În conformitate cu prevederile din Codul muncii, singurul act normativ în vigoare ce prevede în ce zile de sărbătoare legală nu se lucrează, în luna iunie au existat două zile libere legale.
Însă cum prima dintre acestea, respectiv prima zi de Rusalii, a picat, ca întotdeauna, într-o duminică, angajaţii cu program normal, de luni până vineri, s-au putut bucura de timp liber doar în cea de-a doua zi a acestei sărbători, pe 20 iunie (luni). De altfel, acesta a fost doar cea de-a treia zi de sărbătoare legală din 2016 ce a picat în timpul săptămânii de lucru, după 1 ianuarie (în condiţiile în care a doua zi din 2016 a picat sâmbăta) şi 2 mai, în a doua zi de Paşte, din moment ce prima zi a sărbătorii pascale şi Ziua Muncii s-au suprapus într-o duminică.
Prin urmare, până la finalul anului 2016 mai sunt cinci zile libere legale, dintre care patru pică în timpul săptămânii de lucru, astfel:
- Adormirea Maicii Domnului - 15 august (luni);
- Sfântul Andrei - 30 noiembrie (miercuri);
- Ziua Naţională a României - 1 decembrie (joi);
- prima şi a doua zi de Crăciun - 25 şi 26 decembrie (duminică şi luni).
Aşadar, angajatorii au fost obligaţi să acorde liber salariaţilor pe 20 iunie, în caz contrar primii dintre aceştia riscând amenzi cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei. Totuşi, Codul muncii prevede că anumiţi salariaţi sunt nevoiţi să se prezinte la muncă inclusiv în zilele de sărbătoare legală, astfel încât au existat persoane care au lucrat de Rusalii (cazul angajaţilor din unităţile sanitare şi cele de alimentaţie publică, precum şi cei cu locuri de muncă în care activitatatea nu a putut fi întreruptă din cauza caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii).
De altfel, acestor angajaţi trebuie să li se asigure compensarea cu timp liber corespunzător sau să li se acorde un spor salarial, conform dispoziţiilor Codului muncii: "Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art. 140 (sanitare şi de alimentaţie publică - n. red.), precum şi la locurile de muncă prevăzute la art. 141 (cele pentru care activitatea nu se poate întrerupe - n. red.) li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru", stabileşte actul normativ.
Potrivit normelor în vigoare, angajatorii care nu asigură compensarea cu timp liber corespunzător în decurs de 30 de zile sau care nu acordă sporul salarial menţionat riscă să primească amenzi cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei.
Notă: Persoanele care aparţin altor culte religioase legale -- în afară de cele creştine -- mai beneficiază şi de două zile pentru fiecare dintre cele trei sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele respective. Aveţi detalii aici.
Revenind la luna iunie, potrivit calculelor noastre, aceasta a avut 21 de zile lucrătoare, la fel ca şi lunile aprilie sau mai, spre exemplu.
Ce informaţii trebuie să completezi în statul de salarii?
Statul de salarii este reglementat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2634/2015, care aprobă normele specifice de întocmire şi utilizare a documentelor financiar contabile.
De altfel, statul de salarii are două întrebuinţări importante: serveşte ca document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor şi al contribuţiilor şi al altor sume datorate, fiind totodată şi document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Reglementările legale stabilesc că documentul se întocmeşte lunar (pe secţii, ateliere, servicii etc), într-un exemplar sau în două, după caz. La baza unui stat de salarii stau, printre altele, documentele care atestă timpul lucrat efectiv, listele de avans, de concedii de odihnă sau certificatele medicale.
De asemenea, statele de salarii trebuie să includă plăţile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul, lichidările, indemnizaţiile de concediu, astfel încât să ofere o imagine cuprinzătoare asupra întregii sume a salariilor calculate şi a reţinerilor legale din perioada de decontare respectivă.
Statul de salarii trebuie sa conţină, în mod obligatoriu, cel putin informaţii despre:
- denumirea unităţii, secţiei, serviciului etc;
- denumirea formularului;
- întocmit pentru luna, anul;
- numele şi prenumele salariaţilor;
- venitul brut;
- contribuţia individuală de asigurări sociale;
- contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
- contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate;
- cheltuieli profesionale;
- venitul net;
- deducere personală de bază;
- deduceri suplimentare;
- venitul bază de calcul;
- impozitul calculat şi reţinut;
- salariul net.
Totodată, statul de salarii trebuie semnat, pentru confirmarea exactităţii calculelor, de către persoana care îl întocmeşte.
Referitor la arhivarea statului de salarii, acesta se păstrează fie la compartimentul financiar-contabil, separat de celelalte acte justificative de plăţi, fie la compartimentul care a întocmit statele de salarii, după caz.