Incendiul de la maternitatea Giulesti - o chestiune de sistem sau o chestiune de mentalitate?

Sfasietor momentul de astazi cand cinci familii care asteptau cu nerabdare sa-si duca copii acasa i-au pus in cosciuge sa-i duca la cimitir. Patutul lor sunt cateva scanduri iar camera lor o groapa rece; prohodul cantec de leagan... Tatici care in loc sa-i tina in brate si sa-i stranga la piept duc parca teleghidati micutele cutii, mamici care in loc sa-i hraneasca ii jelesc cu ochi din care lacrimi nu mai pot iesi.... Poate alt tablou sa redea mai mult durerea?

Fie ca Bunul Dumnezeu sa gasesaca o cala sa le aline suferinta!

Iar celor care inca traiesc sa le faciliteze recuperarea si sa le compenseze in toata viata suferinta pe care au indurat-o in acele minute.

:(( :love:

@m.belu a scris:
Nici o sanctiune si nici o condamnare din cele ce se cauta a se da, nu vor repara imensa si irecuperabila pierdere a vietii pe care ai zamislit- o si ai purtat- o in tine luni de zile!

Adevarat. Dar o sanctiune serioasa ar putea – prin puterea exemplului – sa-i determine pe altii sa isi ia atributiile in serios iar daca simt ca nu pot face face sa caute un loc de munca mai putin solicitant, cu mai putine responsabilitati.

trope_doi a scris:

@m.belu a scris:
Nici o sanctiune si nici o condamnare din cele ce se cauta a se da, nu vor repara imensa si irecuperabila pierdere a vietii pe care ai zamislit- o si ai purtat- o in tine luni de zile!

Adevarat. Dar o sanctiune serioasa ar putea – prin puterea exemplului – sa-i determine pe altii sa isi ia atributiile in serios iar daca simt ca nu pot face face sa caute un loc de munca mai putin solicitant, cu mai putine responsabilitati.

Sa nu ne amagim cu " apa de ploaie"...
Simati colegi, as dori- nu pentru ca m- a lasat memoria :belay:- sa imi dati macar un caz pedepsit exemplar, in ultimii 10 ani si care a avut reverberatii in constiinta unora, astfel incat sa ii determine sa isi ia atributiile in serios ori sa isi caute alt loc de munca:-/

@m.belu, imi retezati aripile inainte de a invata sa zbor!

Nu e vorba ca o “pedeapsa” ar reverbera in constiinta unora – pentru ca nu constiinta ii va indemna sa isi faca datoria (vorbim numai despre cei indiferenti si stiuti / dovediti ca incompetenti) ci frica de raspundere – teama ca risca sa fie “ascunsi” si / sau… marginalizati de societate.

Medicii, asistentele medicale, pompierii, politistii etc s.a.m.d. care merg “la munca” numai pentru salariu nu prea au ceea ce numim constiinta. Cei care isi aleg profesii de acest gen iubesc oamenii si isi doresc sa ii ajute pe neputinciosi… (asa se presupune)

Omul nu se poate scuza ca a fost “manevrat”, ca altii i-au spus sa faca una sau alta… De fapt, poate, dar sufletul este numai al lui iar daca el poate trai cu un asemenea suflet nimeni nu are ce sa mai comenteze – doar ar trebui sa ne dorim sa cunoastem la timp un asemenea om si sa il evitam…

La un moment dat tot trebuie sa se “dea” o pedeapsa exemplara… Cel putin asa sper. E mult prea usor sa dam vina pe “sistem".

@maran corina a scris ceva interesant si demn de retinut:
Sistemul e de vina!Oamenii sunt victime ale sistemului!!!
Pentru faptul ca "sistemul" s-a instalat, suntem de vina noi, oamenii !

Nu exista durere sufleteasca mai crancena, mai uriasa, mai de nesters decat moartea unui copil pentru parintele sau. Anularea unui viitor nu are nici un corespondent.
Fiecare din cei care scriu astazi aici are in urma lui un lant nesfarsit de nasteri care se intinde mult dincolo de momentul in care fiinta s-a-ntrupat in carne de om. Una din indatoririle noastre este sa trimitem fiinta in viitor.
Gaina care daca o prinzi si o tai, nu reactioneaza deloc insa daca te atingi de puisori iti sare-n cap este expresia cea mai simpla si clara a sentimentului pe care-l are orice fiinta (chiar fara ratiune) fata de urmasi.
Copilasii acestia arsi de vii din cauza nepasarii nu sunt un accident, nu-s doar expresia unui eveniment improbabil si nefericit ci sunt dovada indolentei noastre fata de orice lucru care nu ne aduce castig sau nu inseamna o pedeapsa imediat previzibila.
Noi,
- toti cei care am dat spaga vreodata si am inchis ochii;
- toti cei care am tolerat incompetenta;
- toti cei care ne-am zis: " merge si asa!"
- toti cei care am uitat ca trebuie sa luptam pentru ca toti copiii (nu numai progeniturile noastre!) trebuie sa aiba o viata si un loc sub soare.
SUNTEM VINOVATI
Eu, asa ma simt. Ma simt vinovat si ma lupt cu sentimentul de vinovatie pentru ca ca am tacut cand trebuia sa vorbesc si ca am tolerat cand trebuia sa nu tolerez.
...
Ce naiba se intampla cu tara asta, oameni buni?