avocatnet.ro 
Relația de muncă presupune existența unui echilibru între cele două părți implicate, salariat și angajator, iar acest echilibru, potrivit normelor internaționale, se referă și la sarcina fiscală, însă în România acest principiu a fost eliminat printr-un act normativ care, deși produce efecte juridice de aproximativ șapte ani, încă nu este asumat formal de legiuitorul român - ordonanța de urgență nefiind încă aprobată (sau respinsă) de Parlamentul României.
Vorbim, mai precis, de OUG nr. 79/2017, cea care a mutat sarcina fiscală în privința taxelor salariale. Faptul că sarcina fiscală a trecut exclusiv în contul lucrătorilor a generat situații care afectează, indirect ce-i drept, alte drepturi ale lucrătorilor, cum ar fi baza de raportare în privința sporurilor, pe lângă impredictibilitatea veniturilor salariale.
O astfel de situație este încă prezentă în cadrul multor companii (pentru salariații plătiți fonduri publice a fost reglementată tot prin act normativ), iar lucrătorii au adesea întrebări cu privire la „firescul” lucrurilor. O discuție pe acest subiect am găsit și în cadrul forumului avocatnet.ro:
„Mă confrunt cu o situație neobișnuită. Mi se oferă un salariu brut de bază trecut pe contractul individual de muncă. Și pe deasupra se oferă o indexare de 19% a acestui salariu, dar care este inclusă în contractul colectiv de muncă, motivația pentru aceasta indexare fiind trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat pentru care ar lipsi o implementare legală corespunzătoare. Indexarea și salariul de bază se aduna și se obține salariu brut total. Nu am mai întâlnit nicăieri situația asta si mi se pare foarte dubioasă. Apreciez orice sfaturi care să mă ajute să înțeleg dacă este legal și întâlnit acest lucru și cum afectează calculul pentru salariul net.”
Practic, încă din ianuarie 2018, Guvernul a impus transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, însă fără a asigura, în mod real, păstrarea echilibrului între părți și asigurarea predictibilității, iar angajatorii au acționat diferit.
O variantă a fost majorarea salariilor prin negociere colectivă, ceea ce a presupus o majorare cu aproximativ 20% pentru toți salariații. O astfel de variantă presupunea, în mod legal, modificarea contractelor individuale de muncă, pentru a asigura aplicarea art. 11 și a art. 17 alin. (5) și comunicarea acestor decizii care vizau o clauză esențială a oricărui contract individual de muncă.
În lipsa reprezentanților salariaților sau a organizațiilor sindicale, au fost încheiate acte adiționale prin care s-au majorat salariile de bază astfel încât acest transfer să nu afecteze venitul net al lucrătorilor, însă au fost și situații în care angajatorii nu au acceptat aceste variante și au ales alte opțiuni, respectiv acordarea unor adaosuri la salariu pentru a păstra venitul net, fie prin invocarea art. 17 alin (3) lit. q), fie chiar prin stabilirea acestora în cadrul contractelor colective de muncă.
Aceste ultime variante, deși aparent au asigurat menținerea venitului net, ridică două probleme, prima fiind legată de lipsa de predictibilitate atunci când nu se regăsesc și în contractele individuale de muncă, iar a doua vizează modul în care sunt calculate sporurile acordate procentual, cum ar fi sporul pentru munca suplimentară și/sau cel pentru munca în zilele de sărbătoare legală.
Practic, chiar dacă angajatorul își respectă obligația asumată formal sau semi-formal de a acorda un procent de aproximativ 20% în fiecare lună și astfel asigură, aparent, menținerea venitului net, orice element constitutiv al salariului, potrivit art. 17 alin (3) lit. k) din Cod, trebuie să se regăsească în contractele individuale la lit. I. pct. 2 lit. e) din modelul-cadru CIM.
În același timp, chiar dacă aceste adaosuri se regăsesc în contractul individual de muncă, lucrătorii care acceptă să presteze muncă suplimentară sau vor lucra în zilele de sărbătoare legală vor fi prejudiciați în cazul în care nu primesc ore/zile libere plătite și se aplică excepția, acordarea sporului.
Cu alte cuvinte, conform Codului muncii, cele două sporuri se calculează prin raportare la salariul de bază, nefiind luate în calcul și alte adaosuri, ceea ce înseamnă o diminuare a acestor sporuri.
Reamintim că în nici până în prezent OUG 79/2017 nu a fost supusă aprobării prin lege, situația fiind în continuare incertă, iar România trebuie să clarifice aceste aspecte și să ia măsurile necesare pentru reechilibrarea cotelor respective din contribuțiile de asigurări sociale suportate de angajatori sau de stat, pe de o parte, și de către salariații, pe de altă parte, conform Rezoluției CM/ResCSS(2024)15 privind aplicarea Codului european de securitate socială.
Merită să citești și: Restanțe parlamentare: Ordonanțe cu modificări fiscale ori de justiție pe care aleșii nu s-au pronunțat de ani de zile
Xomtnou