avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 858 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Dreptul familiei sau probleme ... Vreau sa-mi dati solutii daca este posibil - revenirea ...
Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Vreau sa-mi dati solutii daca este posibil - revenirea copilului la domiciliu

deci....in 2004 mi-a fost incredintata spre crestere fiica mea care avea atunci 3 ani....pina acum 3 luni (septembrie 2015) a locuit cu mine si mi-am indeplinit toate atributiile de mama....tatal fiicei mele in urma divortului a pastrat legatura cf programului de vizita pina in jurul virstei de 6 ani....dupa acea virsta acesta si-a refacut viata si a rarit treptat vizitele catre fiica mea....in maxim un an el nu a mai aparut sa-si ia fiica la domiciliul sau....evident ca suferinta fiicei mele a fost mare si de neinteles pentru virsta ei....lipsa lui din viata ei a durat pina acum un an si jumatate cind a incercat sa reia relatia cu ea....dat fiind faptul ca el nu a fost interesat de ea cu anii ,aceasta a considerat ca trebuie sa-l pedepseasca in ciuda sfaturilor mele de a nu face asta (avea 12 ani...incepea pubertatea)....relatia dintre ei este extrem de dificila,incarcata de reprosuri si certuri constante....in luna iunie a acestui an, pe un fond depresiv acutizat datorita relatiilor proaste cu tatal ei si a neimplicarii reale in viata ei, a avut o tentativa de suicid,care s-a soldat cu vizita la spital ,stat de vorba ore intregi cu psihiatrii....a urmat terapie pina la inceputul lui septembrie 2015 cind terapeutul a considerat ca e util sa petreaca mai mult timp cu tatal ei si sa se reechilibreze relatia lor....zis si facut...cu acordul meu si al terapeutului aceasta a plecat catre domiciliul lui ptr o perioada de timp.....dar plecata de-acasa fiica mea a ajuns in casa bunicilor paterni si nicidecum la domiciliul tatalui...a fost plasata acolo iar el si-a vazut de viata lui la domiciliul actualei concubine....am spus ca macar asa si tot il va intilni mai des pe tatal ei si poate ca macar asta sa ajute la recuperarea ei.....din sept pina acum in noiembrie am pastrat legatura cu fiica mea prin telefon....dar treptat cam de pe la mijlocul lui octombrie aceasta nu mi-a mai permis sa o caut,sau sa iau legatura cu ea in orice chip....telefoanele se trinteau pline de reprosuri din partea ei la adresa mea....nu intelegeam ce se petrece....m-am interesat la scoala de situatia ei scolara si-am vazut ca notele i-au scazut si are absente ....imediat terapeutul a hotarit ca trebuie sa revina urgent acasa ,ca acolo nu poate fi controlata si acest lucru ar putea-o face sa aiba un declin si mai mare la scoala....zis si facut...m-am infiinat la usa bunicilor sa-mi iau fiica acasa dar surpriza: aceasta nu mai vroia sa revoina acasa sub nici o forma afirmaind ca ea are alta viata,alta casa si e mai bine sa plec.nereusind sub nici o forma sa-i schimb parerea m-am simtit nevoita sa apelez la politie in prima faza....nici politia nu a reusit sa o ia si sa o aduca acasa....acum am depus plingere la directia ptr protectia copilului ,probabil ca va trebui sa apelez la instanta....iar persoane avizate din mediul juridic mi-au spus ac daca ea (minora) nu accepta sa revina acasa singura NIMENI SI NIMIC NU O POATE ADUCE INAPOI....ceea ce ptr mine a fost absolut ingrozitor...va rog sa-mi dati niste posibile solutii ca sa-mi pot readuce fiica acasa..
Cel mai recent răspuns: Justitiarul711 , utilizator 14:50, 30 Noiembrie 2015
Este un caz tipic de alienare părintească, dar, de data asta, din partea ambilor părinţi.
Informaţiile nu sunt complete.Doamna nu ne spune dacă nu cumva, dânsa a intrat într-o nouă relaţie şi asta a declanşat starea fetei. Perioada de pubertate este dificilă chiar şi pentru un copil care trăieşte într-o familie armonioasă, cu atât mai mult pentru unul din familie destrămată. dacă fata şi-a pus speranţa în tatăl său şi a fost din nou dezamăgită, este explicabilă atitudinea fetei.
Nu sunt psihiatru, nici psiholog, dar părerea mea este că această adolescentă suferă fie de depresie, fie de o altă boală psihică. Are nevoie de iubire, de familie, nu are parte de niciuna.
La ora asta, e vulnerabilă.
Cred că o activitate pe care să se concentreze şi în care să obţină succes ar putea-o salva pe aceast tânără: sport, artă, voluntariat cu copii părăsiţi, etc. dar cine să o îndrume?
O parere foarte utila. Nu stim nici atitudinea bunicilor, daca ar fi sa ma gandesc, asa e.
Cred că ar trebui schimbat terapeutul care se pare că nu s-a ocupat în mod serios de consilierea psihologică și, mai ales, de supravegherea fetei. Ar trebui luate niște măsuri urgente. Dvs și tatăl trebuie să vă implicați total pentru rezolvarea situației sau măcar pentru îmbunătățirea lucrurilor.
adisan a scris:

Cred că ar trebui schimbat terapeutul care se pare că nu s-a ocupat în mod serios de consilierea psihologică ...



Şi/Sau ar trebui schimbat ceva in atitudinea mamei ...dacă vrea să vadă telefoane netrântite (în primă fază) şi într-un final şi fata.


mitzza111 a scris:

....telefoanele se trinteau pline de reprosuri din partea ei la adresa mea....nu intelegeam ce se petrece...


Se petrece doamnă ...după cum ne-aţi scris. :(

mitzza111 a scris:

terapeutul a hotarit ca trebuie sa revina urgent acasa, ca acolo nu poate fi controlata ...


Cuvintele pe care vi le-am subliniat spun foarte multe ...despre dumneavoastră. Despre dumneavoastră, doamnă, nu despre terapeut.

Un terapeut adevărat nu foloseşte afirmaţii de tipul trebuie! Foloşeste cel mult interogaţii de tipul: "Cine a hotărât că trebuie urgent controlată?

Daţi cu pietre în mine, dar citiţi de câteva ori întrebarea şi reflectaţi asupra ei.
Dacă veţi lăsa ...frâielor niţel joc ... s-ar putea să vină fata singură acasă. Nu ştiu dacă definitiv, dar macar zicând: mai trecui şi eu pe aci să stăm de vorbă (sau ceva similar).


m-am infiintat la usa bunicilor sa-mi iau fiica acasa dar surpriza: aceasta nu mai voia să revină acasă ...
... nereusind sub nici o forma sa-i schimb parerea m-am simtit nevoita sa apelez la politie ...


Surpriză? Nu-i nimic surprinzător doamnă. Este NORMAL.
Exact surpriza aceasta îmi spune că fiica dvs. este un om cu personalitate!
O personalitate pe care ar fi trebuit s-o vedeţi (la plural, adică părinţii) şi să începeţi să o respectaţi cam de pe la vârsta lui "nu", dar atunci eraţi ocupati cu divorţul şi încredinţarea.


Ştiţi ce i-aţi transmis fetei dvs.? Îmi pare rău să vă spun asta.

I-aţi transmis că ea ...nu contează pentru dvs.! :(

Părea unui OM nu se schimbă cu poliţia!

V-aţi înfiinţat la uşă ... ca să ce? Să vă luaţi ("să-mi iau") ... vreun obiect uitat?
Dacă v-aţi dus după o fiinţă umană, atunci de ce vă surprinde că are şi păreri?

V-a spus NU pentru că este o adolescentă a cărei individualitate se construieşte în opoziţie. Este revolta ei faţă de vremea când părerile/dorinţele ei nu contau/nu erau respectate. Şi acum dvs. ce-i spuneţi? Părerea ta nu contează/tu nu contezi. Apelez la poliţie! :(

O fi supărată pe tată-său. Dar dacă procedaţi aşa ...picaţi de ţap ispăşitor.

Încercaţi cu DA.

Încercaţi cam aşa: Da, părerea ta contează pentru mine, te respect ca fiinţă umană, îţi suport NU-ul (căci numai cei ce ţi-l vor suporta te vor sprijini în viaţă, ăilalţi se vor folosi de tine) şi mi-aş dori, mi-ar face plăcere (nu cumva să folosiţi vreun trebuie!) să mai stăm de vorbă cu intimitatea care ne lega odată... Vino într-o zi pe la mine, când doreşti tu (nu când "a hotărât" nu ştiu cine pentru tine).


Ultima modificare: Luni, 30 Noiembrie 2015
romascanu, moderator
Terapia s-a facut doar cu copilul. Trebuia sa faca si mama terapie. Se pare ca frustrarile mamei au ajuns mereu la sufletul frant al copilului, iar prihicul sau nu a rezistat. Cu certitudine mama nu vrea sa ne impartaseasca toata povestea, ranile fiind mai adanci decat suprafata descrisa de aceasta. Doar cu multa rabdare se mai poate face ceva in acest caz. Cand legatura dintre mama si fiica este rupta e greu de refacut drumul amintirilor dureroase. oare mama nu si-a cicalit fiica cu esecurile sale datorate tatalui copilului? Oare fiica nu s-a saturat sa fie o pasare in colivia mamei?E greu sa citesti in sufletul omului. Acest copil, parerea mea, a fost lipsit constient de dragostea unor oameni-tata, bunici, alte rude- de la care ar fi putut avea mai multe de invatat. Varsta la care aceasta se afla este cat se poate de periculoasa, intrucat acum copii nu pot intelege adevarul mai ales daca acesta le este prezentat din perspectiva libertinajului, al vietii usoare. Va trebui sa faceti un consiliu de familie doamna, sa dati la pace cu toti cei pe care ii considerati dusmani si impreuna sa gasiti o cale buna de a va vedea fiica fericita si mai ales sanatoasa. Se spune ca copilul este oglinda parintilor sai. Probabil ca va trebui sa faceti si compromisuri dar ganditi-va ca aceastea sunt doar calea pentru a va salva fiica. Cine a spus ca e usor sa cresti un copil? Stati de vorba cu fiica dvs. Incercati sa-i intelegeti framantarile, sa identificati problema si sa vedeti povestea si din perspectiva sa. Ganditi pozitiv. Ori de cate ori veti avea nevoie de suport moral ne veti gasi aici. Succes!
Ultima modificare: Luni, 30 Noiembrie 2015
Justitiarul711, utilizator

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Custodie comuna copil minor yoana_79 yoana_79 buna!in urma hotararii de apel ei si sotul meu am obtinut custodie comuna in ce sens:domiciliul copilului la mine ,tatal plateste pensie alimentara ... (vezi toată discuția)
Cer un sfat, un raspuns - modificare program de vizita ContSters302913 ContSters302913 Fiica-mea este divortata din anul 2011,hotarirea judecatoreasca in urma divortului a fost ca minora,( acum in virsta de 2ani si 8 luni ),sa locuiasca la mama ... (vezi toată discuția)
In ce conditii poate cere tatal reincredintarea minorei? rocsy77 rocsy77 buna ziua,am o intrebare ,in ce conditii poate cere tatal custodia fiicei mele de 15 ani pe care o am in custodie din anul 1999,prin hotarare judecatoreasca?in ... (vezi toată discuția)