Buna dimineata.
Copilul are 11 ani.
Tatal a avut un comportament neadecvat de-a lungul timpului (mai mult de 4 ani) in sensul in care nu l-a vizitat decat f rar, nu au petrecut timp de caliate in timpul vizitelor, l-a certat consecvent, il agreseaza psihic (cuvinte dure, reprosuri continuu, amenintari, obligat sa faca teme suplimentare sambata seara la ora 2200 - desi copilul are rezultate bune la scoala). Ca urmare copilul nu mai doreste sa-si vada tatal- pur si simplu refuza. Tatal insista si face presiuni psihice incredibile la copil, ii spune ca e obligat de lege sa mearga la el si sa execute fara drept de apel orice-i dicteaza el sa faca, daca nu vrea o sa ajunga in fata judecatorului si va trebui sa dea acolo explicatii, ultima discutie finalizandu-se cu \"daca tu nu vrei sa faci ce spun eu, eu ma voi decadea din drepturile de parinte si vom deveni 2 straini!\" Copilul nu are nimic impotriva sa nu mai aiba \"asa tata\", dar nu trebuie sa va mai spun cat l-a afectat si acesta discutie. (am citit ca oricum nu se poate denunta singur din din drepturie de parinte, dar nu asta e problema...)
In hotararea de divort este un singur paragraf referitor la copil si anume \" dispune incredintarea minorei spre crestere si educare reclamantei\", adica mie.
Desi au fost discutii in timpul procesului cu privire la dreptul de vizitare al tatalui, drept cu care am fost de acord si am agreat ca tatal sa-si viziteze copilul o data la 2 weekenduri si nu mai stiu cat din vacante, aceste lucruri nu sunt mentionate in hotarare. Va rog spuneti-mi in situatia prezentata pot sa-mi impun punctul de vedere: copilul nu este obligat impotriva vointei lui sa-si viziteze tatal? Daca in hotarare nu scrie nimic de dreptul de vizite pot sa ma impotrivesc pur si simplu la vizite sau macar de a-l vizita numai in prezenta mea?
Va rog, nu ma intelegeti gresit -cred ca un copil trebuie sa aiba legaturi cu ambii parinti, dar consider ca in situatia copilului meu, luand in considerare dorinta copilului si comportamentul tatalui cel mai bun lucru este sa stea departe macar o perioada.
Va multumesc mult si astept cat mai repede un raspuns!
Deseori raspunsurile nu pot fi atat de certe pe cat doriti dvs....Astfel incat sa raspundem prin"da " sau "nu".Vi s-a mentionat calea legala prin care ati limita accesul tatalui la acest minor.
In cazul in care acesta lezeaza minorul , da , consider justificata atitudinea de a-l proteja , daca tatal ii cauzeaza anumite suferinte .
Cel mai corect este sa uzati de calea legala, aceea de a sesiza instanta de judecata.
Nici consilierea , si nici procesul nu sunt atat de anevoiase pe cat ati crede , va ajuta enorm pt a stabili anumite aspecte , atat juridice , cat si psihologice.
Numai dvs decideti daca doriti ca acest copil sa aiba alaturi de el si pe tatal sau , sa comunice cu el , sa nu resimta lipsa acestuia .Cai exista , important e sa le folositi , pana nu este prea tarziu.;)
1. Copilul este obligat prin lege ca impotriva vointei lui sa-si viziteze tatal? - se pare ca nu, se mai discuta pe tema asta aici www.avocatnet.ro/content/for... >
2. Daca in hotarare nu scrie nimic de dreptul de vizite si copilul nu vrea, pot sa ma impotrivesc pur si simplu la vizite? - da, va puteti impotrivi si in acest caz tatal trebuie sa se adreseze instantei pentu a obtine un drept de vizita
Cred ca raspunsul v-ar putea determina sa faceti o alegere nu tocmai buna pentru copil.
Nu vad de ce sa va impotriviti dv. la vizite, daca ii sunt neplacute se poate impotrivi copilul.
Dar dv. ar trebui sa cautati o alternativa la acestea, anume sa nu-l traumatizeze pe copil, dar sa pastreze o anumita constanta.
Sa-l eliminati din viata micutului poate avea urmari neplacute. Din pacate, noi nu avem studii in acest sens, dar majoritatea copiilor fara legaturi cu tatal lor ajung dezechilibrati psihologic si social: nu invata autoritatea, ajung fara capatai, nu stiu a lua decizii, raman insarcinate (fetele) la varste fragede (in dorinta de a compensa sau cauta un fel, orice fel, de iubire a unui barbat) etc.
Nu e un lucru de dorit, incercati sa ii faceti tatalui o scrisorica din care sa-i aratati ca aceste excese de zel il pot lasa fara drepturi si sa-i aratati ca si fiica lui ii va scrie o scrisoare. Vedeti ce anume sentimente asterne fata pe hartie si apoi trimiteti-i si punctul ei de vedere.
Scrisoarea dv. poate fi legala, a fetei sentimentala.
E indicata apelarea la un psiholog, indiferent cat de mult dureaza, caci traumele copilului se pot intinde toata viata... si nu sunt deloc de neglijat.
Poate ajungeti la o vizitare in timpul zilei impreuna cu dv., apoi se pot relua vizitele numai cu tatal, apoi iar ramanerea copilului la domiciliul sau.
Poate reusiti o calmare a spiritelor, asta ar fi de dorit.
Puteti merge la un avocat sa va spuna ce si cum, care sunt varinatele si drepturile si, in baza discutiei, sa aveti o conversatie cu tatal pe aceste teme. Poate intelege ca nu e stapanul timpului tuturor si ca libertatea noastra se poate constrange numai in conditiile legii.
Succes!
nu toti oamenii din tara asta de copii ai comunismului care asa au fost educati si prin urmare, cred ei de cuviinta asa se face si propriului copil, sunt destul de responsabili incat sa recunoasca abuzurile pe care le fac.mie tata stiti ce-mi spunea?"si ce daca am venit baut (nu pulbere) si am facut scandal?deocamdata eu sunt tatal.."in cazul nostru e un infern..nu numai ca injura si ameninta cu moartea pe toti(se pare ca a facut pauza de la carat pumni..dar nu se stie niciodata..) dar intra asa muci cum este din 2 in doua minute..iar injura si se repede la noi..va inchipuiti cum se simte un copil intr-o astfel de viata??cand scandalurile dureaza cel putin 4 ore?cand nu se mai poate opri din tremurat,cand tipa si-l implora sa inceteze si el parca mai tare se aprinde,de parca s-ar hrani din durerea propriului copil?si ce-i mai rau e ca mama lui nu poate sa faca nimic pentru ca nu are un loc de munca..pana va strange banii sa intenteze actiune de divort copilul nu are incotro decat sa se gandeasca in timpul orelor de curs ce il asteapta acasa..o fi beat,n-o fi?
Draga Mieka,
Situatia ta este mult mai grava decat cea prin care trece copilul meu.
Te rog frumos discuta cu mama ta si indeamn-o sa caute o asociatie care protejeaja mamele cu copii de abuzurile sotului/tatalui. Acolo veti avea parte de gazduire, consiliere pe perioada cat dureaza ca mama sa-si gaseasca un loc de munca.
Mieka, canalizeaza-te pe studii, invata, mergi la scoala si construieste-ti un viitor independent si cat mai implinit astfel incat in sa poti fi stapana pe viata ta si caz de nevoie sa o poti ajuta si pe mama ta.
Daca crezi ca te pot ajuta cu ceva, te rog spune-mi.