Refuzul minorului (Art 913 CPC) si..tot cortegiul 910-914 cu 906

Stimate Ajutor, ceva hotărâre de prin 1950 nu găsiţi?Din 2003, s-a schimbat Constituţia, s-a schimbat Codul Civil, Codul penal, Codurile de procedură, Romania s-a aliniat la Uniunea Europeană, ale cărei directive le respectă ; Există Convenţia asupra drepturilor copilului adoptată de Adunarea generală a Naţiunilor unite care arată dreptul copilului de a-i fi respectată intimitatea şi viaţa de familie şi dreptul copilului de a fi informat şi ascultat în problemele ce-l privesc.
Acea hotărâre a CC este de-a dreptul ilogică, pentru că impune prin hotărâre cooperarea unui părinte cu celălalt părinte, după ce aceştia s-au separat tocmai din lipsă de colaborare şi comunicare.Sentimentele unui om nu pot fi dirijate prin hotărâri judecătoreşti, copilul simte ostilitatea dintre cei doi, chiar dacă, aparent, mimează înţelegerea.
Nerespectarea dorinţei copilului înseamnă recurgerea la forţă, ceea ce traumatizează copilul.
Este evident că ţineţi cont de acea hotărâre, de 3 ani este citată de colegii dvs.
Dragă shomo, uite, încă o propunere pentru schimbarea legii:
-"Copiii recalcitranţi vor fi imobilizaţi de către personal de specialitate şi predaţi pachet, în sac de forţă, părintelui cu drept de vizită, în interesul său superior."
Mulţumit?
În ce priveşte pensia alimentară, aşa cum m-am lipsit ani de zile, fiindcă EL , tată responsabil, a considerat că băiatul creşte cu hrană sufletească oferită sporadic şi cu reclamaţii la DGASPC, mă lipsesc şi în continuare, dar e vorba de principii:
-dacă vrea drepturi, să vrea şi obligaţii. Cu ce contribuie un tată care vine odată la 6 luni să vadă copilul şi apoi fuge la autorităţi să depună reclamaţii? Prea credeţi că mamele sunt dependente de banii fostilor parteneri. Vă dau o veste frustrantă: cunosc mai multe mame care, divorţate, îşi cresc singure copiii şi sunt pe poziţii de manageri în multinaţionale, cu venituri suficiente să plătească bone, cursuri pentru copii şi care nu depind de pensia alimentară de 200 lei cu care asociaţii Dvs. se mândresc pe site-ul asociaţiei :)

shomo a scris:

De la dvoastra am inteles ca daca tatal ar da 1000lei/luna, ar avea o relatie perfecta cu copilul sau.

Urgent!!!!! daune cominatorii in urma refuzului minorului de a merge la tata.
www.avocatnet.ro/content/for...

Și în acest topic se abordează în mod greșit VALOAREA pensiei de întreținere.
Când majoritatea părintilor din țara asta supraviețuiesc cu un venit lunar net de doar 777 lei, acesti oameni dacă sunt săraci, NU SUNT PĂRINȚI CU DRAGOSTE ȘI AFECȚIUNE față de copii lor`?!?!?!?!?

Ajut-Copii, deci în accepţiunea Dvs., bieţii părinţi cu dragoste şi afecţiune pentru copiii lor, cu salariul de 777 lei lunar, sunt îndreptăţiţi să ia de la mama copilului, care creşte acel copil, 100-1000 lei pe zi contra dragostei sale părinteşti?
Dvs. realizaţi ce aţi scris aici? Sunteţi părinte? Cât plătiţi întreţinerea la bloc pentru o persoană-copilul e o persoană! Cât costă mâncarea pe lună la grădiniţă? Vă spun eu-200 lei Cât costă afterschool-ul? Minim 400 lei. Dar transportul zilnic al copilului la şcoală, la activităţi?Cel puţin 150 lei.Caiete, cărţi, rechizite, petreceri aniversare, materiale pentru şcoală-hârtie igienică, săpun, şerveţele, bureţi, haine, încălţăminte, teatru, circ, medicamente, hrană, oare cum poate compensa toate astea dragostea părintească de 195 lei pe lună, dat, dacă se păoate. odată la 3 luni, că doar nu e reavoinţă? Cum poate să acopere toate aceste cheltuieli mama, femeia? Admiteţi deci că o femeie este mult mai capabilă decât un biet bărbat cu salariul minim pe economie, care-şi suplimentează veniturile cu 33% din salariul mamei!?

shomo a scris:

Domnule avocat, am participat...la tot. Atat personal cat si prin intermediul altor tati refuzati de copiii lor. De asta imi permit sa consider legea actuala ca fiind gresita. De la A la Z. Ma surprinde ca un avocat de talia dvoastra da vina pe instante in loc sa vada lacunele si inconsecventa legislativa.
Dar, pe undeva, va inteleg! In general tatii se reprezinta singuri in atari situatii, in timp ce mamele isi angajeaza avocati.

Problema este aceea ca, daca tatii nu s-au implicat in mod activ si s-a creat o adevarata prapastie intre el si copil este nedrept sa fie chinuit copilul si mama pentru culpa tatalui.
Aceasta este o problematica care genereaza probleme psihologice chiar si la copii.
Adica, pe de alta parte, sa plateasca mama pentru greselile tatalui...si nu doar pe plan psihologic ci si pecuniar.
Aceasta este problema pe care am reclamat-o.
Cum sa obligi mama la daune de 100 lei pe zi daca nu ea este vinovata si mai mult de atat, sa ii sporesti patrimoniul tatalui vinovat?
Cate dreptate poate exista intr-o asa lege?

Tatii care au avut o conduita corecta si ireprosabila nu trebuie sa fie inclusi in aceasta categorie.
Adica la aceeia un program de vizita este chiar corect sa existe.

Instantele nu analizeaza cu mare atentie aceste cauze si in general se merge pe ceva sablon.Astfel, se ajunge la situatia ca un tata care nu este O.K. sa aiba aceleasi drepturi de exercitat ca un tata care s-a implicat efectiv in viata copilului din toate punctele de vedere ceea ce nu este in regula deloc, ci mai degraba nedrept.

Eu am un caz mult mai complicat decat cel cu programul de vizita deoarece in acel caz tatal are dreptul sa ia copilul cu el in strainatate si sa piarda contactul cu mama.Dupa parerea mea, aceasta hotarare judecatoreasca nu a facut altceva decat sa rupa efectiv legatura dintre tata si copil.
Ce a facut instanta?
A dat o hotarare care nu se va putea executa.

Mai mult de atat, nici vizita nu stiu cum va mai avea acel tata.
S-a creat de instanta ceva iremediabil.
Mie imi pare rau de el, pentru ca nu era atat de vinovat incat sa pateasca asa ceva, dar practic acest lucru s-a intamplat dupa parerea mea...si chiar nu vad rezolvare...in acest moment.
Poate ca dupa ce se va da o alta hotarare si lucrurile vor reveni la normal se va rezolva si problema in mod corect.
Este insa incert...daca se vor indrepta lucrurile...

Nu e de vina instanta ca a creat ceva ce nu se va putea executa si practic a zdrobit drepturile tatalui care practic a pierdut tot in realitate desi a castigat procesul?
A obtinut stabilirea domiciliului la el dar degeaba...zic eu...

Este o mare problema violarea drepturilor copilului printr-o hotarare judecatoreasca care daca nu se poate executa inseamna ca nu este dreapta...

Ideea este aceea ca, hotararea judecatoreasca sa fie dreapta...iar ca sa fie dreapta trebuie o judecata serioasa si nu ceva superficial...
Poate ca acum ati inteles...

Ajut_Copii a scris:

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Practic, rezulta clar, in mod efectiv, ca incalcarea vointei minorului constituie o violare a intimitatii sale.Nu mi-am dat seama pana acum de acest lucru.
Un viol de ordin psihologic care produce exact aceleasi efecte precum violul fizic.
(....................................................)
Din punctul meu de vedere se incalca drepturile copilului minor daca se forteaza o executare silita.

CCR A DECIS CĂ MINORUL NU ARE DREPT DE VETO:

Prin Decizia nr 82 din data de 25.02.2003 Curtea Constituțională a României a decis că accesul părintelui nerezident la minor este mai mult decât util chiar și atunci când minorul se exprimă verbal în sensul de a nu accepta acest acces. Cu alte cuvinte, copilul, mai ales cel sub vârsta de 14 ani nu are un drept de veto iar părintele rezident este obligat să încurajeze și chiar să impună copilului respectarea programului de legături personale decis de către instanță. În această speță instanța spune următoarele: "se poate întâmpla, în asemenea situații, ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se defuleze, transmițându-i acestuia ostilitatea pe care o resimte față de fostul soț, care, deși, poate întemeiată din punctul său de vedere, nu este de natură să îl descalifice pe acesta din urmă (n.n. părintele nerezident) ca părinte, fiind lipsită de justificare din punctul de vedere al copilului. Prin urmare, instabilitatea afectivă și emoțională a minorului, pe fondul unei imaturități psihice și a lipsei experienței de viață, îl privează pe acesta de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes și, adesea, de a discerne intre bine și rău. [...] celalalt părinte, căruia i s-a încredințat copilul și care este debitorul obligațiilor corelative, fiind ținut sa-i asigure fostului sau soț, care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte fata de copilul său și care subzista atâta timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești."

Da, aveti dreptate, CCR asa a considerat si asa considera si instantele de drept comun dar efectele care se produc?
Trebuie sa privim efectele ca sa intelegem daca este corect sau nu...

Exceptia de neconstitutionalitate invocata a avut in esenta aceasta motivare:

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea susţine că sunt încălcate prevederile constituţionale invocate, întrucât pe calea unei acţiuni de stabilire a programului de vizitare a minorului se poate dispune, potrivit art. 43 alin. 3 din Codul familiei, încuviinţarea vizitării acestuia şi chiar luarea la domiciliul părintelui divorţat căruia nu i-a fost încredinţat copilul, fără a se ţine seama de dreptul minorului de a refuza orice contact cu acest părinte.

Parintele trebuie sa isi castige dreptul de la copil si nu de la instanta.
Acesta este adevarul in realitate.
Aprecierea instantei este fortata de jurisprudenta CEDO in aceasta materie dar nu CEDO este de vina pentru cum se judeca in Romania daca se judeca gresit...
CEDO a avut in vedere ipoteza in care parintele la care se afla minorul il influienteaza negativ.
Daca parintele este de buna-credinta si nu are vina el ci celalalt parinte e absurd si nedrept sa suporte el consecintele pentru fapta altuia...

Cat priveste materia executarii silite ceea ce sustin eu adevereste un rationament impartial deoarece daca executarea nu se poate face inseamna ca exista grave probleme si daca exista grave probleme inseamna ca instanta nu s-a aplecat sa judece cu maxima atentie acel caz.

Deci, indiferent ce zice CCR in acest caz nu arata decat ipoteza ca parintele la care se afla copilul il influienteaza negativ, nu si ipoteza in care parintele este de buna-credinta si nu influienteaza copilul.

O sa invoc, daca o sa am ocazia, o exceptie de neconstitutionalitate pe aspectul legat de buna-credinta si obligarea unui nevinovat la plata pentru fapta sau faptele altuia sau a altora...
Practic avem o prezumtie de vinovatie in sarcina unui parinte fara a conta vinovatia sau nevinovatia...

Va dati seama ca fortarea minorului chiar prin psiholog, prin consiliere psihologica, constituie tot o violare a vointei acestuia care are de la nastere drepturi fundamentale proprii.E vorba de o trauma la care este supus minorul.Copilul vede ca parintele la care se afla sufera si sufera si el la randul lui pentru suferinta parintelui de care este atasat.
O sa vedem ce o sa faca CCR...
Pe mine nu ma impresioneaza deloc aceasta decizie CCR nr 82 din data de 25.02.2003, deoarece vizeaza alte aspecte...decat cele ce vor fi invocate in mod efectiv...