzare a acestuia, referitor la siguranţa medicamentelor care conţin aceleaşi substanţe active, autorizate în mai multe state membre; Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului furnizează, la cererea Agenţiei Europene a Medicamentelor, consiliere privind aceste anunţuri referitoare la siguranţă.

(4) Atunci când Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale face publice informaţiile menţionate la alin. (2) şi (3), se elimină orice informaţie cu caracter confidenţial din punct de vedere personal sau comercial, cu excepţia cazului în care divulgarea sa este necesară pentru protecţia sănătăţii publice.”

59. După articolul 818¹, se introduc titlurile unei noi sectiuni şi subsecţiuni astfel:

„SECŢIUNEA a 3-a- Înregistrarea, raportarea şi evaluarea datelor de farmacovigilenţă

Subsecţiunea 1 Înregistrarea şi raportarea reacţiilor adverse suspectate”

60. Articolul 819 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 819. - (1) Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă trebuie să înregistreze toate reacţiile adverse suspectate, în Uniunea Europeană sau în ţări terţe, care le sunt aduse la cunoştinţă, indiferent dacă aceste reacţii sunt semnalate spontan de pacienţi sau de profesionişti din domeniul sănătăţii sau sunt observate în timpul unui studiu postautorizare. Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă trebuie să garanteze că aceste rapoarte sunt accesibile într-un singur punct în Uniunea Europeană. Prin derogare de la dispoziţiile primei teze, reacţiile adverse suspectate, observate în timpul unui studiu clinic, sunt înregistrate şi raportate în conformitate cu Normele referitoare la implementarea regulilor de bună practică în desfăşurarea studiilor clinice efectuate pe medicamente de uz uman, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.

(2) Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă nu trebuie să refuze luarea în considerare a rapoartelor de reacţii adverse suspectate care le sunt adresate în format electronic sau în orice alt format adecvat de către pacienţi şi de către profesioniştii din domeniul sănătăţii.

(3) Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă trebuie să transmită, în format electronic, către baza de date şi reţeaua informatică menţionată la art. 24 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, (denumită în continuare «baza de date EudraVigilance»), informaţii cu privire la toate reacţiile adverse suspectate grave care au loc în Uniunea Europeană şi în ţări terţe, în termen de 15 zile de la data la care deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă în cauză a luat cunoştinţă de eveniment. Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă trebuie să transmită, în format electronic, către baza de date EudraVigilance, informaţii cu privire la toate reacţiile adverse suspectate non-grave şi care au loc în Uniunea Europeană în termen de 90 de zile de la data la care deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă în cauză a luat cunoştinţă de eveniment. În cazul medicamentelor care conţin substanţe active menţionate în lista de publicaţii monitorizate de Agenţia Europeană a Medicamentelor în conformitate cu art. 27 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă nu are obligaţia să raporteze către baza de date EudraVigilance reacţiile adverse suspectate care sunt înregistrate în literatura medicală inclusă în listă, dar acesta monitorizează toate celelalte publicaţii medicale şi raportează orice reacţie adversă suspectată.

(4) Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă instituie proceduri pentru obţinerea de date corecte şi verificabile pentru evaluarea ştiinţifică a rapoartelor de reacţii adverse suspectate. De asemenea, aceştia colectează informaţiile noi primite în baza urmăririi acestor rapoarte şi transmit aceste actualizări către baza de date EudraVigilance.

(5) Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă colaborează cu Agenţia Europeană a Medicamentelor, cu Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi cu celelalte autorităţi competente naţionale pentru detectarea duplicatelor rapoartelor de reacţii adverse suspectate.”

61. După articolul 819 se introduc şaptesprezece noi articole, art. 819¹- 819¹⁷, cu următorul cuprins:

„Art. 819¹. - (1) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicaleînregistrează toate reacţiile adverse suspectate care au loc pe teritoriul României care îi sunt aduse la cunoştinţă de către profesioniştii din domeniul sănătăţii şi de pacienţi şi se asigură că rapoartele acestor reacţii adverse pot fi transmise prin intermediul portalului web naţional privind medicamentele sau prin alte mijloace; dacă este cazul, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale implică pacienţii şi profesioniştii din domeniul sănătăţii în monitorizarea oricăror rapoarte pe care le primesc, pentru a respecta prevederile art. 813 lit. c) şi e).

(2) În cazul rapoartelor transmise de un deţinător al unei autorizaţii de punere pe piaţă pentru reacţii adverse suspectate apărute pe teritoriul României, Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale implică deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă în urmărirea rapoartelor.

(3) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale colaborează cu Agenţia Europeană a Medicamentelor şi cu deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă pentru detectarea duplicatelor rapoartelor de reacţii adverse suspectate.

(4) În termen de 15 zile de la data primirii rapoartelor menţionate la alin. (1), Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale transmite, în format electronic, către baza de date EudraVigilance, rapoartele de reacţii adverse suspectate grave. În termen de 90 zile de la data primirii rapoartelor menţionate la alin. (1), Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale transmite, în format electronic, către baza de date EudraVigilance, rapoartele de reacţii adverse suspectate non-grave. Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă au acces la aceste rapoarte prin intermediul bazei de date EudraVigilance.

(5) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale se asigură că rapoartele de reacţii adverse suspectate care-i sunt aduse la cunoştinţă şi care survin în urma unei erori asociate cu utilizarea unui medicament, sunt transmise către baza de date EudraVigilance şi sunt puse la dispoziţia autorităţilor, organismelor, organizaţiilor şi/sau instituţiilor responsabile de siguranţa pacienţilor în România. Acestea se asigură, la rândul lor că Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicaleeste informată despre orice reacţie adversă suspectată adusă la cunoştinţa oricărei alte autorităţi din România. Aceste rapoarte trebuie să fie identificate în mod corespunzător prin formularele menţionate la art. 25 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

(6) Cu excepţia cazului în care se justifică din motive legate de activitatea de farmacovigilenţă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale nu impune, în mod individual, deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă obligaţii suplimentare de raportare privind reacţiile adverse suspectate.

Subsecţiunea a 2-a

Rapoarte periodice actualizate privind siguranţa

Art. 819². - (1) Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă prezintă Agenţiei Europene a Medicamentelor rapoarte periodice actualizate privind siguranţa cuprinzând:

a) rezumate ale datelor relevante pentru beneficiile şi riscurile medicamentului, incluzând rezultatele tuturor studiilor, luând în considerare potenţialul impact al acestora asupra autorizaţiei de punere pe piaţă;

b) o evaluare ştiinţifică a raportului risc-beneficiu al medicamentului;

c) toate datele referitoare la volumul vânzărilor medicamentului, precum şi orice date aflate în posesia deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă în ceea ce priveşte volumul prescripţiilor, inclusiv o estimare a populaţiei expuse la medicament.

Evaluarea menţionată la lit. b) este efectuată pe baza tuturor datelor disponibile, inclusiv a celor care rezultă din studii clinice efectuate pentru alte populaţii şi indicaţii neautorizate. Rapoartele periodice actualizate privind siguranţa sunt prezentate în format electronic.

(2) Prin intermediul depozitului electronic menţionat la art. 25a din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, membrii Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, Comitetului pentru medicamente de uz uman şi Grupului de coordonare, pot accesa rapoartele menţionate la alin. (1), puse la dispoziţie de Agenţia Europeană a Medicamentelor.

(3) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1) din prezentul articol, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă corespunzătoare medicamentelor menţionate la art. 704 alin. (1) sau la art. 705 şi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă emise în baza procedurilor simplificate pentru medicamentele menţionate la art. 711 sau 714, transmit rapoarte periodice actualizate privind siguranţa pentru medicamentele respective în următoarele cazuri:

a) această obligaţie a fost stabilită ca o condiţie în autorizaţia de punere pe piaţă, în conformitate cu art. 726¹sau cu art. 727; sau

b) la solicitarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau a altei autorităţi competente, în cazul în care există preocupări legate de datele de farmacovigilenţă sau dacă nu s-au furnizat rapoarte periodice actualizate privind siguranţa referitoare la o substanţă activă după acordarea autorizaţiei de punere pe piaţă. Rapoartele de evaluare ale rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa solicitate sunt comunicate Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, care va examina dacă este necesar un raport de evaluare unic pentru toate autorizaţiile de punere pe piaţă pentru medicamente care conţin aceeaşi substanţă activă şi va informa în consecinţă Grupul de coordonare sau Comitetul pentru medicamente de uz uman, pentru a aplica procedurile stabilite la art. 819³ alin. (4) şi la art. 819⁵.

Art. 819³. - (1) Frecvenţa cu care rapoartele periodice actualizate privind siguranţa trebuie transmise este precizată în autorizaţia de punere pe piaţă. Datele de transmitere, în conformitate cu frecvenţa precizată, se calculează de la data autorizării.

(2) În ceea ce priveşte autorizaţiile de punere pe piaţă eliberate înainte de intrarea învigoare a prezentului act normativ şi care nu sunt însoţite de o condiţie specifică privind frecvenţa şi datele de transmitere a rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa, deţinătorii acestora transmit rapoartele respective în conformitate cu a doua teză de la prezentul alineat, până când o altă frecvenţă sau alte date de transmitere a rapoartelor sunt stabilite în autorizaţia de punere pe piaţă sau sunt determinate în conformitate cu alin. (4), (5) sau (6). Rapoartele periodice actualizate privind siguranţa se transmit Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale imediat, la cererea acesteia, sau în conformitate cu următoarele dispoziţii:

a) în cazul în care medicamentul nu a fost încă pus pe piaţă, cel puţin la fiecare 6 luni după autorizare şi până la punerea pe piaţă;

b) în cazul în care medicamentul a fost pus pe piaţă, cel puţin la fiecare 6 luni în timpul primilor 2 ani începând de la prima punere pe piaţă, o dată pe an pentru următorii 2 ani şi, ulterior, la fiecare 3 ani.

(3) Alin. (2) se aplică şi în cazul medicamentelor care sunt autorizate doar într-un singur stat membru şi în cazul cărora nu se aplică alin. (4).

(4) În cazul în care medicamentele care fac obiectul unor autorizaţii de punere pe piaţă diferite conţin aceeaşi substanţă activă sau aceeaşi combinaţie de substanţe active, frecvenţa şi datele de transmitere a rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa, care rezultă din aplicarea alin. (1) şi (2), pot fi modificate şi armonizate pentru a permite realizarea unei singure evaluări în contextul unei proceduri de repartizare a lucrărilor pentru un raport periodic actualizat privind siguranţa, precum şi pentru a stabili o dată de referinţă pentru Uniunea Europeană, începând de la care sunt calculate datele de transmitere. Frecvenţa armonizată pentru transmiterea rapoartelor şi data de referinţă pentru Uniunea Europeană pot fi stabilite, după consultarea Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, de către oricare dintre următoarele organisme:

a) Comitetul pentru medicamente de uz uman, în cazul în care cel puţin una dintre autorizaţiile de punere pe piaţă referitoare la medicamentele care conţin substanţa activă în cauză a fost acordată în conformitate cu procedura centralizată prevăzută în titlul II, capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004;

b) Grupul de coordonare, în cazurile diferite de cele menţionate la lit. a).

Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă transmit rapoartele conform frecvenţei armonizate de transmitere, stabilită în conformitate cu prima şi a doua teză din prezentul alineat şi publicată de Agenţia Europeană a Medicamentelor; deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă transmit o cerere de variaţie a autorizaţiei de punere pe piaţă, dacă este cazul.

(5) În sensul alin. (4), data de referinţă pentru Uniunea Europeană aplicabilă medicamentelor care conţin aceeaşi substanţă activă sau aceeaşi combinaţie de substanţe active, corespunde uneia dintre următoarele date:

a) data primei autorizări de punere pe piaţă în Uniunea Europeană a unui medicament care conţine respectiva substanţă activă sau respectiva combinaţie de substanţe active;

b) dacă data menţionată la lit. a) nu poate fi cunoscută, trebuie luată în considerare prima, în ordine cronologică, dintre datele cunoscute ale autorizaţiilor de punere pe piaţă eliberate pentru medicamentele care conţin respectiva substanţă activă sau respectiva combinaţie de substanţe active.

(6) Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă au posibilitatea de a transmite Comitetului pentru medicamente de uz uman sau, după caz, Grupului de coordonare, cereri privind stabilirea datelor de referinţă pentru Uniunea Europeană sau modificarea frecvenţei de transmitere a rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa, pentru unul dintre următoarele motive:

a) aspecte legate de sănătatea publică;

b) pentru a evita repetarea inutilă a evaluărilor;

c) pentru a obţine o armonizare internaţională.

Aceste cereri sunt transmise în scris şi sunt justificate în mod corespunzător; în urma consultării Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, Comitetul pentru medicamente de uz uman sau Grupul de coordonare, pot aproba sau respinge aceste cereri; deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă aplică orice modificare a datelor sau a frecvenţei de transmitere a rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa, publicate de Agenţia Europeană a Medicamentelor si transmit o cerere de variaţie a autorizaţiei de punere pe piaţă, dacă este cazul.

(7) Prin intermediul portalului web european privind medicamentele, Agenţia Europeană a Medicamentelor publică o listă de date de referinţă pentru Uniunea Europeană şi de frecvenţe de transmitere a rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa;orice modificare a datelor şi a frecvenţei de transmitere a rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa menţionate în autorizaţia de punere pe piaţă, care rezultă din aplicarea alin. (4), (5) şi (6), intră în vigoare la 6 luni de la data unei astfel de publicări.

Art. 819⁴. - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale evaluează rapoartele periodice actualizate privind siguranţa pentru a determina dacă au apărut riscuri noi, modificări ale riscurilor cunoscute sau modificări în raportul risc - beneficiu al medicamentelor.

Art. 819⁵. - (1) În cazul medicamentelor autorizate în mai multe state membre şi, în ceea ce priveşte cazurile care intră sub incidenţa art. 819³ alin. (4)-(6), pentru toate medicamentele care conţin aceeaşi substanţă activă sau aceeaşi combinaţie de substanţe active şi pentru care au fost stabilite o dată de referinţă pentru Uniunea Europeană şi o frecvenţă de transmitere a rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa se efectuează o evaluare unică a rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa. Evaluarea unică este realizată:

a) fie de către un stat membru desemnat de Grupul de coordonare, în cazul în care niciuna dintre autorizaţiile de punere pe piaţă vizate nu a fost acordată în conformitate cu procedura centralizată prevăzută în titlul II, capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004;

b) fie de către un raportor desemnat de Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, în cazul în care cel puţin una dintre autorizaţiile de punere pe piaţă vizate a fost acordată în conformitate cu procedura centralizată prevăzută în titlul II capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004.

În situaţia în care se selectează statul membru în conformitate cu lit. a) de la prezentul alineat, Grupul de coordonare ţine cont de eventuala desemnare a unui stat membru de referinţă, în conformitate cu art. 736 alin. (1).

(2) In cazul in care Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale este desemnată să realizeze evaluarea unică, pregăteşte un raport de evaluare în termen de 60 de zile de la data primirii raportului periodic actualizat privind siguranţa şi îl transmite Agenţiei Europene a Medicamentelor şi statelor membre interesate. Raportul este transmis deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă de către Agenţia Europeană a Medicamentelor. În termen de 30 de zile de la data primirii raportului de evaluare, statele membre şi deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă pot prezenta observaţii Agenţiei Europene a Medicamentelor şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale .

(3) După primirea observaţiilor menţionate la alin. (2), Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale actualizează raportul de evaluare în termen de 15 zile, ţinând seama de observaţiile transmise, iar apoi îl transmit Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului. Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului adoptă raportul de evaluare, cu sau fără modificări suplimentare, în cadrul următoarei sale reuniuni şi emite o recomandare. Recomandarea menţionează poziţiile divergente, împreună cu motivele care stau la baza acestora. Agenţia Europeană a Medicamentelor include raportul de evaluare adoptat şi recomandarea în depozitul electronic instituit în conformitate cu articolul art. 25a din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, şi le transmite pe ambele deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă.

Art. 819⁶. -. În urma evaluării rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale examinează oportunitatea luării de măsuri în ceea ce priveşte termenii autorizaţiei de punere pe piaţă referitoare la medicamentul în cauză. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate decide să menţină, să modifice, să suspende sau, după caz, să retragă autorizaţia de punere pe piaţă.

Art. 819⁷. - (1) În cazul unei evaluări unice a rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa, ce recomandă orice acţiune referitoare la mai multe autorizaţii de punere pe piaţă, în conformitate cu art. 819⁵ alin. (1), dintre care niciuna nu a fost acordată în conformitate cu procedura centralizată prevăzută în titlul II, capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, Grupul de coordonare examinează raportul Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului în termen de 30 de zile de la data primirii acestuia şi adoptă o poziţie în sensul menţinerii, modificării, suspendării sau retragerii autorizaţiilor de punere pe piaţă în cauză, incluzând un calendar pentru implementarea poziţiei convenite.

(2) Dacă în cadrul Grupului de coordonare statele membre reprezentate ajung la un acord comun cu privire la acţiunile care trebuie luate, preşedintele va constata acordul şi îl va transmite deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă şi statelor membre. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi autorităţile competente din celelalte state membre adoptă măsurile necesare pentru a menţine, modifica, suspenda sau retrage autorizaţiile de punere pe piaţă vizate în conformitate cu termenul prevăzut în acord pentru punerea în aplicare. În cazul unei modificări, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă transmite Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale o cerere de variaţie corespunzătoare, inclusiv versiuni actualizate ale rezumatului caracteristicilor produsului şi ale prospectului, în termenul prevăzut pentru punerea în aplicare. Dacă nu se ajunge la un acord prin consens, poziţia majorităţii statelor membre reprezentate în cadrul Grupului de coordonare este comunicată Comisiei Europene, care poate aplica procedura prevăzută la art. 33 şi 34 din Directiva 2001/83/CE. În cazul în care acordul la care au ajuns statele membre reprezentate în cadrul Grupului de coordonare sau poziţia majorităţii statelor membre diferă faţă de recomandarea Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, Grupul de coordonare ataşează la acord sau la poziţia majorităţii, o explicaţie detaliată privind motivele ştiinţifice care stau la baza diferenţelor de opinie, împreună cu recomandarea.

(3) În cazul unei evaluări unice a rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa ce recomandă orice acţiune referitoare la mai multe autorizaţii de punere pe piaţă, în conformitate cu art. 819⁵ alin. (1), dintre care cel puţin una a fost acordată în conformitate cu procedura centralizată prevăzută în titlul II, capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, Comitetul pentru medicamente de uz uman examinează raportul Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, în termen de 30 de zile de la data primirii acestuia şi adoptă o opinie în sensul menţinerii, modificării, suspendării sau retragerii autorizaţiilor de punere pe piaţă în cauză, incluzând un termen pentru aplicarea opiniei. Dacă această opinie a Comitetului pentru medicamente de uz uman diferă faţă de recomandarea Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, Comitetul pentru medicamente de uz uman ataşează la opinia sa o explicaţie detaliată privind motivele ştiinţifice care stau la baza diferenţelor de opinie, împreună cu recomandarea.

(4) Pe baza opiniei Comitetului pentru medicamente de uz uman menţionată la alin. (3):

a) poate fi adoptată, de către Comisia Europeană, o decizie adresată statelor membre în ceea ce priveşte măsurile care trebuie luate în legătură cu autorizaţiile de punere pe piaţă acordate de statele membre şi vizate de procedura prevăzută în prezenta subsecţiune; şi

b) în cazul în care opinia indică faptul că este necesară o măsură de reglementare privind autorizaţia de punere pe piaţă, poate fi adoptată, de către Comisia Europeană, o decizie de modificare, de suspendare sau de retragere a autorizaţiilor de punere pe piaţă acordate în conformitate cu procedura centralizată prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 726/2004, şi vizate de procedura prevăzută în prezenta subsecţiune.

Deciziei menţionate la lit. a) a prezentului alineat, precum şi punerii sale în aplicare de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, i se aplică prevederile articolelor 33 şi 34 din Directiva 2001/83/CE. Deciziei menţionate la lit. b) a prezentului alineat, i se aplică prevederile articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. În cazul în care Comisia Europeană adoptă o asemenea decizie, ea poate adopta, de asemenea, o decizie adresată Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi autorităţilor competente din celelalte state membre în conformitate cu articolul 127a din Directiva 2001/83/CE. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale aplică deciziile Comisiei Europene menţionate la lit. a) si b) din prezentul alineat, în conformitate cu prevederile art. 741 – 742 si respectiv cu art. 847 din prezentul titlu.

Subsecţiunea a 3-a

Detectarea semnalului

Art. 819⁸. - (1) În ceea ce priveşte medicamentele autorizate în conformitate cu prezentul titlu, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale ia următoarele măsuri în colaborare cu Agenţia Europeană a Medicamentelor:

a) monitorizează rezultatele măsurilor de reducere la minimum a riscului prevăzute în cadrul planurilor de management al riscului, precum şi ale condiţiilor menţionate la art. 726¹, 727 sau 727¹;

b) evaluează actualizările sistemului de management al riscului;

c) monitorizează informaţiile existente în baza de date EudraVigilance pentru a determina dacă au apărut riscuri noi, dacă riscurile cunoscute s-au schimbat şi dacă acestea au un impact asupra raportului risc-beneficiu.

(2) Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului efectuează o primă analiză şi stabileşte priorităţile în ceea ce priveşte semnalele referitoare la riscuri noi sau la modificarea riscurilor cunoscute, ori la schimbarea raportului risc-beneficiu. În cazul în care consideră că sunt necesare acţiuni de urmărire, evaluarea semnalelor respective, precum şi acordul cu privire la orice acţiune ulterioară referitoare la autorizaţia de punere pe piaţă sunt efectuate în conformitate cu un calendar stabilit în funcţie de amploarea şi gravitatea problemei.

(3) Agenţia Europeană a Medicamentelor şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, precum şi deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă se informează reciproc în cazul detectării unor riscuri noi sau al modificării riscurilor cunoscute, ori al schimbării raportului risc-beneficiu. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale se asigură că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă informează Agenţia Europeană a Medicamentelor şi autorităţile competente din celelalte state membre în cazul detectării unor riscuri noi sau a modificării riscurilor cunoscute, ori al modificării raportului risc-beneficiu.

Subsecţiunea a 4-a

Procedura de urgenţă la nivelul Uniunii Europene

Art. 819⁹. – (1) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, autoritatea competentă dintr-un alt stat membru sau, după caz, Comisia Europeană iniţiază procedura prevăzută în cadrul prezentei subsecţiuni, informând celelalte autorităţi competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, Agenţia Europeană a Medicamentelor şi Comisia Europeană, dacă consideră necesară aplicarea procedurii de urgenţă, ca urmare a evaluării datelor legate de farmacovigilenţă, în oricare dintre următoarele cazuri:

a) intenţionează să suspende sau să retraga o autorizaţie de punere pe piaţă;

b) intenţionează să interzică furnizarea unui medicament;

c) intenţionează să refuze reînnoirea unei autorizaţii de punere pe piaţă;

d) este informată de către deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă despre faptul că, având în vedere preocupările privind siguranţa, acesta a întrerupt punerea pe piaţă a unui medicament sau a luat măsuri în vederea retragerii unei autorizaţii de punere pe piaţă, ori intenţionează să facă acest lucru;

e) consideră că este necesar să se semnaleze o nouă contraindicaţie, să se reducă doza recomandată sau să se restrângă indicaţiile.

Agenţia Europeană a Medicamentelor verifică dacă aspectele de siguranţă privesc şi alte medicamente decât cel menţionat în informaţiile transmise sau dacă acestea sunt comune tuturor medicamentelor care aparţin aceleiaşi grupe sau clase terapeutice. În cazul în care medicamentul(ele) în cauză este (sunt) autorizat(e) în mai mult de un stat membru, Agenţia Europeană a Medicamentelor informează, fără întârzieri nejustificate, partea care a iniţiat procedura despre rezultatul acestei verificări şi se aplică procedurile menţionate la art. 819¹⁰ şi 819¹¹. În alte cazuri, aspectele de siguranţă sunt abordate de statul membru în cauză. Agenţia Europeană a Medicamentelor sau statul membru, după caz, pune la dispoziţia deţinătorilor autorizaţiei de punere pe piaţă informaţia că procedura a fost iniţiată.

(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1) din prezentul articol şi art. 819¹⁰ şi 819¹¹, în cazul în care sunt necesare acţiuni urgente pentru a proteja sănătatea publică, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate suspenda autorizaţia de punere pe piaţă şi poate interzice utilizarea medicamentului în cauză pe teritoriul României până la adoptarea unei decizii definitive. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale informează Comisia Europeană, Agenţia Europeană a Medicamentelor şi autorităţile competente din celelalte state membre cu privire la motivele acţiunii sale, cel târziu în următoarea zi lucrătoare.

(3) În orice stadiu al procedurii prevăzute la art. 819¹⁰ - 819¹¹, Comisia Europeană poate solicita statelor membre în care este autorizat medicamentul să ia imediat măsuri temporare. În cazul în care domeniul de aplicare al procedurii, determinat în conformitate cu alin. (1), include medicamente autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004, Comisia Europeană poate, în orice stadiu al procedurii deschise în temeiul prezentei sub-secţiuni, să ia imediat măsuri temporare privind autorizaţiile de punere pe piaţă în cauză.

(4) Informaţiile menţionate în prezentul articol pot viza medicamente individuale, o grupă de medicamente sau o clasă terapeutică. Dacă un aspect de siguranţă vizează mai multe medicamente decât cele menţionate în informaţiile trimise sau dacă acesta este comun tuturor medicamentelor care aparţin aceleiaşi grupe sau clase terapeutice, Agenţia Europeană a Medicamentelor poate extinde domeniul de aplicare al procedurii în mod corespunzător. În cazul în care domeniul de aplicare al procedurii iniţiate în temeiul prezentului articol vizează o grupă de medicamente sau o clasă terapeutică, medicamentele autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004, care aparţin grupei sau clasei respective sunt, de asemenea, vizate de procedură.

(5) În momentul în care comunică informaţiile menţionate la alin. (1), Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale pune la dispoziţia Agenţiei Europene a Medicamentelor toate informaţiile ştiinţifice relevante pe care le deţine, precum şi orice evaluare pe care a realizat-o.

Art. 819¹⁰. ^- (1) După primirea informaţiilor în conformitate cu art. 819⁹ alin. (1), Agenţia Europeană a Medicamentelor anunţă public deschiderea procedurii prin intermediul portalului web european privind medicamentele. În paralel, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale si celelalte state membre pot anunţa public deschiderea procedurii, fiecare pe portalul lor web naţional privind medicamentele. Anunţul precizează problema care a fost înaintată Agenţiei Europene a Medicamentelor în conformitate cu art. 819⁹, medicamentele şi, dacă este cazul, substanţele active în cauză. Acesta trebuie să conţină informaţii privind dreptul deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă, profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi publicului de a comunica Agenţiei Europene a Medicamentelor informaţii relevante pentru procedură şi precizează demersul care trebuie urmat în acest scop.

(2) Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului evaluează situaţia prezentată Agenţiei Europene a Medicamentelor în conformitate cu art. 819⁹. Raportorul colaborează îndeaproape cu raportorul numit de Comitetul pentru medicamente de uz uman şi statul membru de referinţă pentru medicamentele în cauză. În scopul acestei evaluări, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă poate prezenta observaţii în scris. Dacă urgenţa situaţiei o permite, Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului poate organiza audieri publice atunci când consideră necesar acest lucru pe baza unor motive întemeiate, în special în ceea ce priveşte amploarea şi gravitatea aspectului de siguranţă. Audierile publice sunt organizate în conformitate cu modalităţile specificate de Agenţia Europeană a Medicamentelor şi sunt anunţate prin intermediul portalului web european privind medicamentele. Anunţul specifică modalităţile de participare. În cadrul audierii publice trebuie să se acorde atenţia cuvenită efectului terapeutic al medicamentului. În cazul în care deţinătorul unei autorizaţii de punere pe piaţă sau o altă persoană care doreşte să prezinte informaţii cu caracter de confidenţialitate în raport cu obiectul procedurii, acesta sau aceasta poate cere permisiunea să prezinte aceste date Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului în cadrul unei audieri care nu se desfăşoară public.

(3) În termen de 60 de zile de la data comunicării informaţiilor, Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului formulează o recomandare, în care expune motivele pe care se bazează, ţinând seama de efectul terapeutic al medicamentului. Recomandarea menţionează poziţiile divergente, împreună cu motivele care stau la baza acestora. În caz de urgenţă, la propunerea preşedintelui său, Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului poate accepta un termen mai scurt. Recomandarea include una sau mai multe dintre următoarele concluzii:

a) nu este necesară nicio altă evaluare sau acţiune la nivelul Uniunii Europene;

b) deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să continue evaluarea datelor şi să asigure urmărirea rezultatelor acestei evaluări;

c) deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să realizeze, în calitate de sponsor, un studiu de siguranţă postautorizare şi să urmărească evaluarea ulterioară a rezultatelor acestui studiu;

d) statele membre sau deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să pună în aplicare măsuri de reducere la minimum a riscului;

e) autorizaţia de punere pe piaţă trebuie suspendată, retrasă sau nu mai trebuie reînnoită;

f) autorizaţia de punere pe piaţă trebuie modificată.

În sensul prevederilor de la lit. d), recomandarea specifică măsurile de reducere la minimum a riscului recomandate, precum şi orice condiţii sau restricţii la care trebuie să fie supusă autorizaţia de punere pe piaţă. Atunci când, în cazul vizat la lit. f), se recomandă modificarea sau adăugarea unor informaţii în rezumatul caracteristicilor produsului, pe etichetă sau în prospect, recomandarea propune formularea respectivelor informaţii modificate sau adăugate, precum şi unde trebuie să se găsească aceste informaţii în rezumatul caracteristicilor produsului, pe etichetă sau în prospect.

Art. 819¹¹. - (1) Dacă domeniul de aplicare al procedurii, determinat în conformitate cu art. 819⁹ alin. (4), nu include nicio autorizaţie de punere pe piaţă acordată în conformitate cu procedura centralizată prevăzută în titlul II capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, Grupul de coordonare examinează recomandarea Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia şi adoptă o poziţie în sensul menţinerii, modificării, suspendării, retragerii sau refuzului reînnoirii autorizaţiei de punere pe piaţă în cauză, incluzând un termen pentru punerea în aplicare a poziţiei convenite. În cazul în care poziţia trebuie adoptată urgent, la propunerea preşedintelui său, Grupul de coordonare poate conveni un termen mai scurt.

(2) Dacă în cadrul Grupului de coordonare, statele membre reprezentate ajung la un acord comun cu privire la acţiunile care trebuie luate, preşedintele constată acordul şi îl transmite deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă şi statelor membre. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a menţine, modifica, suspenda, retrage sau refuza reînnoirea autorizaţiei de punere pe piaţă vizate în conformitate cu calendarul prevăzut în acord pentru punerea în aplicare. În cazul în care se convine asupra unei modificări, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă transmite Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale o cerere de variaţie corespunzătoare, inclusiv versiuni actualizate ale rezumatului caracteristicilor produsului şi ale prospectului, în termenul prevăzut pentru punerea în aplicare.

Dacă nu se ajunge la un acord prin consens, poziţia majorităţii statelor membre reprezentate în cadrul Grupului de coordonare este comunicată Comisiei Europene, care poate aplica procedura prevăzută la art. 33 şi 34 din Directiva 2001/83/CE. Cu toate acestea, prin derogare de la art. 34 alin. (1) din Directiva 2001/83/CE, se poate aplica procedura menţionată la art. 121 alin. (2) din Directiva 2001/83/CE. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale aplică în acest caz deciziile Comisiei Europene. În cazul în care acordul la care au ajuns statele membre reprezentate în cadrul Grupului de coordonare sau poziţia majorităţii statelor membre reprezentate în cadrul Grupului de coordonare nu corespunde cu recomandarea Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, Grupul de coordonare ataşează la acord sau la poziţia majorităţii o explicaţie detaliată privind motivele ştiinţifice care stau la baza diferenţelor, împreună cu recomandarea.

(3) Dacă domeniul de aplicare al procedurii, determinat în conformitate cu art. 819⁹ alin. (4), include cel puţin o autorizaţie de punere pe piaţă acordată în conformitate cu procedura centralizată prevăzută în titlul II capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, Comitetul pentru medicamente de uz uman examinează recomandarea Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia şi adoptă o opinie în sensul menţinerii, modificării, suspendării, retragerii sau refuzului reînnoirii autorizaţiilor de punere pe piaţă în cauză. În cazul în care opinia trebuie adoptată urgent, Comitetul pentru medicamente de uz uman poate accepta, la propunerea preşedintelui său, un termen mai scurt. Dacă această opinie a Comitetului pentru medicamente de uz uman nu corespunde cu recomandarea Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, Comitetul pentru medicamente de uz uman ataşează la opinia sa o explicaţie detaliată privind motivele ştiinţifice care stau la baza diferenţelor, împreună cu recomandarea.

(4) Pe baza opiniei Comitetului pentru medicamente de uz uman menţionată la alin. (3):

a) poate fi adoptată, de către Comisia Europeană, o decizie adresată statelor membre în ceea ce priveşte măsurile care trebuie luate în legătură cu autorizaţiile de punere pe piaţă acordate de statele membre şi vizate de procedura prevăzută în prezenta subsecţiune; şi

b) în cazul în care opinia indică faptul că este necesară o măsură de reglementare privind autorizaţia de punere pe piaţă, poate fi adoptată, de către Comisia Europeană, o decizie de modificare, de suspendare, de retragere sau de refuz al reînnoirii autorizaţiilor de punere pe piaţă acordate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004, şi vizate de procedura prevăzută în prezenta subsecţiune.

Deciziei menţionate la lit. a) a prezentului alineat, precum şi punerii sale în aplicare de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, i se aplică prevederile articolelor 33 şi 34 din Directiva 2001/83/CE. Prin derogare de la art. 34 alin. (1) din Directiva 2001/83/CE, se aplică procedura menţionată la art. 121 alin. (2). Deciziei menţionate la litera b) din prezentul alineat i se aplică prevederile articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Prin derogare de la art. 10 alin. (2) din regulamentul respectiv, se aplică procedura menţionată la art. 87 alin. (2). În cazul în care Comisia adoptă o asemenea decizie, aceasta poate adopta, de asemenea, o decizie adresată statelor membre în conformitate cu articolul 127a din Directiva 2001/83/CE. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale aplică deciziile Comisiei Europene menţionate la lit. a) şi b) din prezentul alineat, în conformitate cu prevederile art. 741 – 742 şi respectiv cu art. 847 din prezentul titlu.

Subsecţiunea a 5-a

Publicarea evaluărilor

Art. 819¹². - Concluziile finale ale evaluării, recomandările, opiniile şi deciziile menţionate la art. 819²-819¹¹ sunt facute publice prin intermediul portalului web european privind medicamentele, gestionat de Agenţia Europeană a Medicamentelor. .

SECŢIUNEA a 4- a

Supravegherea studiilor de siguranţă postautorizare

Art. 819¹³. - (1) Prezenta secţiune reglementează studiile de siguranţă postautorizare non-intervenţionale care sunt iniţiate, gestionate sau finanţate de către deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, în mod voluntar sau ca urmare a unei obligaţii impuse în conformitate cu art. 726¹ sau 727¹ şi care presupun colectarea de informaţii privind siguranţa de la pacienţi sau de la profesioniştii din domeniul sănătăţii.

(2) Prezenta secţiune nu aduce atingere cerinţelor naţionale şi nici celor de la nivelul Uniunii Europene referitoare la asigurarea bunăstării şi drepturilor participanţilor la studiile de siguranţă postautorizare non-intervenţionale.

(3) Studiile nu trebuie efectuate în cazul în care realizarea lor promovează utilizarea unui medicament.

(4) Plăţile efectuate profesioniştilor din domeniul sănătăţii pentru participarea la studii de siguranţă postautorizare non-intervenţionale trebuie limitate la compensarea timpului consacrat şi a cheltuielilor efectuate de aceştia.

(5) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate solicita deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă să transmită protocolul şi rapoartele privind desfăşurarea studiului autorităţilor competente ale statelor membre în care este efectuat studiul.

(6) Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trimite raportul final autorităţilor competente ale statelor membre în care a fost efectuat studiul în termen de 12 luni de la finalizarea etapei de colectare a datelor.

(7) În timpul desfăşurării studiului, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă monitorizează rezultatele obţinute şi analizează implicaţiile acestora asupra raportului risc-beneficiu al medicamentului vizat. Orice informaţie nouă care ar putea influenţa evaluarea raportului risc-beneficiu al medicamentului este comunicată autorităţilor competente din statele membre unde medicamentul este autorizat în conformitate cu art. 728. Obligaţia prevăzută la a doua teză nu aduce atingere informaţiilor privind rezultatele studiilor pe care deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă le pune la dispoziţie prin intermediul rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa astfel cum se prevede la art. 819².

(8) Art. 819¹⁴ - 819¹⁷ se aplică exclusiv studiilor menţionate la alin. (1), care sunt efectuate în temeiul unei obligaţii impuse în conformitate cu art. 726¹ sau 727¹.

Art. 819¹⁴. - (1) Înainte de desfăşurarea unui studiu, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă transmite un proiect de protocol Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, cu excepţia situaţiei în care studiile urmează să fie efectuate numai în România, unde studiul este cerut în conformitate cu art. 727¹. Pentru asemenea studii, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă transmite un proiect de protocol Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.

(2) În termen de 60 de zile de la prezentarea proiectului de protocol, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, după caz, emite:

a) o adresă prin care se aprobă proiectul de protocol;

b) o scrisoare de obiecţie, care evidenţiază în detaliu motivele obiecţiei, în oricare din următoarele situaţii:

i) consideră că desfăşurarea studiului promovează utilizarea unui medicament;

ii) consideră că modul în care este conceput studiul nu respectă obiectivele acestuia; sau

c) o adresa prin care se notifică deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă asupra faptului că studiul constituie un studiu clinic care intră sub incidenţa Normelor referitoare la implementarea regulilor de bună practică în desfăşurarea studiilor clinice efectuate pe medicamente de uz uman, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii.

(3) Studiul poate începe numai cu aprobarea scrisă a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau a Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, după caz; în cazul în care Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului a emis adresa de aprobare în sensul alin. (2) lit. (a), deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă transmite protocolul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, iar apoi poate începe studiul în conformitate cu protocolul aprobat.

Art. 819¹⁵. - După începerea studiului, orice amendamente semnificative ale protocolului se transmit, înainte de a fi puse în aplicare, Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, după caz. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, după caz, evaluează amendamentele şi informează deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă dacă le aprobă sau are obiecţii. Dacă este cazul, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă informează statele membre în care se desfăşoară studiul.

Art. 819¹⁶. - (1) După încheierea studiului, un raport final al studiului este transmis Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului în termen de 12 luni de la finalizarea etapei de colectare a datelor, cu excepţia cazului în care Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, după caz, a acordat o derogare scrisă.

(2) Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă examinează dacă rezultatele studiului au un impact asupra autorizaţiei de punere pe piaţă şi, dacă este necesar, transmite Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale o cerere de variaţie a autorizaţiei de punere pe piaţă.

(3) Alături de raportul final privind studiul, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă transmite Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului un rezumat al rezultatelor studiului, în format electronic.

Art. 819¹⁷. - (1) În funcţie de rezultatele studiului şi după consultarea deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă, Comitetul de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului poate formula recomandări privind autorizaţia de punere pe piaţă, indicând motivele pe care acestea se bazează. Recomandările menţionează poziţiile divergente, împreună cu motivele care stau la baza acestora.

(2) Atunci când sunt formulate recomandări privind modificarea, suspendarea sau retragerea autorizaţiei de punere pe piaţă pentru un medicament autorizat de statele membre în temeiul Directivei 2001/83/CE, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi autorităţile competente din celelalte state membre reprezentate în cadrul Grupului de coordonare adoptă o poziţie în privinţa acestora, ţinând cont de recomandarea menţionată la alin. (1) şi incluzând un calendar pentru punerea în aplicare a poziţiei convenite. Dacă în cadrul Grupului de coordonare statele membre reprezentate ajung la un acord comun cu privire la acţiunile care trebuie luate, preşedintele constată acordul şi îl transmite deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă şi statelor membre. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi autorităţile competente din celelalte state membre adoptă măsurile necesare pentru a menţine, modifica, suspenda sau retrage autorizaţia de punere pe piaţă vizată în conformitate cu termenul de punere în aplicare prevăzut în acord. În cazul în care se convine asupra unei modificări a autorizaţiei de punere pe piaţă, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă transmite Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale o cerere de variaţie corespunzătoare, inclusiv versiuni actualizate ale rezumatului caracteristicilor produsului şi ale prospectului, în termenul prevăzut pentru punerea în aplicare. Acordul este făcut public pe portalul web european privind medicamentele, instituit în conformitate cu art. 26 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Procedura prevăzută la art. 33 şi 34 din Directiva 2001/83/CE poate fi aplicată dacă nu se ajunge la un acord prin consens şi poziţia majorităţii statelor membre reprezentate în cadrul Grupului de coordonare este comunicată Comisiei.Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale aplică în acest caz deciziile Comisiei Europene, în conformitate cu prevederile art. 741 – 742 din prezentul titlu. În cazul în care acordul la care au ajuns statele membre reprezentate în cadrul Grupului de coordonare sau poziţia majorităţii statelor membre nu corespunde cu recomandarea Comitetului de farmacovigilenţă pentru evaluarea riscului, Grupul de coordonare ataşează la acord sau la poziţia majorităţii o explicaţie detaliată privind motivele ştiinţifice care stau la baza diferenţelor, împreună cu recomandarea.

62. După articolul 819¹⁷ se introduce titlul unei noi sectiuni, cu următorul cuprins: „SECŢIUNEA a 5-a Punere în aplicare şi ghiduri.”

63. Articolul 820 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 820. - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale aplică normele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană pentru a armoniza desfăşurarea activităţilor de farmacovigilenţă prevăzute în prezenta lege, în următoarele domenii de farmacovigilenţă prevăzute la art. 702 alin. (4) şi la art. 812, 815, 816, 819, 819¹, 819², 819⁸, 819¹⁴ şi 819¹⁶:

a) conţinutul şi gestionarea dosarului standard al sistemului de farmacovigilenţă al deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă;

b) cerinţele minime ale sistemului de calitate pentru desfăşurarea activităţilor de farmacovigilenţă de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi de către deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă;

c) utilizarea unei terminologii, a unor formate şi standarde recunoscute pe plan internaţional pentru punerea în aplicare a activităţilor de farmacovigilenţă;

d) cerinţele minime pentru monitorizarea datelor în baza de date EudraVigilance, cu scopul de a stabili dacă există riscuri noi sau modificări ale riscurilor cunoscute;

e) formatul şi conţinutul transmisiei electronice a reacţiilor adverse suspectate de către statele membre şi deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă;

f) formatul şi conţinutul rapoartelor periodice actualizate privind siguranţa transmise pe cale electronică şi ale planurilor de management al riscului;

g) formatul protocoalelor, al rezumatelor şi al rapoartelor finale pentru studiile de siguranţă postautorizare;

Normele de punere în aplicare ţin cont de activităţile de armonizare internaţională efectuate în domeniul farmacovigilenţei şi, dacă este necesar, fac obiectul unei revizuiri în vederea adaptării la progresul ştiinţific şi tehnic. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale aplică orice modificări care pot apărea ca fiind necesare pentru actualizarea prevederilor prezentului capitol pentru a lua în considerare progresul ştiinţific şi tehnic, după adoptarea acestora de Comisia Europeană.”

64. După articolul 820 se introduce un nou articol, art. 820¹, cu următorul cuprins:

„Art. 820¹. - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale colaborează cu Agenţia Europeană a Medicamentelor şi alte părţi interesate, pentru elaborarea următoarelor ghiduri, în scopul facilitării desfăşurării activităţilor de farmacovigilenţă în cadrul Uniunii Europene:

a) ghiduri privind bune practici de farmacovigilenţă atât pentru autorităţile competente, cât şi pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă;

b) ghiduri ştiinţifice referitoare la studiile de eficacitate postautorizare.”

65. La articolul 823 alineatele (1), (3) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„ (1) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, în colaborare cu Agenţia Europeană a Medicamentelor, se asigură că sunt respectate cerinţele legale privind medicamentele, efectuând inspecţii şi, dacă este necesar, inspectii neanunţate şi, după caz, solicitând laboratoarelor oficiale proprii de control sau unui laborator certificat/recunoscut de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale în acest scop să efectueze teste asupraprobelor de medicamente. Această colaborare constă în schimbul de informaţii cu Agenţia Europeană a Medicamentelor cu privire atât la inspecţiile planificate cât şi la celelalte inspecţii efectuate. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Agenţia Europeană a Medicamentelor colaborează la coordonarea inspecţiilor din ţări terţe. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate, de asemenea, să efectueze inspecţii neanunţate la localurile fabricanţilor de substanţe active folosite ca materii prime sau la localurile deţinătorilor autorizaţiei de punere pe piaţă, ori de câte ori consideră că există motive pentru a suspecta nerespectarea principiilor şi ghidurilor de bună practică de fabricaţie menţionate la art. 756. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate efectua inspecţii la fabricanţii de materii prime şi la cererea specială a acestora. Astfel de inspecţii sunt efectuate de inspectori ai Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, care sunt împuterniciţi:

a) să inspecteze localurile de fabricaţie sau comerciale ale fabricanţilor de medicamente ori de substanţe active folosite ca materii prime şi orice laboratoare folosite de deţinătorul autorizaţiei de fabricaţie, pentru a efectua verificări conform art. 725;

b) să ia probe inclusiv în scopul unor teste independente efectuate de un laborator al Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau de un laborator certificat/recunoscut de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale; contravaloarea probelor prelevate în cadrul activităţii de supraveghere se suportă, după caz, de către fabricant sau unitatea de distribuţie; costul analizelor efectuate de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale sau de laboratoare recunoscute de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale se suportă din bugetul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, dacă produsul este corespunzător calitativ, şi de către fabricantul sau distribuitorul în culpă, dacă produsul este necorespunzător calitativ;

c) să examineze orice document care are legătură cu obiectul inspecţiei, respectând prevederile naţionale în vigoare care stabilesc restricţii asupra acestor puteri în ceea ce priveşte descrierea metodei de fabricaţie;

d) să inspecteze sediile, arhivele, documentele şi dosarul standard al sistemului de farmacovigilenţă ale deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă sau ale oricărei firme angajate de către deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute la capitolul X al prezentului titlu.”;

„(3) După fiecare dintre inspecţiile menţionate la alin. (1), inspectorii Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale raportează dacă unitatea inspectată respectă principiile şi ghidurile de bună practică de fabricaţie şi de bună practică de distribuţie menţionate la art. 756 şi 795 sau dacă deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă respectă cerinţele prevăzute la capitolul X al prezentului titlu. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale comunică unităţii inspectate conţinutul acestor rapoarte. Înainte de a adopta raportul, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale îi acordă unităţii inspectate în cauză posibilitatea de a prezenta comentarii.”;

...

„(7) În cazul în care rezultatul inspecţiei prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) sau rezultatul unei inspecţii efectuate la un distribuitor de medicamente sau de substanţe active sau la un producător de excipienţi folosiţi ca materiale de start arată că unitatea inspectată nu respectă cerinţele legale şi/sau principiile şi ghidurile de bună practică de fabricaţie sau de bună practică de distribuţie prevăzute de legislaţia naţională, informaţiile sunt înregistrate în baza de date a Uniunii Europene menţionată la alin. (6).”

66. La articolul 823 după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), care va avea următorul cuprins:

„(9) În cazul în care rezultatul inspecţiei prevăzute la alin. (1) lit. d) arată că deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă nu respectă sistemul de farmacovigilenţă, astfel cum este descris în dosarul standard al sistemului de farmacovigilenţă şi dispoziţiile capitolului X al prezentului titlu, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale semnalează aceste deficienţe deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă şi îi acordă posibilitatea de a prezenta comentarii. În acest caz, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale informează celelalte state membre, Agenţia Europeană a Medicamentelor şi Comisia Europeană. Dacă este cazul, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale ia măsurile necesare pentru a garanta că deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă face obiectul unor sancţiuni efective, proporţionale, cu rol preventiv.”

67. Articolul 828 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 828. - Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale suspendă, retrage sau modifică o autorizaţie de punere pe piaţă în cazul în care se considerăcă medicamentul este nociv sau dacă este lipsit de eficacitate terapeutică ori dacă raportul risc-beneficiu nu este favorabil sau dacă medicamentul nu are compoziţia calitativă şi cantitativă declarată; eficacitatea terapeutică este absentă dacă se ajunge la concluzia că nu pot fi obţinute rezultate terapeutice cu medicamentul respectiv. O autorizaţie de punere pe piaţă poate fi suspendată, retrasă sau modificată, de asemenea, dacă datele de susţinere a cererii prevăzute la art. 702, 704, 705, 706, 707 sau 708, sunt incorecte sau nu au fost modificate în conformitate cu art. 728, în cazul în care condiţiile prevăzute la art 726¹, 727 sau 727¹ nu au fost îndeplinite sau în cazul în care controalele prevăzute la art. 824 nu au fost efectuate.”

68. Articolul 829 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 829 - (1) Cu respectarea măsurilor prevăzute la art. 828, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că furnizarea medicamentului este interzisă şi medicamentul este retras de pe piaţă dacă se observă că:

a) medicamentul este nociv; sau

b) nu are eficacitate terapeutică; sau

c) raportul risc-beneficiu nu este favorabil; sau

d) compoziţia calitativă şi cantitativă nu este conformă cu aceea declarată; sau

e) controalele medicamentului şi/sau ale ingredientelor şi controalele în stadiile intermediare de fabricaţie nu au fost efectuate sau alte cerinţe ori obligaţii necesare acordării autorizaţiei de fabricaţie nu au fost îndeplinite.

(2) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate limita interdicţia de furnizare a medicamentului sau de retragere de pe piaţă la acele serii care fac obiectul disputei.

(3) În cazul unui medicament a cărui furnizare a fost interzisă sau care a fost retras de pe piaţă în conformitate cu alin. (1) şi (2), Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate permite, în situaţii excepţionale în timpul unei perioade de tranziţie, eliberarea medicamentului unor pacienţi care sunt deja sub tratament cu medicamentul respectiv”

69. La articolul 839, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) În urma unor solicitări justificate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale transmite electronic rapoartele menţionate la art. 823 alin. (3) autorităţii competente dintr-un alt stat membru sau Agenţiei Europene a Medicamentelor.”

70. La articolul 840, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale ia în considerare lista publicată anual de Agenţia Europeană a Medicamentelor pentru medicamentele la care au fost refuzate, retrase sau suspendate autorizaţiile de punere pe piaţă, a căror distribuţie a fost interzisă sau care au fost retrase de pe piaţă.”

71. La articolul 844, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Dacă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale foloseşte această posibilitate, adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că cerinţele prezentului titlu sunt respectate, în special cele menţionate în capitolele V, VI, VIII, X şi XII din prezentul titlu. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate decide că art. 773 alin. (1) şi (2) nu se aplică medicamentelor autorizate în temeiul alin. (1).

(3) Înainte de a acorda o astfel de autorizaţie de punere pe piaţă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale:

a) notifică deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, în statul membru în care medicamentul în cauză este autorizat, despre propunerea de acordare a unei autorizaţii de punere pe piaţă conform prezentului articol cu privire la medicamentul respectiv.

b) poate cere autorităţii competente din acel stat membru al Uniunii Europene să furnizeze o copie a raportului de evaluare menţionat la art. 21 alin. (4) din Directiva 2001/83/CE şi a autorizaţiei de punere pe piaţă în vigoare a medicamentului în cauză.

Dacă i se solicită acest lucru, autoritatea competentă din acel stat membru furnizează, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării, o copie a raportului de evaluare şi a autorizaţiei de punere pe piaţă pentru medicamentul respectiv.”

72. Articolul 847 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 847. - În cazul medicamentelor autorizate prin procedura centralizată, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale implementează condiţiile sau restricţiile prevăzute în deciziile Comisiei Europene adresate statelor membre pentru punerea în aplicare a acestora”.

Art. II

Articolul 5^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor sanitare publice de interes judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 31 august 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“ART. 5^2

(1) Centrele de sănătate multifuncţionale se pot înfiinţa, în condiţiile legii, la propunerea autorităţilor care deţin managementul spitalicesc, ca unităţi fără personalitate juridică, în structura spitalelor judeţene, municipale sau orăşeneşti pentru a asigura un pachet de servicii medicale adaptat la nevoile comunităţilor locale.

(2) Centrele de sănătate multifuncţionale prevăzute la alin. (1) se pot înfiinţa şi prin reorganizarea unităţilor sanitare publice cu paturi existente, care se desfiinţează în condiţiile legii.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale pot înfiinţa şi Centre de sănătate multifuncţionale, ca unităţi sanitare cu personalitate juridică, prin act administrativ al conducătorului autorităţii administraţiei publice locale, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(4) Desfiinţarea Centrelor de sănătate multifuncţionale cu personalitate juridică, se aprobă prin act administrativ al conducătorului autorităţii administraţiei publice locale, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(5) Personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din cadrul unităţilor sanitare publice cu paturi prevăzute la alin. (2) se preia de către spitalele judeţene, municipale sau spitalele orăşeneşti în structura cărora se înfiinţează centrele de sănătate multifuncţionale conform necesarului de resurse umane, în limita posturilor aprobate potrivit legii. Personalul care nu a fost preluat se redistribuie la alte unităţi sanitare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.

(6) Centrele de sănătate multifuncţionale cu sau fără personalitate juridică pot avea în structură:

a) cabinete de specialitate;

b) între 5 şi 20 de paturi de spitalizare de zi;

c) laboratoare de analize medicale, de radiologie şi de imagistică medicală.

d) alte structuri medicale fără paturi, de spitalizare continuă.

(7) Structura organizatorică a spitalelor judeţene, municipale sau orăşeneşti, care includ şi centre de sănătate multifuncţionale reglementate de prezenta ordonanţă se aprobă potrivit prevederilor alin. (4) sau (5) ale art. 174 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(8) Structura organizatorică şi modificarea structurii centrelor de sănătate multifuncţionale cu personalitate juridică, se aprobă prin act administrativ al conducătorului autorităţii administraţiei publice locale, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii.

(9) Centrul de sănătate multifuncţional este condus de un director, personal contractual, funcţie ocupată prin concurs sau examen şi salarizată în condiţiile legii.

(10) Finanţarea centrelor de sănătate multifuncţională fără personalitate juridica se face în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din titlul VII al Legii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(11) Finanţarea centrelor de sănătate multifuncţionale cu personalitate juridică se face in condiţiile stabilite prin contractul- cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate si a normelor de aplicare ale acestuia.

(12) Autorităţile administraţiei publice locale asigură sumele necesare pentru cheltuielile de administrare şi funcţionare, reparaţii, consolidare, extindere şi modernizare a centrelor de sănătate multifuncţionale, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale.

(13) Pentru centrele de sănătate multifuncţionale cu personalitate juridică autorităţile administraţiei publice locale asigură sumele necesare pentru cheltuielile prevăzute la alin. (12) la care se adaugă şi sume pentru cheltuieli de bunuri şi servicii, investiţii şi dotări cu echipamente medicale, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale.

(14) Centrele de sănătate multifuncţionale cu personalitate juridică pot realiza venituri suplimentare din:

a) donaţii şi sponsorizări;

b) legate;

c) coplata pentru unele servicii medicale;

d) alte surse, conform legii.”

Art. III - Dispoziţii tranzitorii

(1) Dispoziţiile prevăzute de art. 815 alin. (3) lit. (b) din Legea nr. 95/2006, astfel cum este modificată prin prezenta ordonanţă de urgenţă, sunt aplicabile si autorizaţiilor de punere pe piaţă emise înainte de data intrării în vigoare a prezentului act normativ, după cum urmează:

a) de la data reînnoirii respectivelor autorizaţii de punere pe piaţă; sau

b) după 3 ani de la data intrării în vigoare a modificărilor prevăzute prin prezenta ordonanţă de urgenţă,

data reţinută fiind cea care survine prima.

(2) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale se asigură că procedura prevăzută la articolele 819¹³- 819¹⁷ din Legea nr. 95/2006, se aplică doar studiilor care au început după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) În ceea ce priveşte obligaţia deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă de a transmite, în format electronic, informaţii despre reacţiile adverse suspectate către baza de date EudraVigilance, conform art. 819 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, astfel cum este modificat prin prezenta ordonanţe de urgenţă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale se asigură că respectiva obligaţie se aplică în termen de 6 luni de la stabilirea funcţionalităţilor bazei de date şi anunţarea acestora de către Agenţia Europeană a Medicamentelor.

(4) Până când Agenţia Europeană a Medicamentelor poate asigura funcţionalitatea bazei de date EudraVigilance conform art. 24 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă trebuie să raporteze Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, în termen de 15 zile de la data la care deţinătorul în cauză a luat cunoştinţă de eveniment, toate reacţiile adverse grave suspectate care apar pe teritoriul României, precum şi toate reacţiile adverse grave care au loc pe teritoriul unei ţări terţe Agenţiei Europene a Medicamentelor şi, dacă se solicită acest lucru, autorităţilor competente din statele membre în care medicamentul este autorizat.

(5) Până când Agenţia Europeană a Medicamentelor poate asigura funcţionalitatea bazei de date EudraVigilance conform art. 24 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale poate solicita deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă să raporteze, în termen de 90 de zile de la data la care deţinătorul în cauză a luat cunoştinţă de eveniment, toate reacţiile adverse non-grave suspectate şi care apar pe teritoriul României.

(6) În această perioadă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale se asigură că rapoartele menţionate la alineatul (4) despre evenimente care au apărut pe teritoriul său sunt puse de îndată la dispoziţie în baza de date EudraVigilance şi, în orice caz, în termen de 15 zile de la notificarea reacţiilor adverse suspectate grave.

(7) În ceea ce priveşte obligaţia deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă de a transmite Agenţiei Europene a Medicamentelor rapoarte periodice actualizate privind siguranţa, conform articolului 819². alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel cum este modificată prin prezenta ordonanță de urgență, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale se asigură că respectiva obligaţie se aplică în termen de 12 luni de la stabilirea funcţionalităţii depozitului electronic european şi anunţul Agenţiei Europene a Medicamentelor cu privire la aceasta. Până când Agenţia Europeană a Medicamentelor poate asigura funcţionalitatea depozitului electronic european pentru rapoartele periodice actualizate privind siguranţa, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă transmit rapoartele periodice privind siguranţa tuturor autorităţilor competente din statele membre în care medicamentul a fost autorizat.

* Prevederile prezentului act normativ transpun Directiva 2010/53/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 iulie 2010 privind standardele de calitate şi siguranţă referitoare la organele umane destinate transplantului şi Directiva 2010/84/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2010 de modificare, în ceea ce priveşte farmacovigilenţa, a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar al medicamentelor de uz uman, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L384/74 din 31 decembrie 2010.