Poze.
[ link extern ]
Am inteles ce spuneti dumneavoastra, ca practic judecatorii, datorita numarului mare de dosare, nu au timp sa citeasca in amanunt fiecare dosar si asculta ce zic avocatii, iar eu neavand avocat nu s-a inteles bine ceea ce solicit. Si de aceea s-a acceptat expertiza, pentru ca asa era normal, nu pentru ca are vreun judecator ceva cu mine sau pentru ca vrea sa le favorizeze pe parate. Asa o fi, dar macar odata cred ca trebuia sa citeasca si ce scriu eu. Eu am preferat sa scriu tocmai pentru ca nu sunt avocat, sunt si putin mai peltic si stiu ca daca ma apuc sa vorbesc mai rau enervez decat sa clarific situatia. Poate si din aceasta cauza s-a ajuns aici. Sa zicem ca asa e si nu are nimeni nimic cu mine.
In legatura cu solicitarea mea de a se renunta la expertiza, nu stiu ce sa zic, probabil ca sunt anumite formulari care trebuie respectate la incheierea actelor si doamna judecator Donca nu avea cum sa treaca in incheierea de sedinta ceea ce am solicitat eu. Desi asta ma doare cel mai mult, pentru ca prin ce a scris, cum ca eu as solicita expertiza, practic renunt la ce am solicitat in scris si accept reaua credinta a paratelor. Dar faptul e consumat, ce a scris dumneaei e lege.
Sa zicem ca aveti dreptate si stresul datoriilor si al problemelor de zi cu zi ma face sa vad in jur numai dusmani.
S-a acceptat aceasta expertiza, trebuie efectuata, insa ce nu mai inteleg eu este de ce i se permite acestui expert sa nu o efectueze. Expertiza a fost dispusa din luna noiembrie, primul expert a fost inlocuit (nici nu mai conteaza acum de ce) si in decembrie a fost desemnat acest domn expert. Ce nu inteleg eu este de ce i se permite acestuia sa nu efectueze expertiza ? Pai hai sa facem un simplu calcul. Din decembrie si pana in iunie (la urmatorul termen sunt 6 luni. Dupa cum a pus problema acest expert in discutiile purtate cu mine este clar ca nu vrea sa o efectueze, nu ca nu poate. M-a mintit ca a depus cerere de inlocuire inca din ianuarie, pentru ca daca intradevar ar fi depus, cererea ar fi trebuit sa fie la dosar. Si aici intervine cercul vicios. El stie ca nu a depus cerere, ma minte ca a depus si de aceea nu poate efectua expertiza. Dar hai sa-l creditam pe om si sa acceptam ca a depus cerere de inlocuire, dar din diverse motive nu a ajuns la dosar. Insa stau eu si ma intreb, daca el a studiat dosarul in acest rastimp, nu a observat ca la dosar nu exista cererea de inlocuire ? Si daca a observat acest lucru, stiind ca nu poate sa o efectueze (sau ca nu vrea, nici nu mai conteaza, poate invoca n motive) de ce nu a depus alta cerere ? Asteapta o noua adresa in care sa i se solicite efectuarea expertizei pentru ca sa depuna cererea ? Este normal sa faca acest lucru daca este de buna credinta ? Nu cred. De aceea afirm ca actioneaza cu rea credinta. Din ce motive, nu stiu. Eu le banuiesc pe cele mentionate deja, dar poate gresesc si omul are el o problema.
Ce nu inteleg insa este de ce i se permite acest lucru, de ce tot ce afirm eu este luat drept minciuna sau bazaconie de om lipsit de logica ? Pai unde este celeritatea in acest proces ? Hai sa spunem ca pana in momentul noiembrie 2008 tot procesul a durat atat de mult din cauza mea, pentru ca nu am avut avocat si am ingreunat munca instantei.
Dar din noiembrie si pana acum nu mai este vina mea. Si sa continuam calculul inceput. Asa cum am zis, in ultima discutie purtata cu expertul (pe data de 19.05, cu o zi inainte sa studiez dosarul si sa constat ca adresa catre expert se afla la dosar) mi-a spus ca pleaca a doua zi, ca se intoarce pe 29.05, dar ca nu promite ca poate sa efectueze expertiza, practic mi-a dat de inteles ca nu o sa o faca (repet, atunci de ce nu depune cerere de inlocuire?). . Asta inseamna ca nici la termenul din iunie nu va fi depus la dosar raportul de expertiza. Deci se va amana pana dupa vacanta de vara, adica in septembrie. La termenul din septembrie se fac 10 luni de cand s-a dispus expertiza. Am si eu o intrebare. Cine este singurul prejudiciat de aceasta intarziere sau amanare a judecatii ? Eu, logic. Mie cine-mi plateste despagubiri pentru stresul si chinul provocat de reaua credinta a paratelor si expertului ? Nu ca as avea nevoie, dar este normal ca in cadrul unui proces unde trebuie sa guverneze buna credinta, eu - care actionez cu buna credinta - sa fiu obligat sa indur astfel de abuzuri savarsite cu rea credinta ?
Am inteles, am adus eu acuzatii nefondate la adresa judecatorilor. Dar judecatorii de ce permit astfel de fapte intr-o cauza in care ei sunt responsabili sa faca dreptate ? Chiar nu isi dau seama cine si cum actioneaza cu rea credinta ? Li se pare normal ca pentru o expertiza la o casa din paianta situata in judetul Vrancea sa se prelungeasca procesul cu 10 luni ???
Va spun un lucru domnule trope_doi. Daca nu se iau masuri urgente de restabilire a legii si ordinei in acest dosar, in septembrie avocatul paratelor va depune din nou la dosar o cerere de amanare motivand ca raportul de expertiza nu se afla la dosar si nu se va prezenta la termen, expertul nu va efectua expertiza si procesul se va prelungi cel putin un an. Si asta pentru o simpla expertiza.
Eu nu cred ca doamna judecator nu sesizeaza ca toata acesta prelungire le favorizeaza pe parate (pentru ca beneficiaza in continuare de toate bunurile) si ma defavorizeaza pe mine.
Va zic sincer ca am obosit si nici nu ma mai intereseaza daca paratele au vreo intelegere cu expertul sau nu, sau daca expertul nu face expertiza ca nu ,,vrea muschii lui,, .
Ce ma intereseaza acum este sa realizeze si doamna judecator ca trebuie sa ia masuri. Cum am mentionat deja, de ce nu a trimis o adresa cu cateva poze la promaria din judetul Vrancea prin care sa ceara sa i se confirme sau infirme autenticitatea pozelor ? Daca raspunsul era da, avea confirmarea ca este casa care face parte din mesa partajabila, iar daca raspunsul ar fi fost nu – ma lua pe mine la intrebari. Bine, logic ca raspunsul ar fi fost da. Si nu mai avea nevoie de confirmarea paratelor, adica le anula o portita de tergiversare prin neprezentarea la proces. Si dupa ce avea aceasta confirmare, privind pozele si constatand ca terenurile la care am renuntat in favoarea paratelor – pentru a compensa casa, logic – au o valoare mult mai mare, se putea folosi de parghiile legale pe care dumneavoastra ati afirmat ca un judecator le are pentru a anula aceasta expertiza. Eu consider ca avand confirmarea ca este vorba de casa in litigiu, pozele constituie o proba extrem de relevanta, deoarece suma terenurilor la care am renuntat in favoarea paratelor este foarte mare si pozele reflecta clar ca si supraevaluata la maxim casa nu are cum sa se ridice la 160.000 lei.
Ce banuiesc eu este ca doamna judecator incearca o alta rezolvare a spetei, de aceea a si mentionat in incheiere de sedinta ca eu solicit expertiza, pentru a nu mai complica lucrurile si a putea actiona in sensul dorit de dumneaei. Nu ami zic nimic, sa faca cum o stii mai bine, dar sa faca ceva.
Insa daca le cheama pe parate este o pierdere de timp pentru ca acestea nu vor veni niciodata. Si aici va mai zic un lucru domnule trope_doi. Ati spus ca daca doamna judecator le-ar fi intrebat pe parate de cand au actul, acestea ar fi putut sa spuna ca l-au gasit acum cautand prin acte. Asta ar fi insemnat sa minta, iar ele nu ar fi avut curajul sa se prezinte in fata judecatorului sa faca acest lucru. Chiar nu realizati ca minciunile sunt implementate in cadrul procesului prin avocatul lor ? Acesta este mecanismul. Pai la termenul din septembrie 2008, atunci cand avocatul paratelor a afirmat ca maica-mea este in spital si de aceea nu s-a prezentat la interogatoriu, spunand, auziti domnule ce melodramatic ,,dar daca este nevoie o scot din spital doamna judecator,, , eu i-am atras atentia doamnei judecator ca avocatul minte si ca parata este la tara. In aceeasi zi, mai pe seara, am vorbit cu maica-mea la telefon si cand am intrebat-o de ce a mintit avocatul lor, mi-a spus razand pervers ,, ei, asa stia avocata, ca sunt in spital,, . Ati inteles domnule trope_doi care este mecanismul de implementare a minciunilor in vederea inducerii in eroare a instantei de judecata ? Ati inteles de ce am ajuns la limita si nu mai suport minciuni de la nimeni ? Stiti care este cea mai buna dovada ca a mintit ? Va zic eu – ca la dosar nu s-a depus ulterior nicio dovada in acest sens (bilet de externare) !
Domnule trope_doi, dumneavoastra ati spus ca poate de aceea se si ambitioneaza paratele, pentru ca am scris si eu despre ele si le-am jignit in public. In primul rand nu este jignire, in al doilea rand nu cred ca va referiti la ce scriu acum logic. Dar hai sa nu o dam smechereste, pai aici nu este vorba ca am injurat-o pe sor-mea si nu mai vorbeste cu mine o saptamana. Aici este vorba de bani, de lacomie – pentru ca ele vor si partea mea, de caracter infect, pentru ca stiu in sinea lor ca nu au dreptate, ca nu au dreptul la partea mea, ca imi fac rau si mie, dar mai ales constientizeaza faptul ca fac rau copiilor mei. Pentru ca acest proces m-a adus intr-o situatie financiara precara care se rasfrange in mod direct asupra copiilor mei. Ele sunt constiente de drepturile mele, dar tergiverseaza si trag cu dintii de aceste amanari in speranta totusi a unui eveniment neprevazut care sa le permita sa nu-mi dea drepturile. Asta este caracterul, domnule, nu jignesc eu. Eu sunt un simplu om care doreste sa-si obtina drepturile legale. Pai mai multa buna credinta decat sa le cedez in schimbul acelei case terenuri in valoare de 160.000 lei noi eu nu vad. Asta e lacomie ? Nu cred.
Domnule, nu din cauza mea s-a ajuns aici. Cum am mai spus, stabilisem ca in vara lui 2007 sa vindem apartamentul in litigiu de 3 camere, paratele sa-si cumpere unul de doua, iar eu sa-mi primesc banii conform procentului succesoral. Pe vremea cand discutam in buna intelegere – aici fac o mentiune si spun ca discutiile le purtam in cea mai mare parte cu maica-mea, pentru ca sor-mea era in Rusia – stabilisem sa cumparam noul apartament pe numele sora-mi, pentru a nu avea aceasta impresia ca cineva vrea sa o lase pe dinafara. Si aici a venit in discutie un aspect. Cum am mentionat deja, apartamentul in litigiu a fost evaluat la putin peste102.000 euro, dar noi sa spunem 100.000 pentru a usura calculul. La imparteala intra doar ½ din apartament, intrucat cealalta jumatate este a mamei mele. Deci la jumatatea supusa impartelii, procentul meu este de 18,75 %, al sorei mele de 18,75 %, iar al mamei mele de 12,5 %. Asta inseamna ca eu beneficiez de 18.750 euro, sor-mea de 18.750 euro, iar maica-mea de 12.500 euro. Deci suma totala de bani a mamei mele (si cu banii reprezentand jumatatea ei) este de 62.500 euro. Ei bine, maica-mea a pus problema cum se vor imparti acesti bani dupa ce va muri ea. Stiti ce i-am spus eu ? Sa cumparam acum apartamentul de 2 camere pe numele sorei mele pantru ca sa aiba si ea o asigurare, iar pentru atunci cand ea nu o sa mai fie sa nu-si faca griji, pentru ca eu am incredere in sor-mea ca o sa-mi dea banii. Ati inteles domnule trope_doi cum e treaba cu buna credinta ? Eu aveam incredere ca mi-ar fi dat cei circa 30.000 euro, pe care daca nu ar fi vrut ulterior sa mi-i dea (sor-mea), asta ar fi fost.
Pai eu sunt jigodie ?
In fine, intr-o discutie purtata asta vara cu maica-mea am varbit din nou sa vindem apartamentul in litigiu, eu sa-mi iau partea si sa cumparam unul de 2 camere pe numele sorei mele. Si stiti ce mi-a spus maica-mea ? Ca nu vrea sa fie la mana sora-mi. Adica mai pe sleau ca ii este frica sa nu o dea afara din casa.
Mi-e sila.