Admitere Barou 2009

XDIANAX a scris:

Admiterea nu s-a incheiat.....mai sunt colegi in contestatie.

Eu stiu un lucru. Cata vreme se poarta discutii normale, discutia o sa continue. Altfel, o inchidem. Faptul ca unii colegi sunt in contestatie e de inteles. Ce nu inteleg este insa de ce oamenii care se poarta si discuta normal trebuie sa fie privati de conversatie pentru ca altii nu inteleg sa poarte o discutie in limite normale. Dar sunt multe lucruri in tara asta pe care nu le inteleg.

Diferenta e simpla. Nu va place un mesaj? Raportati-l. Noi, si adminii si moderatorii, functionam simplu. Cand se raporteaza mesaje, intervenim. Altfel, e aproape imposibil sa citeasca si sa analizeze in context cineva o discutie de 2.500 de mesaje. Nu am nimic cu dvs., asa cum de altfel nu am nimic cu nimeni. Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa am mai putine solicitari de la Politie pentru IP-uri ale unor oameni care spun lucruri in acest forum, mai putine scandaluri prin care doi sau trei oameni sa devieze o discutie intreaga (aici, doar in subiectul cu admiterea in avocatura, discuta peste 500 de oameni) catre sensul pe care si-l doresc ei, etc.

Eu inteleg stresul prin care au trecut multi dintre dvs. Am fost si eu acolo. Am trecut si eu prin aceleasi probleme, dar ... povestea mea e mai simpla de atat.

Am terminat facultatea si am picat un an atat admiterea in baroul de origine cat si admiterea la INM. Am fost atat de oripilat ca mi se intamplase lucrul ala incat am ajuns sa consider ca toata lumea ma nedreptateste. Apoi, cand dadusem de fundul sacului si mi s-a oferit "prilejul" sa devin jurist la fabrica de cauciuc, m-am gandit mai bine. Ce dracu vreau eu de la viata mea? Cat sunt dispus sa astept de la altii sa-mi dea? Si am constatat ca pana atunci nu facusem nimic in afara de a ma plange de cat de multe rele mi se intampla mie.

Era 2000, anul cand, in disperare de cauza, am facut un curs de calculatoare. NU vreti sa stiti pe ce computere lucram. Apoi am reusit sa am si eu computer acasa. Mergea ca dracu, era second hand, dar era cea mai frumoasa jucarie pe care o primisem vreodata. M-am jucat la el pana m-am prins care e ideea cu internetul. Si asa a aparut Avocatnet.ro, in 2001. Era cea mai mare realizare pe care o aveam pana atunci. Si m-a motivat. M-a indemnat sa trag tare si sa merg mai departe. Am dat la Baroul Bucuresti si am intrat. Am gasit un om care mi-a semnat contractul de indrumator. Si nu mi-a cerut bani (ca am vazut multi plangandu-se ca niciun avocat nu cere bani). Am invatat avocatura singur si mi-am facut o cariera pornind de la ideea pe care tocmai o invatasem la inceputul anului 2001. "Nu te mai plangi niciodata de nimic".

Apoi, in decursul anilor cand am fost avocat, am dat la randul meu indrumari fara sa cer bani. Pe multi i-am ajutat sa inteleaga dreptul si sa-si porneasca o cariera pe drumul asta. Am ajutat oamenii din jur pentru ca mi-am dorit sa dau ceva inapoi din toate lucrurile bune care mi s-au intamplat mie.

Nu ma consider special si nici nu cer nimic in schimbul lucruirlor pe care le cred sau fac. Singurul lucru pe care l-am castigat a fost ideea ca lumea nu mai e gri, e plina de culori. Si ca nu depinde decat de mine sa-mi desenez mediul inconjurator.

V-am spus toate aceste lucruri ca sa vedeti ca in viata e bine sa te uiti si in oglinda de multe ori. Stiu ca e complicat sa acceptam asta, dar multe dintre piedicile care ni se pun se datoreaza credintelor si comportamentului nostru. Am vazut oameni setati sa nu-si depaseasca conditia, tot asa cum am vazut oameni care intra pe usa si iti transmit un sentiment incredibil de bun. Totul e in creier si in atitudine.

Data viitoare cand ma acuzati ca va alerg prin forum fara sens, ganditi-va mai bine daca nu cumva am vreun motiv intemeiat pentru care fac asta. Nu e bai daca nu gasiti motivul, dar macar incercati sa intelegeti ca si altii pot sa creada ca au dreptate in actiunile lor. Si ca adevarul nu e niciodata unul singur. Din pacate petnru fiecare dintre noi.

Eu le urez bafta tuturor celor care au depus contestatii. Le doresc sa treaca de acest baraj. Dar, daca n-o sa fie asa, as vrea sa le spun un singur lucru: lasati dracului smiorcaiala si mergeti inainte. Ca n-o sa vina nimeni sa va impinga de la spate niciodata. Nu sunteti buricul pamantului si nici n-o sa fiti. Niciunul dintre noi nu suntem. Suntem oameni care au o singura sansa: sa dea tot ce pot. Iar smiorcaiala n-o sa va aduca decat greutati.

Scuze pentru ton, sper ca se intelege ideea, nu vreau sa jignesc pe nimeni. Am considerat totusi ca e bine sa va spun ce mi se pare mie ca ar trebui sa inteleaga multi oameni in ziua de azi. Nu detin adevarul absolut. Spun doar ca asta e tehnica prin care am reusit eu sa ma adun si sa merg prin viata.

O seara placuta.

Felicitari, dl. administrator, avocat,..Alin. OM.
Subscriu la cele pe care atat de frumos le-ati prezentat. Ma regasesc in micile de detalii ale traseului dvs.

Nu sunt din familie de juristi.Daca se va forma o familie de juristi, eu sunt prima generatie.

Crede in ce faci, nu renunta nici macar atunci cand ai o zi mai proasta, gaseste singur drumul, si nu uita ca totul depinde de tine. Crede.Eu asa am facut.Si niciodata nu am stat acasa, asteptand sa se intample ceva in viata mea( intre patru pereti).

Sunt de acord ca nu e o solutie sa-ti plangi de mila si sa inventezi tot felul de vinovati pentru ceea ce ti se intampla.

Pentru toti numai ganduri bune si, atunci cand credeti ca nimic nu functioneaza, luati-o o de la capat si vedeti ce mic detaliu ..v-a scapat.

succes
av. Ileana Schwarz
PS; a ajuta, a impartasi, a crede, a face un gest pentru cei din jur, sunt cateva din premisele reusitei!Si totul se intoarce inzecit!

n' aseara copii! Ce mai ziceti? Ce mai faceti? Am lipsit putin si ... nu vad eu bine ... sau va dati indreptare unul altuia?! :O :stunned: Observ ca s-au cam incins spiritele pe aici cam multicel! :acute: Io cred ca ar trebui sa ne avem ca fratii :kissing: si nicidecum sa ne :strong: unii la altii ...doar suntem colegi si viitori colegi. :surrender:

Posibil ca eu sa fiu cea mai calma persoana... nu stiu, dar eu nu am vazut ton certaret in nici-un mesaj, poate cu exceptia aceluia al lui 'dreptroman' pe care-l consider pur si simplu deplasat dar si arogant, nu-si are rostul si nu-i vad utilitatea.. In plus mai e si contradictoriu.. Nu prea am inteles bine care-i era scopul, cu ajutorul forumistilor am deslusit. De unde sa stie el ce si cat am invatat eu ca sa-si permita sa-mi zica "mie" (generalizarea ma implica) ca daca m-au respins, inseamna ca nu am invatat suficient! Ce sa se considere o persoana care, desi nu ma cunoaste, isi permite sa-mi atraga mie atentia ca nu am invatat suficient?! Cu ce titlu, in calitate de ce?

Asta nu se chiama atac la persoana, ci replica. Mesajul lui insa eu l-am interpretat ca un atac la persoana mea (si a mea) Si cu asta cred ca atentia mea acordata mesajului postat este mai mult decat suficienta, deci nu cred ca o sa mai revin. Mi s-a parut firesc sa-mi spun replica.

Atunci cand scrii de 10 si ti se da 6 , atunci cand studenti f bine pregatiti sunt respinsi cu 3 sau 4, atunci... omul are tot dreptul sa fie indignat si sa se lamenteze pe acest forum care reuneste in acest topic problemele de tot felul pozitive/negative legate de Admitere barou 2009. Sau pe alte forumuri sau in orice forma! Eu nu-mi plang de mila.... haha, chiar departe de mine, din fericire nu am motive s-o fac! ci sunt indignata... de tot ce am scris precedent.... Asa cum si cei care, dupa cum am citit aici, au chiar intentia sa ctioneze in instanta... Daca cei carora nu le convin aceste indignari, nu sunt implicati concret in subiectul topicului, eu chiar nu le vad utilitatea. La ce pro? Cine stie mai bine decat cel care a trait-o, sa vorbeasca despre acea experienta? ...despre Admitere Barou 2009? Eu am fost acolo, tu?