Socoteala de-acasă a comunicatorului de cursă lungă

Am avut parte, însă, de multe situații în care – ce să vezi – socoteala de-acasă nu s-a pupat neam cu circumstanța din târg. Situații pe care mi le-am imaginat și pregătit diferit față de realitatea pe care am constatat-o la fața locului. Situații în care am descoperit că multitudinea de răspunsuri și variante preparate cu grijă se situau pe un spectru de la vag la perfect inutile. Situații în care am pornit să vorbesc unui public neutru și am ajuns față în față cu unul ostil. Situații din care, ca să fie treaba treabă, pur și simplu nu puteam să evadez sau aș fi făcut-o cu riscuri maxime. De credibilitate, de imagine, chiar și de demnitate pe alocuri.

Cu alte cuvinte, ce faci când nu știi ce să faci? Ce spui când descoperi că informația ta nu (mai) este relevantă, și că discuția despre subiectul x s-a dat în taină de trei ori peste cap și a tranzitat în subiectul y?

Iată câteva idei rezultate empiric din aceste  circumstanțe ingrate, idei care sper să vă scoată și pe voi din impas. Pe mine m-au ajutat.

Dacă ai norocul să nu fii primul vorbitor, profită de asta și încropește o intervenție adaptată speech-urilor celor dinaintea ta și stării de spirit reale a auditoriului.

Dacă întâmplător chiar ești primul vorbitor, recunoaște imediat faptul că ești luat prin surprindere de contextul dat. Asta nu te va salva de penibilul situației, dar cel puțin te va scuti de eventuale atacuri din partea auditoriului. Nimănui nu îi trece prin cap să dea în cineva care își asumă o oareșicare inferioritate. Dacă ești priceput și în autoironie, asta te va ajuta notabil.

Renunță la a livra mesajul cu care veniseși la tine, și încearcă să rămâi în discuție prin intermediul întrebărilor.  Cu cât sunt mai întrebați, oamenii se simt mai importanți. Întrebările, inclusiv cele mai naive, îi vor transforma pe indivizii din fața ta într-un public permisiv și colaborativ. Interogarea este o ispită căreia puțini îi fac față.

Promite remedierea situației și cere o derogare de la auditoriu, cu alte cuvinte o altă dată la care să revii cu informațiile relevante. Asta îi va enerva pe mulți, și s-ar putea să nu reușești să obții derogarea cu pricina, dar nu ai de unde să știi până nu încerci, nu-i așa?

Dacă faci parte din acele persoane cu sânge rece, mimează ceva indignare, ia cuvântul și critică pe cineva din auditoriu, o idee sau o circumstanță. Cu puțin noroc, asta va distrage atenția de la tine și îți va crea pretextul de a evada contextul. Retragerea ta nu va mai putea fi asociată cu nepregătirea, ci mai degrabă cu efectele unei zile proaste, lucru pe care îl înțelege toată lumea.

Încearcă să comuți discuția din concretul măsurabil al subiectului în filosofia acestuia. Există șanse ca în auditoriu să existe persoane cu o apetență reală pentru dezbaterea filosofică, și atunci vei fi creat o diversiune utilă ție și nepregătirii tale momentane. Obrazul îți va fi spălat (și) de data asta.

Deși nu doresc nimănui astfel de încercări, consider că până nu treci de focul imprevizibilului și al adversității, nu îți vei ști niciodată reziliența și determinarea reală necesare unei cariere de comunicator.