Sã mai și râdem

Ion, într-o iarnă din timpul marii crize mondiale din 1929-1933, ajunge într-o mare lipsă de bani. Se gândeşte să meargă la vecinul lui evreu, Iţic, să-i ceară doi lei, împrumut până la primavară.
Iţic îl ascultă atent, plin de solicitudine si-i zice:
-Bine, îţi dau doi lei împrumut până la primăvară, dar îmi laşi toporul ca zălog, iar la primăvara îmi dai patru lei înapoi, altfel nu ne învoim. E bine ?
Mai de voie, mai de nevoie, într-un final, Ion se învoieşte. Lasă toporul ca zălog, ia banii şi dă să plece, însă Iţic îl strigă din urmă.
-Măi Ioane ! Ia fii atent la mine, la ce m-am gândit. La primăvara ştiu că o să-ţi fie greu să-mi dai înapoi cei patru lei, întrucât iarna e lungă şi grea, aşa că ştii ce ? Ia dă tu acum doi lei
înapoi şi la primăvară îţi mai rămâne de dat numai doi lei, ce zici, o să-ţi fie mai uşor ?
Ion se gândi puţin şi recunoscu în sinea lui că Iţic are dreptate. Încă se şi miră cu nu ştiuse ce vecin adevărat are. Aşa că se învoi, îi dădu înapoi cei doi lei evreului şi plecă acasă, ceva mai uşurat. Pe drum, însă, refacu calculele: bani nu am, topor nu am, însă m-am ales cu o datorie de doi lei; măcar am un vecin de treabă !
In loc de morala
Astăzi, Ion conduce România şi Iţic e şef la FMI. #-o

-Care este atitudinea României faţă de puterea sovietică ?
-Păi, seamănă mult cu atitudinea faţă de nevastă-mea: un pic o iubesc, un pic mi-e frică de ea, un pic o înşel, un pic o dragalesc, un pic aş vrea s-o schimb, dar în rest, m-am obişnuit ! ;)
PS Adnotate cu unele adaugiri, din cartea lui Florentin Smarandache.

Iisus, după ce a stat o vreme de-a dreapta Tatălui, este trimis de către Dumnezeu pe pământ să vadă cum stau lucrurile. După o scurtă vreme, se întoarce Iisus şi bate la poarta Raiului:
- Cioc, cioc !
- Cine e ? întreabă Dumnezeu.
- Sunt eu Iisus, fiul Tău iubit. Lasă-mă să intru.
- Nu ! Nu te las să intri, spune Dumnezeu. Du-Te în iad.
- Dar de ce, Tată ? Ce am făcut ? Cu ce am greşit ?
- Cu nimic. Aşa vreau Eu, să Te duci în iad.
- Dar Tată, cum este posibil aşa ceva ? Ce am făcut de nu mă laşi să intru ? întreabă Iisus, implorând.
- Nu vreau eu. Aşa că te duci în iad şi cu asta basta, răspunde hotărît Dumnezeu.
Amărît, Iisus pleacă de la poarta raiului, îndreptându-se spre iad. Pe drum se întâlneşte cu Moise, care îl vede necăjit şi-l întreabă:
- Ce ai păţit, Iisus ? îl întreabă Moise.
- Păi, Tata nu mă mai primeşte-n rai. M-a trimis în iad.
Moise îi spune:
- Jesus, smile, you’re on 'Candid camera' !

Vine Judecata de apoi. Dumnezeu cheamă la el trei oameni: un rus, un german, un ţigan. Dumnezeu îi roagă să îi spună ce fapte bune au făcut în timpul vieţii pentru a-i primi în rai.
Rusul:
-Păi, Doamne, eu am salvat un soldat rănit în război.
Neamtul:
-Mama prăjea ceva şi i-a sărit ulei încins în ochi şi nu mai vedea. I-am pus un ochi de sticlă de vede cu el şi prin ziduri.
Ţiganul:
Fratele meu tăia lemne şi şi-a tăiat mâna, iar eu i-am lipit-o cu scuipat.
Neamtul:
Cine a mai văzut aşa ceva ?
Ţiganul:
-Mă-ta, cu ochiul de sticlă !
PS Adnotate cu unele adaugiri, din cartea lui Florentin Smarandache.

Cu bulina rozalie, dar destul de zambaret, ca sa-l pastrez numai pentru mine.
La o conferinţă internaţională, se întâlnesc trei reprezentanţi a trei ţări importante: Statele Unite, Rusia şi România. Dezbaterile se axau pe invenţiile realizate după 1990 până în prezent.
Americanul (impunător):
-La noi s-a fabricat un submarin care merge până în fundul pământului !
Rusul (neîncrezător):
-Bă, chiar aşa, până în fundul pământului ?
Americanul (oarecum ruşinat):
-Ei, nu chiar până în fundul pământului, am exagerat puţin, o palmă mai sus ...
Rusul (mândru):
-La noi s-a fabricat un avion care zboară până la cer !
Americanul (admirativ):
-Chiar până la cer ?
Rusul (cedează):
-Ei, nu chiar până la cer, două palme mai jos ...
Romanul (timid): La noi se dragalesc fetele în buric !
Americanul si rusul (în cor, entuziasmaţi):
-Chiar în buric ?
Romanul (senin la fata si zambaret):
-Ei, nu chiar în buric, o palmă mai jos şi două mai sus ... :-/

După un naufragiu, au rămas într-o barcă de salvare un francez, un englez, un român şi un rus. Pentru că barca a început să ia apă, aceştia au tras la sorţi care să se arunce, în final urmând să rămână, eventual, numai unul în barcă. Primul care trebuie să se arunce este
francezul, care exclamă:
-Vive la France ! şi se aruncă.
Apoi, cade la sorţi englezul, care exclamă:
-Long live the Queen ! şi se aruncă.
Acum, sorţii cad pe român. Acesta exclamă:
-Trăiască România Mare ! şi îi dă brânci rusului în apă.
PS Adnotate cu unele adaugiri, din cartea lui Florentin Smarandache.

Greierele si furnica in alte 2 viziuni, diferite de cele deja scrise pana in prezent la aceasta sectiune. Viziunile prezentate pot parea neamuzante pentru cineva, dar pot avea unele invataminte pentru altcineva.
Versiunea elveţiană
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, nu are nici hrană, nici adăpost, şi moare îngheţat.
Versiunea românească, adaptata zilelor noastre
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă. Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă. Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine. Greierele, tremurând de frig, organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame. Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură, într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii. Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur. Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi
interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească “cât se cuvine”. Se organizează manifestaţii de protest în faţa casei furnicii. Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată. Un filosof la modă scrie o carte, pe care o prezinta in serial pe la televiziuni, în care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz. Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare. Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent. Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda şi impozitele. Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia economică. Televiziunea face un reportaj despre greiere, care de acum s-a îngrăşat. Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga. Cântăreţul Icksulescu compune cântecul “Furnică, opreşte-te !”. Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine. Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor. Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro. Greierele moare de supradoză cu etnobotanice. Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a gestiona cum trebuie problema inechităţii sociale. Casa este invadată de o bandă de gândaci emigranţi, tuciurii. Gândacii organizează
cămatăria, prostituţia, taxele de protecţie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea.
Concluzie.
Guvernul şi Televiziunea se felicită reciproc pentru diversitatea multiculturală a României.:hm:
PS Adnotate cu unele adaugiri, din cartea lui Florentin Smarandache.

Un vas englez acostează în portul Constanţa. Ion îi cere căpitanului parâma să lege vasul:
-Aruncă, băi, parâma aia, să leg vasu’ !
-I don't understand you !
-Parâma, băi, să leg vasu’ !
-Sorry, I don't understand!
Ion, când vede că nu se înţelege cu căpitanul, îl strigă pe PR-ul portului, Vasile, ca să-i zică căpitanului să dea parâma.
-Băi Vasile, hai băi şi zi la ăsta să dea parâma să leg vasu' !
Vasile (către englez):
-Do you speak english ?
Englezul (bucuros că are cu cine se înţelege):
-Yes !
Vasile (ţipând nervos):
-Atunci aruncă naibii parâma aia odată, să lege ăsta vasu’ !

Un american şi un român în avion. Românului i se face foame şi scoate din diplomat o roşie.
Americanul:
-Ce e aia ?
Romanul:
-O roşie.
Americanul:
-La noi roşiile sunt de zece ori mai mari !
Românul mai scoate din diplomat şi un ardei.
Americanul:
-Ce e ăla ?
Romanul (puţin iritat):
-Un ardei.
Americanul:
-La noi ardeii sunt de zece ori mai mari.
Românul se enervează şi scoate o lubeniţă din diplomat.
Americanul:
-Ce e aia ?
Romanul (foarte iritat): Măzare, na !

Un român şi un rus găsesc o comoară. Zice rusul:
-Hai să o împărţim frăţeşte !
Zice românul:
-Ba hai mai bine s-o impartim pe din doua. (Cu trimitere la fratia arhicunoscuta a rusilor in CAER - noi le dadeam graul si ei ne luau si porumbul.)
PS Adnotate cu unele adaugiri, din cartea lui Florentin Smarandache.