@junecas, nu va faceti probleme. Nu e prima data cand aud expresia. Din pricina asta m-am intrebat de unde vine si simt nevoia s-o ucid (s-o comentez destul de dur) ca sa nu inceapa sa circule.
Posibilitatea creditorilor succesibilului de a accepta mostenirea pe cale oblica (art 1107 NCC)
nu este o noutate. (art 974 vechiul cod).
De asemenea, art 699 din vechiul cod consacra un caz particular de actiune pauliana. Si atunci, posibilitatea folosirii actiunii revocatorii din art. 1122 NCC nu este nici ea..."inventarea apei calde" :)
Prin urmare, nu puteam sa vin cu o "interventie la obiect" zicand ca VAD ceea ce am vazut ca NU ESTE. Marea diferenta nu exista, dar, daca ne apucam sa desfacem firul in patru de dragul teoriei, putem sa scriem vreo jumatate de tratat de drept...
ionel-s a scris:
Eu , ca inginer, tot nu inteleg.
:) Ma iertati, dar dupa cele ce am scris mai sus, asta suna si mai simpatic decat era.
Daca acceptarea fortata va sugereaza vreo ...leuca-n capul cuiva, apoi nu e deloc asa.
Principala posibilitatea a succesibilului este aceea de a NU ACEEPTA, de a renunta.
Nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine (art 1106 NCC).
Nimeni nu poate sa-mi bage mie in traista mostenirea unui ascendent al meu daca eu NU VREAU. (suna destul de ciudat in era traitului pe apucate, in care fiecare baga mana pan' la cot si-n ceea ce nu-i al lui, daramite sa NU VREA sa ia ceea ce i s-ar cuveni).
Succesibilul are la dispozitie un an de la data mortii pentru a alege: accepta mostenirea sau renunta la ea (take it or leave it).
Si atunci ce este acceptarea fortata?
Iat-o:
Acceptarea fortata
Art. 1.119. - (1) Succesibilul care, cu rea-credinţă,
a sustras ori
a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau
a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase la ea.
El nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse şi, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat.
(2) Moştenitorul aflat în situaţia prevăzută la alin. (1)
este ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire,
inclusiv cu propriile sale bunuri.