santaj emotional asupra unui minor

laau a scris:

Sincer, pe mine ma irita foarte tare raspunsurile de genul:
"Parerea mea sincera este ca, sfatul unui psiholog, va va ajuta sa intelegeti de ce copilul se ascunde de dvs. si va minte...poate atitudinea dvs. agresiva, fata de tatal copilului, il determina pe copil sa va minta si sa se ascunda de dvs.".

V-am oferit acest sfat pentru ca, in acceptiunea mea, meseria de parinte "se invata".Nimeni nu s-a nascut invatat si atunci cand copii nostri au probleme iar noi, ca parinti nu reusim sa-i ajutam sa rezolve aceste probleme, este mai mult decat util sa cerem sfatul unor experti in domeniu.Eu...de exemplu, anticipat, am urmat si cursurile unei facultati de psihologie...si inca mai studiez, sa stiti!

In ultima vreme am observat usurinta cu care sunt blamate mamele singure. De fiecare data cand incearca sa-si expuna situatiile dificile cu care se confrunta in educatia copilului sunt aratate cu degetul si li se spune, de la caz la caz: vrei sa te razbuni pe tata, sau vrei bani de pensie alimentara, sau manipulezi copilul impotriva tatalui etc. Ca unica solutie, poezie invatata, sunt trimise la consiliere psihologica. Nici una dintre ele nu mai revine sa povesteasca cat le-a ajutat sau nu aceasta consiliere psihologica, cat de profesionist sau nu a fost ajutorul oferit de consilierea psihologica. ..

Este experienta dvs. de viata si trebuie sa o acceptati ca atare.Nimeni nu este vinovat pentru faptul ca apartineti unei familii monoparentale.Nu este o rusine, nu sunteti nici prima si nici ultima persoana aflata in aceasta situatie si ar trebui sa va intereseze mai putin parerea "celor ce arata cu degetul"...pentru ca daca rasfoiti putin trecutul, prezentul si...ipotetic, viitorul acelor persoane, veti observa, cu usurinta ca "namolul lor" este mult mai mare si mai urat mirositor...

Cunosc multe mame singure care isi cresc copii si credeti-ma, desi nu le este usor, nu sunt blamate de catre societate.Posibil sa fie o proiectie a dvs. "frica de ceea ce zice lumea"...sau sa provina din educatie.Nu stiu, insa ar trebui sa scapati de aceasta frica "ce zice lumea, am observat ca...etc."

Nu este musai sa mergeti la o consiliere psihologica.Inainte de anul 1989, nu existau carti in domeniu, "pe piata"...acum, exista.Prin urmare, este suficient sa lecturati cartile Irinei Petrea (cu titlu de exemplu insa...puteti gasi si altele) "Si tu poti fi Supernanny" si sa gasiti solutii la problemele care va framanta.

V-ati intrebat cand are timp o mama sa le faca pe toate? Sa fie mama, instalator, sofer, sa aiba un serviciu solicitant, sa alerge cu copilul pe la doctori, sa mearga la sedinte cu parintii si sa mai participe de cate ori este nevoie la consiliere psihologica?

Consilierea psihologica este o alegere, o alternativa dar daca porniti de la inceput cu prejudecati, poate ar fi mai bine sa renuntati la acest lucru/idee.

Intotdeauna este mai bine sa regreti un lucru pe care l-ai facut, decat un lucru pe care nu l-ai facut, mai mult, sau mai putin, la timpul potrivit.

Fetita mea a urmat deja un an de consiliere psihologica, cu diversi psihologi. Jumatate din acesti psihologi daca si-ar fi dat examenele cu mine nu si le-ar fi luat nici astazi. Unii dintre ei nu stiu sa faca nici acordul subiectului cu predicatul, nu discutam mai departe alte aspecte. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nici sa incurajez lipsa de profesionalism. Va invidiez ca dumneavoastra inca studiati, inseamna ca aveti timpul si resursele necesare, daca e sa-mi dau cu parerea, conform experientei mele de viata. O sa mai povestesc pe forum despre subiectul 'teoria ca teoria, dar practica te omoara'. Sper sa nu va agasez.

Trimiterea mamelor la psiholog este facuta des pentru ca des, in probleme de dreptul familiei, este mai necesara decat trimiterea in instanta. Asta va spun ca un avocat care face dreptul familiei din placere si care, in fiecare consultanta in acest domeniu, intra si in amanunte de natura psihologica inevitabil.
Dintre oamenii timisi foarte putini ajung, gandind similar celor aratate mai sus: n-au timp, bani sau nu sunt pregatiti pentru asta.
Dintre cei care se duc, si mai putini sau deloc ajung sa ne impartaseasca experienta. Si asta e absolut normal.

Cat despre tati, nu cred ca e o privire atat de obiectiva; ca se duce la psiholog sau nu, ce va priveste pe dv.? Dv. aveti nevoie de un echilibru al dv., al copilului, nu traiti ca sa-i faceti viata mai placuta tatalui acestuia... sau gresesc?
Ideea unui psiholog este ca sa te reechilibrezi... pentru ce va deranjeaza ca nu merge tatal, vecina sau vreun politician? Asta e treaba lor...

Din oacate, multe meserii sunt facute iresponsabil, de oameni slab pregatiti... tine de pacient in cazul psihologului sa isi gaseasca un specialist cu care sa poata cladi o relatie de incredere.


Personal, prin natura profesiei, stiu o multime de mame singure si va spun ca nu am cunostinta de vreo blamare a lor de catre societate. Nu imi pot da seama de unde aceasta parere a dv., cert e ca nicio singura clienta nu mi-a spus vreodata asa ceva, nicio prietena, niciun cunoscut.
Ba chiar stiu mame singure apreciate tocmai din aceasta cauza, intelese mai mult la munca etc. POate depinde si de abilitatea lor de a vedea partea plina a paharului, nu stiu.
Abilitate pe care o ai, ti-o dezvolti singur ori la psiholog sau... nu o ai si nu o vrei si ramai mereu cu paharul pe jumatate gol!

Succes, poate macar dv. reveniti.

laau a scris:

Fetita mea a urmat deja un an de consiliere psihologica, cu diversi psihologi. Jumatate din acesti psihologi daca si-ar fi dat examenele cu mine nu si le-ar fi luat nici astazi. Unii dintre ei nu stiu sa faca nici acordul subiectului cu predicatul, nu discutam mai departe alte aspecte. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nici sa incurajez lipsa de profesionalism. Va invidiez ca dumneavoastra inca studiati, inseamna ca aveti timpul si resursele necesare, daca e sa-mi dau cu parerea, conform experientei mele de viata. O sa mai povestesc pe forum despre subiectul 'teoria ca teoria, dar practica te omoara'. Sper sa nu va agasez.

Schimbul de idei, impartasirea experientelor, "socializarea", creeaza punti de legatura, empatie, ajutor intre oameni.

Imi permit sa va spun ca nu exista notiunea de "nu pot", "nu vreau", "nu am timp", atunci cand iti doresti cu adevarat ceva anume.Asteptam aceasta afirmatie:"Va invidiez ca dumneavoastra inca studiati, inseamna ca aveti timpul si resursele necesare" insa o asteptam de la cealalta doamna.:)

Oamenii sunt singurii responsabili pentru tot ceea ce li se intampla in viata.Iar daca in acest moment am timp si resurse ca sa pot face ceea ce imi doresc, nu inseamna ca "acestea" mi-au cazut cadou din cer sau...din alta parte.Fiecare lucru are pretul sau...indiferent ca acest pret este material, spiritual sau de alta natura.:) Nu va contest "experienta de viata" doar ca tot timpul mai avem cate ceva de invatat din experienta altora, din experienta proprie, din carti, sau...din alte surse.

Nu aveti de ce sa ma invidiati pentru ca sta si in puterea dvs. sa obtineti aceleasi lucruri.Sfatul unui psiholog bun, de exemplu sau...un "atelier de creatie", "o carte potrivita", v-ar putea ajuta sa va relaxati si sa descoperiti singura caile necesare pentru a obtine ceea ce va doriti cu adevarat.Includ aici si "timpul si resursele necesare".

Octavian Paler, marele poet si filosof (scriitor si jurnalist roman, 1926-2007) are o teorie, nu tocmai intamplatoare...despre timp, in concluzie, sustin acelasi lucru ca si domnia sa:"Avem timp"...

Fiecare om este unic in felul sau astfel ca si "parghiile necesare solutionarii unei probleme-de exemplu" desi par a fi aceleasi in teorie, in practica sunt "personalizate"/"diferite" pentru fiecare persoana/situatie, in parte.

Am observat ca judecati cu o usurinta prea mare oamenii, fara macar sa incercati sa ii cunoasteti...in psihologie, de exemplu, prima regula este "empatia" dintre pacient si psiholog.Daca nu exista empatie, cu siguranta, psihologul ales nu este cel "potrivit" si este absolut normal sa cautati altul sau...posibil, "consilierea" sa nu aiba rezultate satisfacatoare.

Pana cand fetita mea a reusit sa se vindece de otita (microb luat de la gradinita), de exemplu, am schimbat cativa specialisti ORL pentru ca, dupa fiecare tratament, aceasta boala recidiva, chiar si sub tratament cu antibiotic...insa... in cele din urma, am gasit un medic care a prescris tratamentul corespunzator iar fetita s-a vindecat complet.Pentru binele copiilor, chiar daca nu ai timp, "iti faci".

O sa va mai spun si faptul ca exista oameni cu calitati extraordinare, oameni simpli, "fara carte", cum s-ar zice, care desi nu stiu sa faca acordul subiectului cu predicatul, sunt oameni deosebiti, care au facut, fac si cu siguranta vor face foarte mult bine oamenilor din jurul lor sau celor care le solicita ajutorul (cand aveti timp, puteti citi cartea Fenomenul Valentina Garlea-de exemplu, autor Florin Gheorghita).O sa observati ca "viata bate teoria".:)

O zi frumoasa va doresc si desigur, implinirea tuturor dorintelor dvs.Asteptam sa reveniti cu exemple depre subiectul "teoria ca teoria dar practica te omoara".Poate deschideti chiar un topic separat cu aceasta denumire.:)

:offtopic: Doamnelor!!! Deja miroase vag a ataca la persoana in ultimele mesaje si, sper, acest lucru va inceta. Daca nu, ma vad nevoita sa sterg din ele.

Ontopic: Carmen, sigur ca exista nu pot, asa cum exista nu sunt pregatit, mai ales in ceea ce priveste vizita la psiholog. In acest ultim caz, terapia e inutila daca nu esti pregatit pentru asta.
Ideea ca nu exista nu pot e ceausista si tiranica, un mod arhaic de a manipula copiii care nu aveau chef de invatat, sarit coarda la sport etc.