Noul Cod Civil prevede expres posibilitatea de a cesiona creante viitoare, cu conditia ca aceastea sa fie determinabile la momentul cesiunii.
Sa spunem ca A vinde lui B niste bunuri, iar B vinde mai departe catre C. B se intelege cu A sa-i cesioneze creantele prezente si viitoare din revanzarea bunurilor catre tertii C.
Este oare nevoie de incheierea unui contract de cesiune la fiecare vanzare catre C, sau s-ar putea realiza o cesiune de creante prezente si viitoare ca operatiune unica? Daca asta e posibil, atunci cum se verifica conditia "identificabilităţii" prevăzută de Noul Cod Civil?