HOTĂRÂRI
ALE
GUVERNULUI
ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
HOTĂRÂRE
pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, precum şi pentru modificarea
şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea
jocurilor de noroc
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. I. - Normele metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările
şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după
cum urmează:
A. Titlul II ,,Impozitul pe profit"
1. Punctul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,50. Cota de 5% reprezentând rezerva prevăzută la art. 22
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se aplică asupra diferenţei dintre
totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, şi
totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe
profit şi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate
în contabilitate. Rezerva se calculează cumulat de la începutul
anului şi este deductibilă la calculul profitului impozabil
trimestrial sau anual, după caz. În veniturile neimpozabile care
se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt
incluse veniturile prevăzute la art. 20 din Codul fiscal, cu
excepţia celor prevăzute la lit. c). Rezervele astfel constituite se
completează sau se diminuează în funcţie de nivelul profitului
contabil din perioada de calcul. De asemenea, majorarea sau
diminuarea rezervelor astfel constituite se efectuează şi în
funcţie de nivelul capitalului social subscris şi vărsat sau al
patrimoniului. În situaţia în care, ca urmare a efectuării unor
operaţiuni de reorganizare, prevăzute de lege, rezerva legală a
persoanei juridice beneficiare depăşeşte a cincea parte din
capitalul social sau din patrimoniul social, după caz, diminuarea
rezervei legale, la nivelul prevăzut de lege, nu este obligatorie."
2. După punctul 93 2 se introduce un nou punct, punctul 93 3 ,
cu următorul cuprins:
,,93 3 . Când o persoană juridică rezidentă în România
realizează profituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu
permanent care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a
dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi
impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede ca
metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii, profiturile
vor fi scutite de impozit pe profit în România. Aceste profituri
sunt scutite de impozit pe profit dacă se prezintă documentul
justificativ eliberat de autoritatea competentă a statului străin,
care atestă impozitul plătit în străinătate. În scopul aplicării
metodei scutirii, pentru determinarea profitului impozabil la
nivelul persoanei juridice române, veniturile şi cheltuielile
înregistrate prin intermediul sediului permanent reprezintă
venituri neimpozabile, respectiv cheltuieli nedeductibile."
3. După punctul 99 1 se introduc trei noi puncte, punctele
99 2 -99 4 , cu următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
(15) Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie
2010 inclusiv, au fost obligaţi la plata impozitului minim au
obligaţia de a declara şi de a plăti impozitul pe profit,
respectiv de a efectua plata anticipată, după caz, aferente
trimestrului III al anului 2010, până la data de 25 octombrie
2010,
potrivit
prevederilor
în
vigoare
la
data
de
30 septembrie 2010.
(16) Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie
2010 inclusiv, au fost obligaţi la plata impozitului minim,
pentru definitivarea impozitului pe profit datorat pentru anul
fiscal 2010, aplică următoarele reguli:
a) pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010:
- determinarea impozitului pe profit aferent perioadei
respective şi efectuarea comparaţiei cu impozitul minim
anual, prevăzut la art. 18 alin. (3), recalculat în mod
corespunzător pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie
2010, prin împărţirea impozitului minim anual la 12 şi
înmulţirea cu numărul de luni aferent perioadei respective,
în vederea stabilirii impozitului pe profit datorat;
- stabilirea impozitului pe profit datorat;
- prin excepţie de la prevederile alin. (1), (5) şi (11) şi
ale art. 35 alin. (1), depunerea declaraţiei privind impozitul
pe profit pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010 şi
plata impozitului pe profit datorat din definitivarea
impunerii, până la data de 25 februarie 2011;
b) pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010:
- contribuabilii depun declaraţia privind impozitul pe
profit şi plătesc impozitul pe profit datorat potrivit
prevederilor alin. (1), (5) şi (11) şi ale art. 35 alin. (1).
(17) În aplicarea prevederilor alin. (16), determinarea
profitului impozabil şi a impozitului pe profit se efectuează
urmărindu-se metodologia de calcul prevăzută de titlul II
Impozitul pe profit în mod corespunzător pentru cele
două perioade, luând în calcul veniturile şi cheltuielile
înregistrate.
(18) Pierderea fiscală înregistrată în cele două perioade
aferente anului 2010 se recuperează potrivit prevederilor
art. 26, perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 fiind
considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi.
Norme metodologice:
99 2 . În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (16) şi (17) din
Codul fiscal, contribuabilii obligaţi la plata trimestrială a
impozitului pe profit depun declaraţia privind impozitul pe profit
pentru cele două perioade ale anului 2010 numai dacă, până la
data de 1 octombrie 2010, au datorat impozit minim cel puţin
într-un trimestru. Contribuabilii care, în perioada 1 ianuarie-
30 septembrie 2010, ca urmare a efectuării comparaţiei
impozitului pe profit cu impozitul minim, au datorat, în cele
3 trimestre, impozit pe profit depun declaraţia privind impozitul
pe profit pentru întreg anul 2010.
Pentru aplicarea prevederilor art. 34 alin. (16) şi (17) din
Codul fiscal, contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. a) şi
alin. (5) din Codul fiscal calculează în Registrul de evidenţă
fiscală impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie-
30 septembrie 2010, în vederea efectuării comparaţiei cu
impozitul minim recalculat în mod corespunzător pentru această
perioadă. În cazul în care, în urma efectuării comparaţiei
impozitului pe profit cu impozitul minim pentru perioada
1 ianuarie-30 septembrie 2010, impozitul minim este mai mare
decât impozitul pe profit, aceşti contribuabili depun declaraţia
privind impozitul pe profit pentru cele două perioade ale anului
2010. În cazul în care, în urma efectuării comparaţiei impozitului
pe profit cu impozitul minim pentru perioada 1 ianuarie-
30 septembrie 2010, impozitul minim este mai mic decât
impozitul pe profit, aceşti contribuabili depun declaraţia privind
impozitul pe profit pentru întreg anul 2010.
Contribuabilii care depun declaraţia privind impozitul pe profit
pentru cele două perioade ale anului 2010 vor avea în vedere
următoarele:
a) pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, prin
excepţie de la prevederile art. 34 alin. (1), (5) şi (11) şi ale art. 35
alin. (1) din Codul fiscal, depunerea declaraţiei privind impozitul
pe profit şi plata impozitului pe profit datorat din definitivarea
impunerii se efectuează până la data de 25 februarie 2011;
b) pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010,
contribuabilii depun declaraţia privind impozitul pe profit şi
plătesc impozitul pe profit datorat potrivit prevederilor art. 34
alin. (1), (5) şi (11) şi ale art. 35 alin. (1) din Codul fiscal,
respectiv:
- până la data de 25 februarie 2011, contribuabilii care
definitivează perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 până
la această dată, situaţie în care, pentru trimestrul IV, prin
declaraţia 100 nu se declară impozitul pe profit;
- până la data de 25 aprilie 2011, situaţie în care sunt
aplicabile prevederile art. 34 alin. (10) din Codul fiscal, respectiv,
pentru trimestrul IV, prin declaraţia 100 se declară impozitul pe
profit la nivelului impozitului calculat şi evidenţiat pentru
trimestrul III 2010.
99 3 . În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (16) şi (17) din
Codul fiscal, pentru determinarea profitului impozabil aferent
perioadei
1
ianuarie-30
septembrie
2010,
respectiv
1 octombrie-31 decembrie 2010, se vor avea în vedere
următoarele:
a) cheltuielile deductibile limitat se stabilesc în funcţie de
baza de calcul corespunzătoare, aferentă fiecărei perioade,
sumele deductibile determinate pentru fiecare perioadă fiind
definitive;
b) pentru aplicarea prevederilor titlului VI Taxa pe valoarea
adăugată referitoare la colectarea taxei aferente depăşirii
plafonului pentru cheltuielile de protocol, taxa colectată se
calculează asupra depăşirii plafonului aferent fiecărei perioade,
prin însumarea acestora;
c) pentru determinarea limitei fiscale a cheltuielilor prevăzute
la art. 21 alin. (3) lit. j) şi k) şi la art. 21 alin. (4) lit. s) din Codul
fiscal, în situaţia în care limita de 400 euro, 250 euro, respectiv
4.000 euro nu este depăşită în perioada 1 ianuarie-
30 septembrie 2010, în perioada 1 octombrie-31 decembrie
2010 limitele respective se vor determina ca diferenţă între 400
euro, 250 euro, respectiv 4.000 euro şi limitele până la care
cheltuielile respective au fost deduse în perioada 1 ianuarie-
30 septembrie 2010;
d) provizioanele fiscale se deduc la calculul profitului
impozabil în fiecare perioadă dacă sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute la art. 22 din Codul fiscal;
e) limita de deducere a rezervei legale se stabileşte în funcţie
de baza de calcul corespunzătoare, aferentă fiecărei perioade,
sumele deductibile determinate pentru fiecare perioadă fiind
definitive;
f) gradul de îndatorare potrivit prevederilor art. 23 din Codul
fiscal se determină luând în calcul capitalul împrumutat şi
capitalul propriu aferente fiecărei perioade, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, gradul
de îndatorare se determină ca raport între capitalul împrumutat
şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul
anului şi sfârşitul acestei perioade;
- pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010, gradul
de îndatorare se determină ca raport între capitalul împrumutat
şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul şi
sfârşitul acestei perioade;
g) în aplicarea prevederilor art. 31 din Codul fiscal, veniturile
şi cheltuielile realizate în anul 2010 de o persoană juridică
română prin intermediul unui sediu permanent situat într-un stat
străin se vor lua în calcul la determinarea profitului impozabil
aferent perioadei 1 octombrie-31 decembrie 2010, prin
înscrierea veniturilor şi cheltuielilor la rd. 11, respectiv rd. 12 în
declaraţia privind impozitul pe profit aferentă acestei perioade;
h) în aplicarea prevederilor art. 19 2 din Codul fiscal, pentru
perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010, profitul investit în
această perioadă reprezintă soldul contului de profit şi pierdere,
respectiv profitul contabil cumulat de la începutul anului, din care
se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a aplicat
facilitatea. Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor
realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru
perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010.
99 4 . În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (18) din Codul
fiscal, pierderea fiscală aferentă perioadei 1 ianuarie-
30 septembrie 2010 se recuperează din profiturile impozabile
obţinute în următorii 7 ani consecutivi, potrivit art. 26 din Codul
fiscal, perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 fiind
considerată primul an de recuperare a pierderii fiscale.
Pierderea
fiscală
aferentă
perioadei
1
octombrie-
31 decembrie 2010 se recuperează potrivit art. 26, respectiv
art. 32 din Codul fiscal, din profiturile obţinute în următorii 7 ani
consecutivi, respectiv 5 ani consecutivi în cazul pierderilor
realizate prin intermediul unui sediu permanent situat într-un stat
străin.
Pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2010 se
recuperează potrivit prevederilor art. 26, respectiv art. 32 din
Codul fiscal, anul 2010 fiind considerat un singur an fiscal în
sensul celor 5 ani, respectiv 7 ani consecutivi."
4. Punctul 100 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,100 2 . În aplicarea prevederilor art. 36 alin. (3) din Codul
fiscal, pentru dividendele distribuite şi neplătite până la sfârşitul
anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul
pe dividende aferent se plăteşte până la data de 25 ianuarie a
anului următor. Pentru dividendele distribuite şi plătite până la
sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale,
impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 36 alin. (4) din Codul
fiscal şi dividendele distribuite şi plătite după data de 1 ianuarie
2007, chiar dacă acestea sunt distribuite din profiturile
nerepartizate ale exerciţiilor financiare anterioare anului 2007, în
măsura în care beneficiarul îndeplineşte aceste condiţii.
În sensul prevederilor art. 36 alin. (4) din Codul fiscal,
condiţia privitoare la perioada de deţinere a participaţiei minime
are în vedere o perioadă de 2 ani consecutivi, împliniţi la data
plăţii dividendelor. În situaţia în care la data plăţii dividendului
pentru care a fost reţinut şi plătit impozitul pe dividende, în
conformitate cu prevederile art. 36 alin. (3) din Codul fiscal,
persoana juridică română beneficiară îndeplineşte condiţiile
stabilite prin prevederile art. 36 alin. (4) din Codul fiscal,
persoana juridică română care plăteşte dividendul poate solicita
restituirea impozitului, în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură fiscală."
B. Titlul III ,,Impozitul pe venit"
1. După punctul 7 1 se introduce un nou punct, punctul 7 2 ,
cu următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
[...]
g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de
proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile din
patrimoniul personal, altele decât câştigurile din transferul
titlurilor de valoare, precum şi altele decât cele definite la
cap. VIII 1 ;
Norme metodologice:
7 2 . În înţelesul Codului fiscal nu sunt cuprinse în bunurile
mobile din patrimoniul personal deşeurile valorificate prin
centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi altele
asemenea, veniturile realizate fiind supuse impunerii potrivit
prevederilor cap. IX Venituri din alte surse."
2. Punctul 23 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,23 2 . Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea
folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de
5 contracte de închiriere la sfârşitul anului fiscal, începând cu
anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri
din activităţi independente şi le supun regulilor de stabilire a
venitului net anual pentru această categorie, determinat pe baza
contabilităţii în partidă simplă. Aplicarea acestei reglementări se
efectuează potrivit prevederilor ordinului preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală."
3. La punctul 36, ultimul paragraf se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,36.
[...]
În cazul reorganizării activităţii independente în timpul anului,
venitul net/pierderea se determină separat pentru fiecare
perioadă în care activitatea independentă a fost desfăşurată de
contribuabil într-o formă de organizare prevăzută de lege.
Venitul net anual/Pierderea anuală se determină prin
însumarea venitului net/pierderii înregistrat/înregistrate în toate
perioadele fiscale din anul fiscal în care a avut loc
reorganizarea.
Venitul net anual/Pierderea anuală se înscrie în declaraţia
privind venitul realizat.
Pierderea fiscală înregistrată în anul în care a avut loc
reorganizarea se reportează şi se compensează potrivit regulilor
de reportare prevăzute la art. 80 din Codul fiscal."
4. Punctul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual pe baza normelor de venit
Art. 49. - (1) În cazul contribuabililor care realizează
venituri comerciale definite la art. 46 alin. (2), venitul net
anual se determină pe baza normelor de venit de la locul
desfăşurării activităţii.
(2) Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale au
următoarele obligaţii:
- stabilirea nomenclatorului, conform Clasificării
activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin
Hotărârea
Guvernului
nr.
656/1997,
cu
modificările
ulterioare, pentru care venitul net se determină pe bază de
norme de venit;
- stabilirea nivelului normelor de venit;
- publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al
anului anterior celui în care urmează a se aplica.
(2 1 )
Norma
de
venit
pentru
fiecare
activitate
independentă desfăşurată de contribuabil care generează
venit comercial nu poate fi mai mică decât salariul de bază
minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la momentul
stabilirii acesteia, înmulţit cu 12. Prevederile prezentului
alineat se aplică şi în cazul în care activitatea se desfăşoară
în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, norma de
venit fiind stabilită pentru fiecare membru asociat.
(3) La stabilirea normelor anuale de venit, plafonul de
venit determinat prin înmulţirea cu 12 a salariului de bază
minim brut pe ţară garantat în plată reprezintă venitul net
anual înainte de aplicarea criteriilor. Criteriile pentru
stabilirea normelor de venit de către direcţiile generale ale
finanţelor publice teritoriale şi a municipiului Bucureşti sunt
cele prevăzute în normele metodologice.
(4) În cazul în care un contribuabil desfăşoară o
activitate
independentă,
care
generează
venituri
comerciale, pe perioade mai mici decât anul calendaristic,
norma de venit aferentă acelei activităţi se corectează astfel
încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost
desfăşurată activitatea respectivă.
(5) Dacă un contribuabil desfăşoară două sau mai multe
activităţi care generează venituri comerciale, venitul net din
aceste activităţi se stabileşte prin însumarea nivelului
normelor de venit corespunzătoare fiecărei activităţi.
(6) În cazul în care un contribuabil desfăşoară o
activitate desemnată conform alin. (2) şi o altă activitate
independentă, venitul net anual se determină pe baza
contabilităţii în partidă simplă, conform art. 48.
(7) Abrogat.
(8) Contribuabilii care desfăşoară activităţi pentru care
venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au
obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate în
partidă simplă pentru activitatea respectivă.
Norme metodologice:
42. În sensul art. 49 din Codul fiscal, pentru contribuabilii care
realizează venituri comerciale şi desfăşoară activităţi cuprinse în
nomenclatorul stabilit de direcţiile generale ale finanţelor publice
teritoriale, venitul net se determină pe bază de norme anuale de
venit. Pentru determinarea venitului net anual se aplică criteriile
specifice de corecţie asupra normei de venit. La stabilirea
normelor anuale de venit de către direcţiile generale ale
finanţelor publice teritoriale şi a municipiului Bucureşti vor fi
consultate consiliile judeţene/Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, după caz.
Prin ordin al ministrului finanţelor publice se vor stabili
activităţile din Clasificarea activităţilor din economia naţională -
CAEN, actualizată prin ordinul preşedintelui Institutului Naţional
de Statistică nr. 337/2007, care generează venituri comerciale în
sensul art. 49 din Codul fiscal, care stau la baza elaborării
nomenclatorului de către direcţiile generale ale finanţelor publice
teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
În situaţia în care un contribuabil desfăşoară aceeaşi
activitate în două sau mai multe locuri diferite pentru care venitul
net se determină pe baza normelor anuale de venit, stabilirea
venitului net anual se efectuează prin însumarea nivelului
normelor de venit, corectate potrivit criteriilor specifice de la
fiecare loc de desfăşurare a activităţii.
În cazul în care un contribuabil desfăşoară mai multe
activităţi pentru care venitul net se determină pe baza normelor
de venit, stabilirea venitului net anual se efectuează prin
însumarea nivelului normelor de venit de la locul desfăşurării
fiecărei activităţi, corectate potrivit criteriilor specifice."
5. Punctul 42 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,42 2 . Norma anuală de venit pentru fiecare activitate de la
locul desfăşurării acesteia nu poate fi mai mică decât salariul de
bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la momentul
stabilirii acesteia, înmulţit cu 12."
6. După punctul 42 2 se introduce un nou punct, punctul
42 3 , cu următorul cuprins:
,,42 3 . În cazul în care activitatea se desfăşoară în cadrul unei
asocieri fără personalitate juridică, norma anuală de venit
corespunzătoare fiecărui asociat din cadrul asocierii nu poate fi
mai mică decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în
plată, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmulţit cu 12.
Pentru determinarea venitului net anual al fiecărui membru
asociat se aplică criteriile specifice de corecţie asupra normei
de venit."
7. La punctul 43, după a şaptea liniuţă se introduc cinci
noi liniuţe, cu următorul cuprins:
,,- caracterul sezonier al unor activităţi;
- durata concediului legal de odihnă;
- desfăşurarea activităţii cu salariaţi;
- contribuţia fiecărui asociat în cazul activităţii desfăşurate
în cadrul unei asocieri;
- informaţiile cuprinse în declaraţia informativă depusă în
scop de TVA potrivit prevederilor art. 156 3 din Codul fiscal."
8. Punctul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,49. Contribuabilii care în cursul anului fiscal îşi completează
obiectul de activitate cu o altă activitate care nu este cuprinsă în
nomenclator vor fi impuşi în sistem real de la data respectivă,
venitul net anual urmând să fie determinat prin însumarea
fracţiunii din norma de venit aferentă perioadei de impunere pe
bază de normă de venit cu venitul net rezultat din evidenţa
contabilă."
9. La punctul 53, după primul paragraf se introduc două
noi paragrafe, cu următorul cuprins:
,,În cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală se
includ în venitul brut atât veniturile în bani, cât şi echivalentul în
lei al veniturilor în natură.
Evaluarea veniturilor în natură se face la preţul pieţei sau la
preţul stabilit prin expertiză tehnică, la locul şi la data primirii
acestora."
10. Punctul 64 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi
anticipate pentru unele venituri din activităţi independente
Art. 52. - (1) Plătitorii următoarelor venituri au obligaţia
de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la
sursă, reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite:
a) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
b)
venituri
din
vânzarea
bunurilor
în
regim
de
consignaţie;
c) venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor
de agent, comision sau mandat comercial;
d)
venituri
din
activităţi
desfăşurate
în
baza
contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului
civil;
e) venituri din activitatea de expertiză contabilă şi
tehnică, judiciară şi extrajudiciară;
e 1 ) venitul obţinut de o persoană fizică dintr-o asociere
cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV 1 , care
nu generează o persoană juridică;
f) abrogată.
(2) Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte după cum
urmează:
a) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-e),
aplicând o cotă de impunere de 10% la venitul brut.
a 1 ) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. e 1 ),
aplicând cota de impunere prevăzută pentru impozitul pe
veniturile microîntreprinderilor la veniturile ce revin
persoanei fizice din asociere;
b) abrogată.
(3) Impozitul ce trebuie reţinut se virează la bugetul de
stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în
care a fost plătit venitul, cu excepţia impozitului aferent
veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. e 1 ), pentru care termenul
de virare este reglementat potrivit titlului IV 1 .
(4) Abrogat.
Norme metodologice:
64 1 . Contribuabilii care realizează venituri din activităţi
independente pentru care venitul net anual este stabilit în sistem
real şi pentru care plătitorii de venituri au obligaţia reţinerii la
sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate în conformitate
cu art. 52 din Codul fiscal determină venitul net anual pe baza
contabilităţii în partidă simplă. Fac excepţie de la determinarea
venitului net anual pe baza contabilităţii în partidă simplă
contribuabilii care realizează venituri prevăzute la art. 52 alin. (1)
lit. a)-e) din Codul fiscal care au optat pentru impunerea
veniturilor potrivit prevederilor art. 52 1 din Codul fiscal."
11. După punctul 64 1 se introduce un nou punct, punctul
64 2 , cu următorul cuprins:
,,64 2 . Pentru contribuabilii care desfăşoară o activitate care
generează venituri comerciale pentru care venitul net anual este
stabilit pe baza normelor de venit, aceasta fiind prevăzută la
art. 52 alin. (1) din Codul fiscal, plătitorii de venituri nu au
obligaţia reţinerii la sursă a impozitului reprezentând plăţi
anticipate potrivit art. 52 din Codul fiscal, cu condiţia prezentării
de către contribuabilii respectivi a copiei formularului 260
Decizie de impunere pentru plăţi anticipate cu titlu de impozit."
12. Punctul 66 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,66 1 . Persoanele fizice care realizează venituri din drepturi
de proprietate intelectuală, din vânzarea bunurilor în regim de
consignaţie, precum şi din activităţi desfăşurate în baza
contractelor de agent, comision sau mandat comercial, a
contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil şi
de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară, au
dreptul să opteze pentru impunerea venitului brut cu cota de
16%, impozitul fiind final, potrivit art. 52 1 din Codul fiscal."
13. Punctul 81 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,81. Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori
copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia Paştelui, Zilei de 1 iunie,
Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase se
aplică pentru fiecare copil minor al fiecărui angajat, precum şi
pentru cadourile oferite angajatelor cu ocazia Zilei de 8 martie,
în ceea ce priveşte atât darurile constând în bunuri, cât şi cele
constând în bani, în cazul tuturor angajatorilor de forţă de
muncă."
14. Punctul 87 1 se abrogă.
15. Punctul 135 1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,135 1 . Reprezintă venit brut şi valoarea investiţiilor la bunurile
mobile şi imobile ale proprietarului, uzufructuarului sau ale altui
deţinător legal, care fac obiectul unor contracte de cedare a
folosinţei bunurilor, inclusiv al contractelor de comodat, şi care
sunt efectuate de cealaltă parte contractantă. În termen de 30 de
zile de la finalizarea investiţiilor, partea care a efectuat investiţia
este obligată să comunice proprietarului, uzufructuarului sau
altui
deţinător
legal
valoarea
investiţiei.
Proprietarul,
uzufructuarul sau alt deţinător legal are obligaţia să declare la
organul fiscal competent valoarea investiţiei, în declaraţia privind
venitul realizat."
16. Punctul 144 2 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,144 2 . Plata anticipată aferentă fiecărui trimestru se
determină ca diferenţă între impozitul pe câştigul net cumulat de
la începutul anului până la sfârşitul trimestrului pentru care se
face calculul şi impozitul pe câştigul net cumulat de la începutul
anului până la sfârşitul trimestrului anterior.
Impozitul pe câştigul net cumulat de la începutul anului, luat
în calcul la stabilirea plăţii anticipate, se determină aplicându-se
cota de impozit de 16% asupra diferenţei pozitive dintre totalul
câştigurilor
şi
pierderilor
înregistrate
până
la
sfârşitul
trimestrului."
17. Punctul 151 1 se abrogă.
18. La punctul 152, liniuţa a treia se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,- veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea
prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi
altele asemenea;".
19. După punctul 153 se introduce un nou punct, punctul 153 1 ,
cu următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual impozabil
Art. 80. - (1) Venitul net anual impozabil se stabileşte
pe fiecare sursă din categoriile de venituri menţionate la
art. 41 lit. a), c) şi f) prin deducerea din venitul net anual a
pierderilor fiscale reportate.
[...]
Norme metodologice:
153 1 . Venitul net anual impozabil/Câştigul net anual
impozabil se determină de organul fiscal competent."
20. La punctul 161, după primul paragraf se introduce un
nou paragraf, cu următorul cuprins:
,,Contribuabilii care determină venitul net pe bază de norme
de venit, iar prin efectul legii trec în anul următor la sistemul real
de impunere au obligaţia depunerii unei declaraţii referitoare la
veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal,
până la data de 15 mai a anului de impunere."
21. Punctul 168 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Codul fiscal:
Stabilirea plăţilor anticipate de impozit
Art. 82. [...]
(2) Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal
competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de
calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul
precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se
comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor
efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la
alin. (3), contribuabilii au obligaţia efectuării plăţilor
anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen
de plată al anului precedent. Diferenţa dintre impozitul
anual calculat asupra venitului net realizat în anul
precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate datorate de
contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se
repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul
anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ depuse
în luna decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate,
venitul net aferent perioadei până la sfârşitul anului urmând
să fie supus impozitării, potrivit deciziei de impunere emise
pe baza declaraţiei privind venitul realizat. Plăţile anticipate
pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu
excepţia veniturilor din arendă, se stabilesc de organul
fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între părţi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din
contabilitatea în partidă simplă, potrivit opţiunii. În cazul în
care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea
folosinţei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei
sume în valută, determinarea venitului anual estimat se
efectuează pe baza cursului de schimb al pieţei valutare,
comunicat de Banca Naţională a României, din ziua
precedentă celei în care se efectuează impunerea.
(3) Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până
la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu
excepţia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care
plata impozitului se efectuează potrivit deciziei de impunere
emise
pe
baza
declaraţiei
privind
venitul
realizat.
Contribuabilii care determină venitul net din activităţi
agricole, potrivit art. 72 şi 73, datorează plăţi anticipate către
bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în
două rate egale, astfel: 50% din impozit până la data de
1 septembrie inclusiv şi 50% din impozit până la data de
15 noiembrie inclusiv. [...]
(5) Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul fiscal va
lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile
în care a fost depusă o declaraţie privind venitul estimat
pentru anul curent, sau venitul net din declaraţia privind
venitul realizat pentru anul fiscal precedent, după caz. La
stabilirea plăţilor anticipate se utilizează cota de impozit de
16% prevăzută la art. 43 alin. (1) [...]
Norme metodologice:
168. Sumele reprezentând plăţi anticipate se achită în 4 rate
egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare
trimestru, respectiv 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi
15 decembrie, cu excepţia veniturilor din activităţi agricole,
pentru care sumele reprezentând plăţi anticipate se achită până
la 1 septembrie şi 15 noiembrie. Pentru veniturile din cedarea
folosinţei bunurilor sub forma arendei, plata impozitului se
efectuează potrivit deciziei de impunere emise pe baza
declaraţiei privind venitul realizat."
22. Punctele 175-178 se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
,,Codul fiscal:
Declaraţia privind venitul realizat
Art. 83. - (1) Contribuabilii care realizează, individual
sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi
independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor,
venituri din activităţi agricole, determinate în sistem real,
au obligaţia de a depune o declaraţie privind venitul realizat
la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la
data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a
venitului. Declaraţia privind venitul realizat se completează
pentru fiecare sursă şi categorie de venit. Pentru veniturile
realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi
venitul net/pierderea distribuită din asociere.
(1 1 ) Declaraţia privind venitul realizat se completează şi
pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 63 alin. (2), caz în care
plăţile anticipate de impozit vor fi luate în calcul la stabilirea
impozitului anual datorat, pentru situaţiile în care intervin
modificări ale clauzelor contractuale, cu excepţia art. 82
alin. (7).
(2) Declaraţia privind venitul realizat se completează şi
se depune la organul fiscal competent pentru fiecare an
fiscal până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui
de realizare a câştigului net anual/pierderii nete anuale,
generat/generată de:
a) transferuri de titluri de valoare, altele decât părţile
sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise;
b) operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen,
pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen. [...]
(3) Nu se depun declaraţii privind venitul realizat pentru
următoarele categorii de venituri:
a) venituri nete determinate pe bază de norme de venit,
cu excepţia contribuabililor care au depus declaraţii de
venit estimativ în luna decembrie şi pentru care nu s-au
stabilit plăţi anticipate, conform legii;
b) venituri din activităţi menţionate la art. 52 alin. (1)
lit. a)-e), a căror impunere este finală potrivit prevederilor
art. 52 1 ;
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor prevăzute la
art. 63 alin. (2), a căror impunere este finală, cu excepţia
contribuabililor care au depus declaraţii de venit estimativ
în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi
anticipate, conform legii;
d) venituri sub formă de salarii şi venituri asimilate
salariilor, pentru care informaţiile sunt cuprinse în fişele
fiscale, care au regim de declaraţii de impozite şi taxe sau
declaraţii lunare, depuse de contribuabilii prevăzuţi la
art. 60;
e) venituri din investiţii, cu excepţia celor prevăzute la
alin. (2), precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc,
a căror impunere este finală;
f) venituri din pensii;
g) venituri din activităţi agricole, a căror impunere este
finală potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);
h) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;
i) venituri din alte surse.
Norme metodologice:
175. Declaraţiile privind venitul realizat sunt documentele
prin care contribuabilii declară veniturile şi cheltuielile deductibile
efectuate în scopul realizării veniturilor, pe fiecare categorie de
venit şi pe fiecare sursă, în vederea stabilirii de către organul
fiscal a plăţilor anticipate.
176. Declaraţiile privind venitul realizat se depun de
contribuabilii care realizează, individual sau dintr-o formă de
asociere, venituri din activităţi independente, venituri din
cedarea folosinţei bunurilor şi venituri din activităţi agricole
pentru care venitul net se determină în sistem real.
Fac excepţie de la depunerea declaraţiei privind venitul
realizat contribuabilii prevăzuţi la art. 63 alin. (2) din Codul fiscal
şi cei care obţin venituri potrivit prevederilor art. 52 alin. (1)
lit. a)-e) din Codul fiscal şi care au optat pentru impunerea
veniturilor potrivit prevederilor art. 52 1 din Codul fiscal, pentru
care impozitul reţinut este final.
Declaraţiile privind venitul realizat se depun, în intervalul
1 ianuarie-15 mai inclusiv al anului următor celui de realizare
a venitului, la organul fiscal competent, definit potrivit legislaţiei
în materie.
Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere, venitul
declarat va fi venitul net/pierderea distribuit/distribuită din
asociere.
177. Contribuabilii care realizează venituri din străinătate
impozabile în România au obligaţia să declare în România
veniturile respective până la data de 15 mai inclusiv a anului
următor celui de realizare a venitului.
178. Contribuabilii care încetează să mai aibă domiciliul fiscal
în România vor depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială
îşi au domiciliul fiscal o declaraţie privind venitul realizat.
Declaraţiile vor cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente
anului fiscal curent, pentru perioada în care contribuabilii au avut
domiciliul în România."
23. Punctul 181 2 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,181 2 . Organul fiscal competent stabileşte venitul net anual
impozabil/câştigul net anual impozabil şi impozitul anual datorat
pe baza declaraţiei privind venitul realizat şi emite decizia de
impunere la termenul şi în forma stabilite prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."
24. După punctul 181 2 se introduce un nou punct,
punctul 181 3 , cu următorul cuprins:
,,181 3 . Decizia de impunere anuală se emite de organul fiscal
competent, definit potrivit legislaţiei în materie."
25. Punctul 186 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,186. Asociaţia, prin asociatul desemnat, depune, până la
data de 15 martie a anului următor, la organul fiscal la care
asociaţia este înregistrată în evidenţa fiscală o declaraţie anuală
care cuprinde venitul net/pierderea realizat/realizată pe
asociaţie, precum şi distribuţia venitului net/pierderii pe fiecare
asociat.
O copie de pe declaraţie se transmite de către asociatul
desemnat fiecărui asociat. Pe baza acestei copii asociaţii vor
cuprinde venitul net/pierderea ce le revine din activitatea
asociaţiei în declaraţia privind venitul realizat".
26. Punctul 201 1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,201 1 . Persoanele fizice nerezidente care realizează venituri
din România şi cărora le revin potrivit prezentului titlu obligaţii
privind declararea acestora depun declaraţiile privind venitul
realizat la organul fiscal competent, definit potrivit legislaţiei în
materie."
27. Punctul 202 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,Codul fiscal:
Venituri obţinute din străinătate
Art. 90. - (1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40
alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia prevăzută la
art. 40 alin. (2) datorează impozit pentru veniturile obţinute
din străinătate.
(2)
Veniturile
realizate
din
străinătate
se
supun
impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de
calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de
venit, în funcţie de natura acestuia.
(3) Contribuabilii care obţin venituri din străinătate
conform alin. (1) au obligaţia să le declare, potrivit
declaraţiei specifice, până la data de 15 mai a anului
următor celui de realizare a venitului.
(4) Abrogat.
(5) Abrogat.
(6) Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi
emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(7) Diferenţele de impozit rămase de achitat, conform
deciziei de impunere anuală, se plătesc în termen de cel
mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere,
perioadă pentru care nu se calculează şi nu se datorează
sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie privind
colectarea creanţelor bugetare.
Norme metodologice:
202. Contribuabilii care obţin venituri din străinătate potrivit
art. 90 alin. (1) din Codul fiscal au obligaţia declarării acestora.
Pentru veniturile din pensii şi sume asimilate acestora,
obţinute din străinătate, pentru care România are drept de
impunere, contribuabilii au obligaţia să completeze şi să depună
declaraţia privind venitul realizat.
Impozitul datorat în România se determină prin aplicarea
cotei de impunere asupra venitului brut anual diminuat cu suma
lunară neimpozabilă, stabilită potrivit prevederilor art. 69 din
Codul fiscal, calculată la nivelul anului. Suma lunară
neimpozabilă se acordă pentru fiecare sursă de venit din pensii."
28. Punctul 207 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,207. Calcularea creditului fiscal extern se face de către
organul fiscal competent, separat pe fiecare sursă de venit. În
situaţia în care contribuabilul în cauză obţine venituri din
străinătate din mai multe state cu care România are încheiate
convenţii de evitare a dublei impuneri, creditul extern admis a fi
dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit
procedurii prevăzute mai sus, pentru fiecare sursă de venit şi
pe fiecare ţară."
29. Punctul 208 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,208. În cazul veniturilor prevăzute la art. 41 lit. b), d), e), g)
şi h) din Codul fiscal, creditul fiscal extern se acordă pentru
fiecare venit similar din România. Creditul fiscal extern pentru
veniturile din statul cu care România are încheiată convenţie de
evitare a dublei impuneri, a căror impunere în România este
finală, se va acorda astfel:
a) în situaţia în care în străinătate cota de impozit este mai
mare decât cea prevăzută în titlul III din Codul fiscal pentru un
venit similar, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit
calculat, aplicându-se cota prevăzută în acest titlu;
b) în situaţia în care cota de impozit este mai mică în
străinătate decât cota de impozit pentru un venit similar din
România, creditul fiscal extern este calculat la nivelul impozitului
plătit în străinătate, iar impozitul anual rămas de achitat în
România se calculează ca diferenţă între impozitul pe venit
calculat aplicându-se cota de impozit prevăzută la titlul III din
Codul fiscal şi impozitul pe venit plătit în străinătate pentru
venitul realizat în străinătate.
Pentru veniturile prevăzute la art. 41 lit. b), d), e), g) şi h) din
Codul fiscal, creditul fiscal se acordă potrivit prevederilor
pct. 205."
30. După punctul 209 1 se introduce un nou punct,
punctul 209 2 , cu următorul cuprins:
,,209 2 . Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi
cele prevăzute la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal care realizează
un venit şi care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a
dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat pot fi impuse
în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede ca metodă de
evitare a dublei impuneri metoda scutirii, respectivul venit va
fi scutit de impozit în România. Acest venit se declară în
România, dar este scutit de impozit dacă se anexează
documentul justificativ eliberat de autoritatea competentă a
statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate."
31. Punctul 210 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
,,210. La sfârşitul anului fiscal vizat, contribuabilul anexează
la declaraţia privind venitul realizat documentele justificative
privind venitul realizat şi impozitul plătit, eliberate de autoritatea
competentă din ţara în care s-a obţinut venitul şi cu care
România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri.
Aceste documente sunt utilizate pentru aplicarea metodelor de
evitare a dublei impuneri prevăzute în convenţiile de evitare a
dublei impuneri."
32. Punctul 211 se abrogă.
C.
Titlul
IV 1
,,Impozitul
pe
veniturile
microîntreprinderilor"
- După titlul IV se introduce un nou titlu, titlul IV 1
,,Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor", cu următorul
cuprins:
,,TITLUL IV 1
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
Codul fiscal:
Definiţia microîntreprinderii
Art.
112 1 .
-
În
sensul
prezentului
titlu,
o
microîntreprindere este o persoană juridică română care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de
31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) realizează venituri, altele decât cele prevăzute la
art. 112 2 alin. (6);
b) are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
c) a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în
lei a 100.000 euro;
d) capitalul social al persoanei juridice este deţinut de
persoane, altele decât statul şi autorităţile locale.
Norme metodologice:
1. Pentru încadrarea în condiţia prevăzută la art. 112 1 lit. a)
din Codul fiscal, persoana juridică română nu trebuie să
înregistreze venituri din activităţile prevăzute la art. 112 2 alin. (6)
din Codul fiscal.
Încadrarea în categoria veniturilor din consultanţă şi
management se efectuează prin analiza contractelor încheiate
şi a altor documente care justifică natura veniturilor.
2. Numărul de salariaţi reprezintă numărul de persoane
angajate cu contract individual de muncă, potrivit dispoziţiilor
Codului muncii, indiferent de durata timpului de muncă, înscrise
lunar în statele de plată şi/sau în registrul general de evidenţă a
salariaţilor.
3. La analiza îndeplinirii condiţiei privind numărul de salariaţi
se numără şi contractele de muncă suspendate, potrivit legii.
Pentru persoanele juridice care au un singur salariat care
demisionează în cursul unei luni, precum şi în situaţia în care
raportul de muncă încetează ca urmare a pensionării sau
desfacerii contractului individual de muncă în urma săvârşirii
unor acte care, potrivit legii, sunt sancţionate inclusiv prin acest
mod, condiţia prevăzută la art. 112 1 lit. b) din Codul fiscal se
consideră îndeplinită dacă în cursul lunii următoare este angajat
un alt salariat.
4. Pentru încadrarea în condiţia privind nivelul veniturilor
realizate în anul precedent, se vor lua în calcul aceleaşi venituri
care constituie baza impozabilă prevăzută la art. 112 7 din Codul
fiscal, iar cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în
euro este cel de la închiderea aceluiaşi exerciţiu financiar.
Codul fiscal:
Opţiunea
de
a
plăti
impozit
pe
veniturile
microîntreprinderii
Art. 112 2 . - (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu
este opţional.
(2) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot
opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu
începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condiţiile
prevăzute la art. 112 1 şi dacă nu au mai fost plătitoare de
impozit
pe
veniturile
microîntreprinderilor,
potrivit
prevederilor prezentului titlu.
(3) Pentru anul 2011, persoanele juridice române pot
opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu
dacă îndeplinesc, la data de 31 decembrie 2010, condiţiile
prevăzute la art. 112 1 .
(4) O persoană juridică română care este nou-înfiinţată
poate
opta
să
plătească
impozit
pe
veniturile
microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă
condiţia prevăzută la art. 112 1 lit. d) este îndeplinită la data
înregistrării la registrul comerţului şi condiţia prevăzută la
art. 112 1 lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile
inclusiv de la data înregistrării.
(5) Microîntreprinderile nu mai aplică acest sistem de
impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu
mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 112 1 .
(6) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat
de prezentul titlu persoanele juridice române care:
a) desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
b) desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi
reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor
juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste
domenii;
c) desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc,
consultanţei şi managementului;
d) au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat
persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.
(7) Microîntreprinderile pot opta pentru plata impozitului
pe profit începând cu anul fiscal următor. Opţiunea se
exercită până la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor
celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile
microîntreprinderilor.
Norme metodologice:
5. Persoana juridică română nou-înfiinţată care a optat
pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit
art. 112 2 alin. (4) din Codul fiscal, şi care nu a angajat în
termenul de 60 de zile de la data eliberării certificatului de
înregistrare este plătitoare de impozit pe profit de la data
înregistrării acesteia la registrul comerţului.
Persoanele juridice române pentru care perioada de
inactivitate temporară/nedesfăşurare a activităţii încetează în
cursul anului pot opta pentru plata impozitului pe veniturile
microîntreprinderilor, începând cu anul următor celui în care
perioada de inactivitate temporară/nedesfăşurare a activităţii
încetează, dacă la data de 31 decembrie a anului respectiv
îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 112 1 şi art. 112 2 alin. (2)
din Codul fiscal.
6. Persoanele juridice care nu pot opta pentru acest sistem
de impunere sunt:
a) persoanele juridice care se organizează şi funcţionează
potrivit legilor speciale de organizare şi funcţionare din domeniul
bancar (societăţile comerciale bancare, casele de schimb
valutar, societăţile de credit ipotecar, cooperativele de credit
etc.);
b) persoanele juridice care se organizează şi funcţionează
potrivit legilor speciale de organizare şi funcţionare din domeniul
asigurărilor (de exemplu, societăţile de asigurare-reasigurare),
al pieţei de capital (de exemplu, burse de valori sau de mărfuri,
societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de
registru, societăţile de depozitare), cu excepţia persoanelor
juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste
domenii (brokerii şi agenţii de asigurare);
c) persoanele juridice care desfăşoară activităţi în domeniile
jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului.
7. Microîntreprinderile care în cursul unui trimestru încep să
desfăşoare activităţi de natura celor prevăzute la art. 112 2
alin. (6) din Codul fiscal datorează impozit pe profit luând în
calcul veniturile şi cheltuielile înregistrate începând cu trimestrul
respectiv.
8. În ceea ce priveşte încadrarea în condiţia privind capitalul
social, nu poate fi microîntreprindere persoana juridică română
care are capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat
persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.
Codul fiscal:
Anul fiscal
Art. 112 4 . - (1) Anul fiscal al unei microîntreprinderi este
anul calendaristic.
(2) În cazul unei microîntreprinderi care se înfiinţează
sau îşi încetează existenţa, anul fiscal este perioada din
anul calendaristic în care persoana juridică a existat.
Norme metodologice:
9. În cazul înfiinţării unei microîntreprinderi într-un an fiscal,
perioada impozabilă începe:
a) de la data înregistrării acesteia la registrul comerţului,
dacă are această obligaţie;
b) de la data înregistrării acesteia în registrul ţinut de
instanţele judecătoreşti competente, dacă are această obligaţie;
c) de la data încheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a
contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau
naştere unei noi persoane juridice.
10. Perioada impozabilă a unei microîntreprinderi se încheie,
în cazul divizărilor sau al fuziunilor care au ca efect juridic
încetarea existenţei persoanei juridice prin dizolvare fără
lichidare, la una dintre următoarele date:
a) la data înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de
instanţele judecătoreşti competente a noii societăţi sau a ultimei
dintre ele, în cazul constituirii uneia sau a mai multor societăţi
noi;
b) la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care
a aprobat operaţiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul
părţilor, în cazul în care se stipulează că operaţiunea va avea
efect la o altă dată, potrivit legii;
c) la data stabilită potrivit legii, în alte cazuri decât cele
menţionate la lit. a) şi b).
Perioada impozabilă a microîntreprinderii se încheie, în cazul
dizolvării urmate de lichidare, la data depunerii situaţiilor
financiare la registrul unde a fost înregistrată, potrivit legii,
înfiinţarea persoanei juridice respective.
Codul fiscal:
Impunerea microîntreprinderilor care realizează venituri
mai mari de 100.000 euro
Art. 112 6 . - Prin excepţie de la prevederile alin. (5) al
art. 112 2 şi de la prevederile art. 112 8 alin. (2) şi (3), dacă în
cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează
venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta va plăti impozit
pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de
la începutul anului fiscal, fără posibilitatea de a mai
beneficia pentru perioada următoare de prevederile
prezentului titlu. Calculul şi plata impozitului pe profit se
efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit limita
prevăzută în acest articol. Impozitul pe profit datorat
reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la
începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de
raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
datorat în cursul anului respectiv.
Norme metodologice:
11.
În
situaţia
în
care,
în
cursul
anului
fiscal,
o
microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro,
contribuabilul va înştiinţa organul fiscal cu privire la modificarea
tipului de impozit datorat prin depunerea unei declaraţii de
menţiuni, potrivit Codului de procedură fiscală.
12. Veniturile luate în calcul la stabilirea limitei de
100.000 euro sunt aceleaşi cu cele care constituie baza
impozabilă prevăzută la art. 112 7 din Codul fiscal.
13. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în
euro este cel de la închiderea exerciţiului financiar precedent.
Codul fiscal:
Baza impozabilă
Art. 112 7 . - (1) Baza impozabilă a impozitului pe
veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din
orice sursă, din care se scad:
a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de
execuţie;
c) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi
necorporale;
d) veniturile din subvenţii de exploatare;
e) veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere
sau pierdere de valoare;
f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor
dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli
nedeductibile la calculul profitului impozabil;
g) veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile
de
asigurare/reasigurare,
pentru
pagubele
produse
bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale
proprii.
(2) În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează
case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce
din baza impozabilă, în conformitate cu documentul
justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune,
potrivit legii.
Norme metodologice:
14. Baza impozabilă asupra căreia se aplică cota de 3% este
reprezentată de totalul veniturilor trimestriale care sunt
înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a Conturi de
venituri, cu excepţia celor înregistrate în:
- Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
- Veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
- Veniturile din producţia de imobilizări corporale şi
necorporale;
- Veniturile din subvenţii de exploatare;
- Veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau
pierdere de valoare;
- Veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor
dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli
nedeductibile la calculul profitului impozabil;
- Veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de
asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de
natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.
15. Microîntreprinderile care îşi încetează existenţa în urma
unei operaţiuni de reorganizare sau de lichidare, potrivit legii, şi
care pe parcursul perioadei de funcţionare au fost şi plătitoare
de impozit pe profit, la calculul impozitului pe veniturile
microîntreprinderilor, nu includ în baza impozabilă: rezervele
constituite din profitul net, rezervele constituite din diferenţe de
curs favorabil aferente capitalului social în devize sau
disponibilului în devize, precum şi sumele aferente unor reduceri
ale cotei de impozit pe profit, repartizate ca surse proprii de
finanţare, potrivit legii, care au fost constituite în perioada în care
au fost plătitoare de impozit pe profit.
Microîntreprinderile care îşi încetează existenţa în urma unei
operaţiuni de reorganizare sau de lichidare, potrivit legii, şi care
pe parcursul perioadei de funcţionare au fost şi plătitoare de
impozit pe profit includ în baza impozabilă şi rezervele
reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluarea
mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la
calculul profitului impozabil şi nu au fost impozitate în perioada
în care au fost plătitoare de impozit pe profit.
16. În cazul în care se achiziţionează case de marcat, din
baza impozabilă se scade valoarea caselor de marcat, în
conformitate cu documentul justificativ, în luna punerii în
funcţiune. Punerea în funcţiune se face potrivit prevederilor
legale."
D. Titlul V ,,Impozitul pe veniturile obţinute din România
de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor
străine înfiinţate în România"
1. La punctul 2, după alineatul (11) se introduc trei noi
alineate, alineatele (12)-(14), cu următorul cuprins:
,,(12) Sumele plătite operatorilor de sateliţi de către societăţile
de radio sau televiziune ori de către alţi clienţi, în baza unor
contracte care permit utilizarea capacităţii de a transmite în mai
multe zone geografice, nu reprezintă redevenţă dacă nu este
transferată nicio tehnologie legată de satelit şi dacă clientul nu
se află în posesia satelitului când realizează transmisiile, ci are
numai acces la capacitatea de transmisie a acestuia. În situaţia
în care proprietarul satelitului închiriază satelitul unei alte părţi,
suma plătită de operatorul de satelit proprietarului este
considerată ca reprezentând închirierea unui echipament
industrial, comercial sau ştiinţific. În mod similar sumele plătite
pentru închirierea sau achiziţionarea capacităţii unor cabluri
pentru transmiterea energiei sau pentru comunicaţii ori a unor
conducte pentru transportul gazului sau petrolului reprezintă
redevenţă.
(13)
Sumele
plătite
de
un
operator
de
reţea
de
telecomunicaţii către un alt operator, în baza unor acorduri
clasice de roaming, nu reprezintă redevenţe dacă nu este
utilizată sau transferată o tehnologie secretă. Sumele plătite în
cadrul acestui tip de contract nu pot fi interpretate ca fiind sume
plătite pentru utilizarea unui echipament comercial, industrial
sau ştiinţific, dacă nu este utilizat efectiv un echipament. Aceste
sume reprezintă o taxă pentru utilizarea serviciilor de
telecomunicaţii furnizate de operatorul de reţea din străinătate.
În mod similar sumele plătite pentru utilizarea sau dreptul de a
utiliza frecvenţele radio nu reprezintă redevenţe.
(14) Sumele plătite pentru difuzarea unor filme la
cinematograf sau prin televiziune reprezintă redevenţă."
2. La punctul 9 5 , după litera b) se introduce o nouă literă,
litera c), cu următorul cuprins:
,,c) Prin plată a unui venit se înţelege îndeplinirea obligaţiei de
a pune fonduri la dispoziţia creditorului în maniera stabilită prin
contract sau prin alte înţelegeri convenite între părţi care conduc
la stingerea obligaţiilor contractuale."
3. La punctul 9 6 , literele a) şi d) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
,,9 6 . a) Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a
dublei impuneri în cazul câştigurilor din transferul valorilor
mobiliare în cazul societăţilor închise şi din transferul părţilor
sociale, certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut
la pct. 13 alin. (1) prezentat de nerezident se depune la
reprezentantul lui fiscal/împuternicitul desemnat în România
pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative. O copie a
certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut
la pct. 13 alin. (1), legalizată şi tradusă de organul autorizat din
România, se va depune şi la societatea ale cărei valori
mobiliare/părţi sociale sunt transferate.
Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei
impuneri în cazul persoanelor fizice nerezidente care obţin
câştiguri din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile
sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise,
certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la
pct. 13 alin. (1) se depune la reprezentantul fiscal/împuternicitul
desemnat în România pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi
declarative. O copie a certificatului de rezidenţă fiscală sau a
documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), legalizată şi tradusă
de organul autorizat din România, se va anexa la declaraţia de
impunere, respectiv la declaraţia de venit.
Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei
impuneri în cazul câştigurilor din transferul titlurilor de participare
obţinute de o persoană juridică nerezidentă, atunci când acest
câştig este generat de transferul titlurilor de participare,
certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut la
pct. 13 alin. (1) prezentat de nerezident se depune la
reprezentantul lui fiscal/împuternicitul desemnat în România
pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative. O copie a
certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut
la pct. 13 alin. (1), legalizată şi tradusă de organul autorizat din
România, se va depune şi la societatea ale cărei titluri de
participare sunt transferate.
.........................................................................................
d) În cazul în care transferul oricăror titluri de valoare deţinute
de o persoană fizică nerezidentă se realizează printr-un
intermediar, obligaţia de calcul şi virare a impozitului pe câştigul
din transferul unor astfel de titluri, precum şi celelalte obligaţii
declarative revin beneficiarului nerezident al câştigului sau
reprezentantului fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar
pentru cazurile prevăzute astfel în titlul III din Codul fiscal. În
acest caz, intermediarul va îndeplini obligaţiile ce îi revin potrivit
art. 66 alin. (6) din Codul fiscal, iar beneficiarul nerezident al
câştigului sau reprezentantul fiscal/împuternicitul desemnat va
depune declaraţia de impunere, respectiv declaraţia de venit,
va îndeplini obligaţiile fiscale şi va anexa la declaraţia de
impunere/de venit o copie a certificatului de rezidenţă fiscală
sau a documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1), legalizat şi
tradus de organul autorizat din România.
În situaţiile prevăzute în mod expres în titlul III din Codul
fiscal, când intermediarul are obligaţia de a calcula, de a reţine
şi de a vira impozitul pe câştigul din transferul oricăror titluri de
valoare, acesta are obligaţia de a păstra certificatul de rezidenţă
fiscală al beneficiarului venitului, precum şi de a îndeplini
celelalte obligaţii declarative.
În situaţia în care beneficiarul câştigului din transferul oricăror
titluri de valoare este o persoană fizică nerezidentă, iar transferul
acestor titluri nu se face printr-un intermediar, obligaţia de calcul,
reţinere şi virare a impozitului, precum şi celelalte obligaţii
declarative şi de păstrare a certificatului de rezidenţă fiscală al
beneficiarului câştigului revin, după caz, reprezentantului
fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar."
4. La punctul 12, alineatul (10) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(10) Prevederile Acordului încheiat între Comunitatea
Europeană şi Confederaţia Elveţiană de stabilire a unor măsuri
echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a
Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din
economii sub forma plăţilor de dobânzi se aplică de la data
aderării la Uniunea Europeană."
5. La punctul 12, după alineatul (10) se introduce un nou
alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
,,(11) În situaţia în care pentru acelaşi venit sunt cote diferite
de impunere în legislaţia internă, legislaţia comunitară sau în
convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cota de
impozit mai favorabilă, dacă beneficiarul venitului face dovada
rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie
de evitare a dublei impuneri şi, după caz, îndeplineşte condiţia
de beneficiar al legislaţiei Uniunii Europene."
E. Titlul VI ,,Taxa pe valoarea adăugată"
1. La punctul 3 alineatul (8), litera b) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,b) livrarea de către organismele de cult religios a
următoarelor obiecte: vase liturgice, icoane metalice sau
litografiate, cruci, crucifixe, cruciuliţe şi medalioane cu imagini
religioase specifice cultului, obiecte de colportaj religios,
calendare religioase, produse necesare exercitării activităţii de
cult religios, precum tămâia, lumânările, cu excepţia celor
decorative şi a celor pentru nunţi şi botezuri."
2. Punctul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Livrarea de bunuri
Art. 128. - (1) Este considerată livrare de bunuri
transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un
proprietar.
(2) Se consideră că o persoană impozabilă, care
acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, în
calitate de intermediar, într-o livrare de bunuri, a
achiziţionat şi livrat bunurile respective ea însăşi, în
condiţiile stabilite prin norme.
(3)
Următoarele
operaţiuni
sunt
considerate,
de
asemenea, livrări de bunuri, în sensul alin. (1):
a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca
urmare a unui contract care prevede că plata se efectuează
în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că
proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii
ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing;
b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor,
în urma executării silite;
c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din
patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile prevăzute
de legislaţia referitoare la proprietatea publică şi regimul
juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri.
(4) Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată
următoarele operaţiuni:
a) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor
mobile achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a
fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea
economică desfăşurată, dacă taxa aferentă bunurilor
respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total
sau parţial;
b) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor
mobile achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a
fi puse la dispoziţie altor persoane în mod gratuit, dacă taxa
aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente
a fost dedusă total sau parţial;
c) preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri
mobile corporale achiziţionate sau produse de către
aceasta, altele decât bunurile de capital prevăzute la art. 149
alin. (1) lit. a), pentru a fi utilizate în scopul unor operaţiuni
care nu dau drept integral de deducere, dacă taxa aferentă
bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial la data
achiziţiei;
d) bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepţia
celor la care se face referire la alin. (8) lit. a)-c).
(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane
impozabile către asociaţii sau acţionarii săi, inclusiv o
distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea
fără lichidare a persoanei impozabile, cu excepţia
transferului prevăzut la alin. (7), constituie livrare de bunuri
efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective
sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial.
(6) În cazul a două sau mai multe transferuri succesive
ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare
transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar
dacă bunul este transportat direct beneficiarului final.
(7) Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a
acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după
caz, şi de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a
vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni precum divizarea,
fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăţi, nu
constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o
persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerat a
fi succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea
dreptului de deducere prevăzută de lege.
(8) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):
a) bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale
sau a unor cauze de forţă majoră, precum şi bunurile
pierdute ori furate, dovedite legal, astfel cum sunt
prevăzute prin norme;
b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care
nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixe
casate, în condiţiile stabilite prin norme;
c) perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege;
d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca
ajutoare umanitare externe sau interne;
e) acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă
sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în
scopuri legate de desfăşurarea activităţii economice, în
condiţiile stabilite prin norme;
f) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în
cadrul
acţiunilor
de
sponsorizare,
de
mecenat,
de
protocol/reprezentare, în condiţiile stabilite prin norme.
(9) Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de
bunuri, în înţelesul alin. (1), care sunt expediate sau
transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de
către furnizor sau de persoana către care se efectuează
livrarea ori de altă persoană în contul acestora.
(10) Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată
transferul de către o persoană impozabilă de bunuri
aparţinând activităţii sale economice din România într-un
alt stat membru, cu excepţia nontransferurilor prevăzute la
alin. (12).
(11)
Transferul
prevăzut
la
alin.
(10)
reprezintă
expedierea
sau
transportul
oricăror
bunuri
mobile
corporale din România către alt stat membru, de persoana
impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi
utilizate în scopul desfăşurării activităţii sale economice.
(12) În sensul prezentului titlu, nontransferul reprezintă
expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat
membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în
contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia din
următoarele operaţiuni:
a) livrarea bunului respectiv realizată de persoana
impozabilă pe teritoriul statului membru de destinaţie a
bunului expediat sau transportat în condiţiile prevăzute la
art. 132 alin. (5) şi (6) privind vânzarea la distanţă;
b) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana
impozabilă pe teritoriul statului membru de destinaţie a
bunului expediat sau transportat, în condiţiile prevăzute la
art. 132 alin. (1) lit. b) privind livrările cu instalare sau
asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele
acestuia;
c) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana
impozabilă la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe
parcursul transportului de persoane efectuat în teritoriul
Comunităţii, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. d);
d) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana
impozabilă, în condiţiile prevăzute la art. 143 alin. (2) cu
privire la livrările intracomunitare scutite, la art. 143 alin. (1)
lit. a) şi b) cu privire la scutirile pentru livrările la export şi
la art. 143 alin. (1) lit. h), i), j), k) şi m) cu privire la scutirile
pentru livrările destinate navelor, aeronavelor, misiunilor
diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi organizaţiilor
internaţionale şi forţelor NATO;
e) livrarea de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat
pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un
astfel de sistem, livrarea de electricitate, livrarea de energie
termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de
încălzire sau de răcire, în conformitate cu condiţiile
prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) privind locul livrării
acestor bunuri;
f)
prestarea
de
servicii
în
beneficiul
persoanei
impozabile, care implică lucrări asupra bunurilor corporale
efectuate în statul membru în care se termină expedierea
sau transportul bunului, cu condiţia ca bunurile, după
prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din
România de la care fuseseră expediate sau transportate
iniţial;
g) utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul
statului membru de destinaţie a bunului expediat sau
transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru
de destinaţie, de către persoana impozabilă stabilită în
România;
h) utilizarea temporară a bunului respectiv, pentru o
perioadă care nu depăşeşte 24 de luni, pe teritoriul unui alt
stat membru, în condiţiile în care importul aceluiaşi bun
dintr-un stat terţ, în vederea utilizării temporare, ar beneficia
de regimul vamal de admitere temporară cu scutire
integrală de drepturi de import.
(13) În cazul în care nu mai este îndeplinită una din
condiţiile prevăzute la alin. (12), expedierea sau transportul
bunului respectiv este considerat ca un transfer din
România în alt stat membru. În acest caz, transferul se
consideră efectuat în momentul în care condiţia nu mai este
îndeplinită.
(14) Prin ordin al ministrului finanţelor publice, se pot
introduce măsuri de simplificare cu privire la aplicarea
alin. (10) - (13).
Norme metodologice:
6. (1) În sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, preluarea de
bunuri produse de către o persoană impozabilă pentru a fi
folosite în cursul desfăşurării activităţii sale economice sau
pentru continuarea acesteia nu se consideră ca fiind o livrare
de bunuri, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 128 alin. (4)
lit. c) din Codul fiscal. Aceleaşi prevederi se aplică şi prestărilor
de servicii.
(2) Valorificarea produselor scoase din rezerva de mobilizare
constituie livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) din Codul
fiscal.
(3) În sensul art. 128 alin. (2) din Codul fiscal, persoana
impozabilă care acţionează în calitate de comisionar, primind
facturi pe numele său de la comitentul vânzător sau, după caz,
de la furnizor şi emiţând facturi pe numele său către comitentul
cumpărător ori, după caz, către client, se consideră că
acţionează în nume propriu, dar în contul comitentului.
Comisionarul este considerat din punctul de vedere al taxei
cumpărător şi revânzător al bunurilor, indiferent dacă acţionează
în contul vânzătorului sau al cumpărătorului, respectiv se
consideră că furnizorul ori, după caz, comitentul vânzător face
o livrare de bunuri către comisionar şi, la rândul său,
comisionarul face o altă livrare de bunuri către comitentul
cumpărător sau, după caz, către client. Dacă, potrivit
contractului, comisionarul acţionează în numele şi în contul
comitentului ca mandatar, dar primeşte şi/sau emite facturi pe
numele său, acest fapt îl transformă în cumpărător revânzător
din punctul de vedere al taxei.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică sub denumirea de structură
de comisionar în cazurile prevăzute la pct. 19 alin. (4).
(5) În sensul art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, casarea
activelor corporale fixe de natura bunurilor de capital prevăzute
la art. 149 din Codul fiscal nu constituie livrare de bunuri. Se
aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal pentru activele
corporale fixe de natura bunurilor de capital casate, dacă la
achiziţia
sau,
după
caz,
transformarea,
modernizarea,
fabricarea, construcţia acestora taxa a fost dedusă total ori
parţial şi dacă următoarele operaţiuni au intervenit în legătură
cu un bun de capital după data aderării: achiziţia sau, după caz,
fabricarea, construcţia, prima utilizare după modernizare ori
transformare.
(6) În cazul contractelor de leasing financiar având ca obiect
bunuri mobile corporale, care se reziliază, se consideră că
bunurile sunt lipsă din gestiunea locatorului/finanţatorului, în
sensul art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, la expirarea
termenului-limită prevăzut în contract pentru restituirea bunului
de către utilizator, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice
de la data rezilierii contractului. Baza de impozitare a livrării
către sine se determină potrivit prevederilor pct. 18 alin. (4). În
cazul în care locatorul/finanţatorul reintră în posesia bunurilor,
aceasta are dreptul să anuleze livrarea către sine efectuată
conform primei teze a prezentului alineat.
(7) Pierderile tehnologice stabilite potrivit legii sau, după caz,
stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum
nu intră sub incidenţa prevederilor art. 128 alin. (4) lit. d) din
Codul fiscal. Deducerea taxei pentru achiziţiile de bunuri utilizate
în activităţi economice care dau naştere la pierderi tehnologice
se realizează pe baza prevederilor generale ale art. 145 alin. (2)
sau, după caz, ale art. 147 din Codul fiscal. Pierderile care
depăşesc normele de consum sunt asimilate livrărilor de bunuri
conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal. Atunci când
norma de consum este stabilită de persoana impozabilă,
organul de inspecţie fiscală poate modifica coeficientul stabilit
în scopul aplicării art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, dacă
sunt indicii obiective că pierderea tehnologică a fost
supradimensionată.
(8) În sensul art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul
dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite
se consideră livrare de bunuri numai dacă debitorul executat silit
este o persoană impozabilă.
(9) Transferul de active prevăzut la art. 128 alin. (7) din Codul
fiscal este un transfer universal de bunuri şi/sau servicii, acestea
nemaifiind tratate individual, ci ca un tot unitar la persoana
impozabilă cedentă, indiferent dacă este un transfer total sau
parţial de active. Se consideră transfer parţial de active, în
sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal, transferul tuturor
activelor sau al unei părţi din activele investite într-o anumită
ramură a activităţii economice, dacă acestea constituie din punct
de vedere tehnic o structură independentă, capabilă să
efectueze activităţi economice separate, indiferent dacă este
realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni
precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei
societăţi. De asemenea, se consideră că transferul parţial are
loc şi în cazul în care bunurile imobile în care sunt situate
activele transferate de cedent nu sunt înstrăinate, ci realocate
altor ramuri ale activităţii aflate în uzul cedentului. Simplul
transfer al unor active nu garantează posibilitatea continuării
unei activităţi economice în orice situaţie. Pentru ca o operaţiune
să poată fi considerată transfer de active, în sensul art. 128
alin. (7) din Codul fiscal, primitorul activelor trebuie să
intenţioneze să desfăşoare activitatea economică sau partea din
activitatea economică care i-a fost transferată, şi nu să lichideze
imediat activitatea respectivă şi, după caz, să vândă eventualele
stocuri. Primitorul activelor are obligaţia să transmită cedentului
o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte
îndeplinirea acestei condiţii. Pentru calificarea unei activităţi ca
transfer de active nu este relevant dacă primitorul activelor este
autorizat pentru desfăşurarea activităţii care i-a fost transferată
sau dacă are în obiectul de activitate respectiva activitate. În
acest sens a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de
Justiţie în cazul C-497/01 - Zita Modes.
(10) Persoana impozabilă care este beneficiarul transferului
prevăzut la alin. (9) este considerată ca fiind succesorul
cedentului, indiferent dacă este înregistrată în scopuri de taxă
sau nu. Beneficiarul va prelua toate drepturile şi obligaţiile
cedentului, inclusiv cele privind livrările către sine prevăzute la
art. 128 alin. (4) din Codul fiscal, ajustările deducerii prevăzute
la art. 148 şi 149 din Codul fiscal. Dacă beneficiarul transferului
este o persoană impozabilă care nu este înregistrată în scopuri
de TVA conform art. 153 din Codul fiscal şi nu se va înregistra
în scopuri de TVA ca urmare a transferului, va trebui să
plătească la bugetul de stat suma rezultată ca urmare a
ajustărilor conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 din
Codul fiscal, după caz, şi să depună în acest sens declaraţia
prevăzută la art. 156 3 alin. (8) din Codul fiscal. Momentul de
referinţă pentru determinarea datei de la care începe ajustarea
taxei, în cazul bunurilor de capital, nu este data transferului, ci
data obţinerii bunului de către cedent, conform art. 149 sau 161
din Codul fiscal, după caz. Cedentul va trebui să transmită
cesionarului o copie de pe registrul bunurilor de capital, dacă
acestea sunt obţinute după data aderării. Aplicarea regimului de
taxare pentru transferul de active de către persoanele
impozabile nu va fi sancţionată de organele de inspecţie fiscală,
în sensul anulării dreptului de deducere a taxei la beneficiar,
dacă operaţiunile în cauză sunt taxabile prin efectul legii sau prin
opţiune, cu excepţia situaţiei în care se constată că tranzacţia a
fost taxată în scopuri fiscale.
(11) În sensul art. 128 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal:
a) prin cauze de forţă majoră se înţelege:
1. incendiu, dovedit prin documente de asigurare şi/sau alte
rapoarte oficiale;
2. război, război civil, acte de terorism;
3. orice alte evenimente pentru care se poate invoca forţa
majoră;
b) prin bunuri pierdute se înţelege bunurile dispărute în urma
unor calamităţi naturale, cum ar fi inundaţiile, alunecările de
teren, sau a unor cauze de forţă majoră;
c) prin bunuri furate se înţelege bunurile lipsă din gestiune,
neimputabile, pentru care persoana impozabilă poate prezenta
dovada constatării furtului de către organele de poliţie, care este
acceptată la despăgubire de societăţile de asigurări.
(12) În sensul art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, nu se
consideră livrare de bunuri cu plată bunurile de natura stocurilor
degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, dacă sunt
îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) bunurile nu sunt imputabile;
b) degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze
obiective dovedite cu documente. Sunt incluse în această
categorie şi produsele accizabile pentru care autoritatea
competentă a emis decizie de aprobare a distrugerii în cadrul
antrepozitului fiscal;
c) se face dovada că bunurile au fost distruse.
(13) Prevederile art. 148 şi 149 din Codul fiscal, referitoare la
ajustarea dreptului de deducere, nu se aplică în situaţiile în care,
conform art. 128 alin. (8) din Codul fiscal, nu se consideră că
are loc o livrare de bunuri cu plată.
(14) În sensul art. 128 alin. (8) lit. e) din Codul fiscal:
a) se cuprind în categoria bunurilor acordate în mod gratuit
în scopul stimulării vânzărilor bunurile care sunt produse de
persoana
impozabilă
în
vederea
vânzării
sau
sunt
comercializate în mod obişnuit de către persoana impozabilă,
acordate în mod gratuit clientului, numai în măsura în care sunt
bunuri de acelaşi fel ca şi cele care sunt sau au fost livrate
clientului. Atunci când bunurile acordate gratuit în vederea
stimulării vânzărilor nu sunt produse de persoana impozabilă
şi/sau nu sunt bunuri comercializate în mod obişnuit de
persoana impozabilă şi/sau nu sunt de acelaşi fel ca şi cele care
sunt sau au fost livrate clientului, acordarea gratuită a acestora
nu va fi considerată livrare de bunuri dacă:
1. se poate face dovada obiectivă a faptului că acestea pot
fi utilizate de către client în legătură cu bunurile/serviciile pe care
le-a achiziţionat de la respectiva persoană impozabilă; sau
2. bunurile/serviciile sunt furnizate către consumatorul final şi
valoarea bunurilor acordate gratuit este mai mică decât valoarea
bunurilor/serviciilor furnizate clientului;
b) bunurile acordate în scop de reclamă cuprind, fără a se
limita la acestea, bunurile oferite în mod gratuit ca mostre în
cadrul campaniilor promoţionale, pentru încercarea produselor,
pentru demonstraţii la punctele de vânzare;
c) bunurile acordate în mod gratuit pentru scopuri legate de
desfăşurarea activităţii economice a persoanei impozabile
cuprind bunurile oferite cu titlu gratuit, altele decât cele
prevăzute la lit. a) sau b), pentru care persoana impozabilă
poate face dovada că sunt strâns legate de desfăşurarea
activităţii sale economice. În această categorie se cuprind, fără
a se limita la acestea, bunurile pe care persoana impozabilă le
acordă gratuit angajaţilor săi şi care sunt legate de desfăşurarea
în condiţii optime a activităţii economice, cum sunt, de exemplu:
masa caldă pentru mineri, echipamentul de protecţie şi
uniformele de lucru, pentru contravaloarea care nu este
suportată de angajaţi, materiale igienico-sanitare în vederea
prevenirii îmbolnăvirilor. Nu se încadrează în această categorie
orice gratuităţi acordate propriilor angajaţi sau altor persoane,
dacă nu există nicio legătură cu desfăşurarea în condiţii optime
a activităţii economice, cum sunt: cotele gratuite de energie
electrică acordate persoanelor pensionate din sectorul energiei
electrice, abonamentele de transport acordate gratuit pentru
diverse categorii de persoane şi altele de aceeaşi natură.
(15) În sensul art. 128 alin. (8) lit. f) din Codul fiscal:
a) bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol
nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală a
bunurilor acordate gratuit în cursul unui an calendaristic este
sub plafonul în care aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul
impozitului pe profit, astfel cum este stabilit la titlul II din Codul
fiscal.
Aceleaşi
prevederi
se
aplică
şi
în
cazul
microîntreprinderilor sau al persoanelor impozabile care nu
trebuie să depună situaţii financiare anuale conform prevederilor
legale;
b) bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de
sponsorizare sau mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri
dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se
încadrează în limita a 3 din cifra de afaceri determinată potrivit
art. 152 alin. (2) din Codul fiscal.
(16) Încadrarea în plafoanele prevăzute la alin. (15) se
determină pe baza datelor raportate prin situaţiile financiare
anuale. În cazul persoanelor impozabile care nu sunt obligate
să depună situaţii financiare anuale conform prevederilor legale,
încadrarea în plafoanele prevăzute la alin. (15) se determină pe
baza datelor raportate prin declaraţiile privind veniturile realizate.
Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste plafoane
sponsorizările, acţiunile de mecenat sau alte acţiuni prevăzute
prin legi, acordate în numerar, precum şi bunurile pentru care
taxa nu a fost dedusă. Depăşirea plafoanelor constituie livrare
de bunuri cu plată şi se colectează taxa, dacă s-a exercitat
dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiilor care depăşesc
plafoanele. Taxa colectată aferentă depăşirii se calculează şi se
include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care
persoana impozabilă a depus sau trebuie să depună situaţiile
financiare anuale sau, după caz, declaraţiile privind veniturile
realizate, respectiv în anul următor celui în care au fost efectuate
cheltuielile.
(17) În sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, transferul
este o operaţiune asimilată unei livrări intracomunitare cu plată
de bunuri, fiind obligatoriu să fie respectate toate condiţiile şi
regulile aferente livrărilor intracomunitare, inclusiv cele
referitoare la scutirea de taxă. Caracteristic acestei operaţiuni
este faptul că în momentul expedierii bunurilor dintr-un stat
membru în alt stat membru, acestea nu fac obiectul unei livrări
în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal şi, pe cale de
consecinţă, aceeaşi persoană impozabilă care declară transferul
în statul membru unde începe transportul bunurilor va declara şi
achiziţia intracomunitară asimilată în statul membru în care
aceasta are loc. Exemple de transferuri: transportul în alt stat
membru de bunuri importate în România, efectuat de persoana
care a realizat importul, în lipsa unei tranzacţii în momentul
expedierii, transportul/expedierea de bunuri mobile corporale din
România în alt stat membru în vederea constituirii unui stoc care
urmează a fi vândut în respectivul stat membru, transportul de
bunuri în alt stat membru în vederea încorporării într-un bun
imobil în respectivul stat membru de către persoana impozabilă,
precum şi alte operaţiuni care iniţial au constituit nontransferuri,
dar ulterior au devenit transferuri.
(18) Nontransferul cuprinde şi expedierea sau transportul de
produse accizabile din România în alt stat membru, de către
persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, în
vederea efectuării unei vânzări la distanţă către persoane
neimpozabile din acel stat membru, altele decât persoanele
juridice neimpozabile.
(19) Furnizarea de programe informatice software standard
pe dischetă sau pe un alt purtător de date, însoţită de licenţă
obişnuită care interzice copierea şi distribuirea acestora şi care
permite doar instalarea lor pe un anumit număr de staţii de lucru,
care este egal cu numărul de dischete sau de alte suporturi
purtătoare de date furnizate, constituie livrare de bunuri conform
art. 128 din Codul fiscal. Programele informatice software
standard reprezintă orice software produs ca un bun de folosinţă
generală care conţine date preînregistrate, este comercializat
ca atare şi, după instalare şi eventual o perioadă scurtă de
training, poate fi utilizat în mod independent de către clienţi în
formatul standard pentru aceleaşi aplicaţii şi funcţii.
(20) Procesarea fotografiilor digitale constituie livrare de
bunuri conform art. 128 din Codul fiscal, atunci când fotografiile
tipărite sunt predate clientului."
3. Punctul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Prestarea de servicii
Art. 129. - (1) Se consideră prestare de servicii orice
operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum
este definită la art. 128.
(2) Atunci când o persoană impozabilă care acţionează
în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o
prestare de servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea
însăşi serviciile respective.
(3) Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:
a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei
bunurilor în cadrul unui contract de leasing;
b) cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă
acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum
sunt: transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor,
brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi
similare;
c) angajamentul de a nu desfăşura o activitate
economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a
tolera o acţiune ori o situaţie;
d) prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin
emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit
legii;
e) servicii de intermediere efectuate de persoane care
acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci
când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de
servicii.
(4) Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată
următoarele:
a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite
în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile în
folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru
a fi puse la dispoziţie în vederea utilizării în mod gratuit altor
persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii
sale economice, dacă taxa pentru bunurile respective a fost
dedusă total sau parţial;
b) serviciile prestate în mod gratuit de către o persoană
impozabilă pentru uzul propriu sau al personalului acesteia
ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât
desfăşurarea activităţii sale economice.
(5) Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată în
sensul alin. (4), fără a se limita la acestea, operaţiuni
precum:
a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite
în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile sau
prestarea de servicii în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de
sponsorizare, mecenat sau protocol, în condiţiile stabilite
prin norme;
b) serviciile care fac parte din activitatea economică a
persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de
reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor;
c) serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei
de garanţie de către persoana care a efectuat iniţial livrarea
de bunuri sau prestarea de servicii.
(6) Abrogat.
(7) Prevederile art. 128 alin. (5) şi (7) se aplică în mod
corespunzător şi prestărilor de servicii.
Norme metodologice:
7. (1) În sensul art. 129 alin. (1) din Codul fiscal, atunci când
nu există un contract de comision sau intermediere între părţi şi
nu se refacturează cheltuielile conform pct. 19 alin. (4), dar
pentru aceeaşi prestare de servicii intervin mai multe persoane
impozabile care acţionează în nume propriu, prin tranzacţii
succesive, se consideră că fiecare persoană a primit şi a prestat
în nume propriu serviciul respectiv. Fiecare tranzacţie se
consideră o prestare separată şi se impozitează distinct, chiar
dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul
final.
(2) Normele metodologice prevăzute la pct. 6 alin. (3) şi (4)
se aplică în mod corespunzător şi pentru prestările de servicii
prevăzute la art. 129 alin. (2) din Codul fiscal.
(3) Transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract
de leasing este considerată prestare de servicii conform art. 129
alin. (3) lit. a) din Codul fiscal. La sfârşitul perioadei de leasing,
dacă locatorul/finanţatorul transferă locatarului/utilizatorului
dreptul de proprietate asupra bunului, la solicitarea acestuia,
operaţiunea reprezintă o livrare de bunuri pentru valoarea la
care se face transferul. Se consideră a fi sfârşitul perioadei de
leasing
şi
data
la
care
locatorul/finanţatorul
transferă
locatarului/utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului
înainte de sfârşitul perioadei de leasing, situaţie în care valoarea
de transfer va cuprinde şi suma ratelor care nu au mai ajuns la
scadenţă, inclusiv toate cheltuielile accesorii facturate odată cu
rata de leasing. Dacă transferul dreptului de proprietate asupra
bunului către locatar/utilizator se realizează înainte de derularea
a 12 luni consecutive de la data începerii contractului de leasing,
se consideră că nu a mai avut loc o operaţiune de leasing, ci o
livrare de bunuri la data la care bunul a fost pus la dispoziţia
locatarului/utilizatorului. Dacă în cursul derulării unui contract de
leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul
locatorului/finanţatorului sau o cesiune a contractului de leasing
financiar prin care se schimbă locatorul/finanţatorul, operaţiunea
nu constituie livrare de bunuri, considerându-se că persoana
care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului.
Operaţiunea este considerată în continuare prestare de servicii,
persoana care preia contractul de leasing având aceleaşi
obligaţii ca şi cedentul în ceea ce priveşte taxa.
(4) Este considerată prestare de servicii, conform art. 129
alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, intermedierea efectuată de o
persoană care acţionează în numele şi în contul altei persoane
atunci când intervine într-o livrare de bunuri sau o prestare de
servicii. În sensul prezentelor norme, intermediarul care
acţionează în numele şi în contul altei persoane este persoana
care acţionează în calitate de mandatar potrivit Codului
comercial. În cazul în care mandatarul intermediază livrări de
bunuri sau prestări de servicii, furnizorul/prestatorul efectuează
livrarea de bunuri/prestarea de servicii către beneficiar, pentru
care emite factura direct pe numele beneficiarului, iar
mandatarul efectuează o prestare de servicii, pentru care
întocmeşte factura de comision care reprezintă contravaloarea
serviciului de intermediere prestat către mandant, respectiv
către beneficiar sau, după caz, către furnizor/prestator.
(5) Emiterea de către mandatar a unei facturi în numele său
către cumpărător, pentru livrarea de bunuri intermediată, este
suficientă pentru a-l transforma în cumpărător revânzător din
punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum este
prevăzut la pct. 6 alin. (3). De asemenea, mandatarul devine din
punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată un cumpărător
revânzător, dacă primeşte de la vânzător o factură întocmită pe
numele său.
(6) Prevederile alin. (5) sunt aplicabile şi în cazul în care
mandatarul intermediază o prestare de servicii.
(7) Prevederile pct. 6 alin. (14)-(16) se aplică corespunzător
şi pentru operaţiunile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. a) şi b)
din Codul fiscal.
(8) În sensul art. 129 alin. (5) din Codul fiscal, utilizarea
bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activităţii
economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau
serviciile prestate în mod gratuit de către persoana impozabilă
pentru uzul propriu sunt asimilate unei prestări de servicii cu
plată numai în situaţia în care sunt destinate pentru alte scopuri
decât desfăşurarea activităţii sale economice. De exemplu, o
societate comercială care produce frigidere pe care le pune la
dispoziţia grădiniţei de copii organizate în cadrul
societăţii
comerciale se consideră că utilizează în folosul propriu bunurile
respective, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale
economice.
(9) Prevederile pct. 6 alin. (9) şi (10) se vor aplica
corespunzător şi pentru prevederile art. 129 alin. (7) din Codul
fiscal.
(10) Transferul cu plată al unui sportiv de la un club sportiv
la un alt club sportiv este considerat o prestare de servicii cu
plată în sensul art. 129 din Codul fiscal. Sumele plătite drept
compensaţie pentru încetarea contractului sau drept penalităţi
pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de părţile
contractante nu sunt considerate prestări de servicii efectuate
cu plată.
(11) În sensul art. 129 din Codul fiscal, sunt considerate
prestări de servicii următoarele:
a) furnizarea de programe informatice software standard prin
internet sau prin orice altă reţea electronică şi care este în
principal automatizată, necesitând intervenţie umană minimă,
fiind un serviciu furnizat pe cale electronică, conform art. 125 1
alin. (1) pct. 26 din Codul fiscal;
b) furnizarea de licenţe în cadrul unui contract de licenţă
privind programele informatice software, care permite clientului
instalarea programului software pe diverse staţii de lucru,
împreună cu furnizarea de programe software standard pe
dischetă sau pe un alt purtător de date, conform art. 129 alin. (3)
lit. b) din Codul fiscal.
c)
furnizarea
de
programe
informatice
software
personalizate, chiar şi în cazul în care programul software este
furnizat pe dischetă sau pe un alt purtător de date. Programul
software personalizat reprezintă orice program software creat
sau adaptat nevoilor specifice ale clienţilor, conform cerinţelor
exprimate de aceştia."
4. Punctele 10 şi 11 se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
,,Codul fiscal:
Locul livrării de bunuri
Art. 132. - (1) Se consideră a fi locul livrării de bunuri:
a) locul unde se găsesc bunurile în momentul când
începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care
sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător
sau de un terţ. Dacă locul livrării, stabilit conform prezentei
prevederi, se situează în afara teritoriului comunitar, locul
livrării realizate de către importator şi locul oricărei livrări
ulterioare se consideră în statul membru de import al
bunurilor, iar bunurile se consideră a fi transportate sau
expediate din statul membru de import;
b) locul unde se efectuează instalarea sau montajul, de
către furnizor sau de către altă persoană în numele
furnizorului, în cazul bunurilor care fac obiectul unei
instalări sau unui montaj;
c) locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse
la dispoziţia cumpărătorului, în cazul bunurilor care nu sunt
expediate sau transportate;
d) locul de plecare a transportului de pasageri, în cazul
în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui
vapor, avion sau tren, pentru partea din transportul de
pasageri efectuată în interiorul Comunităţii, dacă:
1. partea transportului de pasageri efectuată în interiorul
Comunităţii reprezintă partea transportului, efectuată fără
nicio oprire în afara Comunităţii, între locul de plecare şi
locul de sosire ale transportului de pasageri;
2. locul de plecare a transportului de pasageri reprezintă
primul punct de îmbarcare a pasagerilor în interiorul
Comunităţii, eventual după o oprire în afara Comunităţii;
3. locul de sosire a transportului de pasageri reprezintă
ultimul
punct
de
debarcare
prevăzut
în
interiorul
Comunităţii pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul
Comunităţii, eventual înainte de o oprire în afara
Comunităţii;
e) în cazul livrării de gaz prin intermediul unui sistem de
gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice
reţea conectată la un astfel de sistem, al livrării de energie
electrică ori al livrării de energie termică sau agent frigorific
prin intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire către un
comerciant persoană impozabilă, locul livrării se consideră
a fi locul în care acel comerciant persoană impozabilă îşi
are sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru care
se livrează bunurile ori, în absenţa unui astfel de sediu,
locul în care acesta are domiciliul stabil sau reşedinţa sa
obişnuită. Comerciantul persoană impozabilă reprezintă
persoana impozabilă a cărei activitate principală, în ceea ce
priveşte cumpărările de gaz, de energie electrică şi de
energie termică sau agent frigorific, o reprezintă revânzarea
de astfel de produse şi al cărei consum propriu de astfel de
produse este neglijabil;
f) în cazul livrării de gaz printr-un sistem de gaze
naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea
conectată la un astfel de sistem, al livrării de energie
electrică ori al livrării de energie termică sau agent frigorific
prin intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire, în
situaţia în care unei astfel de livrări nu i se aplică lit. e), locul
livrării reprezintă locul în care cumpărătorul utilizează şi
consumă efectiv bunurile. Atunci când cumpărătorul nu
consumă efectiv gazul, energia electrică, energia termică
sau agentul frigorific ori le consumă doar parţial, se
consideră că bunurile în cauză neconsumate au fost
utilizate şi consumate în locul în care cumpărătorul îşi are
sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru care se
livrează bunurile. În absenţa unui astfel de sediu, se
consideră că acesta a utilizat şi a consumat bunurile în
locul în care îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), în cazul
unei vânzări la distanţă care se efectuează dintr-un stat
membru spre România, locul livrării se consideră în
România dacă livrarea este efectuată către un cumpărător
persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă,
care beneficiază de derogarea de la art. 126 alin. (4), sau
către orice altă persoană neimpozabilă şi dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) valoarea totală a vânzărilor la distanţă al căror
transport sau expediere în România se realizează de către
un furnizor, în anul calendaristic în care are loc o anumită
vânzare la distanţă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la
distanţă, sau în anul calendaristic precedent, depăşeşte
plafonul pentru vânzări la distanţă de 35.000 euro, al cărui
echivalent în lei se stabileşte prin norme; sau
b) furnizorul a optat în statul membru din care se
transportă bunurile pentru considerarea vânzărilor sale la
distanţă, care presupun transportul bunurilor din acel stat
membru în România ca având loc în România.
(3) Locul livrării este întotdeauna în România, în cazul
vânzărilor la distanţă de produse accizabile, efectuate
dintr-un stat membru către persoane neimpozabile din
România, altele decât persoanele juridice neimpozabile,
fără să se aplice plafonul prevăzut la alin. (2) lit. a).
(4) Derogarea prevăzută la alin. (2) nu se aplică
vânzărilor la distanţă efectuate din alt stat membru în
România:
a) de mijloace de transport noi;
b) de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau în
numele acestuia;
c) de bunuri taxate în statul membru de plecare, conform
regimului special prevăzut la art. 313, 326 sau 333 din
Directiva 112, privind bunurile second-hand, operele de
artă, obiectele de colecţie şi antichităţile, astfel cum sunt
definite la art. 152 2 alin. (1);
d) de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe
teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un
astfel de sistem, de energie electrică, de energie termică
sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire ori
de răcire;
e) de produse accizabile, livrate către persoane
impozabile şi persoane juridice neimpozabile.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), locul
livrării pentru vânzările la distanţă efectuate din România
către alt stat membru se consideră în acest alt stat membru,
în cazul în care livrarea este efectuată către o persoană care
nu îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri
de TVA, atribuit de statul membru în care se încheie
transportul
sau
expedierea,
dacă
sunt
îndeplinite
următoarele condiţii:
a) valoarea totală a vânzărilor la distanţă, efectuate de
furnizor şi care presupun transportul sau expedierea
bunurilor din România către un anumit stat membru, în anul
calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distanţă,
inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanţă, sau în anul
calendaristic precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări
la distanţă, stabilit conform legislaţiei privind taxa pe
valoarea adăugată din statul membru respectiv, astfel de
vânzări având locul livrării în statul respectiv; sau
b) furnizorul a optat în România pentru considerarea
tuturor
vânzărilor
sale
la
distanţă,
care
presupun
transportul bunurilor din România într-un anumit stat
membru, ca având loc în respectivul stat membru. Opţiunea
se exercită în condiţiile stabilite prin norme şi se aplică
tuturor vânzărilor la distanţă, efectuate către respectivul
stat membru, în anul calendaristic în care se exercită
opţiunea şi în următorii doi ani calendaristici.
(6) În cazul vânzărilor la distanţă de produse accizabile
efectuate din România către persoane neimpozabile din alt
stat membru, altele decât persoanele juridice neimpozabile,
locul livrării este întotdeauna în celălalt stat membru.
(7) Derogarea prevăzută la alin. (5) nu se aplică
vânzărilor la distanţă efectuate din România către un alt stat
membru:
a) de mijloace de transport noi;
b) de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau de
altă persoană în numele acestuia;
c) de bunuri taxate în România, conform regimului
special pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte
de colecţie şi antichităţi, prevăzut la art. 152 2 ;
d) de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe
teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un
astfel de sistem, de energie electrică, de energie termică
sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire ori
de răcire;
e) de produse accizabile, livrate către persoane juridice
neimpozabile şi persoane impozabile.
(8) În aplicarea alin. (2)-(7), atunci când o vânzare la
distanţă presupune expedierea sau transportul bunurilor
vândute dintr-un teritoriu terţ şi importul de către furnizor
într-un stat membru, altul decât statul membru în care se
expediază sau se transportă în vederea livrării acestora
către client, se va considera că bunurile au fost expediate
sau transportate din statul membru în care se efectuează
importul.
Norme metodologice:
10. (1) În sensul art. 132 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal,
bunurile sunt considerate a fi transportate de furnizor, de
cumpărător sau de un terţ care acţionează în numele şi în contul
unuia dintre aceştia, dacă transportul este în sarcina furnizorului
sau a cumpărătorului. Terţa persoană care realizează
transportul în numele şi în contul furnizorului sau al
cumpărătorului este transportatorul sau orice altă persoană care
intervine în numele şi în contul furnizorului ori al cumpărătorului
în realizarea serviciului de transport.
(2) Prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal nu se
aplică în situaţia în care cumpărătorul a optat pentru calitatea
de importator al bunurilor conform prevederilor pct. 59 alin. (1)
lit. b).
(3) Conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, locul
livrării este locul unde bunurile sunt puse la dispoziţia
cumpărătorului, în cazul în care bunurile nu sunt transportate
sau expediate. În categoria bunurilor care nu sunt transportate
sau expediate se cuprind bunurile imobile, precum şi orice alte
bunuri mobile corporale care, deşi sunt livrate, între vânzător şi
cumpărător nu există relaţie de transport. Exemplu: o persoană
impozabilă A stabilită în România livrează bunuri unei alte
persoane impozabile B stabilite în alt stat membru sau în
România. Bunurile sunt transportate direct la C, o altă persoană,
care cumpără bunurile de la B. În primul caz persoana obligată
să realizeze transportul este A sau B. Pe relaţia A-B se
consideră o livrare cu transport, iar pe relaţia B-C se consideră
o livrare fără transport. În al doilea caz, dacă persoana obligată
să realizeze transportul este C, pe relaţia A-B se consideră o
livrare fără transport, locul livrării fiind locul unde bunurile sunt
puse la dispoziţia lui B, iar în relaţia B-C se consideră o livrare
cu transport, locul livrării fiind locul unde începe transportul,
respectiv în statul membru al furnizorului A, unde se află bunurile
atunci când începe transportul.
11. (1) În sensul art. 132 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal,
echivalentul în lei al plafonului de 35.000 de euro pentru
vânzările la distanţă se stabileşte pe baza cursului valutar de
schimb comunicat de Banca Naţională a României la data
aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face prin
majorare, când cifra sutelor este egală cu sau mai mare decât
5, şi prin reducere, când cifra sutelor este mai mică decât 5, prin
urmare plafonul este de 118.000 lei.
(2) În cazul în care vânzările la distanţă efectuate de un
furnizor dintr-un anumit stat membru în România depăşesc
plafonul prevăzut la alin. (1), se consideră că toate vânzările la
distanţă efectuate de furnizor din acel stat membru în România
au loc în România pe perioada rămasă din anul calendaristic în
care s-a depăşit plafonul şi pentru anul calendaristic următor.
Persoana obligată la plata taxei este furnizorul din alt stat
membru, potrivit art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care trebuie
să se înregistreze în România în scopuri de TVA, conform
art. 153 din Codul fiscal, la depăşirea plafonului calculat conform
alin. (4) şi (5). Înregistrarea rămâne valabilă până la data de
31 decembrie a anului calendaristic următor celui în care
furnizorul a depăşit plafonul pentru vânzări la distanţă în
România, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (3).
(3) În cazul în care plafonul prevăzut la alin. (1) este depăşit
şi în anul calendaristic următor, se aplică prevederile alin. (2)
referitoare la locul acestor vânzări.
(4) La calculul plafonului prevăzut la alin. (1) se iau în
considerare:
a) valoarea tuturor vânzărilor la distanţă efectuate de un
furnizor dintr-un anumit stat membru în România, inclusiv
valoarea vânzărilor de bunuri care au fost livrate dintr-un teritoriu
terţ şi care sunt considerate că au fost livrate în România din
statul membru de import, în conformitate cu prevederile art. 132
alin. (8) din Codul fiscal;
b) valoarea vânzării la distanţă ce conduce la depăşirea
plafonului.
(5) La calculul plafonului prevăzut la alin. (1) nu se iau în
considerare:
a) valoarea vânzărilor la distanţă de bunuri accizabile;
b) valoarea oricărei livrări intracomunitare de mijloace de
transport noi;
c) valoarea oricărei livrări de bunuri cu instalare sau montare,
efectuată în România de către furnizor sau de altă persoană în
numele acestuia, conform art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d) valoarea oricărei livrări efectuate de furnizor în statul
membru de plecare în cadrul tranzacţiei supuse regimului
special al marjei profitului pentru bunuri second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, prevăzute la art. 152 2 din
Codul fiscal;
e) valoarea oricărei livrări de gaz printr-un sistem de gaze
naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea
conectată la un astfel de sistem, de energie electrică, de energie
termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire
ori de răcire, conform art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul fiscal.
(6) Furnizorul unei vânzări la distanţă în România poate opta
în statul membru în care este stabilit să schimbe locul livrării în
România pentru toate vânzările sale la distanţă din acel stat
membru în România. Opţiunea se comunică şi organelor fiscale
competente din România printr-o scrisoare recomandată în care
furnizorul va specifica data de la care intenţionează să aplice
opţiunea. Persoana obligată la plata taxei este furnizorul din alt
stat membru, potrivit art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care
trebuie să se înregistreze în România în scopuri de TVA,
conform art. 153 din Codul fiscal, înainte de prima livrare care va
fi realizată ulterior exprimării opţiunii. Înregistrarea ca urmare a
opţiunii rămâne valabilă până la data de 31 decembrie a celui
de-al doilea an calendaristic următor celui în care furnizorul şi-a
exercitat opţiunea, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (7).
(7) Dacă plafonul prevăzut la alin. (1) este depăşit în cel de-al
doilea an calendaristic consecutiv prevăzut la alin. (6), se aplică
prevederile alin. (2)-(5) în privinţa locului pentru vânzările la
distanţă în România.
(8) Vânzarea la distanţă are loc într-un stat membru, altul
decât România, conform art. 132 alin. (5) din Codul fiscal, dacă
valoarea totală a vânzărilor la distanţă efectuate de furnizorul
din România depăşeşte plafonul vânzărilor la distanţă stabilit de
statul membru de destinaţie, care poate să difere de cel stabilit
la alin. (1), valabil pentru România, sau în cazul în care
furnizorul şi-a exercitat opţiunea prevăzută la alin. (6). Plafonul
pentru vânzări la distanţă se calculează pe fiecare an
calendaristic. În sensul art. 132 alin. (5) din Codul fiscal,
persoanele din alt stat membru care nu comunică furnizorului
din România un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA
sunt persoanele care beneficiază în statul lor membru de
derogarea prevăzută la art. 3 alin. (2) din Directiva 112, al cărei
echivalent în Codul fiscal este art. 126 alin. (4).
(9) În cazul în care furnizorul depăşeşte plafonul pentru
vânzări la distanţă stabilit de statul membru de destinaţie, se
consideră că toate vânzările la distanţă efectuate de furnizorul
din România în statul membru de destinaţie au loc în acel stat
membru pentru perioada rămasă din anul calendaristic în care
s-a depăşit plafonul şi pentru anul calendaristic următor. Dacă
se depăşeşte plafonul şi în anul următor, se aplică aceleaşi
reguli referitoare la locul acestor vânzări. Furnizorii trebuie să
comunice printr-o scrisoare recomandată transmisă către
organul fiscal competent din România, în termen de 30 de zile
de la data înregistrării în alt stat membru, pentru vânzări la
distanţă ca urmare a depăşirii plafonului pentru vânzări la
distanţă din alt stat membru, locul acestor livrări nemaifiind în
România, ci în statul membru în care s-a depăşit plafonul.
(10) La calculul plafonului pentru vânzări la distanţă realizate
de furnizori din România în alt stat membru se iau în
considerare:
a) valoarea tuturor vânzărilor la distanţă efectuate de un
furnizor din România către un anumit stat membru, inclusiv
valoarea vânzărilor de bunuri expediate dintr-un teritoriu terţ şi
importate în România, care se consideră că au fost expediate
din România, în condiţiile art. 132 alin. (8) din Codul fiscal;
b) valoarea vânzării care conduce la depăşirea plafonului în
celălalt stat membru.
(11) La calculul plafonului pentru vânzări la distanţă realizate
de furnizori din România în alt stat membru nu se iau în
considerare:
a) valoarea vânzărilor la distanţă de bunuri accizabile;
b) valoarea oricărei livrări intracomunitare de mijloace de
transport noi;
c) valoarea livrărilor de bunuri cu instalare, efectuate în alt
stat membru de către furnizor sau de altă persoană în numele
acestuia;
d) valoarea oricărei livrări efectuate de un furnizor din
România în cadrul unei tranzacţii supuse regimului special al
marjei profitului pentru bunuri second-hand, opere de artă,
obiecte de colecţie şi antichităţi, conform art. 152 2 din Codul
fiscal;
e) valoarea oricărei livrări de gaz printr-un sistem de gaze
naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea
conectată la un astfel de sistem, de energie electrică, de energie
termică sau agent frigorific, prin intermediul reţelelor de încălzire
ori de răcire.
(12) Furnizorul poate opta să schimbe locul livrării într-un alt
stat membru pentru toate vânzările sale la distanţă efectuate din
România către acel stat membru. Opţiunea se comunică printr-o
scrisoare recomandată transmisă către organul fiscal competent
din România şi se exercită de la data trimiterii scrisorii
recomandate, rămânând valabilă până la data de 31 decembrie
a celui de-al doilea an calendaristic următor celui în care
furnizorul şi-a exercitat opţiunea, cu excepţia situaţiei prevăzute
la alin. (13).
(13) Dacă plafonul pentru vânzări la distanţă realizate de
furnizori din România în alt stat membru este depăşit şi în cel
de-al doilea an calendaristic consecutiv prevăzut la alin. (12),
se aplică prevederile alin. (9)-(11) pentru locul vânzărilor la
distanţă în celălalt stat membru."
5. Punctele 13-15 1 se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
,,Codul fiscal:
Locul prestării de servicii
Art. 133. - (1) În vederea aplicării regulilor referitoare la
locul de prestare a serviciilor:
a) o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi
sau operaţiuni care nu sunt considerate impozabile în
conformitate cu art. 126 alin. (1)-(4) este considerată
persoană impozabilă pentru toate serviciile care i-au fost
prestate;
b)
o
persoană
juridică
neimpozabilă
care
este
înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană
impozabilă.
(2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană
impozabilă care acţionează ca atare este locul unde
respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit
sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt
furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în
alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii
sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul
unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte
serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul
de prestare a serviciilor este locul unde persoana
impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul
stabil sau reşedinţa obişnuită.
(3) Locul de prestare a serviciilor către o persoană
neimpozabilă este locul unde prestatorul îşi are stabilit
sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt
prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat în alt loc
decât locul în care persoana impozabilă şi-a stabilit sediul
activităţii economice, locul de prestare a serviciilor este
locul unde se află respectivul sediu fix. În absenţa unui
astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor
este locul unde prestatorul îşi are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3), pentru
următoarele prestări de servicii, locul prestării este
considerat a fi:
a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru
prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile
imobile, inclusiv serviciile prestate de experţi şi agenţi
imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu
funcţie similară, precum tabere de vacanţă sau locuri
amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de
utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire şi
coordonare a lucrărilor de construcţii, precum serviciile
prestate de arhitecţi şi de societăţile care asigură
supravegherea pe şantier;
b) locul unde se efectuează transportul, în funcţie de
distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport de
călători;
c) abrogată;
d) locul prestării efective, pentru serviciile de restaurant
şi catering, cu excepţia celor prestate efectiv la bordul
navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei
părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuate în
cadrul Comunităţii;
e) locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la
dispoziţia clientului, în cazul închirierii pe termen scurt a
unui mijloc de transport. Prin termen scurt se înţelege
posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe
o
perioadă
de
maximum
30
de
zile
şi,
în
cazul
ambarcaţiunilor maritime, pe o perioadă de maximum 90 de
zile;
f) locul de plecare a transportului de călători, pentru
serviciile de restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul
navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părţi
a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în
Comunitate. Parte a unei operaţiuni de transport de călători
efectuată în Comunitate înseamnă acea parte a operaţiunii
efectuate, fără escală în afara Comunităţii, între punctul de
plecare şi punctul de sosire a transportului de călători.
Punctul de plecare a unui transport de călători înseamnă
primul punct stabilit pentru îmbarcarea călătorilor în
interiorul Comunităţii, dacă este cazul, după o oprire în
afara Comunităţii. Punctul de sosire a unui transport de
călători înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea
în interiorul Comunităţii a călătorilor care s-au îmbarcat în
Comunitate, dacă este cazul înaintea unei opriri în afara
Comunităţii. În cazul unei călătorii dus-întors, traseul de
retur este considerat o operaţiune de transport separată.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), locul
următoarelor servicii este considerat a fi:
a) locul în care este efectuată operaţiunea principală în
conformitate cu prevederile prezentului titlu, în cazul
serviciilor prestate de un intermediar care acţionează în
numele şi în contul altei persoane şi beneficiarul este o
persoană neimpozabilă;
b) locul unde are loc transportul, proporţional cu
distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport de
bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri,
către persoane neimpozabile;
c) locul de plecare a unui transport intracomunitar de
bunuri, pentru serviciile de transport intracomunitar de
bunuri prestate către persoane neimpozabile. Prin transport
intracomunitar de bunuri se înţelege orice transport de
bunuri ale cărui loc de plecare şi loc de sosire sunt situate
pe teritoriile a două state membre diferite. Loc de plecare
înseamnă locul unde începe efectiv transportul de bunuri,
indiferent de distanţele parcurse pentru a ajunge la locul
unde se găsesc bunurile, iar loc de sosire înseamnă locul
unde se încheie efectiv transportul de bunuri;
d) locul în care se prestează efectiv serviciile către
persoane neimpozabile, în cazul următoarelor:
1. servicii constând în activităţi accesorii transportului,
precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii
similare acestora;
2. servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile
corporale;
3. evaluări ale bunurilor mobile corporale;
e) locul unde beneficiarul este stabilit sau îşi are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, dacă respectivul
beneficiar este o persoană neimpozabilă care este stabilită
sau îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara
Comunităţii, în cazul următoarelor servicii:
1. închirierea bunurilor mobile corporale, cu excepţia
tuturor mijloacelor de transport;
2. operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea
bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor
de transport;
3. transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor,
brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi
similare;
4. serviciile de publicitate;
5. serviciile
consultanţilor,
inginerilor,
juriştilor
şi
avocaţilor, contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor
de studii şi alte servicii similare, precum şi prelucrarea de
date şi furnizarea de informaţii;
6. operaţiunile
de
natură
financiar-bancară
şi
de
asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepţia închirierii de
seifuri;
7. punerea la dispoziţie de personal;
8. acordarea accesului la un sistem de gaze naturale
situat pe teritoriul Comunităţii sau la o reţea conectată la
un astfel de sistem, la reţeaua de energie electrică ori la
reţelele de încălzire sau de răcire, transportul şi distribuţia
prin intermediul acestor sisteme ori reţele, precum şi alte
prestări de servicii legate direct de acestea;
9. serviciile de telecomunicaţii. Sunt considerate servicii
de telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea,
emiterea şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi
sunete sau informaţii de orice natură, prin cablu, radio,
mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv
cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de
transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de telecomunicaţii
cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua
mondială de informaţii. În cazul în care serviciile de
telecomunicaţii sunt prestate de către o persoană care îşi
are stabilit sediul activităţii economice în afara Comunităţii
sau care are un sediu fix în afara Comunităţii de la care
serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui sediu al
activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul
stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o
persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul
stabil sau reşedinţa obişnuită în Comunitate, se consideră
că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost
efectiv utilizate în România;
10. serviciile de radiodifuziune şi televiziune. În cazul în
care serviciile de radiodifuziune şi de televiziune sunt
prestate de către o persoană care îşi are stabilit sediul
activităţii sale economice în afara Comunităţii sau care are
un sediu fix în afara Comunităţii de la care serviciile sunt
prestate sau care, în absenţa unui sediu al activităţii
economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană
neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită în Comunitate, se consideră că locul
prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv
utilizate în România;
11. serviciile furnizate pe cale electronică. În cazul
serviciilor furnizate pe cale electronică, prestate de o
persoană care îşi are sediul activităţii economice în afara
Comunităţii sau care deţine un sediu fix în afara Comunităţii
de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui
sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are
domiciliul
stabil
sau
reşedinţa
obişnuită
în
afara
Comunităţii, către o persoană neimpozabilă care este
stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în
România, se consideră că locul prestării este în România;
12. obligaţia de a se abţine de la realizarea sau
exercitarea, total sau parţial, a unei activităţi economice sau
a unui drept prevăzut la prezenta literă;
f) locul în care activităţile se desfăşoară efectiv, în cazul
serviciilor principale şi auxiliare legate de activităţi
culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de
divertisment sau de activităţi similare, cum ar fi târgurile şi
expoziţiile, inclusiv în cazul serviciilor prestate de
organizatorii acestor activităţi, prestate către persoane
neimpozabile.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), pentru
serviciile de închiriere de mijloace de transport, altele decât
cele de închiriere pe termen scurt, şi pentru serviciile de
leasing de mijloace de transport, se consideră că locul
prestării este:
a) în România, când aceste servicii sunt prestate de o
persoană
impozabilă
care
îşi
are
sediul
activităţii
economice sau care are un sediu fix în afara Comunităţii,
de la care serviciile sunt prestate, către un beneficiar
persoană neimpozabilă care este stabilit sau îşi are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în România, dacă
utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în
România;
b) în afara Comunităţii, când aceste servicii sunt prestate
de o persoană impozabilă care are sediul activităţii
economice sau un sediul fix în România, de la care
serviciile sunt prestate, către un beneficiar persoană
neimpozabilă care este stabilit sau îşi are domiciliul stabil
sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, dacă utilizarea
şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara
Comunităţii.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), locul
următoarelor servicii este considerat a fi:
a) în România, pentru serviciile constând în activităţi
accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea,
manipularea şi servicii similare acestora, servicii constând
în lucrări asupra bunurilor mobile corporale şi evaluări ale
bunurilor mobile corporale, servicii de transport de bunuri
efectuate în România, când aceste servicii sunt prestate
către o persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul
Comunităţii, dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a
serviciilor au loc în România;
b) locul în care evenimentele se desfăşoară efectiv,
pentru
serviciile
legate
de
acordarea
accesului
la
evenimente
culturale,
artistice,
sportive,
ştiinţifice,
educaţionale, de divertisment sau alte evenimente similare,
cum ar fi târgurile şi expoziţiile, precum şi pentru serviciile
auxiliare legate de acordarea acestui acces, prestate unei
persoane impozabile.
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru
serviciile de transport de bunuri efectuate în afara
Comunităţii, când aceste servicii sunt prestate către o
persoană impozabilă stabilită în România, locul prestării se
consideră a fi în afara Comunităţii, dacă utilizarea şi
exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunităţii.
În aplicarea prezentului alineat serviciile de transport de
bunuri efectuate în afara Comunităţii sunt serviciile de
transport al cărui punct de plecare şi punct de sosire se află
în afara Comunităţii, acestea fiind considerate efectiv
utilizate şi exploatate în afara Comunităţii.
Norme metodologice
13. (1) Pentru stabilirea locului prestării serviciilor potrivit
prevederilor art. 133 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, se are în
vedere noţiunea de persoană impozabilă, astfel cum este
aceasta definită din punctul de vedere al taxei pe valoarea
adăugată. Identificarea altor elemente, cum ar fi faptul că
persoana impozabilă realizează operaţiuni scutite de taxa pe
valoarea adăugată sau că aceasta aplică regimul special de
scutire pentru întreprinderi mici, nu influenţează modul în care
regulile care guvernează locul prestării se aplică atunci când
persoana impozabilă prestează sau primeşte servicii. Regulile
prevăzute la art. 133 alin. (2) sau (3) din Codul fiscal se aplică
numai în situaţia în care serviciile nu se pot încadra în niciuna
dintre excepţiile prevăzute la art. 133 alin. (4)-(8) din Codul
fiscal. Dacă serviciile pot fi încadrate în una dintre excepţiile
prevăzute la art. 133 alin. (4)-(8), întotdeauna excepţia
prevalează, nemaifiind aplicabile regulile generale stabilite la
art. 133 alin. (2) şi (3).
(2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană juridică
neimpozabilă se determină conform art. 133 alin. (3)-(6) din
Codul fiscal, cu excepţia situaţiei în care respectiva persoană
este deja înregistrată în scopuri de TVA pentru achiziţii
intracomunitare conform art. 153 1 sau, pentru alte operaţiuni,
conform art. 153 din Codul fiscal ori conform echivalentului
acestor articole din legislaţia altui stat membru. În această
situaţie, locul prestării serviciilor către persoana juridică
neimpozabilă se determină, ca regulă generală, conform
art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.
(3) Pentru a se califica drept sediu fix al unei persoane
impozabile, gradul de permanenţă şi structura acestuia în ceea
ce priveşte resursele tehnice şi umane trebuie să fie suficiente
pentru a efectua regulat prestări de servicii impozabile, în cazul
sediului fix de la care sunt prestate servicii conform art. 133
alin. (3) din Codul fiscal, sau pentru a fi capabil să primească şi
să utilizeze serviciile respective, în cazul sediului fix către care
sunt furnizate servicii, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal.
(4) În situaţia în care un prestator stabilit în România
furnizează servicii care intră sub incidenţa art. 133 alin. (2) din
Codul fiscal către:
a) o persoană impozabilă care are sediul activităţii
economice în afara României, dar este stabilită în România prin
sediu/sedii fix/fixe, se va considera că locul prestării serviciilor
este locul în care beneficiarul şi-a stabilit sediul activităţii sale
economice sau, după caz, un sediu fix situat în alt stat, dacă
beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului
pentru a demonstra că aceste servicii au fost prestate către
sediul activităţii sale economice sau către un sediu fix stabilit în
alt stat, şi nu către sediul/sediile fix/fixe din România;
b) o persoană impozabilă care are sediul activităţii
economice în România, dar este stabilită în afara României prin
sediu/sedii fix/fixe, se va considera că locul prestării serviciilor
este sediul fix către care serviciile sunt prestate, dacă
beneficiarul poate prezenta dovezi suficiente prestatorului
pentru a demonstra că aceste servicii nu au fost prestate către
sediul activităţii economice din România, ci către sediul/sediile
fix/fixe din afara României.
Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a
demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către sediul
activităţii sale economice sau către un sediu fix pot consta în:
contractul şi/sau formularul de comandă care identifică sediul
care primeşte serviciile, faptul că sediul respectiv este entitatea
care plăteşte pentru serviciile respective sau costul serviciilor
este în fapt suportat de respectiva entitate, natura serviciilor
permite identificarea, în mod particular, a sediului/sediilor către
care serviciul este prestat, orice alte informaţii relevante pentru
stabilirea locului prestării.
(5) În cazul serviciilor care intră sub incidenţa art. 133 alin. (2)
din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă nestabilită
în România către o persoană impozabilă care are sediul
activităţii economice în România, se consideră că locul prestării
nu este în România, dacă beneficiarul poate face dovada că
serviciul este prestat către un sediu fix situat în afara României.
Dovezile pe care beneficiarul poate să le prezinte pentru a
demonstra că serviciile sunt în fapt prestate către un sediu fix
sunt cele menţionate la alin. (4).
(6) Un contract global reprezintă un acord de afaceri care
poate acoperi toate serviciile prestate către o persoană
impozabilă. Pentru serviciile prestate în baza unui astfel de
contract global, care urmează să fie utilizate în mai multe locuri,
locul de prestare este considerat în principiu locul în care
beneficiarul şi-a stabilit sediul activităţii sale economice. În
situaţia în care serviciile care fac obiectul unui astfel de contract
sunt destinate a fi utilizate de către un sediu fix şi acest sediu fix
suportă costurile respectivelor servicii, locul prestării acestora
este locul în care se află respectivul sediu fix.
(7) Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133
alin. (2) din Codul fiscal, care sunt prestate de prestatori stabiliţi
în România către beneficiari persoane impozabile care sunt
stabiliţi pe teritoriul Comunităţii, se numesc prestări de servicii
intracomunitare şi se declară în declaraţia recapitulativă,
conform prevederilor art. 156 4 din Codul fiscal, dacă nu
beneficiază de o scutire de taxă. Persoanele impozabile care
prestează astfel de servicii şi care nu sunt înregistrate în scopuri
de TVA trebuie să îndeplinească obligaţiile specifice de
înregistrare în scopuri de TVA prevăzute la art. 153 şi 153 1 din
Codul fiscal.
(8) Serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal,
prestate de prestatori stabiliţi în România către beneficiari
persoane impozabile care sunt stabiliţi în afara Comunităţii sau,
după caz, prestate de prestatori stabiliţi în afara Comunităţii
către beneficiari persoane impozabile care sunt stabiliţi pe
teritoriul României, urmează aceleaşi reguli ca şi serviciile
intracomunitare în ceea ce priveşte determinarea locului
prestării şi celelalte obligaţii impuse de prezentul titlu, dar nu
implică
obligaţii
referitoare
la
declararea
în
declaraţia
recapitulativă, conform prevederilor art. 156 4 din Codul fiscal,
indiferent dacă sunt taxabile sau dacă beneficiază de scutire de
taxă, şi nici obligaţii referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA
specifice serviciilor intracomunitare prevăzute la art. 153 şi 153 1
din Codul fiscal.
(9) În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile
art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de persoane
impozabile stabilite în România, atunci când beneficiarul este o
persoană impozabilă stabilită în alt stat membru şi serviciul este
prestat către sediul activităţii economice sau un sediu fix aflat în
alt stat membru decât România, prestatorul trebuie să facă
dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă şi că este
stabilit în Comunitate. Se consideră că această condiţie este
îndeplinită atunci când beneficiarul comunică prestatorului o
adresă a sediului activităţii economice sau, după caz, a unui
sediu fix din Comunitate, precum şi un cod valabil de TVA atribuit
de autorităţile fiscale din alt stat membru, inclusiv în cazul
persoanelor juridice neimpozabile care sunt înregistrate în
scopuri de TVA. Se consideră că prestatorul a acţionat de
bună-credinţă în ceea ce priveşte stabilirea faptului că
beneficiarul său este o persoană impozabilă atunci când a
obţinut
confirmarea
validităţii
codului
de
TVA
atribuit
beneficiarului său de autorităţile fiscale din alt stat membru prin
intermediul procedurilor de securitate existente la nivel
comunitar. Dacă beneficiarul care este stabilit în alt stat membru
decât România nu comunică un cod valabil de TVA şi/sau
prestatorul nu obţine confirmarea validităţii codului de TVA al
clientului său, se va considera că prestarea de servicii este
realizată către o persoană neimpozabilă, aplicându-se celelalte
reguli prevăzute de art. 133 din Codul fiscal, în funcţie de natura
serviciului. Totuşi, în situaţia în care ulterior emiterii facturii de
către prestator beneficiarul comunică un cod valabil de TVA
atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, prestatorul va
aplica prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, respectiv va
considera că operaţiunea nu este impozabilă în România, fiind
impozabilă la locul unde este stabilit beneficiarul, dacă
beneficiarul poate face dovada că avea calitatea de persoană
impozabilă în momentul în care taxa a devenit exigibilă. Dovada
constă într-o confirmare oficială a autorităţii fiscale din statul
membru în care beneficiarul este stabilit. În cazul reconsiderării
locului prestării serviciului, prestatorul aplică prevederile art. 159
din Codul fiscal. Prevederile prezentului alineat se completează
cu prevederile alin. (4).
(10) În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile
art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de o persoană
impozabilă stabilită în România către un beneficiar persoană
impozabilă stabilit în alt stat membru, care a comunicat
prestatorului un cod valabil de TVA, pentru a stabili dacă
serviciile prestate sunt utilizate în scop personal sau pentru uzul
personal al angajaţilor persoanei impozabile, prestatorul va ţine
cont de natura serviciilor prestate. Numai atunci când datorită
naturii serviciilor prestate se prezumă că acestea ar putea fi
utilizate în scopuri personale prestatorul va solicita o declaraţie
din partea clientului sau în ceea ce priveşte scopul în care
serviciile vor fi utilizate. Dacă din această declaraţie reiese că
beneficiarul nu va utiliza respectivele servicii în scop personal
sau pentru uzul personal al angajaţilor, se consideră că
prestatorul a acţionat cu bună-credinţă în ceea ce priveşte
determinarea locului prestării serviciilor şi este scutit de orice
viitoare obligaţie de plată a taxei. Atunci când serviciul urmează
a fi utilizat de beneficiar parţial pentru scopuri personale sau
pentru uzul personal al angajaţilor persoanei impozabile şi
parţial în scopul activităţii economice sau integral în scopuri
personale ori pentru uzul personal al angajaţilor persoanei
impozabile, prestarea respectivului serviciu va fi tratată ca fiind
realizată în relaţia cu o persoană neimpozabilă. În ceea ce
priveşte utilizarea fiecărui serviciu pentru stabilirea locului
prestării, vor fi luate în considerare numai circumstanţele
existente în momentul prestării serviciului. Orice modificare
subsecventă a uzului serviciului respectiv de către beneficiar în
sensul acestui alineat nu va avea consecinţe în ceea ce priveşte
stabilirea locului prestării, cu excepţia situaţiei în care se poate
face dovada abuzului de lege.
(11) Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133
alin. (5) lit. e) din Codul fiscal, prestate de o persoană
impozabilă stabilită în România către un beneficiar persoană
neimpozabilă care nu este stabilit pe teritoriul Comunităţii, nu au
locul în România. De asemenea, nu au locul în România
aceleaşi servicii care sunt prestate către persoane impozabile
stabilite în afara Comunităţii, fiind aplicabile prevederile art. 133
alin. (2) din Codul fiscal. În ambele situaţii este suficient ca
prestatorul să facă dovada că beneficiarul, indiferent de statutul
său, este stabilit în afara Comunităţii. Această condiţie se
consideră îndeplinită atunci când clientul comunică prestatorului
adresa sediului activităţii economice sau a sediului fix ori, în
absenţa acestora, a domiciliului stabil sau a reşedinţei obişnuite,
din
afara
Comunităţii.
Prestatorul
trebuie
să
verifice
autenticitatea acestora prin procedurile curente de verificare
existente.
(12) Pentru alte servicii decât cele prevăzute la alin. (11),
prestate de o persoană impozabilă stabilită în România către o
persoană impozabilă stabilită în afara Comunităţii şi care intră
sub incidenţa art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, locul prestării nu
este considerat a fi în România, dacă prestatorul poate face
dovada că beneficiarul este o persoană impozabilă şi că este
stabilit în afara Comunităţii. În acest scop prestatorul trebuie să
obţină suficiente dovezi de la clientul său care să demonstreze
că este o persoană impozabilă. Aceste dovezi pot consta în
codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului care
este stabilit în ţări terţe care aplică TVA sau un alt cod de
înregistrare similar care identifică persoana impozabilă, atribuit
beneficiarului de ţara în care este stabilit, însoţite de alte
informaţii relevante, cum sunt materiale printate de pe un
website care confirmă statutul de persoană impozabilă al
beneficiarului, informaţii obţinute de la autoritatea fiscală din ţara
beneficiarului care confirmă că acesta este o persoană
impozabilă, formularul de comandă al beneficiarului care conţine
adresa sediului activităţii economice şi codul de înregistrare
comercială sau informaţii printate de pe website-ul beneficiarului
din care să rezulte că acesta efectuează o activitate economică.
Dacă prestatorul nu poate face dovada că beneficiarul este o
persoană impozabilă, se va considera că prestarea de servicii
este realizată către o persoană neimpozabilă, aplicându-se
celelalte reguli prevăzute de art. 133 din Codul fiscal, în funcţie
de natura serviciului. Prevederile prezentului alineat se
completează cu prevederile alin. (4).
(13) Serviciile pentru care se aplică prevederile art. 133
alin. (2) din Codul fiscal, de care beneficiază persoane
impozabile stabilite în România şi care sunt prestate de un
prestator persoană impozabilă care nu este stabilit în România,
au locul prestării în România, fiind aplicabile cotele de TVA
prevăzute la art. 140 din Codul fiscal sau, după caz, scutirile de
TVA prevăzute la art. 141, 143, 144 sau 144 1 din Codul fiscal.
Atunci când prestatorul este o persoană impozabilă stabilită în
alt stat membru, beneficiarul persoană impozabilă stabilită în
România realizează o achiziţie intracomunitară de servicii care
se declară în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 156 4 din
Codul fiscal, dacă serviciul nu este scutit de taxă. În situaţia în
care beneficiarul persoană impozabilă stabilită în România nu
este înregistrat în scopuri de taxă, trebuie să îndeplinească
obligaţiile
specifice
de
înregistrare
pentru
achiziţii
intracomunitare de servicii prevăzute la art. 153 sau 153 1 din
Codul fiscal.
(14) În aplicarea prevederilor art. 133 alin. (2), alin. (5) lit. d)
şi alin. (7) lit. a) din Codul fiscal, lucrările efectuate asupra
bunurilor mobile corporale cuprind toate operaţiunile umane şi
mecanice efectuate asupra unui bun mobil corporal, altele decât
cele de natură intelectuală sau ştiinţifică, respectiv servicii ce
constau, printre altele, în procesarea, prelucrarea, repararea
bunurilor mobile corporale. Evaluarea bunurilor mobile corporale
reprezintă examinarea unor bunuri mobile corporale în scopul
stabilirii valorii acestora. Ambalajele sau alte bunuri utilizate, în
legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost realizate
lucrări ori evaluări, sau bunurile încorporate în acestea sunt
accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de
bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. În situaţia
în care pe teritoriul României se efectuează lucrări şi evaluări
ale bunurilor mobile corporale de origine comunitară, persoana
care primeşte bunurile în vederea realizării lucrărilor trebuie să
înscrie bunurile în registrul bunurilor primite prevăzut la pct. 79.
Beneficiarul persoană impozabilă stabilit în România, care
trimite bunuri mobile corporale pentru a fi efectuate lucrări sau
evaluări într-un alt stat membru, va ţine evidenţa bunurilor cu
ajutorul registrului nontransferurilor prevăzut la pct. 79. Pentru
determinarea locului prestării acestor servicii se vor aplica, în
funcţie de statutul beneficiarului, prevederile art. 133 alin. (2),
alin. (5) lit. d) sau alin. (7) lit. a) din Codul fiscal.
(15) Tipărirea cărţilor sau a altor tipărituri poate fi considerată
fie o livrare de bunuri, fie o prestare de servicii, în funcţie de
modul de derulare a operaţiunilor, astfel:
a) în situaţia în care clientul care deţine drepturile de editare
a unei cărţi sau a altei tipărituri se limitează la a transmite
conţinutul acestora pe hârtie, pe CD, dischetă sau pe alt suport,
iar tipografia se obligă să tipărească sau, după caz, să şi editeze
cartea sau altă tipăritură, utilizând hârtia şi/sau alte materiale
proprii necesare realizării cărţii sau altei tipărituri, se consideră
că tipografia realizează o livrare de bunuri către clientul său, în
sensul art. 128 din Codul fiscal, locul livrării bunurilor
stabilindu-se conform prevederilor art. 132 din Codul fiscal;
b) în situaţia în care clientul care deţine drepturile de editare
a unei cărţi sau a altei tipărituri transmite tipografiei conţinutul
acestora pe hârtie, pe CD, dischetă sau pe alt suport, precum şi
hârtia necesară realizării acestora şi/sau, după caz, alte
materiale care servesc la realizarea cărţii/tipăriturii, se consideră
că tipografia realizează o prestare de servicii către clientul său,
în sensul art. 129 din Codul fiscal. Locul prestării serviciilor, în
acest caz, se stabileşte conform prevederilor art. 133 alin. (2)
sau, după caz, art. 133 alin. (5) lit. d) sau alin. (7) lit. a) din Codul
fiscal, în funcţie de statutul beneficiarului.
(16) Transferul certificatelor de emisii de gaze cu efect de
seră efectuat cu plată de către o persoană impozabilă reprezintă
o prestare de servicii, pentru care locul prestării se stabileşte
conform prevederilor art. 133 alin. (2) sau, după caz, art. 133
alin. (5) lit. e) din Codul fiscal. Dacă locul prestării pentru un
astfel de serviciu este în România, niciuna dintre scutirile
prevăzute la art. 141 din Codul fiscal nu poate fi aplicată.
(17) În sensul art. 133 alin. (5) lit. f) din Codul fiscal,
conceptul activităţi include şi evenimentele la care se face
referire în art. 133 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal.
14. (1) Serviciile prevăzute la art. 133 alin. (4) din Codul fiscal
fac excepţie de la regulile generale prevăzute la art. 133 alin. (2)
şi (3) din Codul fiscal în ceea ce priveşte stabilirea locului
prestării. Aceste servicii nu se declară în declaraţia recapitulativă
menţionată la art. 156 4 din Codul fiscal, indiferent de statutul
beneficiarului, şi nici nu se aplică prevederile referitoare la
înregistrarea în scopuri de taxă, care sunt specifice prestărilor şi
achiziţiilor intracomunitare de servicii.
(2) Serviciile efectuate în legătură directă cu un bun imobil au
locul prestării la locul unde este situat bunul imobil conform
prevederilor art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal. Pe lângă
serviciile menţionate la art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal,
serviciile efectuate în legătură cu bunurile imobile cuprind,
printre altele, operaţiuni precum:
a) lucrările de construcţii-montaj, transformare, finisare,
instalare, reparaţii, întreţinere, curăţare şi demolare, efectuate
asupra unui bun imobil prin natura sa, precum şi orice
operaţiune ce se efectuează în legătură cu livrarea de bunuri
mobile şi încorporarea acestora într-un bun imobil astfel încât
bunurile mobile devin bunuri imobile prin destinaţia lor;
b) studiile şi activităţile de supervizare, care fac parte în mod
obişnuit din ocupaţia arhitecţilor, supervizorilor sau inginerilor şi
care au ca obiectiv pregătirea şi coordonarea unei activităţi
prevăzute la lit. a);
c) activităţile de evaluare a unui bun imobil;
d) punerea la dispoziţie de spaţii de parcare;
e) punerea la dispoziţie de spaţii de depozitare a bunurilor;
f) închirierea de seifuri ce sunt bunuri imobile prin natura lor;
g) operaţiunile de închiriere, arendare, concesionare sau
leasing al bunurilor imobile;
h) serviciile de administrare a bunurilor imobile prin
natura lor;
i) acordarea accesului şi a drepturilor de folosinţă pentru căi
rutiere şi structuri care fac parte din acestea, de exemplu poduri
şi tuneluri;
j) serviciile de natură juridică în legătură cu cesiunea sau
transferul titlului de proprietate asupra unui bun imobil, atât timp
cât acestea au drept scop modificarea naturii juridice a bunurilor
imobile;
k) serviciile constând în elaborarea unui contract de vânzare
sau de cumpărare a unui bun imobil, chiar dacă acestea
reprezintă servicii distincte de cele menţionate la lit. j).
(3) Atunci când sunt prestate servicii juridice având drept
scop transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil,
dar tranzacţia finală ce ar fi avut ca rezultat modificarea naturii
juridice a respectivului bun imobil nu are loc, aceste servicii se
încadrează totuşi în prevederile art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul
fiscal.
(4) Serviciile juridice menţionate la alin. (3) nu se cuprind în
prevederile art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal atunci când
prestarea acestora are loc în legătură cu diferite aspecte
referitoare la contracte care, în termeni generali, pot privi orice
alte chestiuni de natură juridică şi care nu sunt specifice
transferului proprietăţii unui bun imobil.
(5) Pentru a determina dacă prestarea unui serviciu juridic
complex, format din diferite elemente, intră sau nu sub incidenţa
prevederilor art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, trebuie stabilit
scopul final al acestui serviciu, de la caz la caz.
14 1 . (1) Conform art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, locul
prestării pentru serviciile ce constau în transportul, de călători
este locul în care se efectuează transportul, în funcţie de
distanţele parcurse.
(2) Transporturile naţionale de călători sunt transporturi care
au locul prestării în România, având punctul de plecare şi
punctul de sosire pe teritoriul României.
(3) Transporturile internaţionale de călători sunt transporturile
care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara ţării,
fie ambele puncte sunt situate în afara ţării. Locul prestării
serviciilor de transport internaţional de călători este considerat
a fi în România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul
ţării, denumită traseu naţional.
(4) Pentru transportul internaţional de călători, partea din
parcursul efectuat în România este parcursul efectuat între locul
de plecare şi locul de sosire a transportului de călători,
determinată după cum urmează:
a) pentru transportul care are punctul de plecare în România,
locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare
a pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de
trecere a frontierei dinspre România în străinătate;
b) pentru transportul care are punctul de plecare în afara
României şi punctul de sosire în România, locul de plecare este
punctul de trecere a frontierei din străinătate spre România, iar
locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor
care au fost îmbarcaţi în afara României;
c) pentru transportul care tranzitează România, fără a avea
nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul
de plecare este considerat a fi locul de trecere a frontierei
dinspre străinătate în România, iar locul de sosire este
considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în
străinătate;
d) în cazurile prevăzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care
s-au îmbarcat şi debarcat în interiorul ţării, călătorind cu un
mijloc de transport în trafic internaţional, partea de transport
dintre locul de îmbarcare şi locul de debarcare pentru aceşti
pasageri se consideră a fi transport naţional.
(5) Facturile sau alte documente specifice pentru transportul
internaţional de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de
bunuri, prestat către persoane neimpozabile, precum şi pentru
transportul internaţional de călători se emit pentru parcursul
integral, fără a fi necesară separarea contravalorii traseului
naţional şi a celui internaţional. Orice scutire de taxă pentru
servicii de transport, prevăzută de art. 143 sau 144 din Codul
fiscal, se acordă pentru parcursul efectuat în interiorul ţării, în
timp ce distanţa parcursă în afara ţării se consideră că nu are
locul prestării în România şi nu se datorează taxa. Persoana
care efectuează servicii de transport internaţional de bunuri, altul
decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane
neimpozabile şi/sau servicii de transport internaţional de călători
beneficiază de dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiilor
de bunuri şi/sau servicii şi pentru partea din transport care nu
are locul prestării în România, în baza art. 145 alin. (2) lit. b) din
Codul fiscal.
14 2 . În sensul art. 133 alin. (4) lit. d) şi f) din Codul fiscal, atât
serviciile de restaurant, cât şi cele de catering sunt caracterizate
printr-un complex de activităţi în care predomină serviciile, iar
furnizarea de hrană şi/sau de băuturi este doar o componentă.
Serviciile de restaurant constau în furnizarea, la locaţia
prestatorului, de hrană preparată sau nepreparată şi/sau băuturi
pentru consum uman, însoţite de suficiente servicii aferente care
să permită consumul imediat, în timp ce serviciile de catering
constau în aceleaşi activităţi, desfăşurate însă în afara locaţiei
prestatorului.
14 3 . (1) În scopul aplicării prevederilor art. 133 alin. (2), (3),
alin. (4) lit. e) şi alin. (6) din Codul fiscal, sunt considerate
mijloace de transport vehiculele, motorizate sau nu, şi alte
echipamente şi dispozitive destinate transportului de persoane
ori de obiecte dintr-un loc în altul şi care au capacitatea de a fi
utilizate efectiv pentru desfăşurarea transportului, care ar putea
fi trase, tractate sau împinse de vehicule. Această categorie
cuprinde bunuri precum:
a) vehiculele terestre motorizate şi nemotorizate, precum
autoturismele, motocicletele, bicicletele, tricicletele şi rulotele
care nu sunt fixate de sol;
b) navele motorizate şi nemotorizate;
c) aeronavele motorizate şi nemotorizate;
d) vehiculele special amenajate pentru transportul bolnavilor
şi al persoanelor accidentate;
e) tractoarele şi alte vehicule agricole;
f) vehiculele utilizate pentru scopuri militare, supraveghere
sau de apărare civilă;
g) dispozitivele mecanice sau electronice pentru propulsia
cărucioarelor pentru invalizi.
(2) Conform art. 10 din Regulamentul (CE) nr. 1.777/2005 al
Consiliului din 17 octombrie 2005 de stabilire a măsurilor de
punere în aplicare a Directivei 77/388/CEE privind sistemul
comun
privind
taxa
pe
valoarea
adăugată,
remorcile,
semiremorcile şi vagoanele feroviare reprezintă mijloace de
transport.
(3) Containerele nu sunt considerate mijloace de transport.
(4) În sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, durata
posesiei sau utilizării continue a mijlocului de transport se
stabileşte pe baza prevederilor contractului încheiat între părţile
implicate. Totuşi, organele fiscale competente pot stabili prin
orice element de fapt sau de drept durata reală a posesiei şi
utilizării continue a mijlocului de transport.
(5) În situaţia în care două sau mai multe contracte de
închiriere a aceluiaşi mijloc de transport încheiate cu acelaşi
client se succed cu o întrerupere de două zile sau mai puţin,
termenul primului contract va fi luat în considerare pentru a se
stabili dacă al doilea contract va fi considerat sau nu pe termen
scurt, în sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal.
(6) Atunci când se încheie cu un client contracte în aceleaşi
condiţii pentru aceleaşi mijloace de transport, durata fiecăruia
dintre contractele precedente se ia în considerare la stabilirea
duratei contractelor următoare, în sensul aplicării prevederilor
art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal. Cu toate acestea, durata
unui contract pe termen scurt, derulat anterior unui contract care
se califică drept contract pe termen lung ca urmare a
contractelor anterioare, nu va fi reevaluată retroactiv, cu excepţia
situaţiei în care se poate face dovada abuzului de lege.
(7) În situaţia în care un contract pe termen scurt, în sensul
art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, face obiectul unei
prelungiri care are ca efect depăşirea termenului de 30,
respectiv 90 de zile, este necesară o reevaluare a respectivului
contract, cu excepţia cazului în care prelungirea contractului se
datorează unor circumstanţe independente de voinţa părţilor,
datorate unor cauze de forţă majoră.
(8) Atunci când un contract pe termen scurt este urmat de un
alt contract pe termen scurt încheiat între aceleaşi părţi, dar
pentru mijloace de transport diferite, fiecare contract va fi
analizat separat, în vederea încadrării sau neîncadrării în
prevederile art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, dacă nu se
dovedeşte o încălcare a legii.
(9) În sensul art. 133 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, un mijloc
de transport este considerat ca fiind pus efectiv la dispoziţia
clientului la locul în care se află mijlocul de transport atunci când
clientul preia efectiv controlul fizic asupra acestuia. Controlul
juridic, respectiv semnarea contractului, intrarea în posesia
cheilor, nu este suficient pentru a determina locul efectiv al
punerii la dispoziţia clientului a mijlocului de transport.
(10) Acordarea de către o persoană impozabilă care deţine
vagoane de tren a dreptului de utilizare a acestora reprezintă,
din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, o prestare
de servicii asimilată închirierii de mijloace de transport, locul
prestării fiind stabilit în funcţie de perioada de utilizare. Acelaşi
regim se aplică şi pentru acordarea de către întreprinderile
feroviare a dreptului de utilizare a vagoanelor în trafic
internaţional, pentru care se încasează taxa stabilită prin
Regulamentul pentru folosirea reciprocă a vagoanelor de marfă
în trafic internaţional, aprobat de Uniunea Internaţională a Căilor
Ferate.
14 4 . (1) Locul prestării este locul de plecare a transportului de
călători, pentru serviciile de restaurant şi catering furnizate
efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul
unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în
Comunitate, astfel cum este prevăzut la art. 133 alin. (4) lit. f) din
Codul fiscal. Caracteristicile serviciilor de restaurant şi catering
sunt cele prevăzute la pct. 14 2 .
(2) Pentru a identifica partea transportului de călători
efectuată în interiorul Comunităţii, mijlocul de transport este
decisiv, şi nu călătoria individuală a fiecărui pasager. Prin
urmare, se consideră că se efectuează o singură parte de
transport de călători în interiorul Comunităţii, chiar şi atunci când
există opriri în afara Comunităţii, în situaţia în care călătoria este
efectuată cu un singur mijloc de transport.
(3) O călătorie efectuată cu aeronave, căreia i s-a atribuit un
singur număr de zbor şi care implică escale în interiorul
Comunităţii, se consideră ca reprezentând o singură parte de
transport de călători efectuată în Comunitate. Pentru călătoriile
cu trenul, în vederea identificării părţii unice a transportului de
călători în interiorul Comunităţii, itinerarul este decisiv.
(4) Pentru aplicarea art. 133 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal,
locurile în care pasagerii, în mod individual, se îmbarcă sau
debarcă în/din mijlocul de transport nu au relevanţă în stabilirea
părţii unei operaţiuni de transport efectuate în interiorul
Comunităţii.
(5) Partea din serviciile de catering şi restaurant oferite în
timpul unei părţi a unei operaţiuni de transport care nu este
considerată a fi efectuată în Comunitate, dar totuşi este
efectuată pe teritoriul unui stat membru, intră sub incidenţa
art. 133 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, respectiv are locul la locul
prestării efective.
15. (1) Locul serviciilor prestate către persoane neimpozabile
se determină în conformitate cu prevederile art. 133 alin. (3) din
Codul fiscal, dacă nu se aplică excepţiile prevăzute la art. 133
alin. (4)-(6) din Codul fiscal.
(2) În aplicarea prevederilor art. 133 alin. (6) din Codul fiscal,
un mijloc de transport se consideră că este efectiv exploatat şi
utilizat pe teritoriul României dacă mijlocul de transport este
utilizat în principal în România. Se consideră că mijlocul de
transport este efectiv utilizat şi exploatat în afara Comunităţii,
dacă mijlocul de transport este utilizat în principal în afara
Comunităţii. Dovada faptului că mijlocul de transport este utilizat
în principal în România sau în afara Comunităţii constă în
declaraţia pe propria răspundere dată de beneficiar. Pentru
încadrarea corectă a mijloacelor de transport se vor aplica
prevederile pct. 14 3 .
15 1 . (1) În aplicarea art. 133 alin. (7) lit. a) din Codul fiscal:
a) serviciile constând în activităţi accesorii transportului,
precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare
acestora, se consideră a fi efectiv utilizate şi exploatate în
România dacă sunt prestate pe teritoriul României;
b) serviciile constând în lucrări asupra bunurilor mobile
corporale şi evaluări ale bunurilor mobile corporale se consideră
a fi efectiv utilizate şi exploatate în România dacă sunt efectuate
pe teritoriul României;
c) serviciile de transport de bunuri efectuate în România sunt
serviciile al căror punct de plecare şi punct de sosire se află pe
teritoriul României, acestea fiind considerate efectiv utilizate şi
exploatate pe teritoriul României.
(2) Dacă locul prestării serviciilor conform art. 133 alin. (7)
lit. a) din Codul fiscal este situat pe teritoriul României,
operaţiunile sunt impozabile în România, fiind aplicabile cotele
de taxă prevăzute la art. 140 din Codul fiscal sau, după caz,
scutirile de taxă prevăzute la art. 141, 143, 144, 144 1 şi 152 din
Codul fiscal.
(3) Prevederile art. 133 alin. (7) lit. a) din Codul fiscal nu se
aplică în situaţia în care beneficiarul serviciilor este o persoană
impozabilă care are sediul activităţii economice în afara
Comunităţii, dar comunică prestatorului un cod valabil de TVA
din alt stat membru şi adresa unui sediu fix din Comunitate către
care sunt prestate serviciile. Se consideră că prestatorul a
acţionat de bună-credinţă în ceea ce priveşte determinarea
faptului că beneficiarul este o persoană impozabilă atunci când
a obţinut confirmarea validităţii codului de TVA atribuit
beneficiarului de autorităţile fiscale din alt stat membru, prin
intermediul procedurilor de securitate existente la nivel
comunitar.
(4) În sensul art. 133 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal:
a) acordarea accesului la evenimente culturale, artistice,
sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau la alte
evenimente similare cuprinde servicii constând în acordarea
dreptului de intrare la un eveniment, în schimbul unui bilet sau
al unei taxe. Numai serviciile care au drept caracteristică
esenţială garantarea unui astfel de drept de intrare sunt privite
ca acces la un eveniment;
b) conceptul de acces la un eveniment cuprinde următoarele
servicii, fără a se limita la acestea:
1. acordarea dreptului de intrare la spectacole, piese de
teatru, reprezentaţii de circ, parcuri de distracţii, concerte,
târguri, expoziţii şi alte evenimente similare, inclusiv pe bază
de abonamente;
2. acordarea dreptului de intrare la evenimente sportive,
precum meciuri sau competiţii, inclusiv pe bază de abonamente;
3. acordarea dreptului de intrare la evenimente educaţionale
sau ştiinţifice, precum conferinţe sau seminare, altele decât cele
prevăzute la lit. c) pct.1;
c) conceptul de acces la un eveniment nu cuprinde operaţiuni
precum:
1. participarea la conferinţe şi seminare pentru care accesul
este acordat/permis numai pe baza înregistrării în prealabil a
participanţilor;
2. utilizarea unor facilităţi precum cele oferite de o sală de
gimnastică sau alte facilităţi similare, în schimbul unei cotizaţii de
membru;
d) serviciile auxiliare legate de acordarea accesului la
evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale,
de divertisment sau la alte evenimente similare, prestate unei
persoane impozabile, cuprind numai serviciile furnizate separat
persoanei care participă la un astfel de eveniment, în schimbul
plăţii unei sume de bani făcute de respectiva persoană, în
legătură cu accesul la respectivul eveniment. Aceste servicii
includ în special utilizarea vestiarului sau a instalaţiilor sanitare
şi nu includ serviciile de intermediere în vânzarea biletelor."
6. Punctul 16 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru livrări de bunuri şi prestări de
servicii
Art. 134 2 . - (1) Exigibilitatea taxei intervine la data la
care are loc faptul generator.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea
taxei intervine:
a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care
intervine faptul generator;
b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în
avans efectuate înainte de data la care intervine faptul
generator. Fac excepţie de la aceste prevederi avansurile
încasate pentru plata importurilor şi a taxei pe valoarea
adăugată aferente importului, precum şi orice avansuri
încasate pentru operaţiuni scutite sau care nu sunt
impozabile. Avansurile reprezintă plata parţială sau
integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată
înainte de data livrării sau prestării acestora;
c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de
bunuri sau prestările de servicii realizate prin maşini
automate de vânzare, de jocuri sau alte maşini similare.
(3) Taxa este exigibilă la data la care intervine oricare
dintre evenimentele menţionate la art. 138. Totuşi, regimul
de impozitare, cotele aplicabile şi cursul de schimb valutar
sunt aceleaşi ca şi ale operaţiunii de bază care a generat
aceste evenimente.
Norme metodologice:
16 1 . (1) Prevederile art. 134 2 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal se
aplică în situaţia în care facturile totale ori parţiale pentru o
livrare de bunuri sau o prestare de servicii au fost emise înaintea
faptului generator de taxă şi includ şi situaţia în care sunt emise
facturi pentru avansuri înainte de încasarea acestora.
(2) În aplicarea art. 134 2 alin. (3) din Codul fiscal, în cazul în
care intervin evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal,
ulterior datei de 1 iulie 2010, cota aplicabilă pentru ajustarea
bazei de impozitare este cota operaţiunii de bază care a generat
aceste evenimente. Pentru operaţiunile a căror bază impozabilă
este determinată în valută, cursul de schimb valutar utilizat
pentru ajustarea bazei de impozitare este acelaşi ca şi al
operaţiunii de bază care a generat aceste evenimente, respectiv
cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea bazei de
impozitare a taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunea de
bază. Totuşi, în cazul în care nu se poate determina operaţiunea
de bază care a generat aceste evenimente, se va aplica cota
de TVA în vigoare la data la care a intervenit evenimentul şi,
corespunzător, şi cursul de schimb valutar de la această dată, în
cazul operaţiunilor pentru care baza de impozitare este
determinată în valută.
(3) În cazul în care intervin evenimentele prevăzute la
art. 138 din Codul fiscal, ulterior datei de 1 iulie 2010, pentru
achiziţii intracomunitare de bunuri, cota aplicabilă pentru
ajustarea bazei de impozitare este cota în vigoare la data la care
a intervenit exigibilitatea taxei pentru achiziţia intracomunitară
potrivit art. 135 din Codul fiscal. În situaţia în care nu se poate
determina achiziţia intracomunitară care a generat aceste
evenimente, se va aplica cota de TVA în vigoare la data la care
a intervenit evenimentul.
Exemplu: Societatea A din România a primit o factură pentru
un avans la o achiziţie intracomunitară de bunuri în sumă de
1.000 euro, emisă la data de 12 mai 2010. Taxa aferentă
achiziţiei intracomunitare s-a determinat pe baza cursului de
schimb în vigoare la data de 12 mai 2010, respectiv
4,18 lei/euro, aplicându-se cota de TVA de 19%, astfel:
1.000 euro x 4,18 lei/euro x 19% = 794,2 lei.
În luna iulie, societatea primeşte factura emisă la data de
16 iulie 2010 pentru diferenţa până la valoarea integrală a
bunurilor care sunt achiziţionate intracomunitar, în sumă de
5.000 euro, valoarea integrală a bunurilor fiind de 6.000 euro.
Taxa aferentă achiziţiei intracomunitare s-a determinat pe baza
cursului de schimb în vigoare la data de 16 iulie 2010, respectiv
4,26 lei/euro, aplicându-se cota de TVA de 24%, astfel:
5.000 euro x 4,26 lei/euro x 24% = 5.112 lei.
La data de 5 august 2010, furnizorul extern emite un credit-
note prin care acordă o reducere de preţ de 10% aferentă livrării
intracomunitare care a generat achiziţia intracomunitară de
bunuri la societatea A din România. Societatea A are obligaţia să
ajusteze baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare cu
sumele calculate astfel:
1.000 euro x 10% x 4,18 lei/euro x 19% = 79,42 lei
5.000 euro x 10% x 4,26 lei/euro x 24% = 511,2 lei."
7. Punctul 16 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de bunuri,
scutite de taxă
Art. 134 3 . - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 134 2 ,
în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, scutite de
taxă conform art. 143 alin. (2), exigibilitatea taxei intervine
în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit
faptul generator.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), exigibilitatea
taxei intervine la emiterea facturii prevăzute la art. 155
alin. (1) sau, după caz, la emiterea autofacturii prevăzute la
art. 155 alin. (4), dacă factura sau autofactura este emisă
înainte de a 15-a zi a lunii următoare celei în care a
intervenit faptul generator.
Norme metodologice:
16 2 . (1) În sensul art. 134 3 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul
livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă, exigibilitatea
intervine la data emiterii unei facturi înainte de a 15-a zi a lunii
următoare celei în care a intervenit faptul generator, indiferent
dacă factura a fost emisă pentru încasarea unui avans sau
pentru contravaloarea integrală ori parţială a livrării.
(2) Exigibilitatea determină perioada fiscală în care livrarea
intracomunitară scutită se înregistrează în decontul de taxă pe
valoarea adăugată prevăzut la art. 156 2 din Codul fiscal şi în
declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 156 4 din Codul fiscal."
8. Punctul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Faptul
generator
şi
exigibilitatea
pentru
achiziţii
intracomunitare de bunuri
Art. 135. - (1) În cazul unei achiziţii intracomunitare de
bunuri, faptul generator intervine la data la care ar interveni
faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul
membru în care se face achiziţia.
(2) În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri,
exigibilitatea taxei intervine în cea de-a 15-a zi a lunii
următoare celei în care a intervenit faptul generator.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), exigibilitatea
taxei intervine la data emiterii facturii prevăzute în legislaţia
altui stat membru la articolul echivalent art. 155 alin. (1) sau,
după caz, la data emiterii autofacturii prevăzute la art. 155
alin. (4), dacă factura sau autofactura este emisă înainte de
cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit
faptul generator.
Norme metodologice:
17. Există o relaţie clară între faptul generator în cazul unei
livrări intracomunitare de bunuri şi faptul generator în cazul unei
achiziţii intracomunitare de bunuri, care intervin în acelaşi
moment, respectiv în momentul livrării de bunuri. Pentru a evita
orice neconcordanţă între livrările intracomunitare de bunuri,
scutite de TVA, care se includ în declaraţia recapitulativă pentru
astfel de livrări, în statul membru de origine, şi achiziţiile
intracomunitare, evidenţiate în decontul de TVA şi în declaraţia
recapitulativă pentru achiziţii intracomunitare, prevăzută la
art. 156 4 din Codul fiscal, în România, momentul exigibilităţii a
fost stabilit fie în a 15-a zi a lunii următoare celei în care a avut
loc faptul generator, fie la data facturii pentru contravaloarea
totală sau parţială, atât pentru livrările intracomunitare, cât şi
pentru achiziţiile intracomunitare.
Exemplul 1. Factura pentru livrarea intracomunitară este
emisă în luna următoare celei în care se efectuează livrarea
Alt stat
România
Livrare
intracomunitară
scutită de TVA
Achiziţie
intracomunitară
supusă TVA şi taxabilă
Data livrării: 25.01.2010
Data facturii: 12.02.2010
Faptul generator: 25.01.2010
Faptul generator: 25.01.2010
Exigibilitatea: 12.02.2010
Exigibilitatea: 12.02.2010
Livrarea
este
inclusă
în
declaraţia recapitulativă şi
decontul de TVA aferente
lunii februarie 2010.
Achiziţia intracomunitară se
evidenţiază
în
declaraţia
recapitulativă şi decontul de
TVA aferente lunii februarie
2010.
Exemplul 2. Factura pentru livrarea intracomunitară este
emisă în aceeaşi lună în care se efectuează livrarea
intracomunitară.
9. La punctul 18, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
,,(4) În sensul art. 137 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, baza de
impozitare pentru active corporale fixe care constituie livrare de
bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, altele
decât bunurile imobile, este constituită din valoarea de
înregistrare în contabilitate diminuată cu amortizarea contabilă,
dar nu mai puţin decât valoarea la care bunurile au fost
imputate, în cazul bunurilor constatate lipsă din gestiune. Dacă
activele corporale fixe sunt complet amortizate, baza de
impozitare este zero sau, după caz, valoarea imputată, în cazul
lipsurilor imputabile. Pentru bunurile care fac obiectul
contractelor de leasing financiar şi care constituie pentru
locator/finaţator o livrare de bunuri conform art. 128 alin. (4)
lit. d) din Codul fiscal, baza de impozitare este valoarea
capitalului rămas de facturat.
(5) În situaţiile prevăzute la art. 128 alin. (4) lit. a)-c) din
Codul fiscal, baza de impozitare a activelor corporale fixe, altele
decât bunurile imobile, se determină conform prevederilor
alin. (4)."
10. La punctul 37, alineatele (3)-(5) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
,,(3) Se consideră a fi data primei ocupări, în cazul unei
construcţii sau al unei părţi din construcţie care nu a suferit
transformări de natura celor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f)
pct. 4 din Codul fiscal, data semnării de către beneficiar a
procesului-verbal de recepţie definitivă a construcţiei sau a unei
părţi din construcţie. Prin proces-verbal de recepţie definitivă se
înţelege procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor,
încheiat conform legislaţiei în vigoare. În cazul unei construcţii
realizate în regie proprie, data primei ocupări este data
documentului pe baza căruia construcţia sau partea din
construcţie este înregistrată în evidenţele contabile drept activ
corporal fix.
(4) Data primei utilizări a unei construcţii se referă la
construcţii care au suferit transformări de natura celor prevăzute
Alt stat
România
Livrare
intracomunitară
scutită de TVA
Achiziţie
intracomunitară
supusă TVA şi taxabilă
Data livrării: 25.01.2010
Data facturii: 29.01.2010
Faptul generator: 25.01.2010
Faptul generator: 25.01.2010
Exigibilitatea: 29.01.2010
Exigibilitatea: 29.01.2010
Livrarea
este
inclusă
în
declaraţia
recapitulativă
aferentă lunii ianuarie şi se
evidenţiază în decontul de
TVA din luna ianuarie 2010.
Achiziţia intracomunitară este
inclusă
în
declaraţia
recapitulativă aferentă lunii
ianuarie şi se evidenţiază în
decontul de TVA din luna
ianuarie 2010."
la art. 141 alin. (2) lit. f) pct. 4 din Codul fiscal. Prin data primei
utilizări se înţelege data semnării de către beneficiar a
procesului-verbal
de
recepţie
definitivă
a
lucrărilor
de
transformare a construcţiei în cauză sau a unei părţi a
construcţiei. Prin proces-verbal de recepţie definitivă se înţelege
procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, încheiat
conform legislaţiei în vigoare. În cazul lucrărilor de transformare
în regie proprie a unei construcţii sau a unei părţi din construcţie,
data primei utilizări a bunului după transformare este data
documentului pe baza căruia este majorată valoarea construcţiei
sau a unei părţi din construcţie cu valoarea transformării
respective.
(5) Dacă livrarea unei construcţii intervine înainte de data
primei ocupări, astfel cum este definită prima ocupare la alin. (3),
se consideră că are loc livrarea unei construcţii noi."
11. După punctul 40 se introduce un nou punct,
punctul 40 1 , cu următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Scutiri pentru importuri de bunuri şi pentru achiziţii
intracomunitare
Art. 142. - (1) Sunt scutite de taxă:
[...]
e 1 ) importul de bunuri de către Comunitatea Europeană,
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca
Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii sau de
către organismele instituite de Comunităţi cărora li se
aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile şi
imunităţile Comunităţilor Europene, în limitele şi în
condiţiile stabilite de protocolul respectiv şi de acordurile
de punere în aplicare a respectivului protocol sau de
acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la
denaturarea concurenţei;
Norme metodologice:
40 1 . Scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. e 1 ) din Codul
fiscal se acordă de către direcţiile judeţene şi a municipiului
Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, birourile vamale
de frontieră şi de interior şi punctele vamale, pe baza avizului
Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor şi
condiţiilor precizate în Protocolul din 8 aprilie 1965 privind
privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene sau în acordurile
de sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea
concurenţei."
12. Punctul 41 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Scutiri pentru importuri de bunuri şi pentru achiziţii
intracomunitare
Art. 142. - (1) Sunt scutite de taxă:
[...]
f)
importul
de
bunuri
efectuat
în
România
de
organismele internaţionale, altele decât cele menţionate la
lit. e 1 ), recunoscute ca atare de autorităţile publice din
România, precum şi de către membrii acestora, în limitele şi
în condiţiile stabilite de convenţiile internaţionale de
instituire a acestor organisme sau în acordurile de sediu;
Norme metodologice:
41. Scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. f) din Codul
fiscal se acordă de către direcţiile judeţene şi a municipiului
Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, birourile vamale
de frontieră şi de interior şi punctele vamale, pe baza avizului
Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor şi
condiţiilor precizate în convenţiile de înfiinţare a acestor
organizaţii sau în acordurile de sediu."
13. Punctul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Scutiri pentru importul de bunuri şi pentru achiziţii
intracomunitare
Art. 142. - (1) Sunt scutite de taxă:
[...]
h) reimportul de bunuri în România, efectuat de
persoana care a exportat bunurile în afara Comunităţii, în
aceeaşi stare în care se aflau la momentul exportului, şi
care beneficiază de scutire de taxe vamale;
Norme metodologice:
42. În sensul art. 142 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, bunurile
reimportate beneficiază de scutirea de TVA în măsura în care
sunt scutite de taxe vamale potrivit legislaţiei vamale care se
referă la mărfurile reintroduse pe teritoriul Comunităţii, respectiv
art. 185-187 din Regulamentul (CE) nr. 2.913/92 al Consiliului
din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar."
14. La punctul 43, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(2) Scutirea parţială menţionată la alin. (1) se acordă în
următoarele condiţii:
a) bunurile trebuie să fi fost exportate din România în afara
Comunităţii, după plasarea acestora în regim de perfecţionare
pasivă;
b) exportul şi reimportul bunurilor trebuie efectuate de
aceeaşi persoană."
15. Punctul 44 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri
Art. 144. - (1) Sunt scutite de taxă următoarele:
a) livrarea de bunuri care urmează:
1. să fie plasate în regim vamal de admitere temporară,
cu exonerare totală de la plata drepturilor de import;
2. să fie prezentate autorităţilor vamale în vederea
vămuirii şi, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter
temporar;
3. să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un
antrepozit liber;
4. să fie plasate în regim de antrepozit vamal;
5. să fie plasate în regim de perfecţionare activă, cu
suspendare de la plata drepturilor de import;
6. să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;
7. să fie admise în apele teritoriale:
- pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de
producţie, în scopul construirii, reparării, întreţinerii,
modificării sau reutilării acestor platforme ori pentru
conectarea acestor platforme de forare sau de producţie la
continent;
- pentru alimentarea cu carburanţi şi aprovizionarea
platformelor de forare sau de producţie;
8. să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, definit
după cum urmează:
- pentru produse accizabile, orice locaţie situată în
România, care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul
art. 4 lit. (b) din Directiva 92/12/CEE, cu modificările şi
completările ulterioare;
- pentru bunuri, altele decât produsele accizabile, o
locaţie situată în România şi definită prin norme;
b) livrarea de bunuri efectuată în locaţiile prevăzute la
lit. a), precum şi livrarea de bunuri care se află în unul dintre
regimurile sau situaţiile precizate la lit. a);
c) prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la
lit. a) sau efectuate în locaţiile prevăzute la lit. a), pentru
bunurile aflate în regimurile sau situaţiile prevăzute la lit. a);
d) livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de
tranzit intern, precum şi prestările de servicii aferente
acestor livrări, altele decât cele prevăzute la art. 144 1 ;
e) importul de bunuri care urmează să fie plasate în
regim de antrepozit de TVA.
(2) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se
stabilesc documentele necesare pentru a justifica scutirea
de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după
caz, procedura şi condiţiile care trebuie respectate pentru
aplicarea scutirii de taxă.
Norme metodologice:
44 1 . (1) Scutirile de taxă pe valoarea adăugată prevăzute la
art. 144 din Codul fiscal nu se aplică în cazul regimurilor vamale
suspensive care nu se regăsesc la alin. (1) lit. a) al aceluiaşi
articol, cum sunt cele de admitere temporară cu exonerare
parţială de drepturi de import, transformare sub control vamal,
perfecţionare activă în sistemul de rambursare.
(2) În sensul art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 7 din Codul fiscal,
prin ape teritoriale se înţelege marea teritorială a României,
astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 17/1990
privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării
teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale
României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
16. Punctul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Sfera de aplicare a dreptului de deducere
Art. 145. - (1) Dreptul de deducere ia naştere la
momentul exigibilităţii taxei.
(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa
aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în
folosul următoarelor operaţiuni:
a) operaţiuni taxabile;
b) operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru
care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în
străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care
aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;
c) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 143, 144 şi
144 1 ;
d) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2)
lit. a) pct. 1-5 şi lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori
clientul este stabilit în afara Comunităţii sau în cazul în care
aceste operaţiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor
fi exportate într-un stat din afara Comunităţii, precum şi în
cazul
operaţiunilor
efectuate
de
intermediari
care
acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci
când aceştia intervin în derularea unor astfel de operaţiuni;
e) operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) şi la art. 129
alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.
(3) Dacă nu contravine prevederilor alin. (2), persoana
impozabilă are dreptul de deducere a taxei şi pentru
cazurile prevăzute la art. 128 alin. (8) şi la art. 129 alin. (5).
(4) În condiţiile stabilite prin norme se acordă dreptul de
deducere a taxei pentru achiziţiile efectuate de o persoană
impozabilă înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de
TVA conform art. 153.
(4 1 ) În condiţiile stabilite prin norme se acordă dreptul
de deducere a taxei pentru achiziţiile efectuate în cadrul
procedurii de executare silită de către o persoană
impozabilă de la un contribuabil declarat inactiv prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
potrivit art. 11 sau de la o persoană impozabilă în
inactivitate temporară, înscrisă în registrul comerţului,
potrivit legii.
(5) Nu sunt deductibile:
a) taxa aferentă sumelor achitate în numele şi în contul
altei persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum
şi taxa aferentă sumelor încasate în numele şi în contul altei
persoane, care nu sunt incluse în baza de impozitare a
livrărilor/prestărilor efectuate conform art. 137 alin. (3)
lit. e);
b) taxa datorată sau achitată pentru achiziţiile de băuturi
alcoolice şi produse din tutun, cu excepţia cazurilor în care
aceste bunuri sunt destinate revânzării sau pentru a fi
utilizate pentru prestări de servicii.
Norme metodologice:
45. (1) În sensul art. 145 alin. (4) din Codul fiscal, orice
persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa pentru
achiziţiile efectuate de aceasta înainte de înregistrarea acesteia
în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, din
momentul în care această persoană intenţionează să
desfăşoare o activitate economică, cu condiţia să nu se
depăşească perioada prevăzută la art. 147 1 alin. (2) din Codul
fiscal. Intenţia persoanei trebuie evaluată în baza elementelor
obiective, cum ar fi faptul că aceasta începe să angajeze costuri
şi/sau să facă investiţii pregătitoare necesare iniţierii acestei
activităţi economice. Deducerea se exercită prin înscrierea taxei
deductibile în decontul de taxă prevăzut la art. 156 2 din Codul
fiscal, depus după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri
de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. În cazul persoanelor
impozabile nestabilite pe teritoriul României, se aplică
prevederile art. 147 2 din Codul fiscal în perioada în care nu au
fost înregistrate în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul
fiscal, în situaţia în care persoanele respective au solicitat
rambursarea taxei în baza art. 147 2 din Codul fiscal şi în
perioada respectivă îndeplineau condiţiile pentru a beneficia de
rambursare conform prevederilor art. 147 2 din Codul fiscal.
Persoanele impozabile nestabilite în România, dar înregistrate
în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, aplică
prevederile art. 147 1 din Codul fiscal inclusiv pentru achiziţiile
efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA, în situaţia
în care pentru respectivele achiziţii nu au solicitat rambursarea
taxei conform art. 147 2 din Codul fiscal.
(2) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la
alin. (1) trebuie îndeplinite condiţiile şi formalităţile prevăzute la
art. 145-147 1 din Codul fiscal. Prin excepţie de la prevederile
art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura nu trebuie să conţină
menţiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA
pentru operaţiunile efectuate înainte de înregistrarea în scopuri
de TVA a persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.
(3) În cazul micilor întreprinderi care au aplicat regimul
special de scutire în conformitate cu prevederile art. 152 din
Codul fiscal şi care se înregistrează în scopuri de TVA conform
art. 153 din Codul fiscal, taxa pentru achiziţii efectuate înainte de
înregistrare se deduce potrivit prevederilor pct. 61 alin. (6)-(8)
şi pct. 62 alin. (4)-(6).
(4) În aplicarea prevederilor art. 145 alin. (4 1 ) din Codul fiscal,
în cazul bunurilor supuse executării silite pentru care se aplică
procedura prevăzută la pct. 75, se acordă dreptul de deducere
a taxei, în limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 145-147 1 din
Codul fiscal, pentru achiziţiile efectuate de o persoană
impozabilă de la un contribuabil declarat inactiv prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit
art. 11 din Codul fiscal, sau de la o persoană impozabilă în
inactivitate temporară, înscrisă în registrul comerţului, potrivit
legii, dacă livrarea bunurilor ar fi fost taxabilă, prin efectul legii
sau prin opţiune, în situaţia în care respectiva persoană
impozabilă nu ar fi fost inactivă.
(5) Prin excepţie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul
fiscal, factura pentru achiziţiile de bunuri efectuate în situaţiile
prevăzute la alin. (4) nu trebuie să conţină menţiunea referitoare
la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit furnizorului
conform art. 153 din Codul fiscal."
17. Punctul 45 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Limitări speciale ale dreptului de deducere
Art. 145 1 . - (1) În cazul vehiculelor rutiere motorizate
care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de
persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu
depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de
9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, nu se
deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor
acestor vehicule şi nici taxa aferentă achiziţiilor de
combustibil destinat utilizării pentru vehiculele care au
aceleaşi caracteristici, aflate în proprietatea sau în folosinţa
persoanei impozabile, cu excepţia vehiculelor care se
înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
a) vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie,
reparaţii, pază şi protecţie, curierat, transport de personal la
şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi
vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care
de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de
agenţi de recrutare a forţei de muncă;
b) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu
plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;
c) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu
plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane,
instruirea de către şcolile de şoferi, transmiterea folosinţei
în cadrul unui contract de leasing financiar sau operaţional;
d) vehiculele utilizate în scop comercial, respectiv în
vederea revânzării.
(2) Prin achiziţie de vehicule, în sensul alin. (1), se
înţelege cumpărarea unui vehicul din România, importul
sau achiziţia intracomunitară a vehiculului.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru
avansurile care au fost achitate înainte de data de 1 mai
2009 pentru valoarea totală sau parţială a vehiculelor rutiere
motorizate, dacă livrarea acestora intervine după data de
1 mai 2009 inclusiv.
(4) Prevederile prezentului articol se aplică până la data
de 31 decembrie 2011 inclusiv.
(5) În cazul vehiculelor exceptate potrivit alin. (1) se vor
aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 145 şi
art. 146-147 1 .
Norme metodologice:
45 1 . (1) În aplicarea art. 145 1 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) vehiculele utilizate exclusiv pentru reparaţii şi/sau
intervenţie reprezintă vehiculele care pot fi înzestrate sau nu cu
echipamente tehnice specifice, ce deservesc personalul
specializat în vederea reparării bunurilor, precum şi cele utilizate
pentru deplasarea în acţiuni de intervenţie;
b) vehiculele utilizate exclusiv pentru pază şi protecţie sunt
vehiculele utilizate în vederea asigurării siguranţei obiectivelor,
bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează
dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi
protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot
periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea, potrivit
prevederilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor,
bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) vehiculele utilizate exclusiv pentru curierat reprezintă
vehiculele care servesc la primirea, transportul şi distribuirea
scrisorilor, coletelor şi pachetelor;
d) vehiculele utilizate exclusiv drept care de reportaj
reprezintă vehiculele rutiere special amenajate pentru a găzdui
tehnica specifică pentru înregistrări audio video sau transmisii
complexe video, audio şi/sau date prin unde hertziene ori medii
optice, capabile să efectueze producţii de televiziune sau radio
înregistrate ori transmise în direct sau să transmită la distanţă
prin tehnologii de radiofrecvenţă (radiorelee, transmisii prin
satelit) ori prin fibră optică semnalul unei producţii de televiziune
sau de radio către alte care de reportaj ori către un telecentru
sau un sediu central de radiodifuziune;
e) vehiculele destinate exclusiv utilizării de agenţi de vânzări
reprezintă vehiculele utilizate în cadrul activităţii unei persoane
impozabile de către angajaţii acesteia care se ocupă în principal
cu
prospectarea
pieţei,
desfăşurarea
activităţii
de
merchandising, negocierea condiţiilor de vânzare, derularea
vânzării bunurilor, asigurarea de servicii postvânzare şi
monitorizarea clienţilor. Se limitează deductibilitatea taxei la cel
mult un vehicul utilizat de fiecare agent de vânzări. În această
categorie sunt cuprinse şi vehiculele de test-drive utilizate de
dealerii auto;
f) vehiculele utilizate exclusiv pentru transportul personalului
la şi de la locul de desfăşurare a activităţii reprezintă vehiculele
utilizate de angajator pentru transportul angajaţilor în scopul
desfăşurării activităţii economice la şi de la reşedinţa
acestora/locul convenit de comun acord la sediul angajatorului
sau la şi de la sediul angajatorului la locul în care se desfăşoară
efectiv activitatea ori la şi de la reşedinţa angajaţilor/locul
convenit de comun acord la locul de desfăşurare a activităţii,
atunci când există dificultăţi evidente de a găsi alte mijloace de
transport şi există un acord colectiv între angajator şi angajaţi
prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport;
g) vehiculele utilizate exclusiv de agenţi de recrutare a forţei
de muncă sunt vehiculele utilizate în cadrul activităţii agenţiilor
de plasare a forţei de muncă de către personalul care se ocupă
în principal cu recrutarea şi plasarea forţei de muncă. Se
limitează deductibilitatea taxei la cel mult un vehicul utilizat de
fiecare agent de recrutare a forţei de muncă.
(2) În sensul art. 145 1 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, prin
vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată se înţelege
vehiculele care contribuie în mod esenţial la prestarea directă a
serviciilor cu plată şi fără de care serviciile nu pot fi efectuate."
18. La punctul 46, după alineatul (1) se introduce un nou
alineat, alineatul (1 1 ), cu următorul conţinut:
,,(1 1 ) În cazul utilizării Sistemului român de procesare
automată a declaraţiei vamale de import, justificarea deducerii
taxei se face cu exemplarul pe suport hârtie al declaraţiei
vamale care certifică înscrisurile din documentul electronic de
import/documentul electronic de import cu elemente de
securitate şi siguranţă pentru care s-a acordat liber de vamă,
autentificat prin aplicarea semnăturii şi a ştampilei lucrătorului
vamal."
19. La punctul 49 alineatul (1) litera c), punctul 1 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,1. prestarea de servicii de transport şi de servicii auxiliare
acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144
alin. (1) lit. c) şi art. 144 1 din Codul fiscal;".
20. La punctul 50 alineatul (1) litera b), punctul 1 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,1. prestarea de servicii de transport şi de servicii auxiliare
acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m), art. 144
alin. (1) lit. c ) şi art. 144 1 din Codul fiscal;".
21. La punctul 53, alineatele (3) şi (7) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
,,(3) În cazul în care persoana impozabilă care aplică regimul
special de scutire, prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, se
înregistrează potrivit legii în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal, precum şi în cazul în care persoana înregistrată în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal solicită
scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de
TVA, conform art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, se aplică
ajustările de taxă prevăzute la pct. 61 şi 62.
...............................................................................................
(7) În cazul persoanelor impozabile care figurează în lista
contribuabililor inactivi conform art. 11 din Codul fiscal, precum
şi al persoanelor în inactivitate temporară înscrisă în registrul
comerţului, a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată
de către organele fiscale competente, conform art. 153 alin. (9)
din Codul fiscal, se consideră că activele corporale fixe, altele
decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform
art. 149 din Codul fiscal, care nu sunt amortizate integral, sunt
alocate pe perioada de inactivitate unei activităţi fără drept de
deducere, fiind obligatorie ajustarea taxei conform art. 148 lit. c)
din Codul fiscal pentru valoarea rămasă neamortizată. Ajustarea
se efectuează în funcţie de cota de taxă în vigoare la data
achiziţiei activului corporal fix. În sensul prezentelor norme, prin
valoare rămasă neamortizată se înţelege valoarea de
înregistrare în contabilitate diminuată cu amortizarea contabilă.
Ajustarea va fi reflectată în ultimul decont de taxă depus înainte
de anularea înregistrării în scopuri de TVA a persoanei
impozabile. După înregistrarea în scopuri de TVA conform
art. 153 din Codul fiscal ca urmare a încetării situaţiei care a
condus la scoaterea din evidenţă, persoanele impozabile pot
ajusta, în conformitate cu prevederile alin. (2) lit. b), taxa
aferentă activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt
considerate bunuri de capital potrivit art. 149 din Codul fiscal,
pentru valoarea rămasă neamortizată, inclusiv în situaţia în care
acestea au fost livrate în regim de taxare în perioada de
inactivitate, în cadrul procedurii de executare silită. Ajustarea va
fi reflectată în primul decont de taxă depus după înregistrarea în
scopuri de TVA a persoanei impozabile sau, după caz, într-un
decont ulterior."
22. La punctul 54, alineatele (1), (2) şi (4) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,54. (1) Ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor care
fac obiectul închirierii, leasingului, concesionării sau oricărei alte
metode de punere a acestora la dispoziţia unei persoane se
efectuează de către persoana care închiriază, dă în leasing sau
pune la dispoziţia altei persoane bunurile respective, cu excepţia
situaţiei prevăzute la alin. (2). Data la care bunul se consideră
achiziţionat din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată
de locatar/utilizator este data la care se face transferul dreptului
de proprietate de către locator/finanţator. Pentru taxa aferentă
achiziţiei bunurilor de capital care au fost cumpărate de
locatar/utilizator printr-un contract de leasing, perioada de
ajustare începe la data de 1 ianuarie a anului în care a avut loc
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, dar ajustarea
se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente
bunurilor de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată
înainte de data transferului dreptului de proprietate. În sensul
art. 149 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, prin durată normală de
funcţionare se înţelege durata normală de utilizare stabilită
pentru amortizarea fiscală, în cazul activelor corporale fixe de
natura mijloacelor fixe amortizabile conform prevederilor legale
în vigoare. Activele corporale fixe de natura mijloacelor fixe
amortizabile care fac obiectul leasingului sunt considerate
bunuri de capital la locator/finanţator dacă limita minimă a
duratei normale de utilizare este egală sau mai mare de 5 ani.
(2) Taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă
transformării sau modernizării unui bun imobil sau a unei părţi a
acestuia se ajustează de către persoana la dispoziţia căreia este
pus bunul imobil sau o parte a acestuia în situaţia în care
lucrările de transformare ori modernizare sunt efectuate de către
această persoană, iar valoarea fiecărei transformări sau
modernizări este de cel puţin 20% din valoarea totală după
transformare ori modernizare a bunului imobil sau a părţii de bun
imobil. În sensul prezentelor norme metodologice sunt luate în
considerare operaţiunile de transformare sau modernizare care
conduc la majorarea valorii bunului imobil. În scopul calculării
acestei depăşiri se vor avea în vedere valorile reevaluate ale
bunurilor respective, aşa cum sunt înregistrate în contabilitate.
Se consideră că bunurile sunt folosite pentru prima dată după
transformare sau modernizare, pentru transformările sau
modernizările bunurilor de capital prevăzute la art. 149 alin. (2)
lit. b) din Codul fiscal, la data semnării de către beneficiar a
procesului-verbal
de
recepţie
definitivă
a
lucrărilor
de
transformare a construcţiei în cauză. Prin proces-verbal de
recepţie definitivă se înţelege procesul-verbal de recepţie la
terminarea lucrărilor. În cazul lucrărilor de transformare în regie
proprie a unei construcţii, data primei utilizări a bunului după
transformare este data documentului pe baza căruia este
majorată valoarea activului corporal fix cu valoarea transformării
respective.
..............................................................................................
(4) În cazul persoanelor impozabile care figurează în lista
contribuabililor inactivi conform art. 11 din Codul fiscal, precum
şi al persoanelor în inactivitate temporară înscrisă în registrul
comerţului, a căror înregistrare în scopuri de TVA a fost anulată
de către organele fiscale competente, conform art. 153 alin. (9)
din Codul fiscal, se consideră că bunurile de capital nu sunt
alocate pe perioada de inactivitate unei activităţi economice,
fiind obligatorie ajustarea taxei conform art. 149 alin. (4) lit. a)
pct. 1 din Codul fiscal. Ajustarea va fi reflectată în ultimul decont
de taxă depus înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA
a persoanei impozabile. După înregistrarea în scopuri de TVA
conform art. 153 din Codul fiscal ca urmare a încetării situaţiei
care a condus la scoaterea din evidenţă, persoanele impozabile
pot ajusta taxa aferentă bunurilor de capital proporţional cu
perioada rămasă din perioada de ajustare, în conformitate cu
prevederile art. 149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. În situaţia
bunurilor de capital livrate în regim de taxare în perioada de
inactivitate, în cadrul procedurii de executare silită, persoanele
impozabile pot ajusta taxa aferentă acestora proporţional cu
perioada rămasă din perioada de ajustare, determinată în
funcţie de anul în care a avut loc livrarea bunurilor respective.
Ajustarea va fi reflectată în primul decont de taxă depus după
înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile sau,
după caz, într-un decont ulterior."
23. Punctul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Răspunderea individuală şi în solidar pentru plata taxei
Art. 151 2 . - (1) Beneficiarul este ţinut răspunzător
individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care
persoana obligată la plata taxei este furnizorul sau
prestatorul, conform art. 150 alin. (1), dacă factura
prevăzută la art. 155 alin. (5):
a) nu este emisă;
b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce
priveşte
una
dintre
următoarele
informaţii:
denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri
de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea
bunurilor
livrate
ori
serviciilor
prestate,
elementele
necesare calculării bazei de impozitare;
c) nu menţionează valoarea taxei sau o menţionează
incorect.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă
beneficiarul dovedeşte achitarea taxei către persoana
obligată la plata taxei, nu mai este ţinut răspunzător
individual şi în solidar pentru plata taxei.
(3) Furnizorul sau prestatorul este ţinut răspunzător
individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care
persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform
art. 150 alin. (2)-(4) şi (6), dacă factura prevăzută la art. 155
alin. (5) sau autofactura prevăzută la art. 155 1 alin. (1):
a) nu este emisă;
b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce
priveşte
una
dintre
următoarele
informaţii:
numele/denumirea, adresa, codul de înregistrare în scopuri
de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea
bunurilor livrate/serviciilor prestate, elementele necesare
calculării bazei de impozitare.
(4) Furnizorul este ţinut răspunzător individual şi în
solidar pentru plata taxei, în situaţia în care persoana
obligată la plata taxei pentru o achiziţie intracomunitară de
bunuri este beneficiarul, conform art. 151, dacă factura
prevăzută la art. 155 alin. (5) sau autofactura prevăzută la
art. 155 1 alin. (1):
a) nu este emisă;
b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce
priveşte
una
dintre
următoarele
informaţii:
denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri
de TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea
bunurilor livrate, elementele necesare calculării bazei de
impozitare.
(5) Persoana care îl reprezintă pe importator, persoana
care depune declaraţia vamală de import sau declaraţia de
import pentru TVA şi accize şi proprietarul bunurilor sunt
ţinuţi răspunzători individual şi în solidar pentru plata taxei,
împreună cu importatorul prevăzut la art. 151 1 .
(6) Pentru aplicarea regimului de antrepozit de taxă pe
valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8,
antrepozitarul şi transportatorul bunurilor din antrepozit
sau persoana responsabilă pentru transport sunt ţinuţi
răspunzători individual şi în solidar pentru plata taxei,
împreună cu persoana obligată la plata acesteia, conform
art. 150 alin. (1), (5) şi (6) şi art. 151 1 .
(7) Persoana care desemnează o altă persoană ca
reprezentant fiscal, conform art. 150 alin. (7) şi/sau art. 151
alin. (2), este ţinută răspunzătoare individual şi în solidar
pentru plata taxei, împreună cu reprezentantul său fiscal.
Norme metodologice:
60. Obligaţiile beneficiarului prevăzute la art. 151 2 alin. (1)
din Codul fiscal nu afectează exercitarea dreptului de deducere
în condiţiile prevăzute la art. 145 din Codul fiscal."
24. Punctele 61 şi 62 se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
,,Codul fiscal:
Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici
Art. 152. - (1) Persoana impozabilă stabilită în România
conform art. 125 1 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri
anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de
35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul
de schimb comunicat de Banca Naţională a României la
data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, poate
aplica scutirea de taxă, numită în continuare regim special
de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1),
cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de
transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(2) Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru
aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală,
exclusiv taxa în situaţia prevăzută la alin. (7) şi (7 1 ), a
livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de
persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic,
taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi
desfăşurate de o mică întreprindere, a operaţiunilor
rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă
taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi
fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), a
operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi a celor scutite
fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a),
b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii activităţii
principale, cu excepţia următoarelor:
a) livrările de active fixe corporale sau necorporale,
astfel cum sunt definite la art. 125 1 alin. (1) pct. 3, efectuate
de persoana impozabilă;
b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi,
scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(3) Persoana impozabilă care îndeplineşte condiţiile
prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului special de
scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului
normal de taxă.
(4) O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate beneficia
de aplicarea regimului special de scutire, dacă la momentul
începerii activităţii economice declară o cifră de afaceri
anuală estimată, conform alin. (2), sub plafonul de scutire şi
nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare,
conform alin. (3).
(5) Pentru persoana impozabilă nou-înfiinţată care
începe o activitate economică în decursul unui an
calendaristic, plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) se
determină proporţional cu perioada rămasă de la înfiinţare
şi
până
la
sfârşitul
anului,
fracţiunea
de
lună
considerându-se o lună calendaristică întreagă.
(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de
scutire şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este
mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la
alin. (1) ori, după caz, la alin. (5) trebuie să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen
de 10 zile de la data atingerii sau depăşirii plafonului. Data
atingerii sau depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi
a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost
atins sau depăşit. Regimul special de scutire se aplică până
la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153.
Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau
solicită
înregistrarea
cu
întârziere,
organele
fiscale
competente au dreptul să stabilească obligaţii privind taxa
de plată şi accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit
să fie înregistrat în scopuri de taxă conform art. 153.
(7) Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA
conform art. 153 care în cursul unui an calendaristic nu
depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) sau, după
caz, plafonul determinat conform alin. (5) poate solicita
până pe data de 20 ianuarie a anului următor scoaterea din
evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153 în vederea aplicării regimului special de
scutire. Anularea înregistrării în scopuri de TVA va fi
valabilă din prima zi a lunii următoare celei în care s-a
solicitat scoaterea din evidenţă, respectiv din data de
1 februarie. Pe baza informaţiilor din jurnalele pentru
vânzări aferente operaţiunilor efectuate în cursul unui an
calendaristic, persoanele impozabile stabilesc dacă cifra de
afaceri determinată conform alin. (2) este inferioară
plafonului de scutire. Până la anularea înregistrării în
scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin toate
drepturile şi obligaţiile persoanelor înregistrate în scopuri
de TVA conform art. 153. Persoana impozabilă care a
solicitat scoaterea din evidenţă în termenul stabilit de
prezentul alineat, are obligaţia să depună decontul de taxă
prevăzut la art. 156 2 pentru operaţiunile realizate în cursul
lunii ianuarie, până la data de 25 februarie inclusiv. În
ultimul decont depus, persoana impozabilă are obligaţia să
evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor
ajustărilor de taxă, conform prezentului titlu.
(7 1 ) Dacă, ulterior scoaterii din evidenţa persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, potrivit
alin. (7), persoana impozabilă realizează în cursul unui an
calendaristic o cifră de afaceri, determinată conform
alin. (2), mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut
la alin. (1), are obligaţia să respecte prevederile prezentului
articol şi, după înregistrarea în scopuri de taxă conform
art. 153, are dreptul să efectueze ajustările de taxă conform
prezentului titlu. Ajustările vor fi reflectate în primul decont
de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA
conform art. 153 a persoanei impozabile sau, după caz,
într-un decont ulterior.
(7 2 ) Persoana impozabilă care solicită, conform alin. (7),
scoaterea din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate
în scopuri de TVA, conform art. 153, dar are obligaţia de a
se înregistra în scopuri de taxă, conform art. 153 1 , trebuie
să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform
art. 153 1 , concomitent cu solicitarea de scoatere din
evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de
TVA, conform art. 153. Înregistrarea în scopuri de TVA,
conform art. 153 1 , va fi valabilă începând cu data de 1
februarie a anului respectiv. Prevederile prezentului alineat
se aplică şi în cazul în care persoana impozabilă optează
pentru înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153 1 ,
concomitent cu solicitarea de scoatere din evidenţa
persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 153.
(8) Persoana impozabilă care aplică regimul special de
scutire:
a) nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor,
în condiţiile art. 145 şi 146;
b) nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt
document;
c) abrogată.
(9) Prin norme se stabilesc regulile de înregistrare şi
ajustările de efectuat în cazul modificării regimului de taxă.
Norme metodologice:
61. (1) În sensul art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, o
operaţiune este accesorie activităţii principale dacă se
îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 47 alin. (3).
(2) La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 152
alin. (1) din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru
avansuri încasate sau neîncasate şi alte facturi emise înainte
de data livrării/prestării pentru operaţiunile prevăzute la art. 152
alin. (2) din Codul fiscal. Echivalentul în lei al plafonului de
35.000 euro prevăzut la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal,
determinat în funcţie de cursul de schimb valutar comunicat de
Banca Naţională a României la data aderării, rotunjit la
următoarea mie, este de 119.000 lei.
(3) Persoanele impozabile care, dacă ar fi înregistrate normal
în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, ar aplica un
regim special de taxă conform prevederilor art. 152 1 şi 152 2 din
Codul fiscal vor lua în calculul determinării cifrei de afaceri
prevăzute la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal numai baza
impozabilă pentru respectivele operaţiuni determinată în
conformitate cu prevederile art. 152 1 şi 152 2 din Codul fiscal.
(4) Activele fixe corporale prevăzute la art. 152 alin. (2) lit. a)
din Codul fiscal sunt cele definite la art. 125 1 alin. (1) pct. 3 din
Codul fiscal, iar activele necorporale sunt cele definite de
legislaţia contabilă şi care din punctul de vedere al taxei sunt
considerate servicii.
(5) În sensul art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, persoana
impozabilă care optează pentru aplicarea regimului normal de
taxă trebuie să solicite înregistrarea conform art. 153 din Codul
fiscal şi să aplice regimul normal de taxă începând cu data
înregistrării.
(6) Persoana impozabilă care solicită scoaterea din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 în
vederea aplicării regimului special de scutire, conform art. 152
alin. (7) din Codul fiscal, are obligaţia să ajusteze taxa
deductibilă aferentă:
a) bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, în
momentul trecerii la regimul de scutire;
b) activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de
execuţie, aflate în proprietatea sa în momentul trecerii la regimul
de scutire, inclusiv bunurilor de capital, pentru care perioada de
ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul
fiscal, nu a expirat.
(7) Ajustarea taxei deductibile pentru bunurile mobile
corporale, altele decât bunurile de capital prevăzute la art. 149
alin. (1) din Codul fiscal, prevăzută la alin. (6), se realizează
potrivit prevederilor art. 128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.
Ajustarea pentru activele corporale fixe în curs de execuţie şi
pentru serviciile neutilizate se efectuează potrivit art. 148 din
Codul fiscal, prin anularea taxei deductibile. Ajustările de taxă
realizate conform art. 128 alin. (4) lit. c) şi art. 148 din Codul
fiscal se efectuează în funcţie de cota de taxă în vigoare la data
achiziţiei bunurilor mobile corporale.
(8) Valoarea rezultată ca urmare a efectuării ajustărilor de
taxă conform alin. (6) se evidenţiază în ultimul decont de taxă
depus conform art. 152 alin. (7) din Codul fiscal. În cazul în care
persoana impozabilă nu a evidenţiat corect sau nu a efectuat
ajustările de taxă prevăzute la alin. (6), organele de inspecţie
fiscală vor stabili valoarea corectă a ajustărilor de taxă şi, după
caz, vor solicita plata sau vor dispune restituirea taxei rezultate
ca urmare a ajustării.
(9) În cazul activelor corporale fixe achiziţionate printr-un
contract de leasing, dacă transferul dreptului de proprietate
asupra bunurilor are loc după scoaterea din evidenţa
persoanelor
înregistrate
în
scopuri
de
TVA
a
locatorului/utilizatorului în baza prevederilor art. 152 alin. (7) din
Codul fiscal, acesta are obligaţia, până cel târziu pe data de 25 a
lunii următoare celei în care a intervenit transferul dreptului de
proprietate asupra bunurilor, să ajusteze:
a) taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, inclusiv taxa
plătită sau datorată înainte de data transferului dreptului de
proprietate, potrivit prevederilor art. 149 din Codul fiscal şi
pct. 54;
b) taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, altele
decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform
art. 149 din Codul fiscal, corespunzător valorii rămase
neamortizate la momentul transferului dreptului de proprietate,
conform art. 128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.
Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală se va stabili procedura de declarare şi plată a sumelor
rezultate din ajustarea taxei.
(10) În sensul art. 152 alin. (9) din Codul fiscal, persoanele
impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă prin
opţiune conform prevederilor art. 152 alin. (3), coroborate cu
prevederile art. 153 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, şi persoanele
impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă în cazul
depăşirii plafonului de scutire în termenul stabilit la art. 152
alin. (6) din Codul fiscal au dreptul la ajustarea taxei deductibile
aferente:
a) bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, în
momentul trecerii la regimul normal de taxare;
b) activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de
execuţie, aflate în proprietatea lor în momentul trecerii la regimul
normal de taxă, cu condiţia, în cazul bunurilor de capital, ca
perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2)
din Codul fiscal, să nu fi expirat. În cazul activelor corporale fixe,
se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la
momentul trecerii la regimul normal de taxă.
(11) Ajustările efectuate conform alin. (10) se înscriu în primul
decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de taxă
conform art. 153 din Codul fiscal a persoanei impozabile sau,
după caz, într-un decont ulterior.
(12) Pentru ajustarea taxei prevăzute la alin. (10), persoana
impozabilă trebuie să îndeplinească condiţiile şi formalităţile
prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal. Prin excepţie de la
prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura pentru
achiziţii de bunuri/servicii efectuate înainte de înregistrarea în
scopuri de TVA a persoanei impozabile nu trebuie să conţină
menţiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA
atribuit persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.
62. (1) Persoanele care aplică regimul special de scutire,
conform art. 152 din Codul fiscal, au obligaţia să ţină evidenţa
livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii care ar fi taxabile
dacă nu ar fi realizate de o mică întreprindere, cu ajutorul
jurnalului pentru vânzări, precum şi evidenţa bunurilor şi a
serviciilor taxabile achiziţionate, cu ajutorul jurnalului pentru
cumpărări.
(2) În cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depăşit
plafonul de scutire şi nu a solicitat înregistrarea conform
prevederilor art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, organele fiscale
competente vor proceda după cum urmează:
a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este
identificată de organele de inspecţie fiscală înainte de
înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform
art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care
persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost
înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul
fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana
respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi
solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea şi data
identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organele
fiscale competente vor înregistra din oficiu aceste persoane în
scopuri de taxă. Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală se va stabili data de la care persoanele
respective vor fi înregistrate în scopuri de taxă;
b) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este
identificată după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri
de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, organele de control
vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit
să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de
taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între
data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri
de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de
lege şi data la care a fost înregistrată.
(3) În cazul în care persoana impozabilă a solicitat în mod
eronat scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, în baza
prevederilor art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, organele fiscale
competente vor proceda după cum urmează:
a) în cazul în care persoana impozabilă nu s-a înregistrat în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal până la data
identificării acestei erori de către organele de inspecţie fiscală,
acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar
fi trebuit să o colecteze pe perioada cuprinsă între data anulării
codului de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal şi data identificării acestei erori. Totodată, organele
fiscale competente vor înregistra din oficiu aceste persoane în
scopuri de taxă. Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală se va stabili data de la care persoanele
respective vor fi înregistrate în scopuri de taxă;
b) în cazul în care persoana impozabilă s-a înregistrat în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal până la data
identificării acestei erori de către organele de inspecţie fiscală,
acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar
fi trebuit să o colecteze pe perioada cuprinsă între data la care
persoanei respective i s-a anulat codul de înregistrare în scopuri
de TVA conform art. 153 din Codul fiscal şi data la care a fost
înregistrată.
(4) După determinarea taxei de plată conform alin. (2) şi (3),
organele fiscale competente vor stabili obligaţiile fiscale
accesorii aferente conform prevederilor legale în vigoare.
(5) Persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea
în scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent dacă
au făcut sau nu obiectul inspecţiei fiscale, au dreptul să ajusteze
în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un
decont ulterior, în condiţiile prevăzute la art. 145-149 din Codul
fiscal:
a) taxa deductibilă aferentă bunurilor aflate în stoc şi
serviciilor neutilizate la data la care persoana respectivă ar fi
fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat
înregistrarea în termenul prevăzut de lege;
b) taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, inclusiv
celor aflate în curs de execuţie, aflate în proprietatea sa la data
la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de
taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de
lege, cu condiţia, în cazul bunurilor de capital, ca perioada de
ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul
fiscal, să nu fi expirat;
c) taxa deductibilă aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii
efectuate în perioada cuprinsă între data la care persoana
respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi
solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea şi data la care
a fost înregistrată.
(6) Persoanele impozabile care au solicitat în mod eronat
scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de
TVA conform art. 153 din Codul fiscal, în baza prevederilor
art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, indiferent dacă au făcut sau nu
obiectul inspecţiei fiscale, au dreptul să anuleze ajustările de
taxă efectuate potrivit art. 152 alin. (7) din Codul fiscal şi să îşi
exercite dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiilor de
bunuri şi servicii efectuate în perioada cuprinsă între data la care
persoanei respective i s-a anulat codul de înregistrare în scopuri
de TVA conform art. 153 din Codul fiscal şi data la care a fost
înregistrată, în primul decont depus după înregistrare sau, după
caz, într-un decont ulterior, în condiţiile prevăzute la art. 145-
149 din Codul fiscal.
(7) Pentru ajustarea taxei prevăzute la alin. (5) şi (6),
persoana impozabilă trebuie să îndeplinească condiţiile şi
formalităţile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal. Prin
excepţie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal,
factura pentru achiziţii de bunuri/servicii efectuate înainte de
înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile nu
trebuie să conţină menţiunea referitoare la codul de înregistrare
în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile conform art. 153
din Codul fiscal.
(8) Persoanele impozabile care au aplicat regimul special
pentru mici întreprinderi prevăzut la art. 152 din Codul fiscal şi
care au fost înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153
alin. (1) lit. b) sau c) din Codul fiscal, dacă ulterior înregistrării
realizează numai operaţiuni fără drept de deducere, vor solicita
scoaterea din evidenţă conform art. 153 alin. (11) din Codul
fiscal. Dacă, ulterior scoaterii din evidenţă, aceste persoane
impozabile vor realiza operaţiuni care dau drept de deducere a
taxei, vor aplica prevederile art. 152 din Codul fiscal."
25. La punctul 64 alineatul (4) litera c), punctul 1 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,1. suma totală, egală cu preţurile de vânzare totale stabilite
conform art. 152 2 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Codul fiscal, a livrărilor
de bunuri supuse regimului special efectuate de persoana
impozabilă revânzătoare în anul respectiv; şi".
26. La punctul 64, alineatele (1), (2) şi litera c) şi partea
introductivă a literei e) ale alineatului (7) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
,,(1) În sensul art. 152 2 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, bunurile
second-hand includ orice obiecte vechi care mai pot fi utilizate
ca atare sau în urma unor reparaţii, dar nu cuprind bunurile
prevăzute la alin. (2).
(2) Nu sunt considerate bunuri second-hand în sensul
art. 152 2 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal:
a) aurul, argintul şi platina prezentate sub formă de bare,
plachete, lingouri, pulbere, foiţe, folie, tuburi, sârmă sau în orice
alt mod, ce pot fi folosite ca materie primă pentru producerea
altor bunuri, fie pure, fie în aliaj cu alte metale;
b) aurul de investiţii conform definiţiei prevăzute la art. 152 3
alin. (1) din Codul fiscal;
c) monedele din argint sau platină care nu constituie obiecte
de colecţie în sensul art. 152 2 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d) reziduuri de obiecte vechi formate din metale preţioase
recuperate în scopul topirii şi refolosirii ca materii prime;
e) pietrele preţioase şi semipreţioase şi perlele, indiferent
dacă sunt sau nu tăiate, sparte în lungul fibrei, gradate sau
şlefuite însă nu pe fir, montate sau fixate, ce pot fi utilizate pentru
producerea de bijuterii clasice şi fantezie, obiecte de aurărie şi
argintărie şi similare;
f) bunurile vechi reparate sau restaurate astfel încât nu se
pot deosebi de bunuri noi similare;
g) bunurile vechi care au suferit înainte de revânzare o astfel
de transformare încât la revânzare nu mai este posibilă nicio
identificare cu bunul în starea iniţială de la data achiziţiei;
h) bunurile care se consumă la prima utilizare;
i) bunurile ce nu mai pot fi refolosite în niciun fel;
j) obiectele vechi care sunt executate din metale preţioase
sau şi cu pietre preţioase sau semipreţioase, cum ar fi bijuteriile
(clasice şi fantezie, obiectele de aurărie şi argintărie şi toate
celelalte obiecte vechi, inclusiv uneltele, integral sau parţial
formate din aur, argint, platină, pietre preţioase şi/sau perle,
indiferent de gradul de puritate a metalelor şi pietrelor preţioase).
.................................................................................................
(7) [...]
c) va ţine un registru care permite să se stabilească, la finele
fiecărei perioade fiscale, alta decât ultima perioadă fiscală a
anului calendaristic, totalul bazei de impozitare pentru livrările
efectuate în respectiva perioadă fiscală şi, după caz, taxa
colectată;
................................................................................................
e) va emite o factură prin autofacturare către fiecare furnizor
de la care achiziţionează bunuri supuse regimului special şi care
nu este obligat să emită o factură. Factura emisă prin
autofacturare trebuie să cuprindă următoarele informaţii:".
27. La punctul 65, alineatul (4) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(4) În aplicarea prevederilor art. 152 3 alin. (10) din Codul
fiscal cumpărătorul, persoană impozabilă înregistrată în scopuri
de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, este persoana obligată
la plata taxei pentru:
a) livrările în interiorul ţării de aliaje sau semifabricate din aur
cu titlul mai mare sau egal cu 325;
b) livrările de aur de investiţii efectuate în interiorul ţării de
persoane impozabile care şi-au exercitat opţiunea de taxare
pentru respectivele livrări."
28. La punctul 65, după alineatul (4) se introduce un nou
alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
,,(5) Regulile de aplicare a taxării inverse prevăzute la
art. 160 din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător şi în
situaţiile prevăzute la art. 153 alin. (10) din Codul fiscal."
29. Punctele 66 şi 66 1 se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
,,Codul fiscal:
Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA
Art. 153. - (1) Persoana impozabilă care are sediul
activităţii economice în România şi realizează sau
intenţionează să realizeze o activitate economică ce implică
operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea
adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent,
denumită în continuare înregistrare normală în scopuri de
taxă, după cum urmează:
a) înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni, în
următoarele cazuri:
1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri
care atinge sau depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la
art. 152 alin. (1), cu privire la regimul special de scutire
pentru întreprinderile mici;
2. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri
inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1),
dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau
depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1),
în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau a
depăşit acest plafon;
c) dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an
calendaristic este inferioară plafonului de scutire prevăzut
la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului
normal de taxă;
d) dacă efectuează operaţiuni scutite de taxă şi optează
pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3).
(2) Persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în afara României, dar este stabilită în România
printr-un sediu fix conform art. 125 1 alin. (2) lit. b), este
obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în
România, astfel:
a) înaintea primirii serviciilor, în situaţia în care urmează
să primească pentru sediul fix din România servicii pentru
care este obligată la plata taxei în România conform art. 150
alin. (2), dacă serviciile sunt prestate de o persoană
impozabilă care este stabilită în sensul art. 125 1 alin. (2) în
alt stat membru;
b) înainte de prestarea serviciilor, în situaţia în care
urmează să presteze serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2)
de la sediul fix din România pentru un beneficiar persoană
impozabilă stabilită în sensul art. 125 1 alin. (2) în alt stat
membru care are obligaţia de a plăti TVA în alt stat membru,
conform echivalentului din legislaţia statului membru
respectiv al art. 150 alin. (2);
c) înainte de realizarea unor activităţi economice de la
respectivul sediu fix în condiţiile stabilite la art. 125 1 alin. (2)
lit. b) şi c) care implică:
1. livrări de bunuri taxabile şi/sau scutite cu drept de
deducere, inclusiv livrări intracomunitare scutite de TVA
conform art. 143 alin. (2);
2. prestări de servicii taxabile şi/sau scutite de taxa pe
valoarea adăugată cu drept de deducere, altele decât cele
prevăzute la lit. a) şi b);
3. operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea
acestora, conform art. 141 alin. (3);
4. achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile.
(3) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei
tratate ca persoană impozabilă numai pentru că efectuează
ocazional livrări intracomunitare de mijloace de transport
noi.
(4) O persoană impozabilă care nu este stabilită în
România conform art. 125 1 alin. (2), şi nici înregistrată în
scopuri de TVA în România conform art. 153, va solicita
înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale
competente pentru operaţiuni realizate pe teritoriul
României care dau drept de deducere a taxei, înainte de
efectuarea respectivelor operaţiuni, cu excepţia situaţiilor
în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul,
conform art. 150 alin. (2)-(6). Nu sunt obligate să se
înregistreze în România conform acestui articol persoanele
stabilite în afara Comunităţii care efectuează servicii
electronice către persoane neimpozabile din România şi
care sunt înregistrate într-un alt stat membru, conform
regimului special pentru servicii electronice, pentru toate
serviciile electronice prestate în Comunitate.
(5) Va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform
acestui articol, înainte de realizarea operaţiunilor, persoana
impozabilă nestabilită în România şi neînregistrată în
scopuri de TVA în România, care intenţionează:
a) să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri
pentru care este obligată la plata taxei conform art. 151; sau
b) să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri
scutită de taxă.
(6) Persoana impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu
în România, care are obligaţia să se înregistreze în scopuri
de TVA în România, poate, în condiţiile stabilite prin norme,
să îşi îndeplinească această obligaţie prin desemnarea unui
reprezentant fiscal. Persoana impozabilă nestabilită în
Comunitate care are obligaţia să se înregistreze în scopuri
de TVA în România este obligată, în condiţiile stabilite prin
norme,
să
se
înregistreze
prin
desemnarea
unui
reprezentant fiscal.
(7) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri
de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care,
în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt
obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4)
sau (5). Prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot
stabili
criterii
pe
baza
cărora
să
fie
condiţionată
înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile.
Organele fiscale competente stabilesc, pe baza acestor
criterii, dacă persoana impozabilă justifică intenţia şi are
capacitatea de a desfăşura activitate economică, pentru a fi
înregistrată în scopuri de TVA.
(8) În cazul în care o persoană este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu
prevederile alin. (1), (2), (4) sau (5), şi nu solicită
înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra
persoana respectivă din oficiu.
(9) Organele fiscale competente pot anula înregistrarea
unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului
articol, dacă, potrivit prevederilor prezentului titlu, persoana
nu era obligată să solicite înregistrarea sau nu avea dreptul
să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform
prezentului
articol.
De
asemenea,
organele
fiscale
competente pot anula din oficiu înregistrarea unei persoane
în scopuri de TVA, conform prezentului articol, în cazul
persoanelor
impozabile
care
figurează
în
lista
contribuabililor declaraţi inactivi potrivit art. 11, precum şi
a persoanelor impozabile în inactivitate temporară, înscrisă
în registrul comerţului, potrivit legii. Procedura de scoatere
din evidenţă este stabilită prin normele procedurale în
vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA, au
obligaţia
să
solicite
organelor
fiscale
competente
înregistrarea în scopuri de TVA, dacă încetează situaţia care
a condus la scoaterea din evidenţă, fără a fi aplicabile
prevederile referitoare la plafonul de scutire pentru mici
întreprinderi prevăzut la art. 152 în anul calendaristic
respectiv.
(9 1 ) Organele fiscale competente anulează înregistrarea
unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului
articol, în situaţia prevăzută la art. 152 alin. (7).
(10) Persoana înregistrată conform prezentului articol va
anunţa în scris organele fiscale competente cu privire la
modificările
informaţiilor
declarate
în
cererea
de
înregistrare sau furnizate prin altă metodă organului fiscal
competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în
certificatul de înregistrare în termen de 15 zile de la
producerea oricăruia dintre aceste evenimente.
(11) În cazul încetării desfăşurării de operaţiuni care dau
drept de deducere a taxei sau în cazul încetării activităţii
sale economice, orice persoană înregistrată conform
prezentului articol va anunţa în scris organele fiscale
competente în termen de 15 zile de la producerea oricăruia
dintre aceste evenimente în scopul scoaterii din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA. Prin norme
procedurale se stabilesc data de la care are loc scoaterea
din evidenţă şi procedura aplicabilă.
Norme metodologice:
66. (1) În cazul în care o persoană este obligată să solicite
înregistrarea în condiţiile art. 153 alin. (1), (2), (4) sau (5) din
Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane se va considera
valabilă începând cu:
a) data comunicării certificatului de înregistrare, în cazurile
prevăzute la art. 153 alin. (2), (4) şi (5) din Codul fiscal;
b) prima zi a lunii următoare celei în care persoana
impozabilă optează pentru aplicarea regimului normal de taxă în
cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal;
c) prima zi a lunii următoare celei în care persoana
impozabilă solicită înregistrarea în cazurile prevăzute la art. 153
alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d) prima zi a lunii următoare celei în care i s-a comunicat
persoanei impozabile decizia de aprobare a înregistrării în
scopuri de TVA, în cazul prevăzut la art. 153 alin. (1) lit. c) şi
alin. (8) din Codul fiscal;
e) data comunicării deciziei de aprobare a înregistrării în
scopuri de TVA, în cazul prevăzut la art. 153 alin. (1) lit. a) din
Codul fiscal.
(2) În aplicarea art. 153 alin. (1) din Codul fiscal, activitatea
economică se consideră ca fiind începută din momentul în care
o persoană intenţionează să efectueze o astfel de activitate.
Intenţia persoanei trebuie apreciată în baza elementelor
obiective, de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze
costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare necesare iniţierii unei
activităţi economice.
(3) Instituţiilor publice care solicită înregistrarea în scopuri de
TVA sau care sunt înregistrate din oficiu, conform art. 153
alin. (8) din Codul fiscal, li se va atribui un cod de înregistrare în
scopuri de TVA numai pentru partea din structura/activitatea
pentru care au calitatea de persoană impozabilă, în conformitate
cu prevederile art. 127 din Codul fiscal, în timp ce pentru
activităţile pentru care nu au calitatea de persoană impozabilă,
respectiv pentru partea din structură prin care desfăşoară numai
activităţi în calitate de autoritate publică, li se va atribui un cod
de înregistrare fiscală distinct. Instituţiilor publice care
desfăşoară numai activităţi pentru care au calitatea de persoană
impozabilă, respectiv operaţiuni taxabile, scutite fără drept de
deducere conform art. 141 din Codul fiscal sau scutite cu drept
de deducere conform art. 143, 144, 144 1 din Codul fiscal, şi care
solicită înregistrarea în scopuri de TVA sau sunt înregistrate din
oficiu, conform art. 153 alin. (8) din Codul fiscal, li se va atribui
un singur cod de înregistrare în scopuri de TVA. După atribuirea
codului de înregistrare în scopuri de TVA, acesta va fi valabil
pentru orice alte operaţiuni taxabile, scutite cu sau fără drept de
deducere, pe care le va realiza ulterior. Orice instituţie publică
căreia i s-a atribuit un cod de înregistrare în scopuri de TVA
conform art. 153 din Codul fiscal va fi considerată persoană
impozabilă conform art. 133 alin. (1) din Codul fiscal, dar numai
în ceea ce priveşte stabilirea locului prestării serviciilor conform
art. 133 din Codul fiscal.
(4) Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice
în România şi care are pe teritoriul României sucursale şi alte
sedii secundare, fără personalitate juridică, va fi identificată
printr-un singur cod de înregistrare în scopuri de taxă conform
art. 153 din Codul fiscal.
(5) Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice
în afara României şi este stabilită în România printr-unul sau
mai multe sedii fixe fără personalitate juridică, conform art. 125 1
alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, va fi identificată printr-un singur
cod de înregistrare în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul
fiscal. În acest scop persoana impozabilă care are sediul
activităţii economice în afara României va desemna unul dintre
sediile fixe aflate pe teritoriul României să depună decontul de
taxă şi să fie responsabil pentru toate obligaţiile în scopuri de
TVA, conform acestui titlu, ale tuturor sediilor fixe stabilite în
România ale acestei persoane impozabile. Sediul fix este
întotdeauna o structură fără personalitate juridică şi poate fi, de
exemplu, o sucursală, un birou de vânzări, un depozit, care
trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 125 1 alin. (2)
lit. b) din Codul fiscal.
(6) Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice
în afara României şi nu este stabilită prin sediu/sedii fix/fixe în
România este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în
România pentru operaţiunile prevăzute la art. 153 alin. (4) şi (5)
din Codul fiscal. În cazul operaţiunilor prevăzute la art. 153
alin. (4) din Codul fiscal, organul fiscal competent nu va
înregistra în scopuri de TVA persoana impozabilă nestabilită în
România dacă aceasta urmează să realizeze în România numai
operaţiuni pentru care, potrivit prevederilor art. 150 alin. (2)-
(6) din Codul fiscal, beneficiarul este persoana obligată la plata
TVA. În scopul înregistrării, persoana impozabilă nestabilită în
România trebuie să furnizeze o declaraţie pe propria răspundere
organului fiscal competent, în care să menţioneze că va realiza
în România operaţiuni taxabile pentru care este persoana
obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal
şi/sau că urmează să desfăşoare operaţiuni scutite cu drept de
deducere, cu excepţia serviciilor de transport şi a serviciilor
auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c)-m),
art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 144 1 din Codul fiscal, pentru care
înregistrarea este opţională. Pe lângă declaraţia pe propria
răspundere, vor fi prezentate contractele sau comenzile din care
rezultă aceste informaţii. În cazul în care persoana impozabilă
nestabilită în România solicită înregistrarea conform art. 153
alin.
(5)
din
Codul
fiscal,
va
trebui
să
prezinte
contractele/comenzile în baza cărora urmează să efectueze
livrări şi/sau achiziţii intracomunitare care au locul în România.
(7) Persoana impozabilă nestabilită în România se va
înregistra la autoritatea fiscală competentă după cum urmează:
a) fie direct, fie prin desemnarea unui reprezentant fiscal,
dacă persoana este stabilită în spaţiul comunitar. În cazul
înregistrării directe, această persoană va declara adresa din
România la care pot fi examinate toate evidenţele şi
documentele ce trebuie păstrate în conformitate cu prevederile
normelor metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal;
b) prin desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă persoana
nu este stabilită în spaţiul comunitar.
(8) Dacă, ulterior înregistrării directe în scopuri de taxă
conform alin. (7) lit. a), persoana impozabilă nestabilită în
România va fi stabilită în România printr-un sediu fix, inclusiv o
sucursală, organele fiscale competente nu vor atribui un alt cod
de înregistrare în scopuri de taxă, fiind păstrat codul de
înregistrare în scopuri de taxă acordat iniţial.
(9) În cazul persoanelor impozabile care au sediul activităţii
economice în afara României şi care se înregistrează în scopuri
de taxă conform art. 153 alin. (2) din Codul fiscal prin sedii fixe,
altele decât sucursalele, şi ulterior vor înfiinţa sucursale în
România, organele fiscale competente nu vor atribui un alt cod
de înregistrare în scopuri de taxă, fiind păstrat codul de
înregistrare în scopuri de taxă acordat iniţial.
(10) Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de
TVA şi care, ulterior înregistrării respective, desfăşoară exclusiv
operaţiuni ce nu dau dreptul la deducere va solicita anularea
înregistrării în termen de 15 zile de la încheierea lunii în care se
desfăşoară exclusiv operaţiuni fără drept de deducere. Dovada
faptului că persoana nu mai realizează operaţiuni cu drept de
deducere trebuie să rezulte din obiectul de activitate şi, după
caz, din declaraţia pe propria răspundere dată de împuternicitul
legal al persoanei impozabile în cazul operaţiunilor scutite
pentru care persoana impozabilă poate opta pentru taxare
conform art. 141 alin. (3) din Codul fiscal.
(11) Anularea înregistrării în scopuri de TVA se va efectua în
prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă a
solicitat anularea înregistrării conform art. 153 alin. (11) din
Codul fiscal sau înregistrarea este anulată în condiţiile art. 153
alin. (9) din Codul fiscal. Persoana impozabilă care a solicitat
anularea înregistrării în scopuri de TVA conform alin. (10) are
obligaţia, indiferent de perioada fiscală utilizată, să depună
ultimul decont de taxă prevăzut la art. 156 2 din Codul fiscal până
la data de 25 a lunii în care a fost anulată înregistrarea în scopuri
de TVA.
(12) Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de
TVA şi care îşi încetează activitatea economică va solicita
anularea înregistrării în scopuri de TVA în termen de 15 zile de
la data documentelor ce evidenţiază acest fapt. Persoanele
impozabile care s-au înregistrat în România conform art. 153
alin. (5) din Codul fiscal pot solicita anularea înregistrării în
scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează achiziţii sau
livrări intracomunitare în România pentru care sunt obligate la
plata taxei în România conform art. 151 din Codul fiscal.
Persoanele impozabile care s-au înregistrat în România conform
art. 153 alin. (4) din Codul fiscal pot solicita anularea înregistrării
în scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează livrări de
bunuri/prestări de servicii în România pentru care sunt obligate
la plata taxei în România conform art. 150 alin. (1) din Codul
fiscal. Anularea înregistrării în scopuri de TVA va fi valabilă din
prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus declaraţia de
încetare a activităţii. Persoana impozabilă care a solicitat
anularea înregistrării în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (5)
din Codul fiscal are obligaţia, indiferent de perioada fiscală
utilizată, să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 156 2
din Codul fiscal până la data de 25 a lunii în care a fost anulată
înregistrarea în scopuri de TVA.
(13) În situaţia în care art. 153 din Codul fiscal prevede că
persoana impozabilă trebuie să solicite înregistrarea în scopuri
de TVA anticipat, respectiv înainte de realizarea unei operaţiuni,
dar această obligaţie este îndeplinită ulterior, organele fiscale
vor înregistra persoana respectivă atunci când aceasta solicită
înregistrarea, dacă între timp nu a fost înregistrată din oficiu.
Pentru neînregistrarea anticipată prevăzută de lege, organele
fiscale vor stabili consecinţele acesteia în conformitate cu
prevederile normelor metodologice de aplicare a titlului VI din
Codul fiscal, precum şi ale Codului de procedură fiscală.
(14) Organele fiscale competente vor înregistra din oficiu
persoanele impozabile obligate să se înregistreze în scopuri de
TVA, în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1), (2), (4) sau
(5) din Codul fiscal, şi care nu solicită înregistrarea, indiferent
dacă sunt persoane care au sediul activităţii economice în
România, un sediu fix în România sau sunt nestabilite în
România.
(15) Persoanele impozabile cărora li s-a anulat înregistrarea
în scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (9) din Codul fiscal,
datorită înscrierii în lista contribuabililor declaraţi inactivi potrivit
art. 11 din Codul fiscal sau datorită inactivităţii temporare,
înscrise în registrul comerţului, potrivit legii, au obligaţia să
solicite organelor fiscale competente înregistrarea în scopuri de
TVA, dacă încetează situaţia care a condus la scoaterea din
evidenţă, astfel:
a) persoanele impozabile cărora li s-a anulat înregistrarea în
scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (9) din Codul fiscal,
datorită înscrierii în lista contribuabililor declaraţi inactivi potrivit
art. 11 din Codul fiscal trebuie să solicite organului fiscal
competent înregistrarea în scopuri de TVA, dacă au fost scoase
din evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în
termen de 15 zile de la data afişării ordinului respectiv pe pagina
de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi la
sediul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Înregistrarea
în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal se va
considera valabilă începând cu data reactivării;
b) persoanele impozabile cărora li s-a anulat înregistrarea în
scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (9) din Codul fiscal,
datorită inactivităţii temporare, înscrise în registrul comerţului,
potrivit legii, trebuie să solicite organului fiscal competent
înregistrarea în scopuri de TVA, dacă încetează starea de
inactivitate temporară. Solicitarea se transmite organului fiscal
competent, în termen de cel mult 10 zile de la efectuarea
înregistrării în registrul comerţului a menţiunii privind reluarea
activităţii, însoţită de certificatul din care rezultă înregistrarea în
registrul comerţului a acestei menţiuni. Înregistrarea în scopuri
de TVA conform art. 153 din Codul fiscal se va considera
valabilă începând cu data înregistrării în registrul comerţului a
menţiunii privind reluarea activităţii.
(16) În situaţia în care persoanele impozabile aflate în
situaţiile prevăzute la alin. (15) nu solicită organelor fiscale
competente înregistrarea în scopuri de TVA în termenul stabilit,
organele fiscale competente vor înregistra din oficiu în scopuri
de TVA aceste persoane, data înregistrării fiind cea prevăzută la
alin. (15).
66 1 . (1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bază
de cerere depusă de persoana impozabilă nestabilită în
România la organul fiscal competent la care reprezentantul
propus este înregistrat în scopuri de TVA. Cererea trebuie
însoţită de:
a) declaraţia de începere a activităţii, care va cuprinde: data,
volumul şi natura activităţii pe care o va desfăşura în România.
Ulterior începerii activităţii, volumul şi natura activităţii pot fi
modificate potrivit prevederilor contractuale, aceste modificări
urmând a fi comunicate şi organului fiscal competent la care
reprezentantul fiscal este înregistrat ca plătitor de impozite şi
taxe, conform art. 153 din Codul fiscal;
b) copie de pe actul de constituire în străinătate al persoanei
impozabile nestabilite în România;
c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal,
prin care aceasta se angajează să îndeplinească obligaţiile ce
îi revin conform legii şi în care aceasta trebuie să precizeze
natura operaţiunilor şi valoarea estimată a acestora.
(2) Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru
ansamblul operaţiunilor desfăşurate în România de persoana
impozabilă nestabilită în România. Nu se admite coexistenţa
mai multor reprezentanţi fiscali cu angajamente limitate. Pot fi
desemnate ca reprezentanţi fiscali orice persoane impozabile
stabilite în România conform art. 125 1 alin. (2) lit. a) din Codul
fiscal, înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul
fiscal.
(3) Organul fiscal competent verifică îndeplinirea condiţiilor
prevăzute la alin. (1) şi (2) şi, în termen de cel mult 30 de zile de
la data primirii cererii, comunică decizia luată atât persoanei
impozabile nestabilite în România, cât şi persoanei propuse ca
reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptării cererii,
concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indică şi
codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit reprezentantului
fiscal ca mandatar al persoanei impozabile, care trebuie să fie
diferit de codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit pentru
activitatea proprie a acestuia. În cazul respingerii cererii, decizia
se comunică ambelor părţi, cu motivarea refuzului.
(4) Reprezentantul fiscal, după ce a fost acceptat de organul
fiscal competent, este angajat, din punctul de vedere al
drepturilor şi obligaţiilor privind taxa pe valoarea adăugată,
pentru toate operaţiunile efectuate în România de persoana
impozabilă nestabilită în România atât timp cât durează
mandatul său. În situaţia în care mandatul reprezentantului fiscal
încetează înainte de sfârşitul perioadei în care, potrivit legii,
persoana impozabilă nestabilită în România ar avea obligaţia
plăţii taxei pe valoarea adăugată în România, aceasta este
obligată fie să prelungească mandatul reprezentantului fiscal,
fie să mandateze alt reprezentant fiscal pe perioada rămasă sau
să se înregistreze conform art. 153 alin. (4) sau art. 153 alin. (5)
din Codul fiscal, dacă este o persoană impozabilă stabilită în
Comunitate. Operaţiunile efectuate de reprezentantul fiscal în
numele persoanei impozabile nestabilite în România nu se
evidenţiază în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca
reprezentant fiscal. Prevederile art. 152 din Codul fiscal cu
privire la întreprinderile mici nu sunt aplicabile persoanelor
impozabile nestabilite în România.
(5) Reprezentantul fiscal poate să renunţe la angajamentul
asumat printr-o cerere adresată organului fiscal competent. În
cerere trebuie să precizeze ultimul decont de taxă pe valoarea
adăugată pe care îl va depune în această calitate şi să propună
o dată ulterioară depunerii cererii când va lua sfârşit mandatul
său. De asemenea, este obligat să precizeze dacă renunţarea
la mandat se datorează încetării activităţii în România a
persoanei impozabile nestabilite în România sau se datorează
înregistrării directe în România, fără reprezentant fiscal, a
persoanei impozabile stabilite în Comunitate pe care o
reprezintă.
(6) În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în
România îşi continuă activitatea economică în România, cererea
poate fi acceptată numai dacă persoana impozabilă nestabilită
în România a întocmit toate formalităţile necesare desemnării
unui alt reprezentant fiscal, iar acest nou reprezentant fiscal a
fost acceptat ca atare de către organul fiscal competent sau,
după caz, în situaţia în care persoana impozabilă, dacă este
stabilită în Comunitate, optează să se înregistreze în România
fără să desemneze un reprezentant fiscal.
(7) Persoana impozabilă nestabilită în România poate
mandata reprezentantul fiscal să emită factura destinată
beneficiarului său. Persoana impozabilă nestabilită în România
sau, după caz, reprezentantul fiscal emite factura pentru livrările
de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate de persoana
impozabilă nestabilită în România, aplicând regimul de taxă
corespunzător operaţiunilor respective, pe care o transmite
beneficiarului. Prezentele norme metodologice nu instituie
obligaţii privind moneda în care se fac decontările sau privind
modalitatea în care se realizează decontările, respectiv prin
reprezentantul fiscal sau direct între persoana impozabilă
nestabilită în România şi clienţii/furnizorii acesteia.
(8) Factura emisă de persoana impozabilă nestabilită în
România trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155
alin. (5) din Codul fiscal, inclusiv denumirea/numele, adresa şi
codul de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal ale reprezentantului fiscal.
(9) Reprezentantul fiscal depune decontul de taxă prevăzut
la art. 156 2 din Codul fiscal pentru operaţiunile desfăşurate în
România de persoana impozabilă nestabilită în România pe
care o reprezintă, în care include şi facturile emise de persoana
impozabilă nestabilită în România sub codul de înregistrare în
scopuri de TVA atribuit reprezentantului fiscal conform art. 153
din Codul fiscal. În situaţia în care reprezentantul fiscal este
mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în
străinătate, trebuie să depună câte un decont de taxă pentru
fiecare persoană impozabilă nestabilită în România pe care o
reprezintă. Nu îi este permis reprezentantului fiscal să
evidenţieze în decontul de taxă depus pentru activitatea proprie,
pentru care este înregistrat în scopuri de TVA, operaţiunile
desfăşurate în numele persoanei impozabile nestabilite în
România, pentru care depune un decont de taxă separat.
(10) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei
aferente achiziţiilor efectuate în numele persoanei impozabile
nestabilite în România, reprezentantul fiscal trebuie să deţină
documentele prevăzute de lege.
(11) Orice persoană stabilită printr-un sediu fix în România,
conform prevederilor art. 125 1 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, nu
mai poate să îşi desemneze un reprezentant fiscal în România.
Această persoană se înregistrează în scopuri de TVA conform
art. 153 din Codul fiscal la organul fiscal competent.
(12) Dacă ulterior desemnării unui reprezentant fiscal
persoana impozabilă nestabilită în România va avea unul sau
mai multe sedii fixe pe teritoriul României în conformitate cu
prevederile art. 125 1 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, codul de
înregistrare în scopuri de TVA atribuit reprezentantului fiscal este
preluat de persoana impozabilă care devine înregistrată în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, ca persoană
stabilită în România. Suma negativă de taxă sau taxa de plată
din ultimul decont de taxă depus de reprezentantul fiscal este
preluată de persoana impozabilă care a devenit stabilită în
România. Din punctul de vedere al taxei, operaţiunile realizate
prin reprezentant fiscal sunt operaţiuni aparţinând persoanei
impozabile care iniţial nu a fost stabilită în România, iar ulterior
a devenit stabilită în România prin sediu fix."
30. La punctul 70, alineatul (3) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(3) În cazul depăşirii plafoanelor stabilite la pct. 6 alin. (15)
pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (8) lit. f) şi art. 129
alin. (5) lit. a) din Codul fiscal, persoanele impozabile înregistrate
în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal au obligaţia
să întocmească autofactura conform prevederilor alin. (1) numai
în scopuri de TVA. Autofactura va cuprinde la rubrica
Cumpărător informaţiile de la alin. (1) lit. c), iar în cazul
bunurilor/serviciilor acordate gratuit în cadrul acţiunilor de
protocol, sponsorizare, mecenat, în loc de denumirea şi
descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate se poate
menţiona, după caz: depăşire plafon protocol, sponsorizare sau
mecenat."
31. La punctul 72, alineatele (4), (5) şi (8) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,(4) Prevederile art. 155 alin. (5) lit. d) din Codul fiscal
referitoare la adresa furnizorului/prestatorului vor cuprinde cel
puţin următoarele informaţii: localitatea, strada şi numărul. În
cazul furnizorilor/prestatorilor cu sediul activităţii economice în
România, care au sedii secundare fără personalitate juridică pe
teritoriul României, pe facturile emise se va înscrie adresa
sediului activităţii economice a persoanei juridice şi, opţional, se
poate înscrie şi adresa sediului secundar prin care au fost livrate
bunurile
şi/sau
au
fost
prestate
serviciile.
În
cazul
furnizorilor/prestatorilor cu sediul activităţii economice în afara
României, care au sedii fixe pe teritoriul României, pe facturile
emise se va înscrie adresa sediului fix din România care a
realizat livrarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii.
Persoanele impozabile care au sediul activităţii economice în
România şi au sedii fixe în alte state de la care livrează bunuri
sau prestează servicii vor înscrie pe facturi adresa sediului fix
prin care au fost realizate aceste operaţiuni.
(5) Prevederile art. 155 alin. (5) lit. f) din Codul fiscal
referitoare la adresa beneficiarului vor cuprinde cel puţin
următoarele informaţii: localitatea, strada şi numărul. În cazul
beneficiarilor cu sediul activităţii economice în România, care
au sedii secundare fără personalitate juridică pe teritoriul
României, pe facturile emise de furnizori/prestatori stabiliţi în
România se va înscrie adresa persoanei juridice şi, opţional, se
poate înscrie şi adresa sediului secundar către care au fost
livrate bunurile şi/sau au fost prestate serviciile. În cazul
beneficiarilor cu sediul activităţii economice în afara României,
care au sedii fixe pe teritoriul României, pe facturile emise de
furnizori/prestatori stabiliţi în România se va înscrie adresa
sediului fix din România către care au fost livrate bunurile şi/sau
au fost prestate serviciile. De asemenea, în cazul beneficiarilor
cu sediul activităţii economice în afara României, care au sedii
fixe în alt stat decât cel în care îşi au stabilit sediul activităţii
economice, pe facturile emise de furnizori/prestatori stabiliţi în
România se va înscrie adresa sediului fix din România către
care au fost livrate bunurile şi/sau au fost prestate serviciile.
...............................................................................................
(8) Potrivit prevederilor art. 155 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal,
factura se poate întocmi de către cumpărătorul unui bun sau
serviciu în următoarele condiţii:
a) părţile să încheie un acord prin care să se prevadă
această procedură de facturare;
b) să existe o procedură scrisă de acceptare a facturii;
c) cumpărătorul să fie stabilit în Comunitate;
d) atât furnizorul/prestatorul, cât şi cumpărătorul, în cazul în
care sunt înregistraţi în România conform art. 153 din Codul
fiscal, să notifice prin scrisoare recomandată organului fiscal
competent aplicarea acestei proceduri de facturare, cu cel puţin
30 de zile calendaristice înainte de a se emite facturi de către
cumpărător în numele şi în contul furnizorului/prestatorului, şi
să anexeze la notificare acordul şi procedura de acceptare
prevăzute la lit. a) şi, respectiv, lit. b). În situaţia în care numai
una dintre părţi este înregistrată în România conform art. 153
din Codul fiscal, numai partea respectivă are obligaţia notificării
organului fiscal competent;
e)
factura
să
fie
emisă
în
numele
şi
în
contul
furnizorului/prestatorului de către cumpărător şi trimisă
furnizorului/prestatorului;
f) factura să cuprindă elementele prevăzute la art. 155
alin. (5) din Codul fiscal;
g) factura să fie înregistrată într-un jurnal special de vânzări
de către furnizor/prestator, dacă este înregistrat în România
conform art. 153 din Codul fiscal."
32. La punctul 73 alineatul (1) punctul 2, punctele (i) şi (ii)
se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,(i) semnătură electronică, conform prevederilor Legii
nr. 455/2001 privind semnătura electronică; sau
(ii) schimbul electronic de date EDI definit la art. 2 din
Recomandările Comisiei 1994/820/CE din 19 octombrie 1994
referitor la aspectele legale ale schimbului electronic de date;
sau".
33. La punctul 75, alineatele (1), (2) şi (5) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
,,75. (1) În sensul art. 155 alin. (8) lit. d) din Codul fiscal, în
cazul bunurilor supuse executării silite care sunt livrate prin
organele de executare silită, factura se va întocmi de către
organele de executare silită pe numele şi în contul debitorului
executat silit. În factură se face o menţiune cu privire la faptul că
facturarea este realizată de organul de executare silită către
care se fac şi plăţile de către cumpărător. Originalul facturii se
transmite
cumpărătorului,
respectiv
adjudecatarului,
iar
exemplarul al doilea se transmite debitorului executat silit. Prin
organe de executare silită se înţelege persoanele abilitate prin
lege să efectueze procedura de executare silită. Organele de
executare silită vor emite facturi cu TVA numai în cazul
operaţiunilor taxabile, cu excepţia celor pentru care sunt
aplicabile prevederile art. 160 din Codul fiscal. În cazul în care
debitorul executat silit este inactiv la data livrării, organul de
executare silită are obligaţia să emită factura cu TVA dacă
livrarea bunurilor ar fi fost taxabilă în situaţia în care respectivul
debitor executat silit nu ar fi fost inactiv. În cazul operaţiunilor
scutite conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, debitorul
executat silit poate să opteze pentru taxare conform art. 141
alin. (3) din Codul fiscal, prin depunerea notificării prevăzute la
pct. 39.
(2)
Dacă
organul
de
executare
silită
încasează
contravaloarea bunurilor, inclusiv taxa de la cumpărător sau de
la adjudecatar, are obligaţia să vireze la bugetul de stat taxa
încasată de la cumpărător sau adjudecatar în termen de 5 zile
lucrătoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie.
Pe baza documentului de plată a taxei pe valoarea adăugată
transmis de organele de executare silită, debitorul executat silit
evidenţiază suma achitată, cu semnul minus, în decontul de taxă
pe valoarea adăugată la rândul de regularizări taxa colectată din
decontul de taxă prevăzut la art. 156 2 din Codul fiscal. Prin
excepţie, în cazul în care debitorul executat silit nu este
înregistrat la data livrării în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal ca urmare a declarării sale ca inactiv, acesta va
înregistra documentul de plată în primul decont depus în calitate
de persoană înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal, după încetarea situaţiei de inactivare.
...............................................................................................
(5) În situaţia în care valorificarea bunurilor supuse executării
silite a fost realizată prin organele de executare silită, debitorul
executat silit trebuie să înregistreze în evidenţa proprie
operaţiunea de livrare de bunuri pe baza facturii de executare
silită transmise de organele de executare silită, inclusiv taxa
colectată aferentă. Prevederile acestui alineat nu se aplică
pentru situaţiile prevăzute la art. 160 din Codul fiscal, fiind
aplicabile regulile specifice referitoare la taxarea inversă. În
cazul în care debitorul executat silit nu este înregistrat la data
livrării în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal ca
urmare a declarării sale ca inactiv sau a inactivităţii temporare
înscrise în registrul comerţului, acesta va înregistra în evidenţa
proprie factura şi taxa colectată aferentă în primul decont depus
în calitate de persoană înregistrată în scopuri de TVA conform
art. 153 din Codul fiscal, după încetarea situaţiei de inactivare."
34. La punctul 79 1 , alineatul (6) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(6) În situaţiile prevăzute la alin. (5) lit. a) şi b), asociatul
administrator va aplica regulile privind ajustarea taxei din
perspectiva persoanei care deţine aceste bunuri/servicii. În
situaţia prevăzută la alin. (5) lit. c), momentul de referinţă pentru
determinarea datei de la care începe ajustarea taxei, în cazul
bunurilor de capital, este data obţinerii bunului de către asociatul
care le-a pus la dispoziţia asocierii. Membrii asocierii trebuie să
transmită asociatului administrator o copie de pe registrul
bunurilor de capital, dacă acestea sunt obţinute după data
aderării, iar în cazul altor bunuri decât cele de capital sau în
cazul serviciilor, o copie de pe facturile de achiziţie. Asociatul
administrator va păstra copia de pe registrul bunurilor de capital
pe perioada prevăzută la art. 149 alin. (6) din Codul fiscal şi va
menţiona ajustările pe care le-a efectuat în perioada de
existenţă a asocierii. În cazul altor bunuri decât cele de capital
sau în cazul serviciilor, asociatul administrator va păstra copii
de pe facturile de achiziţie transmise de membrii asociaţi, pe
perioada prevăzută la art. 147 1 alin. (2) din Codul fiscal. Atunci
când asocierea îşi încetează existenţa sau unul ori mai mulţi
asociaţi se retrag din asociere, asociatul administrator are
dreptul/obligaţia să ajusteze taxa aferentă bunurilor/serviciilor
prevăzute la alin. (5) lit. c) restituite membrului asocierii căruia
i-au aparţinut. În cazul bunurilor de capital, ajustarea se va
realiza pentru perioada rămasă din perioada de ajustare. Se
consideră, din perspectiva asociatului administrator, că
bunurile/serviciile restituite membrului asociat căruia îi aparţin
sunt alocate unei activităţi cu drept de deducere, pentru a
permite continuarea ajustării de către acesta din urmă în funcţie
de activităţile pe care le va realiza după încetarea existenţei
asocierii."
35. Punctul 80 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Perioada fiscală
Art. 156 1 . - (1) Perioada fiscală este luna calendaristică.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada
fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana
impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a
realizat o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau
scutite cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în
România conform art. 132 şi 133, dar care dau drept de
deducere conform art. 145 alin. (2) lit. b), care nu a depăşit
plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se
calculează conform normelor, cu excepţia situaţiei în care
persoana
impozabilă
a
efectuat
în
cursul
anului
calendaristic precedent una sau mai multe achiziţii
intracomunitare de bunuri.
(3) Persoana impozabilă care se înregistrează în cursul
anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării conform
art. 153, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze
în perioada rămasă până la sfârşitul anului calendaristic.
Dacă cifra de afaceri estimată nu depăşeşte plafonul
prevăzut la alin. (2), recalculat corespunzător numărului de
luni rămase până la sfârşitul anului calendaristic, persoana
impozabilă va depune deconturi trimestriale în anul
înregistrării.
(4) Întreprinderile mici care se înregistrează în scopuri
de TVA, conform art. 153, în cursul anului, trebuie să
declare cu ocazia înregistrării cifra de afaceri obţinută,
recalculată în baza activităţii corespunzătoare unui an
calendaristic
întreg.
Dacă
această
cifră
de
afaceri
recalculată depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în anul
respectiv perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform
alin. (1). Dacă această cifră de afaceri recalculată nu
depăşeşte
plafonul
prevăzut
la
alin.
(2),
persoana
impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă
fiscală, cu excepţia situaţiei în care a efectuat în cursul
anului calendaristic respectiv una sau mai multe achiziţii
intracomunitare de bunuri înainte de înregistrarea în
scopuri de TVA conform art. 153.
(5) Dacă cifra de afaceri efectiv obţinută în anul
înregistrării, recalculată în baza activităţii corespunzătoare
unui an calendaristic întreg, depăşeşte plafonul prevăzut la
alin. (2), în anul următor perioada fiscală va fi luna
calendaristică, conform alin. (1). Dacă această cifră de
afaceri efectivă nu depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2),
persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca
perioadă fiscală cu excepţia situaţiei în care persoana
impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic
precedent una sau mai multe achiziţii intracomunitare de
bunuri.
(6) Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) şi (5), are
obligaţia depunerii deconturilor trimestriale trebuie să
depună la organele fiscale competente, până la data de
25 ianuarie inclusiv, o declaraţie de menţiuni în care să
înscrie cifra de afaceri din anul precedent, obţinută sau,
după caz, recalculată, şi o menţiune referitoare la faptul că
nu a efectuat achiziţii intracomunitare de bunuri în anul
precedent. Fac excepţie de la prevederile prezentului alineat
persoanele impozabile care, în conformitate cu prevederile
art. 152 alin. (7), solicită scoaterea din evidenţa persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, în vederea
aplicării regimului special de scutire.
(6 1 ) Prin excepţie de la prevederile alin. (2)-(6), pentru
persoana impozabilă care utilizează trimestrul calendaristic
ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie
intracomunitară de bunuri taxabilă în România, perioada
fiscală devine luna calendaristică începând cu:
a) prima lună a unui trimestru calendaristic, dacă
exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare de
bunuri intervine în această primă lună a respectivului
trimestru;
b) a treia lună a trimestrului calendaristic, dacă
exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare de
bunuri intervine în a doua lună a respectivului trimestru.
Primele două luni ale trimestrului respectiv vor constitui o
perioadă fiscală distinctă, pentru care persoana impozabilă
va avea obligaţia depunerii unui decont de taxă conform
art. 156 2 alin. (1);
c) prima lună a trimestrului calendaristic următor, dacă
exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare de
bunuri
intervine
în
a
treia
lună
a
unui
trimestru
calendaristic.
(6 2 ) Persoana impozabilă care potrivit alin. (6 1 ) este
obligată să îşi schimbe perioada fiscală trebuie să depună
o declaraţie de menţiuni la organul fiscal competent, în
termen de maximum 5 zile lucrătoare de la finele lunii în
care intervine exigibilitatea achiziţiei intracomunitare care
generează această obligaţie, şi va utiliza ca perioadă fiscală
luna calendaristică pentru anul curent şi pentru anul
următor. Dacă în cursul anului următor nu efectuează nicio
achiziţie intracomunitară de bunuri, persoana respectivă va
reveni conform alin. (1) la trimestrul calendaristic drept
perioadă fiscală. În acest sens va trebui să depună
declaraţia de menţiuni prevăzută la alin. (6).
(7) Prin norme se stabilesc situaţiile şi condiţiile în care
se poate folosi o altă perioadă fiscală decât luna sau
trimestrul calendaristic, cu condiţia ca această perioadă să
nu depăşească un an calendaristic.
Norme metodologice:
80. (1) În sensul art. 156 1 alin. (1) din Codul fiscal, în orice
situaţie, echivalentul în lei al plafonului de 100.000 de euro se
determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca
Naţională a României valabil pentru data de 31 decembrie a
anului precedent, inclusiv pentru persoanele impozabile care
solicită înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal în cursul anului. La determinarea cifrei de afaceri
prevăzute la art. 156 1 alin. (1) din Codul fiscal se cuprind inclusiv
facturile emise pentru avansuri încasate sau neîncasate şi alte
facturi emise înainte de data livrării/prestării pentru operaţiunile
prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal.
(2) În sensul art. 156 1 alin. (7) din Codul fiscal, organele
fiscale competente pot aproba, la solicitarea justificată a
persoanei impozabile, o altă perioadă fiscală, respectiv:
a) semestrul calendaristic, dacă persoana impozabilă
efectuează operaţiuni impozabile numai pe maximum 3 luni
calendaristice dintr-un semestru;
b) anul calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează
operaţiuni impozabile numai pe maximum 6 luni calendaristice
dintr-o perioadă de un an calendaristic.
(3) Solicitarea prevăzută la alin. (2) se va transmite
autorităţilor fiscale competente până la data de 25 februarie a
anului în care se exercită opţiunea şi va fi valabilă pe durata
păstrării condiţiilor prevăzute la alin. (2).
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru
Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme
Speciale şi pentru unităţile cu personalitate juridică din
subordinea acesteia, perioada fiscală este anul calendaristic."
36. Punctul 80 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Decontul special de taxă şi alte declaraţii
Art. 156 3 . - (1) Decontul special de taxă se depune la
organele fiscale competente de către persoanele care nu
sunt înregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze
conform art. 153, astfel:
a) pentru achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile,
altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), de către persoanele
impozabile înregistrate conform art. 153 1 ;
b) pentru achiziţii intracomunitare de mijloace de
transport noi, de către orice persoană, indiferent dacă este
sau nu înregistrată conform art. 153 1 ;
c) pentru achiziţii intracomunitare de produse accizabile,
de către persoanele impozabile şi persoanele juridice
neimpozabile, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate
conform art. 153 1 ;
d) pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la
plata taxei, conform art. 150 alin. (2)-(4) şi (6);
e) pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la
plata taxei conform art. 150 alin. (5), cu excepţia situaţiei în
care are loc un import de bunuri sau o achiziţie
intracomunitară de bunuri.
(2) Decontul special de taxă trebuie întocmit potrivit
modelului stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi se depune până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care ia naştere
exigibilitatea operaţiunilor menţionate la alin. (1). Decontul
special de taxă trebuie depus numai pentru perioadele în
care ia naştere exigibilitatea taxei. Prin excepţie, persoanele
care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform
art. 153, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform
art. 153 1 , sunt obligate să depună decontul special de taxă
pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport
noi, înainte de înmatricularea acestora în România, dar nu
mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care ia
naştere exigibilitatea taxei aferente respectivei achiziţii
intracomunitare. De asemenea, persoanele care sunt
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153 1 , şi care au
obligaţia plăţii taxei pentru achiziţiile intracomunitare de
mijloace de transport care nu sunt considerate noi, conform
art. 125 1 alin. (3), au obligaţia să depună decontul special de
taxă pentru respectivele achiziţii intracomunitare înainte de
înmatricularea mijloacelor de transport în România, dar nu
mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care ia
naştere
exigibilitatea
taxei
aferente
achiziţiei
intracomunitare.
(3) În aplicarea alin. (2), organele fiscale competente în
administrarea persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b),
respectiv a persoanelor care nu sunt înregistrate şi care nu
trebuie să se înregistreze conform art. 153, indiferent dacă
sunt sau nu sunt înregistrate conform art. 153 1 , vor elibera,
în scopul înmatriculării mijlocului de transport nou, un
certificat care să ateste plata taxei, ale cărui model şi
conţinut vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală. În cazul achiziţiilor
intracomunitare de mijloace de transport care nu sunt noi în
sensul art. 125 1 alin. (3), efectuate de persoanele
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153 1 , în vederea
înmatriculării, organele fiscale competente vor elibera un
certificat care să ateste plata taxei în România sau din care
să rezulte că nu se datorează taxa în România, în
conformitate cu prevederile legale.
(4) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este
prevăzută la art. 152 alin. (2), realizată la finele unui an
calendaristic, este inferioară sumei de 35.000 euro,
calculată la cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Naţională a României la data aderării şi rotunjită la
următoarea mie, trebuie să comunice printr-o notificare
scrisă organelor fiscale de care aparţin, până la data de
25 februarie
inclusiv
a
anului
următor,
următoarele
informaţii:
a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de
servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 153, precum şi suma taxei aferente;
b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de
servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri
de TVA, conform art. 153, precum şi suma taxei aferente.
(5) Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de
TVA, conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum
este prevăzută la art. 152, dar excluzând veniturile obţinute
din vânzarea de bilete de transport internaţional rutier de
persoane, realizată la finele unui an calendaristic, este
inferioară sumei de 35.000 euro, calculată la cursul de
schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României
la data aderării şi rotunjită la următoarea mie, trebuie să
comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale
competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului
următor, următoarele informaţii:
a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de
servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 153;
b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de
servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri
de TVA, conform art. 153;
c) suma totală şi taxa aferentă achiziţiilor de la persoane
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;
d) suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.
(6) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153, care prestează servicii de transport
internaţional, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă
organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie
inclusiv a anului următor, suma totală a veniturilor obţinute
din vânzarea de bilete pentru transportul rutier internaţional
de persoane cu locul de plecare din România.
(7) Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru
proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru
sau care efectuează importuri de bunuri în România din
punct de vedere al TVA pentru care nu au obligaţia de a
depune declaraţii vamale de import trebuie să depună la
organele vamale o declaraţie de import pentru TVA şi accize
la data la care intervine exigibilitatea taxei conform
prevederilor art. 136.
(8) Persoana impozabilă care este beneficiar al
transferului de active prevăzut la art. 128 alin. (7), care nu
este înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153 şi nu
se va înregistra în scopuri de TVA ca urmare a transferului,
trebuie să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care a avut loc transferul, o declaraţie
privind sumele rezultate ca urmare a ajustărilor taxei pe
valoarea adăugată efectuate conform art. 128 alin. (4),
art. 148, 149 sau 161.
Norme metodologice:
80 1 . În aplicarea prevederilor art. 156 3 alin. (3) din Codul
fiscal,
în
cazul
persoanelor
care
realizează
achiziţii
intracomunitare de mijloace de transport, organele fiscale
competente trebuie să analizeze dacă din documentaţia care
atestă dobândirea mijlocului de transport rezultă că acesta se
încadrează sau nu în categoria mijloacelor de transport noi în
sensul art. 125 1 alin. (3) din Codul fiscal şi dacă se datorează
sau nu taxa aferentă respectivei achiziţii intracomunitare în
România, astfel:
a) în cazul în care achiziţia intracomunitară este realizată de
orice persoană care nu este înregistrată şi care nu avea
obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153
din Codul fiscal, indiferent dacă este sau nu înregistrată conform
art. 153 1 din Codul fiscal, şi în urma analizei rezultă că mijlocul
de transport este nou, organele fiscale competente vor elibera,
la solicitarea acestei persoane, un certificat din care să rezulte:
1. fie că s-a efectuat plata taxei de către persoana care a
achiziţionat intracomunitar mijlocul de transport respectiv, după
depunerea decontului special şi achitarea taxei, în condiţiile
prevăzute la art. 156 3 alin. (2) şi art. 157 alin. (1) din Codul fiscal,
dacă din documentele care atestă dobândirea mijlocului de
transport rezultă că achiziţia intracomunitară este taxabilă în
România în conformitate cu prevederile titlului VI din Codul
fiscal;
2. fie că nu se datorează taxa:
(i) în situaţia în care respectiva persoană realizează în
România o achiziţie intracomunitară, dar aceasta nu
este impozabilă în România conform art. 126 din
Codul fiscal sau este scutită de taxă conform art. 142
din Codul fiscal;
(ii) în situaţia transferului unui mijloc de transport nou din
alt stat membru în România de către o persoană
neimpozabilă cu ocazia unei schimbări de reşedinţă,
dacă la momentul livrării nu a putut fi aplicată scutirea
prevăzută la echivalentul din legislaţia altui stat
membru a art. 143 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal,
având în vedere că respectivul transfer nu determină
o achiziţie intracomunitară de bunuri în România;
b) în cazul în care, în urma analizei, rezultă că mijlocul de
transport nu este nou, iar achiziţia intracomunitară a fost
efectuată de o persoană care nu este înregistrată în scopuri de
TVA conform art. 153 sau 153 1 din Codul fiscal şi care nu are
obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153
sau 153 1 din Codul fiscal, organele fiscale competente vor
elibera, la solicitarea acestei persoane, un certificat din care să
rezulte că nu se datorează taxa în România;
c) în cazul în care achiziţia intracomunitară este realizată de
o persoană impozabilă care nu este înregistrată şi care nu
trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153
din Codul fiscal, dar care este sau ar trebui să fie înregistrată
conform art. 153 1 din Codul fiscal, şi în urma analizei rezultă că
mijlocul de transport nu este nou, organele fiscale competente
vor elibera, la solicitarea acestei persoane, un certificat din care
să rezulte:
1. fie că s-a efectuat plata taxei de către persoana care a
achiziţionat intracomunitar mijlocul de transport respectiv, după
depunerea decontului special şi achitarea taxei, în condiţiile
prevăzute la art. 156 3 alin. (2) şi art. 157 alin. (1) din Codul fiscal,
dacă din documentele care atestă dobândirea mijlocului de
transport rezultă că achiziţia intracomunitară este taxabilă în
România în conformitate cu prevederile titlului VI din Codul
fiscal;
2. fie că nu se datorează taxa în România, dacă din
documentele care atestă dobândirea mijlocului de transport
rezultă că achiziţia intracomunitară nu este taxabilă în România
în conformitate cu prevederile titlului VI din Codul fiscal. De
exemplu, mijloacele de transport care nu sunt noi şi sunt
achiziţionate intracomunitar de la persoane fizice, mici
întreprinderi, de la persoane impozabile care au aplicat regimul
special pentru bunuri second-hand potrivit unor prevederi din
alte state membre similare art. 152 2 din Codul fiscal nu sunt
achiziţii intracomunitare impozabile în România, potrivit art. 126
alin. (3) lit. a) şi alin. (8) lit. c) din Codul fiscal."
37. Punctul 81 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Plata taxei la buget
Art. 157. - (1) Orice persoană trebuie să achite taxa de
plată organelor fiscale până la data la care are obligaţia
depunerii
unuia
dintre
deconturile
sau
declaraţiile
prevăzute la art. 156 2 şi 156 3 .
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoana
impozabilă înregistrată conform art. 153 va evidenţia în
decontul prevăzut la art. 156 2 , atât ca taxă colectată, cât şi
ca taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile stabilite la
art. 145-147 1 , taxa aferentă achiziţiilor intracomunitare,
bunurilor şi serviciilor achiziţionate în beneficiul său,
pentru care respectiva persoană este obligată la plata taxei,
în condiţiile art. 150 alin. (2)-(6).
(3) Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepţia
importurilor scutite de taxă, se plăteşte la organul vamal în
conformitate cu reglementările în vigoare privind plata
drepturilor de import. Importatorii care deţin o autorizaţie
unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de alt
stat membru, sau care efectuează importuri de bunuri în
România din punctul de vedere al TVA pentru care nu au
obligaţia de a depune declaraţii vamale de import trebuie
să plătească taxa pe valoarea adăugată la organul vamal
până la data la care au obligaţia depunerii declaraţiei de
import pentru TVA şi accize.
(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (3), până la data
de 31 decembrie 2012 inclusiv, nu se face plata efectivă la
organele
vamale
de
către
persoanele
impozabile
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au
obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile
stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice. De la
data de 1 ianuarie 2013, prin exceptare de la prevederile
alin. (3), nu se face plata efectivă la organele vamale de
către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153.
(5) Persoanele impozabile prevăzute la alin. (4)
evidenţiază taxa aferentă bunurilor importate în decontul
prevăzut la art. 156 2 , atât ca taxă colectată, cât şi ca
taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile stabilite la
art. 145-147 1 .
(6) În cazul în care persoana impozabilă nu este stabilită
în România şi este scutită, în condiţiile art. 154 alin. (3), de
la
înregistrare,
conform
art.
153,
organele
fiscale
competente trebuie să emită o decizie în care să precizeze
modalitatea de plată a taxei pentru livrările de bunuri şi/sau
prestările de servicii realizate ocazional, pentru care
persoana impozabilă este obligată la plata taxei.
(7) Pentru importul de bunuri scutit de taxă în condiţiile
prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. l), organele vamale pot
solicita constituirea de garanţii privind taxa pe valoarea
adăugată. Garanţia privind taxa pe valoarea adăugată
aferentă acestor importuri se constituie şi se eliberează în
conformitate cu condiţiile stabilite prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
Norme metodologice:
81. (1) În scopul aplicării prevederilor art. 157 alin. (4) din
Codul fiscal, organele vamale nu vor solicita plata taxei pe
valoarea adăugată pentru importuri de bunuri persoanelor
impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 care
au obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile stabilite
prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Începând cu data de 1 ianuarie 2013, organele vamale
nu vor solicita plata taxei pe valoarea adăugată pentru importuri
de bunuri persoanelor care fac dovada că sunt înregistrate în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. Nu se aplică
aceste prevederi în cazul persoanelor care sunt înregistrate în
scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare conform art. 153 1
din Codul fiscal, care fac plata taxei în conformitate cu
prevederile art. 157 alin. (3) din Codul fiscal.
(3) În cursul perioadei fiscale, importatorii înregistraţi în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal care au obţinut
certificat de amânare de la plată, în condiţiile stabilite prin ordin
al ministrului finanţelor publice, reflectă taxa pe valoarea
adăugată aferentă acestor importuri în jurnalele pentru
cumpărări pe baza declaraţiei vamale de import sau, după caz,
a documentului pentru regularizarea situaţiei emis de autoritatea
vamală. Contabil, taxa aferentă importului se înregistrează
concomitent atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă. În
decontul de taxă pe valoarea adăugată, taxa se evidenţiază atât
ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi în
condiţiile prevăzute la art. 145-147 1 din Codul fiscal."
38. La punctul 81 2 , după alineatul (7) se introduce un nou
alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:
,,(8) În cazul autofacturilor emise conform art. 155 alin. (2) şi
(4) şi art. 155 1 alin. (2) din Codul fiscal, dacă persoana
impozabilă emitentă constată că a înscris informaţii în mod
eronat în respectivele autofacturi, fie va emite o nouă
autofactură care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile
din autofactura iniţială, numărul şi data autofacturii corectate,
valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi
valorile corecte, fie va emite o nouă autofactură conţinând
informaţiile şi valorile corecte şi concomitent va emite o
autofactură cu valorile cu semnul minus în care se înscriu
numărul şi data autofacturii corectate. În situaţia în care
autofactura a fost emisă în mod eronat sau prin norme se
prevede că în anumite situaţii se poate anula livrarea/prestarea
către sine, persoana impozabilă emite o autofactură cu valorile
cu semnul minus în care se înscriu numărul şi data autofacturii
anulate."
39. Punctul 82 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Măsuri de simplificare
Art. 160. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 150
alin. (1), în cazul operaţiunilor taxabile persoana obligată la
plata taxei este beneficiarul pentru operaţiunile prevăzute la
alin. (2). Condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse
este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi
în scopuri de TVA conform art. 153.
(2) Operaţiunile pentru care se aplică taxarea inversă
sunt:
a) livrarea de deşeuri şi materii prime secundare
rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite
de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind
gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată,
cu modificările ulterioare;
b) livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase,
astfel cum sunt definite prin Legea nr. 46/2008 - Codul
silvic, cu modificările şi completările ulterioare;
c) livrarea de bunuri din următoarele categorii: cereale,
plante tehnice, legume, fructe, carne, zahăr, făină, pâine şi
produse de panificaţie, astfel cum sunt stabilite prin ordin
al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
d) transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de
seră, astfel cum sunt definite la art. 3 din Directiva
2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din
13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de
comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră
în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE
a Consiliului, transferabile în conformitate cu articolul 12
din directivă, precum şi transferul altor unităţi care pot fi
utilizate de operatori în conformitate cu aceeaşi directivă.
(3) Pe facturile emise pentru livrările de bunuri/prestările
de servicii prevăzute la alin. (2) furnizorii/prestatorii nu vor
înscrie taxa colectată aferentă. Beneficiarii vor determina
taxa aferentă, care se va evidenţia în decontul prevăzut la
art. 156 2 , atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă.
Beneficiarii au drept de deducere a taxei în limitele şi în
condiţiile stabilite la art. 145-147 1 .
(4) De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt
responsabili atât furnizorii, cât şi beneficiarii. Prin norme
se stabilesc responsabilităţile părţilor implicate în situaţia
în care nu s-a aplicat taxare inversă.
(5) Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru
livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul ţării.
Norme metodologice:
82. (1) În sensul art. 160 alin. (5) din Codul fiscal, prin livrări
de bunuri/prestări de servicii în interiorul ţării se înţelege
operaţiunile
realizate
numai
între
persoane
care
sunt
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au locul
livrării sau locul prestării în România conform art. 132, respectiv
art. 133 din Codul fiscal, şi sunt operaţiuni taxabile conform
titlului VI din Codul fiscal.
(2) În sensul art. 160 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte
unităţi care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu
Directiva 2003/87/CE se înţelege unităţile prevăzute la art. 3
lit. (m) şi (n) din Directiva 2003/87/CE, cu modificările ulterioare.
(3) În cazul livrărilor de bunuri prevăzute la art. 160 alin. (2)
din Codul fiscal, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii
emit facturi fără taxă şi înscriu în aceste facturi o menţiune
referitoare la faptul că au aplicat taxarea inversă. Taxa se
calculează de către beneficiar şi se înscrie în facturi şi în jurnalul
pentru cumpărări, fiind preluată atât ca taxă colectată, cât şi ca
taxă deductibilă în decontul de taxă. Din punct de vedere
contabil, beneficiarul va înregistra în cursul perioadei fiscale
4426 = 4427 cu suma taxei aferente.
(4) Înregistrarea taxei de către cumpărător atât ca taxă
colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă este
denumită autolichidarea taxei pe valoarea adăugată. Colectarea
taxei pe valoarea adăugată la nivelul taxei deductibile este
asimilată cu plata taxei către furnizor/prestator. Prevederile
acestui alineat sunt valabile pentru orice alte situaţii în care se
aplică taxarea inversă.
(5) Persoanele impozabile cu regim mixt care sunt beneficiari
ai unor achiziţii supuse taxării inverse, conform art. 160 din
Codul fiscal, vor deduce taxa în decontul de taxă în limitele şi în
condiţiile stabilite la art. 145, 145 1 , 146, 147 şi 147 1 din Codul
fiscal.
(6) Furnizorii/Prestatorii care sunt persoane impozabile cu
regim mixt vor lua în calculul pro rata, ca operaţiuni taxabile,
valoarea livrărilor/prestărilor pentru care au aplicat taxarea
inversă.
(7) În cazul neaplicării taxării inverse prevăzute de lege,
organele de inspecţie fiscală vor dispune măsuri pentru
obligarea furnizorilor/prestatorilor şi a beneficiarilor la corectarea
operaţiunilor şi aplicarea taxării inverse conform prevederilor
prezentelor norme metodologice. În cadrul inspecţiei fiscale la
beneficiarii operaţiunilor, organele de inspecţie fiscală vor avea
în vedere că beneficiarul avea obligaţia să colecteze TVA la
momentul exigibilităţii operaţiunii, concomitent cu exercitarea
dreptului de deducere.
(8) Pentru soluţionarea situaţiilor tranzitorii care pot apărea
ca urmare a eliminării sau a includerii unor operaţiuni în
categoria celor pentru care se aplică taxarea inversă în cadrul
art. 160 din Codul fiscal, se aplică prevederile art. 134 alin. (6)
din Codul fiscal, respectiv se va aplica regimul în vigoare la data
exigibilităţii de taxă. În acest sens se va proceda conform
următorului exemplu:
Exemplu. O persoană impozabilă aflată în stare de
insolvenţă a emis facturi parţiale şi/sau de avansuri în cursul
anului 2009. Faptul generator de taxă are loc după data de
1 ianuarie 2010. La regularizarea facturilor parţiale şi/sau de
avansuri emise în anul 2009 se va menţine regimul aplicat la
data
exigibilităţii
de
taxă,
respectiv
taxarea
inversă,
furnizorul/prestatorul fiind obligat la plata taxei conform art. 150
alin. (1) din Codul fiscal numai pentru diferenţa dintre valoarea
livrării/prestării şi sumele facturate în anul 2009."
F. Titlul VII ,,Accize şi alte taxe speciale"
1. Punctul 5 2 se abrogă.
2. Punctul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
Calculul accizei pentru ţigarete
Art. 177. - (1) Pentru ţigarete, acciza datorată este egală
cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem.
(2) Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea
procentului legal asupra preţului de vânzare cu amănuntul
al ţigaretelor eliberate pentru consum, procent prevăzut în
anexa nr. 6.
(3) Acciza specifică exprimată în echivalent euro/1.000
de ţigarete se determină anual, pe baza preţului mediu
ponderat de vânzare cu amănuntul, a procentului legal
aferent accizei ad valorem şi a accizei totale al cărei nivel
este prevăzut în anexa nr. 6. Această acciză specifică se
aprobă
prin
hotărâre
a
Guvernului,
la
propunerea
Ministerului Finanţelor Publice. Hotărârea Guvernului se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu cel
puţin 15 zile înainte de intrarea în vigoare a nivelului accizei
totale.
(4) Acciza datorată determinată potrivit alin. (1) nu poate
fi mai mică decât nivelul accizei minime exprimate în
echivalent euro/1.000 de ţigarete, prevăzută în anexa nr. 6.
(5) Preţul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul se
calculează în funcţie de valoarea totală a tuturor ţigaretelor
eliberate pentru consum, pe baza preţului de vânzare cu
amănuntul incluzând toate taxele, împărţit la cantitatea
totală de ţigarete eliberate pentru consum. Acest preţ mediu
ponderat se stabileşte până la data de 1 martie în fiecare
an, pe baza datelor privind cantităţile totale de ţigarete
eliberate pentru consum în cursul anului calendaristic
precedent.
(6) Preţul de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă
de ţigarete se stabileşte şi se declară de către persoana
care eliberează pentru consum ţigaretele în România sau
care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţa publică, în
conformitate
cu
cerinţele
prevăzute
de
normele
metodologice.
(7) Este interzisă vânzarea de către orice persoană a
ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi declarat preţuri de
vânzare cu amănuntul.
(8) Este interzisă vânzarea de ţigarete de către orice
persoană la un preţ ce depăşeşte preţul de vânzare cu
amănuntul declarat.
Norme metodologice:
6. (1) Preţurile de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete se
stabilesc de antrepozitarul autorizat pentru producţie sau
persoanele afiliate acestuia care eliberează pentru consum, de
destinatarul înregistrat sau de importatorul autorizat de astfel de
produse şi se notifică la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu
atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.
(2) Înregistrarea de către autoritatea fiscală centrală a
preţurilor de vânzare cu amănuntul se face pe baza declaraţiei
scrise a antrepozitarului autorizat, a destinatarului înregistrat sau
a importatorului autorizat, modelul-tip al acesteia fiind prevăzut
în anexa nr. 4.
(3) Declaraţia se va întocmi în 3 exemplare, care se vor
înregistra la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu atribuţii în
elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor. După înregistrare,
un exemplar rămâne la autoritatea fiscală centrală, exemplarul
al doilea rămâne la persoana care a întocmit declaraţia, iar
exemplarul al treilea se va transmite autorităţii vamale teritoriale
competente cu aprobarea notelor de comandă pentru timbre.
(4) Declaraţia, care va cuprinde în mod expres data de la
care se vor practica preţurile de vânzare cu amănuntul, va fi
depusă la autoritatea fiscală centrală cu minimum două zile
înainte de data practicării acestor preţuri.
(5) Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivă a intrării
în vigoare, lista cuprinzând preţurile de vânzare cu amănuntul,
cu numărul de înregistrare atribuit de autoritatea fiscală centrală,
va fi publicată, prin grija antrepozitarului autorizat, a
destinatarului înregistrat sau a importatorului autorizat, în două
cotidiene de mare tiraj. Câte un exemplar din cele două
cotidiene va fi depus la autoritatea fiscală centrală în ziua
publicării.
(6) Ori de câte ori se intenţionează modificări ale preţurilor de
vânzare cu amănuntul, antrepozitarul autorizat, destinatarul
înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să redeclare
preţurile pentru toate sortimentele de ţigarete, indiferent dacă
modificarea intervine la unul sau la mai multe sortimente.
Redeclararea se face pe baza aceluiaşi model de declaraţie
prevăzut la alin. (2) şi cu respectarea termenelor prevăzute la
alin. (4) şi (5).
(7) După primirea declaraţiilor privind preţurile de vânzare cu
amănuntul şi după publicarea acestora în două cotidiene de
mare tiraj, autoritatea fiscală centrală va publica aceste liste pe
site-ul Ministerului Finanţelor Publice.
(8) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau
importatorul autorizat de astfel de produse, care renunţă la
comercializarea pe piaţa internă a unui anumit sortiment de
ţigarete, are obligaţia de a comunica acest fapt autorităţii fiscale
centrale şi de a înscrie în continuare preţurile aferente acestor
sortimente în declaraţia preţurilor de vânzare cu amănuntul, pe
perioada de până la epuizare, dar nu mai puţin de 3 luni.
(9) În situaţia destinatarului înregistrat care achiziţionează
doar ocazional ţigarete dintr-un alt stat membru, acesta va urma
procedura prevăzută la alin. (1)-(6).
(10) În situaţiile în care nu se pot identifica preţurile de
vânzare cu amănuntul pentru ţigaretele provenite din confiscări,
calculul accizelor se face pe baza accizei totale prevăzute în
anexa nr. 6 la titlul VII din Codul fiscal.
(11) Preţul de vânzare al ţigaretelor practicat de orice
persoană nu poate depăşi preţul de vânzare cu amănuntul
declarat în vigoare la momentul vânzării."
3. După punctul 77 se introduce un nou punct,
punctul 77 1 , cu următorul cuprins:
,,Codul fiscal:
SECŢIUNEA a 3-a
Tutun prelucrat
Tutun prelucrat
Art. 206 15 . - (1) În înţelesul prezentului capitol, tutun
prelucrat reprezintă:
a) ţigarete;
b) ţigări şi ţigări de foi;
c) tutun de fumat:
1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
2. alte tutunuri de fumat.
(2) Se consideră ţigarete:
a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care
nu sunt ţigări sau ţigări de foi, în sensul alin. (3);
b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de
hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
c) rulourile de tutun care se pot înfăşura în hârtie de
ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
d) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât
tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b)
sau c).
(3) Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă, având în
vedere proprietăţile acestora şi aşteptările obişnuite ale
clienţilor, pot şi au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare,
după cum urmează:
a) rulourile de tutun cu un înveliş exterior din tutun
natural;
b) rulourile de tutun cu umplutură mixtă mărunţită şi cu
înveliş exterior de culoarea obişnuită a unei ţigări de foi, din
tutun reconstituit, care acoperă în întregime produsul,
inclusiv, după caz, filtrul, cu excepţia vârfului în cazul
ţigărilor de foi cu vârf, dacă masa unitară, fără a include
filtrul sau muştiucul, nu este mai mică de 2,3 g şi nici mai
mare de 10 g şi circumferinţa a cel puţin o treime din
lungime nu este mai mică de 34 mm;
c) produsele alcătuite parţial din substanţe altele decât
tutun şi care îndeplinesc criteriile prevăzute la lit. a) şi b).
(4) Se consideră tutun de fumat:
a) tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit ori
presat în bucăţi şi care poate fi fumat fără prelucrare
industrială ulterioară;
b) deşeuri de tutun puse în vânzare cu amănuntul care
nu intră sub incidenţa alin. (2) şi (3) şi care pot fi fumate. În
sensul prezentului articol, deşeurile de tutun sunt
considerate ca fiind resturi de foi de tutun şi produse
secundare obţinute la prelucrarea tutunului sau fabricarea
produselor din tutun;
c) orice produs care constă total sau parţial din alte
substanţe decât tutunul, dar care îndeplineşte, pe de altă
parte, criteriile prevăzute la lit. a) sau b).
(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării
în ţigarete:
a) tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4),
pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă
particulele de tutun ce au o lăţime de tăiere sub 1,5 mm;
b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din
greutate o reprezintă particulele de tutun care au o lăţime
de tăiere mai mare de 1,5 mm sau mai mult, dacă tutunul de
fumat este vândut ori destinat vânzării pentru rularea în
ţigarete.
(6) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat,
pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete, atunci când are o
lungime, excluzând filtrul sau muştiucul, mai mare de 8 cm,
fără să depăşească 11 cm, ca 3 ţigarete, excluzând filtrul
sau muştiucul, când are o lungime mai mare de 11 cm, fără
să depăşească 14 cm, şi aşa mai departe;
(7) Toţi operatorii economici plătitori de accize pentru
tutunul prelucrat, potrivit prezentului capitol, au obligaţia
de a prezenta autorităţii competente liste cuprinzând date
cu privire la produsele accizabile eliberate pentru consum,
în conformitate cu prevederile din normele metodologice.
Norme metodologice:
77 1 . (1) Antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi sau
importatorii autorizaţi pentru produse din grupa tutunului
prelucrat sunt obligaţi să prezinte lunar, odată cu situaţia utilizării
marcajelor, situaţia produselor eliberate pentru consum de astfel
de produse în luna de raportare, potrivit modelului prevăzut în
anexa nr. 31 1 sau în anexa nr. 31 2 , după caz.
(2) Situaţia prevăzută la alin. (1) se întocmeşte în
3 exemplare, cu următoarele destinaţii: primul exemplar rămâne
la operatorul economic, exemplarul al doilea se transmite
autorităţii vamale teritoriale competente cu aprobarea notelor de
comandă pentru timbre, iar exemplarul al treilea se transmite
autorităţii fiscale centrale - direcţia cu atribuţii în elaborarea
legislaţiei în domeniul accizelor."
4. La punctul 82, alineatul (14) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(14) Deplasarea produselor energetice de la un destinatar
înregistrat către utilizatorul final, atunci când nu se aplică
prevederile aferente locului de livrare directă, va fi însoţită de
un document comercial care va conţine aceleaşi informaţii ca
exemplarul pe suport hârtie al documentului administrativ
electronic, al cărui model este prezentat în anexa nr. 40.1, mai
puţin codul de referinţă administrativ unic. Documentul
comercial va fi certificat atât de autoritatea vamală teritorială în
raza căreia îşi desfăşoară activitatea destinatarul înregistrat, cât
şi de autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară
activitatea utilizatorul final."
5. La punctul 83, alineatul (29) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(29) Bioetanolul reprezintă alcoolul etilic realizat în
antrepozitele fiscale de producţie a alcoolului etilic, produs
destinat utilizării în producţia de produse energetice şi în alte
industrii, exclusiv industria alimentară."
6. La punctul 90 subpunctul 90.3, alineatul (1) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,90.3. (1) În cazul produselor de natura aditivilor sau al
produselor din biomasă realizate în antrepozite fiscale de
producţie produse energetice şi destinate aditivării sau
amestecului cu produse energetice, al căror cod de produs nu
se regăseşte în Nomenclatorul codurilor de produse accizabile,
deplasarea produselor în cauză către alte antrepozite fiscale ale
antrepozitarului
autorizat
pentru
producţie
de
produse
energetice ori ale unui alt antrepozitar autorizat din România se
realizează în regim suspensiv de accize şi va fi însoţită de un
document comercial care va conţine aceleaşi informaţii ca
acelea din documentul administrativ electronic pe suport hârtie
prevăzut în anexa nr. 40.1, mai puţin codul de referinţă
administrativ unic. Documentul comercial va fi certificat atât de
autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară
activitatea antrepozitul fiscal expeditor, cât şi de autoritatea
vamală teritorială în raza căreia îşi desfăşoară activitatea
antrepozitul fiscal primitor."
7. Punctul 112 se abrogă.
8. La punctul 113 subpunctul 113.2, alineatul (18) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,(18) Destinatarii înregistraţi, importatorii sau operatorii
economici prevăzuţi la alin. (1), care achiziţionează produse
energetice în vederea livrării în regim de scutire directă către
centralele de producţie de energie electrică sau producţie
combinată de energie electrică şi termică, precum şi către
operatorii economici prevăzuţi la alin. (4), vor livra produsele
către aceşti beneficiari la preţuri fără accize şi vor solicita
autorităţii fiscale teritoriale restituirea accizelor aferente
cantităţilor livrate cu această destinaţie care au fost plătite, după
caz, la momentul recepţiei, importului sau al achiziţiei. Nu intră
sub incidenţa acestor prevederi beneficiarii scutirilor care
utilizează produse energetice provenite din operaţiuni proprii de
import, pentru care scutirea se acordă direct, iar deplasarea
acestora de la un birou vamal de intrare pe teritoriul comunitar
este însoţită de un document administrativ unic."
9. La punctul 113 subpunctul 113.8, alineatele (4) şi (5)
se abrogă.
10. Anexa nr. 3 la Normele metodologice de aplicare a
titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se
abrogă.
11. Anexa nr. 4 la Normele metodologice de aplicare a
titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se
modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1, care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
12. După anexa nr. 31 la Normele metodologice de
aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal se introduc două noi anexe, anexele nr. 31 1 şi 31 2 ,
având cuprinsul prevăzut în anexele nr. 2 şi 3, care fac parte
integrantă din prezenta hotărâre.
G. Titlul IX 2 ,,Contribuţii sociale obligatorii"
- După titlul IX se introduce un nou titlu, titlul IX 2
,,Contribuţii sociale obligatorii", cu următorul cuprins:
TITLUL IX 2
Contribuţii sociale obligatorii
,,Codul fiscal:
Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale
Art. 296 3 . - Contribuabilii sistemelor de asigurări
sociale sunt, după caz:
a) persoanele fizice rezidente care realizează venituri din
desfăşurarea unor activităţi în baza unui contract individual
de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut
special prevăzut de lege, atât pe perioada în care
desfăşoară activitate, cât şi pe perioada în care beneficiază
de concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate, precum şi cele care realizează venituri de natura
celor prevăzute la art. 55 alin. (2);
Norme metodologice:
1. Prin persoane fizice rezidente în sensul art. 296 3 din Codul
fiscal se înţelege persoanele fizice care îşi au domiciliul sau
reşedinţa pe teritoriul României, precum şi străinii şi apatrizii
care sunt titulari ai drepturilor legale de şedere şi de muncă pe
teritoriul României şi au obligaţia plăţii contribuţiilor sociale
obligatorii potrivit legislaţiei specifice sistemelor de asigurări
sociale.
Codul fiscal:
b)
persoanele
fizice
nerezidente
care
realizează
veniturile prevăzute la lit. a), cu respectarea prevederilor
instrumentelor juridice internaţionale la care România este
parte;
Norme metodologice:
2. În această categorie se includ persoanele fizice
nerezidente care realizează, pe teritoriul României, veniturile
prevăzute la art. 296 3 lit. a) din Codul fiscal şi care, potrivit
instrumentelor juridice internaţionale la care România este
parte, sunt obligate la plata contribuţiilor sociale prevăzute în
titlul IX 2 din Codul fiscal. Prin instrumente juridice internaţionale
se înţelege regulamentele comunitare privind coordonarea
sistemelor de securitate socială, precum şi acordurile şi
convenţiile în domeniul securităţii sociale la care România este
parte.
Codul fiscal:
e) persoanele fizice şi juridice care au calitatea de
angajatori, precum şi entităţile asimilate angajatorului care
au calitatea de plătitori de venituri din activităţi dependente,
atât pe perioada în care persoanele prevăzute la lit. a) şi b)
desfăşoară activitate, cât şi pe perioada în care acestea
beneficiază de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale
de sănătate;
Norme metodologice:
3. În această categorie se includ şi contribuabilii nerezidenţi
care au calitatea de angajatori, respectiv persoanele fizice şi
juridice care nu au sediul, respectiv domiciliul sau reşedinţa în
România şi care, potrivit instrumentelor juridice internaţionale la
care România este parte, datorează în România contribuţiile
sociale obligatorii pentru salariaţii lor care sunt supuşi legislaţiei
de asigurări sociale din România.
Prin entitate asimilată angajatorului care are calitatea de
plătitor de venituri din activităţi dependente se înţelege orice
entitate care nu are calitatea de persoană fizică sau juridică şi
care, potrivit legii, are dreptul să folosească personal angajat,
cum ar fi: cabinete/birouri profesionale, societăţi civile şi altele.
Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale
Art. 296 4 . - (1) Baza lunară de calcul al contribuţiilor
sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor
prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b), reprezintă câştigul brut
realizat din activităţi dependente, în ţară şi în străinătate, cu
respectarea
prevederilor
instrumentelor
juridice
internaţionale la care România este parte, care include: []
g) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală
a acţionarilor, în consiliul de administraţie, membrii
directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi în
comisia de cenzori;
Norme metodologice:
4. Sumele realizate de persoanele prevăzute la art. 296 4
alin. (1) lit. g) din Codul fiscal intr în baza de calcul al
contribuţiei individuale de asigurri sociale, indiferent dac
persoanele respective sunt din cadrul aceleiaşi societţi sau din
afara ei, indiferent dac sunt pensionari sau angajaţi cu contract
individual de munc.
5. Se includ în baza de calcul al contribuţiilor de asigurări
sociale de sănătate sumele primite de reprezentanţii în
adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie,
membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum
şi ai comisiei de cenzori.
Codul fiscal:
m) indemnizaţiile primite pe perioada delegării şi
detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în
interesul serviciului, acordate de persoanele juridice fără
scop patrimonial şi de alte entităţi neplătitoare de impozit
pe profit, peste limita de 2,5 ori indemnizaţia acordată
salariaţilor din instituţiile publice;
Norme metodologice:
6. În cazul depăşirii limitei respective, partea care depăşeşte
reprezintă venit asimilat salariilor şi se cuprinde în baza de calcul
al contribuţiilor sociale individuale.
Prin persoane juridice fără scop patrimonial şi entităţi
neplătitoare de impozit pe profit se înţelege: organizaţiile
nonprofit de orice fel şi societăţile civile care nu datorează
impozit pe profit potrivit titlului II din Codul fiscal, precum şi cele
plătitoare
de
impozit
pe
veniturile
microîntreprinderilor,
prevăzute la titlul IV 1 din Codul fiscal.
Codul fiscal:
o) orice alte sume de natură salarială sau avantaje
asimilate salariilor în vederea impunerii.
Norme metodologice:
7. Avantajele includ, fără a fi limitate la acestea, următoarele:
a) împrumuturi nerambursabile;
b) anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului.
8. Veniturile care se includ în câştigul brut realizat din
activităţi dependente, care reprezintă baza lunară de calcul al
contribuţiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor
prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b) din Codul fiscal sunt cele
prevăzute la art. 296 4 din Codul fiscal şi la pct. 68 din normele
metodologice de aplicare a titlului III din Codul fiscal, date în
aplicarea art. 55 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, cu excepţia
veniturilor asupra cărora nu există obligaţia plăţii contribuţiilor
sociale potrivit reglementărilor specifice fiecărei contribuţii
sociale, precum şi celor din legislaţia privind asigurările sociale.
În baza de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii se includ
şi veniturile realizate ca urmare a activităţilor de creare de
programe pentru calculator şi cele realizate de către persoanele
cu handicap grav sau accentuat care sunt scutite de la plata
impozitului pe venit.
La încadrarea sumelor şi avantajelor acordate în excepţiile
generale de la baza de calcul se aplică regulile stabilite pentru
titlul III din Codul fiscal.
9. În baza lunar de calcul al contribuţiei individuale de
asigurri sociale, în cazul persoanelor prevzute la art. 296 3
lit. a) şi b) din Codul fiscal, se include şi suma reprezentând 35%
din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 296 4 alin. (3) din
Codul fiscal, în cazul indemnizaţiilor de asigurri sociale de
sntate, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din
concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de munc
sau boal profesional.
Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate de
angajatori, entităţi asimilate angajatorului şi orice plătitor
de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor
Art. 296 5 - (1) În sistemul public de pensii, în cazul
contribuabililor prevăzuţi la art. 296 3 lit. e) şi g), baza lunară
de calcul o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de
persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b). Baza de calcul
nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul
asiguraţilor pentru care angajatorul datorează contribuţie
diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, din luna
pentru care se calculează această contribuţie datorată
bugetului
asigurărilor
sociale
de
stat,
şi
valoarea
corespunzătoare a de 5 ori câştigul salarial mediu brut. În
situaţia depăşirii acestui plafon, în cazul persoanelor
prevăzute la art. 296 3 lit. e) şi g), care datorează contribuţie
la bugetul asigurărilor sociale de stat, diferenţiată în funcţie
de condiţiile de muncă, baza de calcul la care se datorează
această contribuţie, corespunzătoare fiecărei condiţii de
muncă, se stabileşte proporţional cu ponderea, în total bază
de calcul, a câştigurilor salariale brute realizate în fiecare
dintre condiţiile de muncă.
Norme metodologice
10. În baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări
sociale datorate de angajator bugetului asigurărilor sociale de
stat se includ sumele care fac parte din baza lunară de calcul al
contribuţiei individuale de asigurări sociale, ţinându-se seama
de excepţiile prevăzute la art. 296 15 şi 296 16 din Codul fiscal,
precum şi de cele menţionate la pct. 20.
Exemplu de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate
de angajator.
Se folosesc următoarele simboluri:
N = cota de contribuţie pentru condiţii normale de muncă
(31,3%);
D = cota de contribuţie pentru condiţii deosebite de muncă
(36,3%);
S = cota de contribuţie pentru condiţii speciale de muncă
(41,3%);
BCA = baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări
sociale (câştig brut realizat, dar nu mai mult de 5 ori câştigul
salarial mediu brut);
TV = suma câştigurilor realizate la nivel de angajator;
TVN = suma câştigurilor realizate în condiţii normale de
muncă la nivel de angajator;
TVD = suma câştigurilor realizate în condiţii deosebite de
muncă la nivel de angajator;
TVS = suma câştigurilor realizate în condiţii speciale de
muncă la nivel de angajator;
NA = 20,8%, care reprezintă cota de contribuţie datorată de
angajator pentru condiţii normale de muncă (31,3% 10,5% =
20,8%);
DA
= 25,8%, care reprezintă cota de contribuţie datorată de
angajator pentru condiţii deosebite de muncă (36,3% 10,5% =
25,8%);
SA = 30,8%, care reprezintă cota de contribuţie datorată de
angajator pentru condiţii speciale de muncă (41,3% 10,5% =
30,8%);
BCP = baza de calcul plafonată pentru calculul contribuţiei de
asigurări sociale datorate de angajator (numărul de asiguraţi x
5 câştiguri salariale medii brute).
CAS datorată de asigurat = BCA x 10,5%
CAS datorată de angajator:
Varianta I. Dacă suma câştigurilor realizate nu depăşeşte
BCP:
CAS datorată de angajator = TVN x NA + TVD x DA + TVS x
SA
Varianta II. Dacă suma câştigurilor realizate depăşeşte BCP:
CAS datorată de angajator = (TVN x NA + TVD x DA + TVS x
SA) x BCP/TV
Câştigul salarial mediu brut luat în calcul = 2.022 lei
Se presupune că angajatorul are 4 salariaţi. În aceste
condiţii:
BCP este 4 salariaţi x 5 x 2.022 lei = 40.440 lei
Nr. crt.
asiguraţi
Suma câştigurilor
realizate
(lei)
Suma câştigurilor
realizate în condiţii
normale de muncă
(lei)
Suma câştigurilor
realizate în condiţii
deosebite de muncă
(lei)
Suma câştigurilor
realizate în condiţii
speciale de muncă
(lei)
CAS datorată
pentru asigurat
(lei)
1
1.000
1.000
0
0
105
2
1.500
750
525
225
158
3
25.000
13.750
11.250
0
2.625
4
28.000
0
0
28.000
2.940
Total
55.500
15.500
11.775
28.225
5.828
CAS datorată de angajator:
(15.500 x 20,8/100 + 11.775 x 25,8/100 + 28.225 x 30,8/100) x 40.440/55.500 = (3.224 lei +
3.038 lei + 8.693 lei) x 0,72864 = 10.897 lei
Codul fiscal:
(2) Pentru persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. e) şi g),
baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale
de sănătate şi contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate o reprezintă suma câştigurilor
brute realizate de persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi
b). La contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate, baza lunară de calcul nu
poate fi mai mare decât produsul dintre numărul
asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi
valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară
garantate în plată.
Norme metodologice:
11. Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale
de sănătate datorate de angajator o reprezintă suma câştigurilor
brute realizate de persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b)
din Codul fiscal, corectată cu excepţiile prevăzute la art. 296 15
din Codul fiscal.
Baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorate de
angajator o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de
persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b) din Codul fiscal,
corectată cu excepţiile prevăzute la art. 296 15 şi art. 296 16
alin. (3) din Codul fiscal.
12. În baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări
sociale de sănătate şi pentru contribuţia pentru concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorate de
angajator se includ şi următoarele venituri realizate de
persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b) din Codul fiscal:
a) cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate, acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, numai pentru primele 5 zile de
incapacitate temporară de muncă suportate de angajator;
b) cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de
incapacitate temporară de muncă drept urmare a unui accident
de muncă sau a unei boli profesionale, acordate în baza Legii
nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi
boli profesionale, republicată, cu modificările ulterioare, numai
pentru primele 3 zile de incapacitate suportate de angajator.
13. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii se aplică şi
asupra indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă
drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale şi se suportă de către angajator sau din fondul de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
constituit în condiţiile legii, după caz. Contribuţia pentru concedii
şi indemnizaţii care se suportă din fondul de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale se va evidenţia distinct
în anexa 1.1 Anexa angajator la Declaraţia privind obligaţiile
de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa
nominală a persoanelor asigurate, aprobată prin Hotărârea
Guvernului
nr.
1.397/2010
privind
modelul,
conţinutul,
modalitatea de depunere şi de gestionare a Declaraţiei privind
obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi
evidenţa nominală a persoanelor asigurate.
Codul fiscal:
(3) Pentru persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. e) şi g),
baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări pentru
şomaj prevăzută de lege reprezintă suma câştigurilor brute
acordate persoanelor prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b),
asupra cărora există, potrivit legii, obligaţia de plată a
contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru
şomaj.
(4) Pentru persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. e), care
pot să angajeze forţă de muncă pe bază de contract
individual de muncă, în condiţiile prevăzute de Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările
ulterioare, care au, cu excepţia instituţiilor publice definite
conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu
modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 273/2006
privind
finanţele
publice
locale,
cu
modificările
şi
completările ulterioare, obligaţia de a plăti lunar contribuţia
la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale,
baza lunară de calcul a acestei contribuţii reprezintă suma
câştigurilor brute realizate de salariaţii încadraţi cu contract
individual de muncă, potrivit legii, inclusiv de salariaţii care
cumulează pensia cu salariul, în condiţiile legii, cu excepţia
veniturilor de natura celor prevăzute la art. 296 15 .
Norme metodologice:
14. Prin câştig brut realizat de un salariat încadrat cu contract
individual de muncă, potrivit legii, inclusiv salariatul care
cumulează pensia cu salariul, în condiţiile legii, se înţelege orice
câştig în bani primit de la angajator de către aceste persoane,
ca plată a muncii lor sau pe perioada în care sunt încadrate în
muncă, inclusiv în perioadele de suspendare ca urmare a
statutului de salariat pe care îl deţin, cu excepţia veniturilor
prevăzute la pct. 24.
Codul fiscal:
(5) Pentru persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. e) şi g),
baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurare la
accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă suma
câştigurilor brute realizate lunar de persoanele prevăzute
la art. 296 3 lit. a) şi b), respectiv salariul de bază minim brut
pe ţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor
lucrătoare din concediul medical, cu excepţia cazurilor de
accident de muncă sau boală profesională.
Norme metodologice:
15. Pe perioada în care persoanele prevăzute la art. 296 3
lit. a) şi b) din Codul fiscal beneficiază de indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate, potrivit prevederilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, baza de calcul al contribuţiei pentru
accidente de muncă şi boli profesionale o reprezintă salariul de
bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător
numărului zilelor lucrătoare din concediul medical.
Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate pentru
persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. f) pct. 1
Art. 296 6 . - (1) Pentru persoanele prevăzute la art. 296 3
lit. f) pct. 1, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări
sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat,
respectiv al contribuţiei datorate bugetului Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate reprezintă
cuantumul drepturilor băneşti lunare ce se suportă din
bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, respectiv
indemnizaţia de şomaj, cu excepţia situaţiilor în care potrivit
dispoziţiilor legale se prevede altfel.
(2) Pentru persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. f) pct. 1,
baza lunară de calcul pentru contribuţia pentru concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate o constituie
totalitatea drepturilor reprezentând indemnizaţii de şomaj.
Norme metodologice:
16. Pentru persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. f) pct. 1 din
Codul fiscal, contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii se aplică
şi asupra indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă
drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale şi se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj
sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale constituit în condiţiile legii, după caz. Contribuţia
pentru concedii şi indemnizaţii care se suportă din fondul de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se va
evidenţia distinct în anexa 1.1 Anexa angajator la Declaraţia
privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe
venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr. 1.397/2010.
Codul fiscal:
(4) Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi
boli profesionale, în cazul şomerilor, se suportă integral din
bugetul asigurărilor pentru şomaj, se datorează pe toată
durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor
organizate potrivit legii şi se stabileşte în cotă de 1%
aplicată asupra cuantumului drepturilor acordate pe
perioada respectivă reprezentând indemnizaţia de şomaj.
Norme metodologice:
17. Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi
boli profesionale se calculează prin aplicarea cotei de 1%,
prevăzută de lege, asupra drepturilor reprezentând indemnizaţia
de şomaj care se acordă pe perioada efectuării de către şomerii
care se află în plata acestui drept a practicii profesionale în
cadrul cursurilor organizate, potrivit legii, de agenţiile pentru
ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate pentru
persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. f) pct. 4 şi 5
Art. 296 9 . - Pentru persoanele prevăzute la art. 296 3
lit. f) pct. 4 şi 5, baza lunară de calcul al contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă
veniturile din pensii care depăşesc 740 de lei. Contribuţia
lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin
aplicarea cotei de contribuţie nu poate rezulta o pensie netă
mai mică de 740 de lei.
Norme metodologice:
18. Pentru pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc
740 lei, contribuţia datorată se calculează prin aplicarea cotei
stabilite de lege asupra întregului venit şi se virează odată cu
plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către
cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei
cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 lei.
Exemplul nr. 1 - În situaţia în care veniturile din pensii sunt
în cuantum de 741 lei, contribuţia datorată va fi determinată
astfel:
741 x 5,5% = 40,76 lei, rotunjit la 41 lei potrivit legii.
În această situaţie, pentru a rezulta o pensie netă de 740 lei,
contribuţia datorată este de 1 leu.
Exemplul nr. 2 - În situaţia în care veniturile din pensii sunt
în cuantum de 784 lei, contribuţia datorată va fi determinată
astfel:
784 x 5,5% = 43,12 lei, rotunjit la 43 lei potrivit legii.
În această situaţie, contribuţia datorată este de 43 lei, iar
pensia netă este de 741 lei.
Codul fiscal:
Excepţii generale
Art. 296 15 . - Nu se cuprind în baza lunară a
contribuţiilor sociale obligatorii, prevăzută la art. 296 4 ,
următoarele:
[...]
b) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi
produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor
naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile,
ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri
pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile oferite
salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de
muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi
odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi
membrii de familie ai acestora, acordate de angajator
pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este
prevăzut în contractul de muncă. Cadourile oferite de
angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu
ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor
similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile
oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie nu intră în
baza de calcul, în măsura în care valoarea cadoului oferit
fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus,
nu depăşeşte 150 lei.
Norme metodologice:
19. În cazul depăşirii sumei de 150 lei pentru cadourile
oferite, partea care depăşeşte reprezintă venit din salarii şi se
cuprinde în baza de calcul prevăzută la art. 296 4 şi 296 5 din
Codul fiscal.
Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 296 16 . - (1) Suma cuvenită pentru participarea
salariaţilor la profit, potrivit legii, nu se cuprinde în baza
lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale,
respectiv al contribuţiei de asigurare pentru accidente de
muncă şi boli profesionale.
(2) Contribuţia de asigurare la accidente de muncă şi boli
profesionale, precum şi drepturile ce se cuvin din această
asigurare nu se aplică personalului militar şi civil angajat
pe bază de contract şi personalului asigurat în sistemul
propriu al Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii,
Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi
Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi în
sistemul Ministerului Justiţiei - Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi Direcţia generală de protecţie şi
anticorupţie.
(3) Sunt exceptate de la plata contribuţiei pentru
concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate
următoarele venituri:
a) drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele,
premiile, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare în
activitate şi ale funcţionarilor publici cu statut special,
acordate potrivit legii;
b) veniturile prevăzute la art. 296 4 alin. (1) lit. g), h), i), l),
m), n), precum şi lit. j), cu excepţia indemnizaţiilor primite
de administratori;
c) veniturile reprezentând plăţi compensatorii suportate
de angajatori, potrivit contractului colectiv de muncă,
realizate de persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b),
care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele
prevăzute la art. 296 3 lit. e) şi g);
d) indemnizaţiile de şedinţă primite de consilierii locali şi
judeţeni.
(4) Contribuţiile de asigurări pentru şomaj prevăzute la
art. 2 alin. (2) lit. d) nu se datorează pe perioada în care
raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor care
au încheiat astfel de raporturi sunt suspendate potrivit legii,
cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă,
în care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform
legii, precum şi asupra:
a) veniturilor în bani şi/sau în natură, prevăzute la
art. 296 4 , acordate persoanelor prevăzute la art. 296 3
lit. a) şi b), care au calitatea de pensionari;
b) veniturilor în bani prevăzute la art. 296 4 alin. (1) lit. d),
e), i), j), l) şi n), precum şi lit. g), cu excepţia remuneraţiilor
primite de membrii directoratului;
c) compensaţiilor acordate, în condiţiile legii ori ale
contractelor
colective
sau
individuale
de
muncă,
persoanelor concediate pentru motive care nu ţin de
persoana lor sau care, potrivit legii, sunt trecute în rezervă
ori în retragere;
d) veniturilor realizate de persoanele prevăzute la
art. 296 3 lit. a) şi b), care nu se mai regăsesc în raporturi
juridice cu persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. e) şi g), dar
încasează venituri ca urmare a faptului că au avut încheiate
raporturi juridice şi respectivele venituri se acordă, potrivit
legii, ulterior încetării raporturilor juridice, cu excepţia
sumelor reprezentând salarii, diferenţe de salarii, venituri
asimilate salariilor sau diferenţe de venituri asimilate
salariilor, asupra cărora există obligaţia plăţii contribuţiei
de asigurare pentru şomaj stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, precum şi
actualizarea acestora cu indicele de inflaţie;
e) prestaţiilor suportate din bugetul asigurărilor sociale
de stat, Fondul naţional unic pentru asigurări de sănătate,
inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă şi boli
profesionale;
f) veniturilor acordate conform prevederilor legale sub
formă de participare a salariaţilor la profit;
g) sumelor primite de reprezentanţii în cadrul consiliilor
de administraţie, consiliilor consultative şi comisiilor
constituite conform legii;
h) indemnizaţiilor de şedinţă pentru consilierii locali şi
judeţeni.
(5) Contribuţiile sociale prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a)
şi e) nu se datorează asupra:
a) indemnizaţiilor de şedinţă pentru consilierii locali şi
judeţeni;
b) avantajelor sub forma suportării de către angajator a
contribuţiilor plătite la fondurile de pensii facultative, în
limitele de deductibilitate stabilite potrivit legii;
c) veniturilor în bani prevăzute la art. 296 4 alin. (1) lit. e)
şi j).
(6) Prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale
de stat, inclusiv cele pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, sunt exceptate de la plata contribuţiei de
asigurări sociale şi a contribuţiei de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale.
(7) Pentru persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. c),
plătitorul de venit asimilat angajatorului în condiţiile
art. 296 18 alin. (2) nu datorează contribuţia de asigurări
sociale şi contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj în
calitatea sa de angajator.
(8) Persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. c) nu datorează
contribuţia individuală de asigurări sociale şi contribuţia
individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru
veniturile de natură profesională, altele decât cele de natură
salarială definite potrivit art. III alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2010, cu modificările ulterioare,
în condiţiile în care se încadrează în situaţia prevăzută la
art. III alin. (5), (6) sau (15) din aceeaşi ordonanţă de
urgenţă.
Norme metodologice:
20. Sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale
şi următoarele sume:
a) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate acordate
în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu
modificările şi completările ulterioare;
b) prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de
stat, inclusiv cele pentru accidente de muncă şi boli profesionale
acordate în baza Legii nr. 346/2002, republicată, cu modificările
ulterioare.
21. Sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale
de sănătate individuale, în cazul persoanelor prevăzute la
art. 296 3 lit. a) şi b) din Codul fiscal, următoarele:
a) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate acordate
în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu
modificările şi completările ulterioare;
b) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă,
drept urmare a unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale, acordate în baza Legii nr. 346/2002, republicată,
cu modificările ulterioare;
c) sumele acordate în momentul disponibilizării, venitul lunar
de completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul
asigurărilor pentru şomaj potrivit actelor normative care
reglementează aceste domenii.
22. Sunt exceptate de la plata contribuţiei pentru concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate următoarele
venituri realizate de persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b)
din Codul fiscal:
a) drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele,
premiile, sporurile şi alte drepturi acordate potrivit legislaţiei
specifice cadrelor militare în activitate şi funcţionarilor publici cu
statut special din cadrul ministerelor şi instituţiilor din sectorul
de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
b) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite,
potrivit legii;
c) indemnizaţia lunară a asociatului unic;
d) indemnizaţiile lunare plătite potrivit legii de angajatori pe
perioada de neconcurenţă, stabilite conform contractului
individual de muncă;
e) indemnizaţiile primite pe perioada delegării şi detaşării în
altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului,
acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial şi de alte
entităţi neplătitoare de impozit pe profit;
f) remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de
proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat,
potrivit legii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari;
g) suma din profitul net, cuvenită administratorilor societăţilor
comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilită de adunarea
generală a acţionarilor;
h) veniturile reprezentând plăţi compensatorii suportate de
angajatori, potrivit contractului colectiv de muncă, realizate de
persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b) din Codul fiscal,
care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele
prevăzute la art. 296 3 lit. e) şi g) din Codul fiscal;
i) indemnizaţiile de şedinţă primite de consilierii locali şi
judeţeni.
23. Sunt exceptate de la plata contribuţiei individuale la
bugetul asigurărilor pentru şomaj şi contribuţiei datorată de
angajator la bugetul asigurărilor pentru şomaj următoarele:
a) sumele şi avantajele prevăzute la art. 296 15 şi art. 296 16
alin. (4) din Codul fiscal;
b) veniturile obţinute de membrii structurilor prevăzute la
art. 296 16 alin. (4) lit. g) din Codul fiscal, constituite potrivit legii;
c) drepturile de hrană acordate de angajatori salariaţilor, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
Avantajele primite în legătură cu o activitate dependentă
prevăzute la art. 296 15 lit. p) din Codul fiscal şi cele prevăzute ca
neimpozabile la cap. III al titlului III din Codul fiscal şi în normele
de aplicare a acestui titlu sunt exceptate de la plata contribuţiei
individuale şi a contribuţiei datorate de angajator la bugetul
asigurărilor pentru şomaj.
În situaţia în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt
suspendate, conform legii, pe perioada de incapacitate
temporară de muncă, contribuţia individuală la bugetul
asigurărilor pentru şomaj şi contribuţia datorată de angajator la
bugetul asigurărilor pentru şomaj se datorează numai pe
perioada de incapacitate temporară de muncă, în care plata
indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii. Prin
incapacitate temporară de muncă
se înţelege incapacitatea
temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente
în afara muncii şi incapacitatea temporară de muncă în cazul
accidentului de muncă sau al bolii profesionale.
24. Sunt exceptate de la plata contribuţiei la Fondul de
garantare a creanţelor salariale următoarele:
a) veniturile de natura celor prevăzute la art. 296 15 din Codul
fiscal;
b) compensaţiile acordate, în condiţiile legii ori ale
contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor
concediate pentru motive care nu ţin de persoana lor;
c) prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat
sau Fondul naţional unic pentru asigurări de sănătate, inclusiv
cele acordate pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
d) drepturile de hrană acordate de angajatori salariaţilor, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) veniturile acordate potrivit prevederilor legale sub forma
de participare a salariaţilor la profit.
25. Contribuţia pentru asigurarea de accidente de muncă şi
boli profesionale nu se datorează pe perioada practicii
profesionale a elevilor, ucenicilor şi studenţilor.
Codul fiscal:
Alte sume pentru care se calculează şi se reţine
contribuţia de asigurări sociale de sănătate
Art. 296 17 . - (1) Se datorează şi se reţine contribuţie de
asigurări sociale de sănătate pentru indemnizaţiile pentru
incapacitate temporară de muncă, acordate în urma unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale.
(2) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate
prevăzută la alin. (1) se suportă de către angajator sau din
fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale constituit în condiţiile legii.
Norme metodologice:
26. În cazul persoanelor prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b) din
Codul fiscal, contribuţia individuală de asigurări sociale de
sănătate se stabileşte prin aplicarea cotei prevăzute de lege
asupra indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă drept urmare
a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, acordată
în baza Legii nr. 346/2002, republicată, cu modificările ulterioare,
şi se suportă de către angajator ori din fondul de asigurare
pentru accidente de muncă şi boli profesionale, constituit în
condiţiile legii.
Codul fiscal:
Calculul, reţinerea şi virarea contribuţiilor sociale
Art. 296 18 . [...]
(5)
Calculul
contribuţiilor
sociale
individuale
se
realizează prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (3) asupra
bazei lunare de calcul prevăzute la art. 296 4 , corectată cu
veniturile specifice fiecărei contribuţii în parte, cu excepţiile
prevăzute la art. 296 15 şi, după caz, la art. 296 16 .
Norme metodologice:
27. Pentru calculul contribuţiei de asigurări sociale în cazul în
care au fost acordate sume reprezentând salarii sau diferenţe de
salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile, actualizate cu indicele de inflaţie la data
plăţii acestora, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri
s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, în vederea
stabilirii punctajului lunar prevăzut de legea privind sistemul
unitar de pensii publice, sumele respective se defalcă pe lunile
la care se referă şi se utilizează cotele de contribuţii de asigurări
sociale care erau în vigoare în acea perioadă.
28. Pentru calculul contribuţiilor individuale şi celor datorate
de angajator la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi pentru
asigurările sociale de sănătate, precum şi al contribuţiei datorate
de angajator pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale
de sănătate, în situaţia hotărârilor judecătoreşti rămase definitive
şi irevocabile prin care se stabilesc obligaţii de plată a unor
sume sau drepturi reprezentând salarii, diferenţe de salarii,
venituri asimilate salariilor sau diferenţe de venituri asimilate
salariilor, asupra cărora există obligaţia plăţii contribuţiilor
sociale, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă
şi se utilizează cotele de contribuţii de asigurări sociale care
erau în vigoare în acea perioadă.
Codul fiscal:
(6) În cazul în care din calcul rezultă o bază de calcul mai
mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut,
prevăzut la art. 296 4 alin. (3), cota contribuţiei individuale
de asigurări sociale se va aplica asupra echivalentului a de
5 ori câştigul salarial mediu brut, pe fiecare loc de realizare
al venitului.
Norme metodologice:
29. Prin loc de realizare al venitului se înţelege persoana
fizică sau juridică care are calitatea de angajator sau entitatea
asimilată angajatorului.
În cazul în care persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b)
din Codul fiscal obţin venituri ca urmare a încheierii mai multor
contracte individuale de muncă cu acelaşi angajator, aceste
venituri se cumulează, după care se plafonează în vederea
obţinerii bazei lunare de calcul a contribuţiei individuale de
asigurări sociale.
În cazul în care persoanele prevăzute la art. 296 3 lit. a) şi b)
din Codul fiscal obţin venituri ca urmare a încheierii mai multor
contracte individuale de muncă cu angajatori diferiţi, veniturile
obţinute se plafonează separat de către fiecare angajator în
parte.
Codul fiscal:
(8) Calculul contribuţiilor sociale datorate de angajator şi
de entităţile prevăzute la art. 296 3 lit. f) şi g) se realizează
prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (3) asupra bazelor
de calcul prevăzute la art. 296 5 -296 13 , după caz.
Norme metodologice:
30. Bazele de calcul prevăzute la art. 296 5 -296 13 din Codul
fiscal sunt cele rezultate după aplicarea excepţiilor generale şi
specifice."
Art. II. - Hotărârea Guvernului nr. 870/2009 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi
exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2009, se modifică şi se
completează după cum urmează:
1. După articolul 2 se introduce un nou articol, articolul 2 1 ,
cu următorul cuprins:
,,Art. 2 1 . - Organizatorii de jocuri de noroc au obligaţia să
declare la organul fiscal competent taxele prevăzute la art. 14
alin. (2) şi taxa de acces definită la art. 13 alin. (4) din ordonanţa
de urgenţă, până la termenul de plată."
2. La articolul 74 alineatul (1), după litera u) se introduc
două noi litere, literele v) şi w), cu următorul cuprins:
,,v) organizatorii de jocuri de noroc caracteristice activităţii
cazinourilor şi de jocuri de noroc tip slot-machine au obligaţia
să înscrie cu datieră data şi ora emiterii biletului către client, atât
pe marca de control, cât şi pe biletul de intrare;
w) organizatorii de jocuri de noroc sunt obligaţi să păstreze
în arhivă toate mărcile de control de la biletele de intrare
vândute, pe o perioadă de 5 ani, acestea constituind documente
justificative."
3. La articolul 76 alineatul (1), după litera e) se introduce
o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
,,f) nerespectarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. v) şi w)."
4. La articolul 76 alineatul (2), după litera b) se introduce
o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:
,,c) între 2.000-5.000 lei, faptele prevăzute la alin. (1) lit. f)."
5. La articolul 76, alineatul (4) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(4) Comisia poate dispune, în funcţie de consecinţele
produse, măsura suspendării autorizaţiei/autorizaţiilor de
exploatare a jocurilor de noroc până la 3 luni, pentru fiecare
mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate
într-o locaţie, în funcţie de gravitatea faptelor constatate şi a
consecinţelor ce decurg din acestea, pentru una dintre faptele
prevăzute la alin. (1) lit. d), e) şi f)."
Art. III.
- Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările
şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta
hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României,
Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Ialomiţianu
Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale,
Ioan Nelu Botiş
Ministrul sănătăţii,
Cseke Attila
Bucureşti, 23 februarie 2011.
Nr. 150.
ANEXA Nr. 1
(Anexa nr. 4 la Normele metodologice de aplicare
a titlului VII din Codul fiscal)
Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/importatorului autorizat ......................................................
Sediul:
Localitatea ............................................, str. ............................................................ nr. ....., bl. ....., sc. ....., et. ....., ap. ....,
judeţul/sectorul ............................................, codul poştal ............................................., telefon/fax ...............................................
Numărul de înmatriculare în registrul comerţului/anul .............................................
Codul de identificare fiscală ....................................................................................
Codul de accize/Codul de marcare .............................................................................
DECLARAŢIE
privind preţurile de vânzare cu amănuntul pe sortimente de ţigarete
Începând cu data de ...................................................., preţurile de vânzare cu amănuntul practicate pe sortimente vor fi
următoarele:
Director general
Numele şi prenumele ..................................
Semnătura şi ştampila .....................................
Director economic
Numele şi prenumele.............................
Semnătura şi ştampila..............................
Nr.
crt.
Denumirea sortimentului
Numărul ţigaretelor conţinute
într-un pachet
Preţul de vânzare cu amănuntul
(lei/pachet)
0
1
2
3
ANEXA Nr. 2
(Anexa nr. 31 1 la Normele metodologice de aplicare
a titlului VII din Codul fiscal)
SITUAŢIA
eliberărilor pentru consum de ţigarete/ţigări şi ţigări de foi în luna ............. anul ..............
Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/importatorului autorizat ......................................................
Sediul:
Localitatea ............................................, str. ............................................................ nr. ....., bl. ....., sc. ....., et. ....., ap. ....,
judeţul/sectorul ............................................., codul poştal ............................................., telefon/fax ...............................................
Numărul de înmatriculare în registrul comerţului/anul .............................................
Codul de identificare fiscală ....................................................................................
Codul de accize/Codul de marcare .............................................................................
*) Pentru ţigări şi ţigări de foi nu se va înscrie preţul de vânzare cu amănuntul declarat.
**) Se va înscrie cursul de schimb lei/euro utilizat pentru calculul accizelor datorate.
Nr.
crt.
Denumirea sortimentului
Preţul de vânzare
cu amănuntul
declarat*)
Cantitatea eliberată
pentru consum
(mii bucăţi)
Acciza
(lei)
Acciza
(euro)
Cursul de schimb
lei/euro**)
0
1
2
3
4
5
6
TOTAL
Certificată de conducerea antrepozitarului autorizat/
destinatarului înregistrat/importatorului autorizat
Numele şi prenumele ......................................
Semnătura şi ştampila ..................................
Data ..............................
ANEXA Nr. 3
(Anexa nr. 31 2 la Normele metodologice de aplicare
a titlului VII din Codul fiscal)
SITUAŢIA
eliberărilor pentru consum de tutun fin tăiat, destinat rulării în ţigarete/alte tutunuri de fumat
în luna ........... anul .................
Denumirea antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/importatorului autorizat ......................................................
Sediul:
Localitatea ............................................, str. ............................................................ nr. ....., bl. ....., sc. ....., et. ....., ap. ....,
judeţul/sectorul ............................................., codul poştal ............................................., telefon/fax ...............................................
Numărul de înmatriculare în registrul comerţului/anul .............................................
Codul de identificare fiscală ....................................................................................
Codul de accize/Codul de marcare .............................................................................
*) Se va înscrie cursul de schimb lei/euro utilizat pentru calculul accizelor datorate.
Nr.
crt.
Denumirea sortimentului
Cantitatea eliberată
pentru consum
(kg)
Acciza
(lei)
Acciza
(euro)
Cursul de schimb
lei/euro*)
0
1
2
3
4
5
TO T A L
Certificată de conducerea antrepozitarului autorizat/
destinatarului înregistrat/importatorului autorizat
Numele şi prenumele. .....................................
Semnătura şi ştampila ..................................
Data .................................
,,Monitorul Oficial" R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, Bucureşti; C.I.F. RO427282,
IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română - S.A. - Sucursala ,,Unirea" Bucureşti
şi IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti
(alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro
Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relaţii cu publicul, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1,
bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 şi 021.401.00.72
Tiparul: ,,Monitorul Oficial" R.A.
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150/1.III.2011 conţine 64 de pagini.
Preţul: 12,80 lei
ISSN
1453-4495
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR
Georgeta N. Stoica
Motivul: Format electronic AUTENTIC, conform Legii nr. 202/1998, republicata.
Locatia:Bucuresti