aradna a scris:
Piriul si marea de Miron Radu Paraschivescu
=D>
Cântic de dor şi of
O să cânt o viaţă-ntreagă
după a care mi-e dragă,
o să cânt ca un nătâng
doar de boală - să nu plâng!
Că era gagica neichii
să-i săruţi poala scurteichii,
cu buze de micşunele,
muşcar-ar neica din ele!
ªi de mândră ce erea
m-apucă la lingurea
doar când mă gândesc la ea.
Mi-a zis că dacă mi-e dragă
să mă împrumut la bangă
şi să-mi pui dantura-ntreagă.
Dar nici eu nu m-am codit,
gologani am abulit
şi mi-am pus dinţi auriţi
ca boierii pricopsiţi.
I-am luat rochie de tafta,
papucel de catifea
şi-am dus-o prin mahala
ca să vază cine-o vrea
că e amureaza mea.
C-am iubit-o şi-o iubesc
şi tot v-o istorisesc,
măcar că mă pârpălesc.
Uite mintea mea a proastă:
să mă car de la nevastă
şi să mă duc cu-o putoare
nespălată pe picioare
să mă curăţ de parale.
Dar n-am fost de vină eu,
bătu-mi-o-ar Dumnezeu!
Cum făceam o păşitură,
hop şi ea! în bătătură;
mergeam la biserică,
dar ea-mi pune piedică;
dac-o luam de subsori
îi mirosea gur-a flori.
ªi ca să mă bage-n streche
punea şi-un mac la ureche.
Să spuie care-o cunoaşte
cum era de dată-n paşte;
că, bătu-o-ar stelele,
şi-a tras şi sprâncenele,
subţirel, pe lângă coadă,
de-mi suci mintea năroadă.
P-urmă, ce să vă mai spui?
Umblam după ea hai-hui
şi unde se fandosea
că este gagica mea.
ªi mă lua îndelicat,
numa-n şoapte şi oftat,
când eram la ea în pat.
Of, pupa-o-ar mă-sa rece,
că dorul ei nu-mi mai trece!
Eu credeam că-i doar a mea;
dar, pitită sub perdea,
la toţi fanţii se gimbea...
ªi-ntr-o seară, din pridvor,
cum trecea un roşior,
a ieşit la drumul mare
şi-a fugit cu el călare.
De-atuncea s-a tot dus
şi eu am rămas mofluz,
Singurel, să bat din buză,
Vascrisu ei de farfuză!
[ link extern ]