Daca plangerea sau denuntul care descriu fapte nereale sunt clar reglementate penal prin infractiunea de inducere in eroare a organelor judiciare, actiunea de chemare in judecata a cuiva in care se pretind clar lucruri mincinoase despre cineva unde anume poate fi incadrata? Am fost chemata in judecata de trei persoane in care se fac o serie de afirmatie delirant-elucubrante despre persoana mea, in sensul acuzarii mele nefondate. Am demonstrat cu inscrisuri ca evenimentele sustinute de reclamanti nu s-au intamplat niciodata si anume ca nu am fost data afara si diagnosticata cu schizofrenie de la un loc de munca anterior, ci a dat societatea angajatoare faliment, eu fiind trecuta in somaj din motive neimputabile angajatului, ca am lucrat la negru un an si jumatate pentru reclamant si pot dovedi prin prezenta zilnica la locul de munca si numerosi martori asta etc. Sigur, am depus cerere reconventionala pentru incalcarea demnitatii umane si a reputatiei prin astfel de pretinderi halucinante despre persoana mea, prin care reclamantii doreau sa pretinda ca sunt nebuna, nicidecum exploatata prin munca la negru, ca nu as fi avut experienta necesara etc., am deschis tot pentru calomnie si actiune in instanta separata. Problema mea e alta: fiind afirmatii vadit mincinoase cu rea-credinta intr-o actiune de chemare a mea in judecata, unde anume se incadreaza din punct de vedere penal acest aspect? Fiind vorba despre o actiune civila, inducerea in eroare a organelor judiciare mentioneaza clar ca se refera doar la plangerea sau denuntul penal mincinoase. Eu ma gandesc ca se pot incadra la infractiunea de marturie mincinoasa din partea reclamantilor. Pentru ca pe de alta parte nici nu cred ca oricine poate sa cheme in judecata pe oricine si sa pretinda cu rea-credinta orice despre persoana parata, in mod demonstrat ca mincinos si simpla respingere a actiunii ca nefondata sa fie suficienta. Discutam despre minciuna clara si reaua-credinta clara din aceasta actiune, care inlatura nota de subiectivitate normala a persoanei care isi cauta dreptatea in justitie. Adica desi reclamantii cunosteau ca anumite pretinderi nu sunt adevarate, ele au fost mentionate ca si cum ar fi fost adevarate cu scopul inducerii in eroare practic a instantei care delibereaza. Evident ca nesustinute de niciun probatoriu concret, eu aducand inscrisuri care demonstrau exact contrariul.
Nu, pe civil e clar ca sunt calomnii, pentru ca atunci cand spui despre cineva ca sufera de schizofrenie, mi se pare normal sa faci o proba a veritatii celor afirmate. Mentionez inca o data ca ele au fost scrise in actiunea de chemare a mea in judecata, nu ca s-a zis vreo vorba de duh in instanta. Pe civil exista dosar pentru incalcarea demnitatii umane, asa cum este reglementata de Codul Civil, a avut prim termen, iar pe cale penala stiu ca este dezincriminata calomnia. Problema nu e de calomnie, problema este daca cineva poate sustine orice intr-o actiune de chemare a cuiva in judecata fara sa se considere ca a mintit. Pentru ca asa cum exista institutia inducerii in eroare a organelor judiciare daca sustii ceva mincinos intr-o plangere penala, scopul vadit din aceasta actiune era inducerea in eroare a instantei civile de judecata prin sustinerile avute si s-a mers pe intimidarea mea, practic. Eu am depus si plangere penala in coroborare cu inducerea in eroare a organelor judiciare (aceleasi persoane au depus si trei plangeri penale mincinoase impotriva mea, cu sustineri similare) definitiv clasate si cu doua plangeri impotriva solutiilor Parchetului respinse definitiv de Judecatorie, in al treilea dosar existand autoritate de lucru judecat, in coroborare si cu santajul si razbunarea pentru ajutorul dat justitiei si influentarea declaratiilor, pentru ca ei m-au chemat in instanta civila, ca sa ma scoata de schizofrenica tocmai ca sa ma intimideze sa-mi retrag niste plangeri penale care existau in acel moment pe rol impotriva reclamantilor. Cazul e un pic mai complex decat credeti. Eu am depus aceasta plangere cu vreo 350 de pagini de argumentatii si de documente, unde n-are cum sa nu fie cercetata cel putin sub aspectul savarsirii infractinii de inducere in eroare a organelor judiciare. Eu inteleg ca dvs. sustineti o libertate de expresie in instante, pe care n-am negat-o, dar nu despre libera exprimare discutam aici, ci despre afirmatii vadit mincinoase denigratoare la adresa partii adverse cu scopul inducerii in eroare a instantei de judecata si a intimidarii partii adverse. Nu mi se pare normal ca oricine sa poata sustine in fata instantei orice enormitate pe care nu o poate sub nicio forma proba ca fiind adevarata si sa nu fie sanctionat in niciun fel pentru asta de nicio lege. Pentru ca daca se aparau, era una, dar persoanele in cauaza au deschis aceasta actiune, nu eu impotriva lor, sustinand niste lucruri asa cum nu era neaparat necesar sa le afirme. Stiu ca in aparare si ca suspect, daca minti, nu se incrimineaza minciuna, dar aici discutam despre aceeasi situatie similara inducerii in eroare a organelor judiciare, numai ca nu e latura penala, ci e civila. De ce daca depui plangere penala mincinoasa se incrimineaza, daca depui actiune in civil mincinoasa nu patesti nimic? Nu mi se pare echitabila situatia. Sincer.
Dacă în Instanța civilă avocatul părții adverse a vrut să inducă în eroare acea Instanță prin invocarea unor fapte total mincinoase, cu martori care pot spune realitatea, la ce articol din codurile civile și penale pot încadra fapta de compromitere a unui proces ?