Cum va influența coșul minim de cumpărături calculul salariului minim

„Coșul minim de consum pentru un trai decent constituie elementul principal de fundamentare a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și a politicii salariale.” Această prevedere a fost introdusă, din 17 august, prin Legea nr. 174/2020.

Practic, articolul de mai sus obligă Guvernul, atunci când stabilește, anual, salariul minim brut, să își fundamenteze decizia, în principal, pe valoarea coșului minim de consum - care, la rândul său, va fi stabilit anual de către Institutul Național de Statistică (mai multe despre elementele coșului minim de consum am arătat aici).

Însă acest lucru nu arată, cu exactitate, cum va contribui coșul minim de consum la stabilirea salariului minim, în special ținând cont de existența unor termeni precum „în principal”, ce permite și luarea în considerare a altor elemente ce ar putea fi relevante pentru stabilirea salariului minim.

Problema neclarității este exacerbată și de faptul că (din ce știm) singura norma obligatorie de care trebuie să țină cont Guvernul, atunci când stabilește salariul minim obligatoriu, e cea din Codul muncii care prevede doar că Executivul stabilește salariul minim brut „după consultarea sindicatelor și a patronatelor” (după formulare, de aici rezultă că este obligatorie doar consultarea; decizia finală este luată tot de Guvern).

Probabil că motivul pentru care nu există o metodologie clară și detaliată pentru stabilirea salariului minim este fix natura pur economică a unei astfel de activități (de stabilire a salariului minim), astfel încât i se lasă o marjă largă de apreciere Guvernului atunci când determină cuantumul salariului minim.

Ținând cont de importanța acestuia și de faptul că el poate avea un impact puternic asupra economiei, asupra perspectivelor de angajare (în special în rândul persoanelor tinere și la început de carieră) și, eventual, chiar și asupra migrației, e de înțeles de ce Executivului i se lasă o marjă de apreciere largă, în acest domeniu. Mai ales că salariul minim ar putea avea legătură și cu strategii de țară.

În plus, stabilirea salariului minim ține de interesele fundamentale ale unui stat, după cum se poate vedea și din (ne)posibilitatea (deocamdată neconcretizată în ceva palpabil) de a se stabili un salariu minim în cadrul Uniunii Europene.

Însă chiar și așa, Guvernul nu pare să fi publicat în vreun loc (din ce știm) vreo metodologie - măcar orientativă și cu caracter de recomandare - pentru stabilirea salariului minim. Ținând cont de importanța acestui venit, pare de neînțeles de ce există o asemenea lipsă de transparență în acest context (marja de apreciere nu ar trebui echivalată cu o libertate de netransparență).

În același timp, trebuie precizat și faptul că România este parte la un tratat al Organizației Mondiale a Muncii (Convenția nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime, în special în ce privește tările în curs de dezvoltare; ratificat de România, pe plan internațional, în 1975; tratatele ratificate de România, pe plan intern, au aplicabilitate directă în sistemul de drept intern, potrivit Constituției).

Această Convenție prevede o metodologie un pic mai detaliată pentru stabilirea salariului minim, ținându-se cont, conform Tratatului, de următoarele aspecte de ordin social:

• nevoile lucrătorilor și ale familiei lor, față de nivelul general al salariilor în țară;
• costul vieții;
• prestațiile de securitate socială și
• nivelele de trai ale altor grupuri sociale.

De asemenea, este precizat și faptul că se poate ține cont de următoarele aspecte economice:

• factorii de ordin economic, inclusiv cerințele dezvoltării economice;
• productivitatea și interesul care există pentru a realiza și a menține un înalt nivel de folosire a forței de muncă.

Nu este, însă, deloc clar dacă Guvernul ține cont de această metodologie la stabilirea salariului minim. Ce va fi clar, de acum înainte, e că principalul criteriu de care se va ține cont pentru stabilirea venitului minim al angajaților, din 2021, va fi coșul minim, după cum stabilește Legea nr. 174/2020.

Bineînțeles, atunci când vor exista contra-argumente de ordin economic pertinente, se va putea ține cont și de ele, însă formularea Legii nr. 174/2020 sugerează destul de clar că orice derogare de la coșul minim ar trebui să fie justificată de niște cerințe concrete și obiective, poate chiar necesare pentru atingerea stabilității economice și proporționale cu interesele garantate prin coșul minim (altcumva, nu ar mai putea fi vorba de „principalul” criteriu de stabilire a salariului minim).