Management: Unii prefera sa urce in cariera pe iarba verde de acasa

de Diana SAVA

In primavara, oamenii de resurse umane de la BRD au participat la Paris la un congres al romanilor care studiaza si lucreaza in Franta, unde au intervievat peste 100 de persoane, cu precadere tineri, interesati in mare parte de revenirea in Romania. La final au fost recrutati in jur de 30 de romani, care acum s-au intors in tara si lucreaza in BRD in departamentele comercial, resurse umane, financiar, risc, IT si audit.

„Atragerea specialistilor romani din strainatate poate fi o solutie win-win pentru firmele romanesti. Ei pot beneficia aici de posibilitatea de dezvoltare personala la standarde similare celor din Occident, fara dezavantajul departarii de familie, prieteni, tara, in timp ce companiile sunt multumite ca au ca angajati oameni valorosi, cu potential, deschisi la schimbare“, spune Florin Luca, director executiv resurse umane al BRD - Groupe Société Générale.

Intoarcerea acasa a celor plecati la studii sau sa-si construiasca o cariera peste granite este un fenomen normal, spun specialistii in resurse umane, iar pozitiile pe care le ocupa in companiile din Romania cei reveniti sunt in primul rand cele foarte specializate, dar si de middle si top management, acolo unde criza de oameni este mare. Tendinta s-a facut simtita incepand cu jumatatea lui 2005, devenind mult mai pregnanta in ultimul an. In primii ani dupa Revolutie au plecat din tara mai ales cei cu specializari tehnice, iar ulterior au inceput sa plece si cei cu alte profiluri - astfel incat inapoierea acasa a ajuns sa se faca in aceeasi ordine. „Unii spun ca «sejurul» celor cu specializari netehnice (finante, marketing) e mai scurt, deoarece e mai greu pentru ei sa se impuna pe o piata hipercompetitiva decat pentru tehnicieni. Dar nu este deloc o regula“, spune George Butunoiu, director general al firmei de recrutare GB Consulting.

Multi dintre romanii plecati afara au observat ca piata romaneasca a evoluat, devenind din ce in ce mai atractiva, iar investitiile din ce in ce mai mari ale companiilor occidentale in Romania fac posibila dezvoltarea unor businessuri cautate de romani pana de curand numai in strainatate.

Anca Georgescu, director de resurse umane al Romtelecom, considera ca din punct de vedere al carierei, experienta din afara tarii mareste optiunile persoanei pe piata fortei de munca, atat in Romania, cat si in afara. „Poti sa devii astfel un candidat pe «piata globala», atuurile fiind adaptabilitatea si flexibilitatea in fata noului, precum si un mod de gandire si de abordare un pic diferit de cel traditional romanesc“, considera ea.

Mai exact, cei inapoiati acasa au avantajul ca s-au obisnuit cu disciplina de corporatie, dar si cu cea civica, daca au stat o vreme indelungata in tari occidentale. „Dupa mai multi ani intr-un astfel de mediu, aceste reflexe se interiorizeaza atat de mult, incat devin ireversibile. Exista si alte avantaje legate (direct sau indirect) de experienta multiculturala, de contactul cu tehnologii si cu metode de lucru noi. Nu in ultimul rand, este avantajul cunoasterii limbilor straine, care da mai multa siguranta de sine“, spune George Butunoiu.

Camelia Cringus, vicepresedinte de resurse umane in cadrul Rompetrol, considera ca tinerii care au urmat oportunitatea de a pleca se pot intoarce acum pentru a arata ca lucrurile se pot face altfel in Romania. „Prin exemplul personal, prin modul in care colaboreaza cu cei din jurul lor, de o varsta apropiata, demonstreaza astfel ca se poate face un pas inainte fara prea multa autoritate formala. Este mult mai rapid. Ei sunt asimilati foarte repede de organizatie, pentru ca au avut curajul sa incerce si au vazut ce este bine. Ii pot ajuta astfel si pe ceilalti sa treaca peste niste bariere“, spune Cringus.

Si Yorgos Ioannidis, CEO al Romtelecom, apreciaza ca experienta - profesionala si personala - este principalul avantaj al acestor persoane. „Acesti oameni au adunat experienta in culturi si medii de business diferite, dar stiu si cum e sa fii roman. Societatea romaneasca se schimba cu rapiditate si vorbim de persoane cu o capacitate de adaptare mare, dovedita“, spune Ioannidis.

Exista insa si dezavantaje care, de regula, sunt legate de frustrarile si de orgoliile celor care decid sa se intoarca in tara. Destul de multi considera ca nu sunt apreciati la justa lor valoare, ca nu li se recunosc meritele, ca nu sunt platiti cat li s-ar cuveni sau ca nu li se ofera de la inceput cel mai inalt post. „Uneori aceste frustrari ating cote greu de imaginat. De regula, cei care au trait mult timp in strainatate, 3-5-10 ani, chiar mai mult, sunt mult mai realisti si mai rezonabili si au, de multe ori, pretentii mai mici decat cei care au stat mai putin, 3-6-9 luni, un an, sau decat candidati cu experienta similara in Romania, care nu au lucrat niciodata in strainatate“, a constatat Butunoiu.

Un alt dezavantaj, sustine Camelia Cringus, este lipsa continuitatii in timp, pentru cei cu contracte limitate intr-o companie, de 2-3 ani de zile. „Cand se termina un contract si vine altcineva este o problema de continuitate, consecventa si de interes. Persoana vine, isi face treaba si pleaca. Dupa el vine altul care are alta mentalitate, un alt profil, alta personalitate. Toti colegii cu care intra in contact, toate echipele pe care le coordoneaza se schimba - de fiecare data trebuie sa reinceapa o noua integrare. Iar in aceste procese se pierd timp si bani.“

Domeniile in care cei reintorsi lucreaza in Romania sunt in principal constructiile - pe partea de project management, deoarece este un domeniu relativ nou, in care exista putini specialisti, dar si in domeniul bancar - pe partea de creditare, management al riscului, controlling, audit, financial management. „In general sunt adusi pe pozitii de management, deoarece pentru pozitii de executie, salariile nu sunt competitive cu cele din tarile vestice“, spune Ana Ber, consultant la compania de resurse umane Dr. Pendl & Dr. Piswanger Romania.

Firmele ii atrag pe romanii de afara cu salarii mai mari, cu pozitii semnificativ mai inalte decat ar putea obtine in alte tari si cu perspectiva unei evolutii mai accelerate catre pozitiile de top decat ar fi avut in strainatate. „Destul de des, pozitiile sunt sensibil mai bune decat ar fi obtinut in strainatate sau decat ar fi considerat normal pe o piata matura, raportat la profilul profesional al persoanei in cauza. Cu timpul, aceasta suprapozitionare se va diminua; tendinta este de uniformizare cu practicile din tarile cu care ne place sa ne comparam“, sustine George Butunoiu.


Grecii, aproape ca romanii

La sfarsitul lunii mai, Romtelecom a schimbat intreaga sa echipa executiva. Printre cei cinci manageri care raspund direct catre CEO-ul Yorgos Ioannidis se numara si Anca Georgescu Aladgem (39 de ani), director de resurse umane al companiei. Ea a lucrat inainte aproape noua ani la Coca-Cola HBC in diverse pozitii de management al resurselor umane. In strainatate a lucrat din 2002, intai in Polonia, unde a stat trei ani, iar apoi in Grecia. „Sa lucrez in afara tarii, la momentul respectiv, a fost in primul rand un pas inainte in cariera, insotit de toate beneficiile care decurg de aici. A fost in acelasi timp si o aventura, o ocazie de a experimenta direct culturi diferite, moduri de gandire si comportamente diferite“, spune Anca Georgescu.

Ambele experiente s-au dovedit cu atat mai utile cu cat atat Polonia, cat si Grecia sunt mai dezvoltate din punct de vedere economic decat Romania: „Polonia m-a impresionat prin investitiile serioase in infrastructura, prin seriozitatea oamenilor si prin spiritul religios, profund. Ceea ce cred ca am putea sa invatam de la ei este constinciozitatea profesionala si valoarea lucrului bine facut, faptul ca o intelegere este strict respectata“. In Grecia, spune Georgescu, oamenii au o caldura deosebita si sunt foarte aproape de temperamentul romanesc: „Sunt probabil cel mai bun exemplu de urmat in ceea ce priveste calitatea serviciilor turistice si in abordarea clientilor din mai orice domeniu de activitate, perseverenta in fata unor conditii neprielnice si bucuria de a trai si de a aprecia clipa“.

Revenirea in tara reprezinta un nou pas in cariera si o ocazie de a intelege mai bine o industrie diferita de cea in care a lucrat pana acum. Oferte a avut si din partea altor companii, dar in luarea deciziei a contat si momentul de transformare de la Romtelecom, ca strategie si cultura corporatista, context in care un departament de resurse umane joaca un rol foarte important.

„Mi-a placut si faptul ca CEO-ul a pozitionat de la inceput problematica de resurse umane si climatul organizational ca prioritati“, spune Georgescu.


Un weekend din doua e la Londra.

„Am plecat din Romania inainte de decembrie 1989. A fost o decizie grea, sa plec departe de familie, de parinti, dar, pe de alta parte, imi dadeam seama ca din punct de vedere profesional si nu numai nu aveam perspective de dezvoltare ramanand aici“, spune Liliana Solomon, actualul CEO al Vodafone Romania.


Solomon a fost una dintre primele femei-manager numite la conducerea unei companii multinationale din Romania. Avea o experienta internationala de 15 ani, dintre care 10 ani in companii din domeniul comunicatiilor. Ultimul job inainte de Vodafone a fost in cadrul Cable & Wireless, la Londra, ca group financial controller, chief financial officer si membru al comitetului executiv. In momentul in care a venit oferta de la Vodafone, a acceptat-o fara nicio ezitare. I s-a parut o sansa „nemaipomenita“ sa lucreze in Romania pentru acest grup multinational. „Mie mi se pare extraordinar ritmul in care a evoluat piata romaneasca incepand cu 1997. Decalajul fata de tarile dezvoltate s-a redus enorm, Romania «a ars» practic multe etape, iar acum este la un nivel tehnologic comparabil cu cel al tarilor dezvoltate“, sustine Solomon.

Acasa se simte si la Londra si la Bucuresti, mai ales ca, de regula, un weekend din doua este la Londra, acolo unde se afla sotul ei. „Nu as schimba nimic. Sunt foarte multumita de cum este viata mea acum. Lucrez intr-o industrie pe care o iubesc si care imi ofera noi provocari si satisfactii, iar pe plan personal am avut sansa de a-mi intalni jumatatea“, spune Liliana Solomon.
Recunoaste ca daca ar fi aceleasi conditii, ar pleca din nou din Romania si nu ar schimba niciunul din pasii care au adus-o in punctul in care este acum. „Majoritatea experientelor au fost foarte interesante si din toate am invatat cate ceva. Am avut sansa sa lucrez cu oameni deosebiti si asta e foarte important“, comenteaza CEO-ul Vodafone.


Ce inseamna patru ani in Franta

In Franta, Bogdan Braslasu a trait timp de patru ani. Dupa ce un an de zile a studiat acolo, a inceput cu un post de consilier junior in Camera de Comert si Industrie Paris, unde a fost responsabil pentru misiunile de prospectiune comerciala in Europa de Est si Africa de Nord si ulterior responsabil comercial de achizitii si licitatii publice pentru compania Signature. „Schimburile de experienta si deplasarile in Belgia si Anglia din timpul liceului si al facultatii m-au determinat sa aleg un loc de munca afara si in acelasi timp m-au si pregatit pentru acest lucru“, sustine Bogdan Braslasu.

S-a intors pentru ca a considerat ca experienta pe care a avut-o in Franta este valoroasa pentru o companie franceza din Romania. La BRD, dupa perioada de formare, lucreaza ca analist studii in cadrul directiei de analiza si supervizare retea din departamentul de administrare a retelei. Cum l-au ajutat cei patru ani printre francezi? Spune ca se poate adapta mult mai rapid la orice situatie: „Din punctul de vedere al experientei profesionale, in Franta am intalnit oameni mult mai specializati, structura unei companii si rolurile angajatilor fiind bine definite. Dar si piata muncii este mult mai rigida, fiind mai simplu sa evoluezi in cadrul unei companii decat prin schimbarea frecventa a locului de munca“.
#PAGEBREAK#
In momentul intoarcerii in Romania, a avut in vedere firme franceze care lucrau in domeniile in care avea deja experienta. „Am ales BRD pentru atentia deosebita acordata formarii carierei pe termen lung si posibilitatii de evolutie spre o cariera internationala in grupul Société Générale“. In cazul sau, renumele companiei a fost unul dintre motivele pentru care si-a indreptat atentia catre BRD: „In perioada de formare am avut ocazia de a cunoaste structura bancii, de a avea ca interlocutori directori de departamente si directii din centrala bancii, ce mi-au impartasit din experienta lor. Lucrul intr-o unitate operationala mi-a dezvoltat cunostintele de organizare, proceduri, oferta comerciala“.

Daca ar fi pus in situatia de a o lua de la capat, decizia de a pleca ar fi aceeasi. „Probabil dezvoltarea ulterioara a firmelor din Romania ne va oferi posibilitatea de a evolua in alte tari, spre o cariera internationala“, considera Braslasu.


Cap compas Romania
Si Rompetrol a inceput sa fie contactata de romani care lucreaza in alte tari si care ar dori sa lucreze aici. Deja de cateva luni lucreaza in Rompetrol cinci astfel de persoane cu experienta internationala, pe partea de business development - in principal pentru activitatea de retail -, in functii de project management, precum si in activitati legate de zona financiara si fuziuni si achizitii.

Vlad Evghenie, program director in cadrul Rompetrol, este unul dintre romanii din strainatate veniti anul acesta in com-panie. El a lucrat cinci ani peste granita, un an in Marea Britanie, doi ani in Italia si aproape doi ani in SUA. In 2000, dupa o scurta cariera in industria IT&C din Romania, i s-a ivit oportunitatea de a lucra timp de sase luni in Marea Britanie, pentru Hewlett-Packard. Dupa aceasta perioada, din cauza legislatiei britanice privitoare la cetatenii extracomunitari, a fost pus in situatia de a-si cauta un alt loc de munca, in alta tara. „Top managementul companiei in care lucrasem mi-a acordat tot sprijinul; am candidat si am fost acceptat pe o pozitie de consultant in Italia. Aici am dezvoltat timp de doi ani businessul de servicii cu valoare adaugata in telecomunicatii al Hewlett-Packard“, afirma Evghenie.

Ulterior si-a dat seama ca, pentru a putea avansa in cariera, avea nevoie de o educatie formala de management. A decis sa urmeze un program MBA la Kellogg School of Management in Statele Unite. La absolvire s-a angajat ca marketing manager la EMC2, companie de servicii, solutii si infrastructura pentru managementul informatiei. „Aici am pus bazele businessului de servicii de consultanta, acumuland experienta inedita de a lucra in regim de start-up in cadrul unei companii mature“, comenteaza Evghenie.

Experienta anilor petrecuti afara inseamna pentru Vlad Evghenie inclusiv crearea unei retele de contacte internationale. De exemplu, inainte de a candida pentru functia actuala a apelat la un coleg de MBA, cu peste opt ani de experienta acumulata in patru grupuri petroliere in Anglia, Argentina, SUA si Nigeria. Acesta i-a oferit informatii esentiale despre industrie in ansamblu, despre Rompetrol si competitie. „Din SUA vedeam Rompetrol ca fiind exact ce-mi doream. Postul ideal pentru mine implica o companie multinationala romaneasca, sa lucrez intr-o industrie noua, sa invat un business de la zero, sa fiu pus in postura de a-mi aplica experienta si cunostintele intr-un context complet nou.“

Din punctul de vedere al afacerilor, in opinia sa, exista cel putin o diferenta majora intre SUA si toate tarile europene in sau cu care a lucrat - iar aceasta tine de modul cum americanii inteleg si promoveaza leadership-ul. In acceptiunea americana, un lider reprezinta o persoana care are o viziune de ansamblu asupra businessului, care stie sa disemineze aceasta viziune pana la cele mai de jos niveluri ale organizatiei si care reuseste sa motiveze angajatii pentru a face ca aceasta viziune sa devina realitate. „Am intalnit putini lideri adevarati in Europa, iar cei pe care i-am intalnit au de obicei o educatie sau experienta in tari anglo-saxone“, spune Evghenie. Pe de alta parte, din punctul de vedere al middle managementului si al nivelurilor de executie, lucrurile in Romania stau la fel de bine sau chiar mai bine decat in alte tari. De exemplu, spune Evghenie, nu a avut niciodata retineri in a cere in companiile romanesti parerea unui analist in legatura cu decizii complexe de business.

In afara ofertei de la Rompetrol, Vlad Evghenie a mai avut doua - de la o companie de IT&C romaneasca si de la o companie din zona private equity, interesata de un country manager pentru o companie din portofoliul lor. „Nu am fost tentat sa raman in IT&C. Imi doream o schimbare, o industrie pe care sa nu o cunosc. Iar zona de «hands-on company management» in private equity nu reprezenta o provocare pentru mine. In cazul in care nu as fi primit o oferta de la Rompetrol, as fi ramas in SUA si as fi continuat cautarile pentru un job corespunzator in Romania“, spune Evghenie.