Vorbim de cazul exercitarii in comun a autoritatii parintesti. Motivele din spatele lipsei informarii le-as putea sintetiza pe scurt cam asa:
- legea spune clar situatiile in care ne informam, consultam. Adica la alegerea scolii, pregatirea profesionala, medicul si interventiile chirurgicale, bunurile minorului, si cam asta e, du-te si te plimba
- nu te informez ca nu e in interesul copilului. Cu exemplificare: daca nu platesti tabara nu-ti zic ca pleaca in tabara. Daca nu platesti orele de pian, la revedere, nu stii. Adica cumva interesul copilului se traduce strict prin suportarea costurilor, asta cu toate ca nerezidentii platesc pensia de intretinere. Bine alti rezidenti merg pana intr-acolo in care primesc bani pentru plata activitatilor de la imbecilul de nerezident si tot nu le dau informatii, ca n-au chef
- nu-ti zic ca sa nu deranjezi copilul ca tu esti iresponsabil si poate faci de rusine copilul, adica nu-ti zic de fotbal ca poate apari la antrenament si eu ca mama n-am chef sa fii acolo si implicit daca eu n-am chef, nici copilul n-are chef, logic
- bla bla
Ok, te interesezi singur. Dar de exemplu e imposibil sa iei toti medicii de familie si sa ii suni pe rand sau toti profesorii de engleza, de balet si mai stiu eu ce. Concluzia clara este ca in asa zis interes al copilului (interes ce bineinteles il stie exclusiv parintele rezident) aceste informatii nu se transmit si uneori chiar nu le poti obtine singur. Mie personal plangerea pentru nerespectare unei hotarari judecatoresti nu mi se pare neaparat o solutie optima. Alte solutii legale eventual si testate in practica?
@Costiniancu
În cazul dvs. concret, nu pot să vă dau un sfat, fiindcă nu cunosc varianta doamnei, dacă v-aş asculta pe amândoi, am găsi o soluţie.
Eu vă pot relata doar atât:când tatăl copilului meu a venit cu soţia sa şi bebeluşul lor , în afara programului de vizită, fiindcă aşa li s-a potrivit lor şi tata a vrut să vadă copilul, m-am dus cu copilul şi am stat cu ei cât au dorit ei.Nu m-am legat de programul de vizită . M-am împrietenit cu soţia lui (a fost doar o iluzie), am povestit despre copii, i-am legănat copilul, doar era fratele copilului nostru, în acest timp tata a putut să se joace cu băieţelul nostru, să-şi povestească, să se apropie unul de altul. Totul a durat o săptămână, întâlniri zilnice, veselie, am cumpărat şi cadou pentru copilaşul lor...
Am crezut că în veci nu voi mai avea neînţelegeri cu acest om, între timp ne-am mai trimis poze făăcute împreună, ce mai, pace totală, ca să mă trezesc cu o nouă citaţie la judecătorie.
Şi uite aşa, vraja s-a rupt :(
Martonze, mai bine nici ca se putea, deci, binele copilului e mai presus de lege. asta inteleg din ceea ce spuneti dumneavoastra. In virtutea asta actioneaza alienatorii. Ati surprins esenta.
Binele copilului este conditionat de binele ambilor parinti. Ori.....unde este binele copilului in situatia descrisa de domnul Costin? Copil care vrea la tata dar nu e lasat, copil care e tinut in casa in loc sa plece in concedii...... unde vedeti binele copilului aici?
Sau, ca sa reformulez....mai vedeti bine in ce se povesteste?????
Ca pe la alte subiecte dumneavoastra si PS luati foc daca tatal refuza sa dea acordul de iesire din tara copilului desi fosta nu doreste sa-l informeze nici macar unde pleaca cu minorul. Aici, ca problema e mama care se teme si nu vrea sa dea acordul si minorul nu pleaca in vacanta, brusc nu mai e nici o problema. Sau este?
Nu a deturnat nimeni nimic. Sunt oameni care vin sa se informeze. Si iar ma bagati in ceata.
Sustineti ca un copil nu poate fi alienat ( manipulat) sa respinga un parinte desi are psihicul in formare, insa chiar si un copil , insa eu, un necunoscut de pe un forum reusesc sa manipulez un adult in toata firea. Nu pot insa cu un copil. Ok....
@ Martonze - asta-i ca si in cazul meu: ma suna sa-mi spuna ca fetita noastra a primit flori de la un coleg de gradi si eu, va dati seama, bucuros ca-mi da si mie o farama de informatie despre fetita...ca apoi sa ma trezesc la cateva zile ca ma suna dgaspc-ul ca a facut mama cerere pt consiliere psihologica a fetitei si ca nu mi se pot divulga motivele! #-o
Va zic eu ce pot concluziona din comportamentul fostei sotii: ca totul sa mearga struna intre noi si ca sa fie bine pt copil, eu ar trebui sa fiu singur si sa sufar dupa divort (desi au trecut 3 ani si ea are o relatie) si toata viata mea personala sa graviteze in jurul ei si al copilului, in continuare.
Adica, spre exemplu: daca eu sunt plecat in concediu in afara tarii (in acelasi concediu in care nu a fost de acord sa-mi dea copilul) si ea imi trimite mesaj cu "sa faci bine sa te duci maine la gradi sa vezi copilul pt ca ii e dor de tine" (ceea ce fix asa s-a intamplat) - eu ar trebui sa iau avionul in secunda 2 si sa fiu prezent la datorie, cum se zice!
Deci nu conteaza ca eu sunt plecat si ea stie pt ca am anuntat-o si i-am cerut si copilul in perioada aia, nu conteaza nimic din viata mea personala...eu trebuie sa ma prezint la datorie cand doreste ea. Si cum ea doreste fix in astfel de momente...va dati seama ca nu am cum sa-i indeplinesc cerintele...care fix asa sunt puse ca sa mi le poata reprosa...
Criss0811, tatal se mandreste acum ca are fata sanatoasa, e scandal mare insa acum, alt tatic cu copilul mic nu se mai mandreste ci bate drumul la cimitir ca mama s-a inspirat dupa doamna Steer si bietul bebelus a avut ghinionul sa aiba ceva serios, nu o gripa cum probabil a avut copila dumneavoastra.
Despre ce vorbim exact? Parintele nu are dreptul sa fie ingrijorat sau exagerat?
Din ce povestiti dumneavoastra se intelege ca mama trebuie sa filtreze si sa ia decizii legate de comportamentul tatalui. Nimic mai gresit. Ca parinti sunt amandoi egali.
Da, poate bunicile nu respecta ce vrea mama 100% dar poate respecta ce vrea tatal. De ce parerea lui sa nu fie luata in consideratie. De ce incercati sa cautati explicatii mereu, dar mereu pentru care tatal ar trebui sa inteleaga mama dar nu invers?
Trebuie sa se tina cont si de dorinta tatalui, copilul are doi parinti. Nu doar mama stie ce e mai bine pentru copil.
Sunt pareri conform carora nu e char ok sa lasi copilul la gradinita 12 ore, mai ceva ca un adult. Copilul are doua bunici, nu ar fi logic sa se tina cont si de tata, adica sa lase copilul la program scurt la gradinita?
Nu, compromisul trebuie sa fie doar la tata, desi legea este clara.
De ce ne mai tocmim?
Din motivul subliniat de martonze mai sus de fapt, copilul e mai presus de lege, parol, iar mama poate decide cand. pai cam mereu daca e vorba de tata din ce observ.
Realizati, nu, ca va aflati pe un forum de problem legale nu un forum de preamarire al femeii?
Adica fraierii care scriu aici considera ca legea trebuie respectata..
Martonze, nenorocitul fost partener, dupa ce ca ati iesit in oras cu el si cu sotia lui si noul copil......... repet, ce parere ati avea sa-i lasati singuri? Ca vorbim de compromise. Lasati omul ala singur cu familia lui si copilul. nu e bunavointa ce faceti, este boala curata, hartuire !!!!!!
@When
Orice umanoid poate fi manipulat.Şi animalele pot fi dresate, să acţioneze împotriva instinctului înnăscut. V-am dat exemplul radicalizării musulmanilor, aceia sunt în majoritate adulţi şi, în cazul teroriştilor capturaţi sau ucişi, s-a constatatat afilierea acestora la grupuri jihadiste, pe internet, aşa şi cu dvs. :)
Absolut orice acţiune a celor care interacţionează cu un minor trebuie să fie în interesul superior al copilului, deci legea trebuie să servească acest interes .
Dacă necesitatea o impune, interesul copilului este mai presus de lege.
Şi ca să fie mai clar:dacă copilul locuieşte cu tata şi mama-i trimite bani şi pachete din Italia de ex., este clar că tata va decide dacă să ducă copilul la spital sau nu, fiindcă el cunoaşte copilul, zi şi noapte. Egalitatea de pe hârtie nu este identică cu viaţa reală.
Vă mai povestesc ceva tot din viaţa reală: cuplu cu doi copii, fetiţa are ambliopie şi părinţii decid împreună să trateze copilul.Oftalmologul prescrie o soluţie de scopolamină, în concentraţie dată, preparabilă la farmacie, care trebuie administrată , câte 2 picături în ochiul sănătos, în fiecare dimineaţă.Tatăl îi pune picăturile în ochişori, copilul se şterge,( încă şi strigă la ea să nu se şteargă!) şi instantaneu, fetiţei i se înmoaie picioarele, expresia feţei se schimbă ca la idioţi şi nu mai poate vorbi (6 ani). Părinţii cheamă salvarea, doctoriţa prescrie diazepam şi vrea să interneze fetiţa în spital, părinţii semnează refuzul. Agitaţie, fetiţa leşinată sau adormită, telefoane la doctori, au ajuns cu telefoanele la profesor universitar dr. docent:s-a depăşit doza recomandată şi dacă fetiţa rezistă 24 de ore, va trăi. A rezistat, a doua zi şi-a revenit.
De ce v-am povestit asta? Fiindcă acei părinţi au acţionat cf. indicaţiei medicale.Dacă era lăsată la spital sau dacă lua diazepamul, fetiţa murea, scopolamina are reacţie sinergică cu diazepamul. Ce se întâmpla dacă fetiţa era în grija unui singur părinte care respecta recomandările medicilor? vă spun asta referitor la părintele care merge la cimitir.
When, vă rog nu-l mai numiţi nenorocit pe tatăl copilului meu, dacă el nu ar fi avut antecedente familiale şi nu ar fi fost prost sfătuit,pe un fond de labilitate psihică, nu cred că făcea tot ce a făcut.Şi nu e vorba că nu las copilul singur cu el, am arătat că a stat cu el zile întregi, nu vrea să plece singur cu el fiindcă, de exemplu acum nu l-a mai văzut de un an.
Am amintit în alte postări despre personalitatea antisocială, care se datorează şi antecedentelor din copilărie ; un asemenea individ poate fi foarte amabil,foarte sociabil, aparent este un om excepţional, dar calcă şi peste cadavre ca să-şi îndeplinească scopurile, nu are empatie pentru cei din jur, nu are remuşcări pentru răul produs, este veşnica victimă.
Uneori trăim o viaţă întreagă lângă un asemenea om şi nu ne dăm seama că are o problemă, acceptăm acuzaţiile, ne supunem...