O persoana dintr-un grup de 7 mostenitori a deschis proces impotriva unui vecin, revendicand o parte din terenul acestuia in virtutea faptului ca parintii ar fi fost proprietari iar la revendicare au primit tot ce li se cuvenea.
In fine, nu speta conteaza in detaliu aici, ci faptul ca el, ca reclamant, a trebuit sa traga dupa el, ca parti reclamante, si pe ceilalti mostenitori ca si el.
Dar acei mostenitori nu sunt de gasit, unul e in Spania, altul in Argentina, nu se prezinta la procese nici nu au dat procura.
De mirare ca aceasta cauza a fost admisa, iar acum se tot dau amanari pana cand cei din diaspora vor da un semn si vor participa cumva la judecarea cauzei, trebuind sa-si demonstreze si calitatea procesuala.
DAR EI SUNT RECLAMANTII !!
Cum vine asta, un ins deschide proces in numele a 7 rude, iar procesul decurge tot cautand acele rude si solicitandu-le sa-si declare calitatea???
Acest proces nu ar fi trebuit sa fie oprit, fiind absurd ca cineva care nu e bine definit (cati sunt, cine sunt, ce calitate au) sa solicite ceva in instanta?
Asa cum a explicat @Trandafir2 mai sus, reclamantul are posibilitatea de a porni singur actiunea in revendicare, inovatia noului Cod civil fiind aceea ca nu se mai respecta regula unanimitatii (in cazul de fata actiunea poate fi deschisa de oricare dintre coproprietari si profita tuturor).
Dar, pentru a fi evitate situatiile in care sunt deschise mai multe actiuni in revendicare (in functie de numarul copartajantilor) avand acelasi obiect si acelasi parat, solutiile putand sa difere in functie de apararile fiecaruia, judecatorul (in temeiul rolului sau activ) poate dispune introducerea in cauza a altor persoane atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane.
Daca niciuna dintre parti nu solicita introducerea in cauza a tertului, iar judecatorul apreciaza ca pricina nu poate fi solutionată fara participarea tertului, va respinge cererea, fara a se pronunta pe fond. Paratul poate profita de neparticiparea celorlati cerand respingerea actiunii.
Am inteles. Are sens, in varianta prezentata de dv.
In varianta de fata, reclamantul i-a introdus pe copartajanti inca de la deschiderea actiunii, instanta a admis cererea iar acum ia-i pe copartajanti de unde nu-s.
Banuiesc, sper, ca dupa alte cateva asemenea amanari in care li se tot cauta urma, sa hotarasca judecarea in lipsa lor - sau sa respinga cauza, daca se mai poate asa ceva, odata inceputa. Altfel, umblam la nesfarsit dupa potcoave de cai morti.
Dupa mine, singurul caruia ii profita cautarea tuturor reclamantilor e... paratul. Indiferent cine a introdus actiunea, paratul e avantajat ca, in lipsa gasirii acelora, se amana expertize de platit etc. El e avantajat si daca se gasesc reclamantii, obtinand o hotarare care nu da loc altui reclamant sa introduca alta cu acelasi obiect.
Reclamantul... nu prea inteleg cum a introdus ceilalti mostenitori in cauza. Reclamanti sau intervenienti? :D
Pe de alta parte, atat Codul civil vechi, dar si cel nou prevad ca actele de conservare a unui bun se pot face de catre un singur coproprietar, singur, fara acordul celorlalti, chiar de un minor fara capacitate de exercitiu.
Deci... daca acel reclamant o fi interesat sa plateasca o taxa de timbru la valoarea imobilului revendicat si sa stea 3-6-15 luni sa caute potcoave de cai maro prin Panama, eu nu vad cum asta ar fi in avantajul lui.
Nu stiu, totusi, de cand ii cautati si pe ce procedura va judecati... e important.
Acum ii cauta prin porumb, cu amanari dupa amanari.
Nu revendica imobilul tot, doar cativa metri de sub el, cica ar fi ai lui.
Interesul este hartuirea - nu intru in detalii.
Cazul dureaza de mai bine de zece ani, a facut tot traseul posibil si acum o ia de la capat la prima instanta cu rejudecare (cred c-am spus asta pe undeva, nu?). Nu s-a putut da o hotarare nici la Curte.