Am si eu o mica nelamurire: Ce este o "creanta certa" in contextul N. cod de pr. civ.?

Că există creanţe certe rezultate din varii acte (nu titluri executorii) o spun şi alte materii, cum ar fi aceea a insolvenţei. OUG 91 din 2013 (neconstituţională din alte motive decît reglementarea caracterului cert al creanţei) spune, la art.5 pct.20:

20. creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile. Prin creanta certa, in sensul prezentei ordonante de urgenta, se intelege acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.

T.B. SECTIA a VII a civila, onorata instanta pune in vedere avocatilor ca dispozitiile Ordonantei se completeaza cu dispozitiile C.P.C. si in lumina prevederilor din C.P.C. la dumnealui in sala, acceptiunea de creanta certa este definita conf. art. 662 C.P.C.

Bon, la el în sală, judele e suveran. Dacă sare calul, există instanţa de deasupra lui, ba chiar şi deasupra calului peste care sare judele de la fond, astfel încît îi poate lua hăţurile din mînă.

Mi se pare aberant să interpretezi în acest fel, mai ales că, în domeniul menţionat, legea este extrem de clară şi nu mai e loc de completări extrase din 662 NCPC.

Instanţa superioară nu a zis nimic? Sau încă nu aţi ajuns la ea? Că m-aţi făcut curios.




Presupun că postarea dumneavoastră anterioară se referea la aplicarea art.1013 de către judele chemat să soluţioneze cererea. Jude care s-a pronunţat în acelaşi sens: nu ai titlu executoriu, nu ai creanţă certă.

Dar, mă întreb, ce face cu Titlul IX din cod? Ce interpretare îi dă? Ce soluţie concretă a dat cererii întemeiate pe art.1013? Care este, în opinia domniei sale, rolul procedurii ordonanţei de plată, dacă împricinatul trebuie să vină să obţină - nici mai mult, nici mai puţin - decît un titlu executoriu, pe baza a ce (în opinia luminatului jude) - pe baza titlului executoriu pe care el, împricinatul, deja îl are (că doar numai aşa poate dovedi că are o creanţă certă, în lumina ştiinţei în ale dreptului a aceluiaşi jude).

Matură gîndire! ªi adîncă, adîncă precum un puţ întunecat de mină. Dacă asta e lumina şi înţelepciunea judecătorului, la a cărui dreaptă şi nepărtinitoare judecată se duce împricinatul, atunci, mai bine lipsă.

Nu îmi vine să cred că poate fi aşa. Nu pot să cred că există o astfel de interpretare a literei şi spiritului codului, cu atît mai mult cu cît situaţia este de-a dreptul absurdă, de domeniul kafkian.

Am depus cereri întemeiate pe art.1013. Precedate de somaţia de rigoare. Documentate cu facturile semnate de debitor, eventual cu contractul aferent (acolo unde exista contract, unde nu, am invocat raportul contractual în formă simplificată), dar nu am întîlnit o astfel de interpretare. E pentru prima dată cînd o aud. ªi mă crucesc. Să ţii cu dinţii de litera legii (îndoielnică, interpretabilă, cum ai vrea s-o iei) pînă acolo încît să-i negi spiritul, să-i negi finalitatea, e mult prea mult.

Aveţi şi vreo soluţie dată în cererea în anulare împotriva unei astfel de hotărîri? Ne-am afla în situaţia respingerii cererii cf.art.1021(2), respectiv a cererii în anulare prev.de art.1023(2) teza finală. Iarăşi sunt curios. Da' curios rău, mai ceva ca o babă.

Presupun că postarea dumneavoastră anterioară se referea la aplicarea art.1013 de către judele chemat să soluţioneze cererea. Jude care s-a pronunţat în acelaşi sens: nu ai titlu executoriu, nu ai creanţă certă.

Mai frumos, eram in procedura insolventei.:D

themis a scris:

Nu pot să cred că există o astfel de interpretare a literei şi spiritului codului, cu atît mai mult cu cît situaţia este de-a dreptul absurdă, de domeniul kafkian.

Să ţii cu dinţii de litera legii (îndoielnică, interpretabilă, cum ai vrea s-o iei) pînă acolo încît să-i negi spiritul, să-i negi finalitatea, e mult prea mult.

Se poate si mai mult. :(

Motiv de recurs:
Hotărârea instantei de fond a reusit să contrazică până şi sensul curgerii timpului

Incredibil, dar am trait-o si pe asta. Exact asa suna motivul de recurs pe care am fost nevoita sa-l dezvolt in fata unei curti de apel (si eram pe vechiul cod)

Dupa cele ce spune dl. Patrascu incep sa cred ca am fost norocoasa. Curtea ar fi putut sa-mi spuna ca in lipsa unei definitii a timpului ...

Vechile coduri au in spate muuuuulti ani de jurispriudenta si doctrina (aproape osutacincizeci de ani in cazul codului civil). Si totusi, dupa atata amar de ani ÎNCÃ se mai pronunta Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursuri in interesul legii.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că mari, cu adevarat MARI interpreti ai legii au apucat sa ajunga de-a dreapta Tatălui inainte de a-si fi vazut opinia împartasita (aplicată unitar de catre toate instantele).

Si n-am aflat sa fi avut vreunul pretentia de ...Dumnezeu al intepretarii. Or, ceea ce imi spuneti dvs. dle Patrascu ma sperie. Pare ca prin unele sali au si coborat niste Hristosi ai Noului ...cod (era sa scriu Testament).

Trebuie sa ne pastram mintea deschisa. Nu e nimeni detinatorul adevarului. Vom trai si vom vedea care anume interpretare se va impune.

Ma uit la dispozitiile art. 519 NCPC si spun: minunat. Se va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu unei chestiuni de drept... Mda, dar posibilitatea sesizarii apartine exclusiv judecatorilor (si ce te faci, dacă apar numai zei?)

Patrascu Razvan a scris:

T.B. SECTIA a VII a civila, onorata instanta pune in vedere avocatilor ca dispozitiile Ordonantei se completeaza cu dispozitiile C.P.C. si in lumina prevederilor din C.P.C. la dumnealui in sala, acceptiunea de creanta certa este definita conf. art. 662 C.P.C.

:O
Offtopic
Sa va povestesc o scena reala. Avocatul I.V., un tip inteligent si mucalit, tot incerca sa explice motivul pentru care este necesara si de ce solicita o proba. Judecatorul il intrerupe sec si pentru ca avocatul insista ii spune ceva de genul: "La mine in sala nu faceti asa ceva". Tacere. "Mai aveti alte cereri?" I.V. nu raspunde dar rasfoieste dosarul voluminos din fata lui. Trece cam un minut in care linistea e punctata de fas-fas-ul colilor din dosar. "Cautati ceva, domnule avocat?" intreaba cu un ton ironic judele. "Titlul d-voastra de proprietate asupra salii de judecata, domnule presedinte".
No comment
Ontopic
Patrascu Razvan a scris:

Mai frumos, eram in procedura insolventei.

Jocandi Causa a scris:

Parerea mea este ca avem creanta certa doar intr-un titlu executoriu. In toate celelalte inscrisuri avem creante ce trebuie dovedite.

Tocmai asta era una din temerile exprimate in discutia de saptamana trecuta cu Nicoleta. Ca vor fi unii care vor interpreta ad literam art. 662 N.c.pr.civ. fara a tine seama ca intregul cod de procedura civila pare o gluma proastra insailata neglijent.

In rezumat, atat grupul majoritar (eu, Nicoleta, themis, Razvan Patrascu) cat si Jocandi Causa sustinem ca eroarea despre care discutam este certa :thumbup: si recunoscuta unanim, diferenta dintre cele doua pozitii fiind aceea ca Jocandi Causa zice ca exista o diferenta intre "notiunea de creanta certa" si "sintagma creanta certa" si ca sediul erorii este in art. 1013 Cod pr. civ., nu in art. 662.

Unu. Diferenta intre "notiunea de creanta certa" si "sintagma creanta certa" NU exista. Cel putin nu in acelasi cod, nu fara sa existe niciun semn care sa ne spuna cand este "creanta certa", ca notiune de drept si cand este "creanta certa", ca expresie fara continut juridic.
Doi. Fac observatia simpla ca daca creanta certa ar fi doar creanta constatata intr-un titlu executoriu atunci chiar notiunea de creanta certa ar fi inutila din punct de vedere juridic. In orice sistem de drept pentru ca ceva sa merite o definitie trebuie sa avem consecinte juridice diferite. Daca avem identitate de efecte juridice intre "creanta certa" si titlu executoriu, unul din doi e inutil.
Trei. Ca ipoteza de lucru, zicem ca sediul erorii este in art. 1013 si eliminam din definitie "creanta certa". Urmeaza ca procedura somatiei de plata se aplica obligatiilor care n-au o existenta certa caz in care obraznicia cu care pseudo-creditorul este instigat in art. 1014 sa-l someze pe pseudo-debitor sa-i plateasca suma datorata (care datorie, bre?) este de-a dreptul socanta.
In final intreb daca n-ar fi mai simplu sa eliminam "executoriu" din art. 662, acesta ramanand cu forma rationala de dinainte de involutia procedurii civile decat sa trebuiasca sa interpretam o multime de articole din Codul civil (1560, 1563, 2430) Codul de procedura civila si din alte multe legi in care apare notiunea de "creanta certa" intr-un mod artificial.