Contract pe perioada nedeterminata - concediere

Potrivit art. 62 alin. (2) din Codul muncii, decizia de concediere se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.

Art. 65. [concedierea pentru motive obiective]
(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Desfiinţarea postului este efectivă, dacă postul în cauză a fost definitiv înlăturat din organigrama şi statul de funcţii al angajatorului.
În toate cazurile de concediere reglementate de art. 65 din Codul muncii, angajatorul trebuie să îndeplinească obligaţia prevăzută de art. 64 alin. (1), de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
Întrucât şi decizia de concediere, emisă în baza art. 65 din Codul muncii, poate fi contestată la instanţa judecătorească, aceasta trebuie să conţină precizarea termenului în care se poate face contestaţia, precum şi instanţa la care se contestă, deoarece instanţa de judecată poate cenzura legalitatea măsurii de concediere pentru aceste motive.

Art. 67. [drepturile salariaţilor concediaţi pentru motive obiective]
Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil.
..........................
Art. 73. [preavizul de concediere]
(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Dacă angajatorul dispune concedierea fără preaviz, salariatul este îndreptăţit să se adreseze instanţei judecătoreşti, solicitând repararea prejudiciului suferit şi, dacă doreşte, reintegrarea în muncă. În ipoteza în care angajatorul nu acordă salariatului preaviz, acesta va avea dreptul la plata unei indemnizaţii. Însă angajatorul are obligaţia de a acorda preavizul, indemnizaţia fiind o excepţie şi având semnificaţia despăgubirii salariatului pentru prejudiciul suferit.
Neacordarea de către angajator a termenului de preaviz atrage, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 din Codul muncii, nulitatea absolută a concedierii, chiar dacă măsura concedierii respectă toate celelalte dispoziţii legale incidente.
Nu se acordă preaviz în situaţii obiective, cum ar fi închiderea efectivă a unităţii. În aceste cazuri, angajatorul va acorda salariatului o indemnizaţie egală cu salariul de bază pe o lună, în conformitate cu dispoziţiile Contractului colectiv de muncă la nivel naţional.

Art. 74. [conţinutul deciziei de concediere]
(1) Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:
a) motivele care determină concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 70 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.
Decizia de concediere care nu conţine durata termenului de preaviz este lovită de nulitate absolută, totală, expresă, judiciară şi de formă. În caz de anulare a deciziei de concediere pentru neprevederea termenului de preaviz, în raport cu dispoziţiile de drept comun ale răspunderii contractuale, nu se pot acorda salariatului daune morale decât dacă acestea au fost stipulate în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Art. 75. [începutul efectelor deciziei de concediere]
Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
Comunicarea deciziei de concediere trebuie să se facă înăuntrul termenului de preaviz, nu după expirarea sa.

Art. 76. [efectele concedierii nelegale]
Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Pe cale de consecinta, va recomand angajarea unui avocat si contestarea deciziei de concediere. Veti avea succes deplin! ;)