Am semnat cerere de divort la notar si m-am razgandit ...

1. Este normal să vă răzgândiți.

Din acest motiv, certificatul de divorț nu se eliberează astăzi, acum, aici, la data depunerii cererii de divorț, ci după un termen de reflecție de 30 de zile, la expirarea căruia notarul verifică dacă părțile stăruie să divorțeze.

Legea a dorit cumva să apere părțile și de propria lor „nebunie”. Metaforic exprimat, să evite situațiile în care părțile s-ar dezmetici azi, dar gata divorțate, în baza cererii făcute ieri, în stare de buimăceală, după cearta de alaltăseară.

Deci, este normal să vă răzgândiți în cursul termenului de reflecție. Iar notarul n-are să vă întrebe de ce, fiindcă nu e treaba lui. (Ar putea să vă întrebe, dar din pură curiozitate. El trebuie să verifice dacă părțile stăruie să divorțeze și nu motivele pentru care nu mai vor să divorțeze).

2. Fiindcă ne-ați povestit și ne-ați întrebat, dați-mi voie să constat că motivele pentru care dvs. v-ați răzgândit nu au de-a face cu vreo dorință de continuare a căsătoriei.
Îmi pare că doriți să divorțați, dar doriți ca divorțul să fie pronunțat de instanță.

De ce? Adică, dvs. faceți cum vreți! Dar oare știți ce faceți?

Vă închipuiți cumva că instanța are să se împiedice de ceea ce scrie pe buletin? Nici vorbă. Veți ieși din instanță la fel de divorțați (ca din biroul notarului) și cu aceeași carte de indentitate. Dacă aveți impresia că instanța de divorț e serviciu de evidență a persoanelor, vă înșelați. Ea pronunță divorțul (mai întâi) și după aceea se va schimba ce va fi de schimbat, dacă va fi de schimbat (Apropo, cum v-ați înțeles cu privire la numele după divorț?).

Partajul este altă poveste (fără legătură cu vina). Se face în funcție de contribuția soților la dobândirea bunurilor comune. Repet, în funcție de contribuția la dobândirea bunurilor comune (nu la gălăgia comună). Ce treabă are contribuția asta cu ...urlatul mai tare sau mai încet într-o ceartă care a dus la divorț? Niciuna!

Dvs. spuneți că aveți un bun (garsoniera) care a fost dobândit în urma vânzării unui alt bun (ap.) care era bunul dvs. (bun propriu). Dacă puteți dovedi ceea ce afirmați (cumpărarea garsonierei cu banii proveniți din vânzarea unui bun propriu/ap.) atunci garsoniera este bunul dvs. propriu. Dar asta nu are nicio legătură cu motivele de divorț. În „ecuația” de mai sus (bun propriu - bani proprii - bun propriu) nu încape nici vină, nici sfințenie. Ține strict de ceea ce puteți dovedi din ceea ce povestiți. Și atât.

Multumesc pentru raspuns , este cel mai lamuritor si cel mai complet de pana acum ! Si da, detin acte doveditoare despre vanzarea acelei proprietati personale si martori! Mentionez ca actele pt locuinta actuala s-au facut pe numele amandorura adica este co-proprietara . In legatura cu numele am hotarat ca ea sa treaca la numele de fata !