o nelamurire(VA ROG NU OCOLITI!!!)

@cermak gruianu
Nu fac absolut nici o confuzie. Eu am inteles exact la ce v-ati referit dumneavoastra. Personal am facut referire la art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) cu denumirea marginala "Dreptul la respectarea vietii private si de familie" deoarece acesta era incident in cauzele la care ati facut referire. Am fost destul de clar in exprimare si nu am lasat loc de dubiu alaturand in exprimare expresia "Conventie" de prescurtarea CEDO. Atunci cand m-am referit la o alta conventie am precizat "Conventia de la Haga" la care dealtfel face referire si Curtea (CEDO) in hotararile celor doua cauze.

In problema semnalata de dumneavoastra privind discriminarea regret dar nu va pot da dreptate. In topicul cu custodia comuna am pus corect problema discriminarii deoarece persoanele respective se afla in aceeasi situatie juridica. Adica parinti ai unor copii in afara casatoriei, indiferent ca sunt de la inceput in afara casatoriei sau in urma divortului. Nu conteaza cum au ajuns in acea situatie juridica. Conventia (CEDO) in ansamblul ei nu apara decat drepturi actuale deci nici trecute nici viitoare de aceea nu se ia in calcul decat situatia juridica prezenta cand se discuta de discriminare. V-am zis conceptul de discriminare este unul complex si comparatia dintre cele doua subiecte exemplificate de dumneavoastra demonstreaza asta.

Mergand mai departe cred ca abordarea dumneavoastra este gresita in privinta prerogativelor parintilor in urma stabiliri incredintari. Astfel parintele caruia i s-a incredintat copilul este unicul abilitat de lege sa decida pentru minor inclusiv in ce priveste chestiunile enumerate de dumneavoastra: "religia, disciplina, cheltuielile necesare pentru copil, vacantele, educatia si cazurile de urgenta". Evident are si obligatii corelative. Celalat parinte in baza art. 8 CEDO pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu minorul si de a veghea la cresterea si educatia acestuia rolul sau fiind unul subsidiar. El are rolul de a supraveghea evolutia copilului sau fara sa poata interveni in procesul de luare a deciziilor. Oportunitatea unor masuri este de asemenea in sarcina parintelui caruia i-a fost incredintat minorul celalat parinte neputand pune in discutie acest aspect. Daca deciziile s-ar lua in comun am fi in prezenta custodiei comune.

In privinta ultimei probleme a exercitarii dreptului la vizita va atrag atentia ca instanta nu are puteri absolute nefiind in masura sa dispuna solutii in baza propriei constiinte decat in cazurile strict stabilite de lege. In rest ea are rolul de a stabili situatia juridica in care se afla partile si sa dispuna masurile stabilite de lege pentru aceasta. Constiinta judecatorului nu are dreptul sa inlature de la aplicare o dispozitie legala cu atat mai putin sa dispuna restrictii ale exercitiului unor drepturi fundamentale peste limitele trasate de jurisprudenta CEDO.

Oricum esenta problemei este ca atat timp cat parintele cu drept de vizitare are posibilitatea sa-si exercite aceste drepturi nu suntem in prezenta unor restrangeri ale exercitiului acestora. Dificultatea mai mica sau mai mare a exercitiului drepturilor respective nu este considerata de CEDO o restrangere in sine. Oricum Curtea (CEDO) s-a pronuntat in problema asta asa cum sustin si eu.

Trebuie sa va atentionez ca toate dispozitiile legale inclusiv cele citate de dumneavoastra din legea 272/2004 nu trebuie privite disparat si unilateral ci trebuie luate in considerare in contextul intregului sistem normativ mai ales privind drepturile fundamentale ce au forta juridica superioara. O dispozitie legala nu este motiv pentru a aduce atingere altor drepturi ci trebuie echilibrata in aplicare cu altele, altfel suntem in prezenta abuzului de drept. Evident ierarhia normativa este si ea un factor important.

Nici macar interesul superior al copilului nu este un motiv pentru a aduce atingere unor drepturi, mai ales unor drepturi fundamentale. Notiunea de "superior" sau "prioritar" nu se refera la posibilitatea de a inlatura alte drepturi sau de a le stirbi ci ea se refera la modul de punere in echilibru a interesului superior al copilului raportat la drepturile altora. CEDO a dezvoltat in acest sens asa numitul test de proportionalitate. Deci proportia este cea care face diferenta aici si nu posibiliatea stirbirii unor drepturi in urmarirea unui scop nobil.

Ca sa exemplific se considera proportional cu scopul urmarit ca parintele ce a primit incredintarea sa comunice adresa de domiciliu, sa-si modifice programul curent asteptandu-l pe celalalt parinte pentru a se intalni cu minorul in termenii stabiliti prin programul de vizitare, sa nu plece cu copilul atunci cand celalt parinte are stabilit programul de vizitare, sa procure actele necesare minorului pentru ca acesta sa poata fi dus in vacante in tara de resedinta a celuilalt. Nu se considera proportionale masuri care obliga parintele ce poseda incredintarea sa vina in tara la datele stabilite in hotararea judecatoreasca pentru vizitare sau preluare a copilului, sa permita vizite in mod nelimitat chiar daca vreo instanta (prin absurd) ar incuvinta acest lucru, sa plateasca drumul celuilat parinte, sa nu aiba voie sa iasa din tara cu minorul, etc. Jurisprudenta CEDO confirma cele sustinute de mine.

@andreea737
Incredintarea partajata in timp din dreptul fracez permite parintilor sa-si exercite pe rand autoritatea parinteasca pe perioade de timp stabilite de judecator timp in care celalalt parinte pastreaza dreptul de vizita.